Traseul turistic: Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – 7 Izvoare – Cheile Zanoagei – Turbaria Laptici – Valea Ialomitei

Intr-o zi de week-end cand nu a plouat pe Bucegi. Sau cel putin nu am prins noi in acele ore…

Traseul spre Lacul Scropoasa, cu trecere prin Cheile Zanoagei incepe chiar de langa Campingul Zanoaga.

Marcaj cruce albastra si 1 1/2 ore spre lacul Scropoasa. Cabana nu mai exista de mai bine de 15 ani.

Se trece un podet, apoi pe langa campingul Zanoaga se face stanga.

Acolo e DJ 714

Mai erau cate unii care cautau planta aceasta. E suficienta prin zona campingului 🙂

La intrare in Chei

Prin sectorul Cheilor Zanoagei… absolut superb. Pe vreme buna e si mai bine. Dar am prins in alti ani asa ca ne multumim cu orice vreme.

Trunchiul acela l-am gasit pe acolo si l-am aruncat peste apa ca sa putem trece… fiindca podul e luat de vreo doi ani de ape.

Podul, ce a mai ramas din el. Fiecare trece mai sus sau mai jos de acel pod, cum reuseste. Nici busteanul acela pus in apa nu mai este acolo, dupa ploile acestea.

O mierla de apa, o pasare speciala cu un comportament interesant.

Poteca turistica

Un cintezoi canta de zor

Lacul Scropoasa. Pe acesta erau gaste domestice, rate si domestice si salbatice.

De la lac am pornit spre zona 7 Izvoare. In acel loc, destule persoane fie se uitau cum curge apa pe versant, fie luau apa in recipiente. Ca doar e „apa lui Zamolxe, cea mai pura din lume”. Este o conspiratie intreaga cu acest loc 🙂

Apa care te face nemuritor sau cel putin ii „facea” pe geto-daci candva…

Ne-am intors prin Chei spre Zanoaga:

Si totusi nu cade…

Zambri… niste copaci speciali.

Am iesit la Camping Zanoaga si ne-am dus mai departe spre Turbaria Laptici.

Intreg traseul tematic a fost amenajat de catre Administratia Parcului Natural Bucegi.

Salcie bicolora

Si alte poze din excursie, ca ne-am bagat si prin grote, pesteri mici:

Toata aventura prin Chei ne-a luat dus-intors vreo 4 ore, copiii au mers foarte bine. Cu ce am mai stat prin alte locuri din Valea Ialomitei… sa mai zicem alte 4 ore. Desi traseul prin Chei nu este dificil, el presupune ceva conditie fizica si incaltaminte aderenta, cu talpa mai groasa.

Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

De la Bolboci si pana la Obarsia Ialomitei

Ce colt de rai este acest Parc Natural Bucegi!!! 🙂

Cheile Zanoagei

Marea din mijlocul Bucegilor: Lacul de acumulare Bolboci.

La acel moment nu „fuctiona”. Dupa ora 11 era perfect, dar tot nu a „fuctionat” 🙂

Tarife telecabina Pestera-Babele

Nimeni! 🙂 Nici acum nu am reusit sa-mi dau seama al cui este „Centrul” acesta: al Administratiei Parcului sau al Consiliului Judetean?!

Pe la sediul Salvamont Dambovita se planifica…

Animale pe Bucegi, muntele s-a umplut de viata.

Vaca-santinela 🙂

Se scarpina de piatra

Gornistul cirezii, tine trupa unita, aproape.

Traseu printre vacute

Valea Ialomitei spre obarsie

Pietrarul (Oenanthe oenanthe)- pasarea simbol a Dobrogei. Observata in Bucegi la 1700 m altitudine. In special, poate fi observata in Dobrogea, dar cuibareste si in alte locuri din tara. Ii plac si Bucegii.

Membrii Birding Romania mi-au spus ca este o femela. Ducea mancare la pui.

Cascada Obarsiei

Oi in umbra muntelui

Tinta: Cascada

Pe cruce au fost scrise niste indemnuri, binecuvantari, la adresa celor care cutreiera muntii.

In toata splendoarea…

De la Scropoasa – Bolboci – Padina – Pestera si pana la Obarsia, ai tot felul de vazut. Este superba zona 🙂

Traseul turistic: Sinaia – cabana Cuibul Dorului – cabana Dichiu – 7 Izvoare-lacul Scropoasa – Cheile Zanoagei – campingul si baza Salvamont Zanoaga – cabana Dichiu – Sinaia

De curand, am facut o excursie frumoasa… am avut si vreme buna, si traseul a fost interesant.

Am plecat din Sinaia, cartierul Malul Spitalului… spre Scropoasa, cu trecere pe la 7 Izvoare. Unii cand au auzit unde mergem, si pe jos, s-au speriat. Lor li se parea greu si lung drumul cu masina… ce sa mai vorbim de a merge pe jos. Cineva spunea ca sa nu-l sunam sa vina sa ne ia, ca nu va veni 🙂 Mda! Nu-mi amintesc vreodata sa ma fi luat cineva, ca am mers prea mult. Mereu stiu ca merg atat cat pot, nici mai mult si nici mai putin. In cele din urma, am plecat doar trei persoane.

La 7:40 plecam din Sinaia pe DN 71, am depasit intersectia cu drumul forestier Calea Codrului si am inceput sa urcam serpentinele spre Cuibul Dorului:

cascada inghetataCascada Vanturis inghetata

cruce

La un moment dat, am intrat pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si am scurtat astfel vreo 3-4 kilometri:

cuibul doruluiCabana Cuibul Dorului, unde eram la ora 8:50

Drumul din apropierea cabanei, DJ 713, era deschis, se vedeau urme ca au urcat masini, cineva aruncase si cu nisip… cert este ca trebuie sa fii putin inconstient ca sa te aventurezi pe acel drum plin de gheata. De altfel, asa cum aveam sa constatam, temerarii au ajuns la 200 metri distanta de cabana Dichiu si s-au oprit. Ce deznadejde i-o fi cuprins!! Sa vezi cabana la doi pasi si sa nu poti ajunge din cauza unor nameti.dj 713Pe la curbe nu ajunge soarele, parapetii lipsesc, pentru ca acest drum nu va fi gata niciodata… de aceea este si inchis oficial. Ar fi trist sa mai devina si mormant de oameni, dupa ce este unul al milioanelor de euro.

urcusNici pe drum nu am stat prea mult, preferand totusi urcusul, mult mai frumos. Dupa noi se tineau si doi caini de la cabana, unul insa a cedat si a ramas la cabana Dichiu, celalalt, desi l-am imprietenit putin cu piciorul, a mai venit dupa noi pana la Scropoasa si s-a pierdut pe acolo. Na, daca nu a vrut sa asculte!

limita judeteSi iar pe drum, iesind la un punct panoramic, situat la limita dintre judetele Prahova si Dambovita. Mare parte din aceasta drumetie a fost pe drum, pentru ca prin padure era zapada prea mare, stabilisem sa mergem pe unde este mai accesibil.

peisaj

molidUn molid mic

pauzaO pauza la soare

la umbraSi o alta, la umbra

nametiAsa arata drumul cand am ajuns la cabana Dichiu, cea din imagine. Cine a incercat sa ajunga cu masina, trecand peste multe pericole, aici s-a oprit.

cabana dichiuLa cabana Dichiu iesise un domn pe la fereastra, surprins de aparitia noastra. Ne-am dat buna ziua, dar daca-i spuneam ca venim inapoi dupa o „trecere” pe la Scropoasa, probabil i-am fi stricat ziua 🙂

dj 714Am inceput coborarea spre Valea Ialomitei, trecusem ramura estica a Bucegilor

intersectie dj 714Destul de repede am ajuns la intersectia spre Moroeni-Scropoasa si Zanoaga-Bolboci. Era 11:00 si un pic. Continuam pe drum, vreme buna, cald si nu mai intram prin padurea Dichiului ca sa scurtam… aveam timp destul la dispozitie. Trecem si de cantonul Administratiei Parcului, de o troita, si intram pe drumul auto spre Scropoasa… unde ne intalnim cu un utilaj de deszapezire. Tocmai curatase drumul. Perfect!

Uite asa, ajungem la 7 Izvoare, sursa unor povesti incredibile. Eu mai trebuia sa verific niste aspecte, informatii, sa nu le redau in carte fara acoperire… acesta a fost, de fapt, scopul excursiei. Dar cum unii voiau sa se plimbe, am zis sa leg problema mea de timpul lor liber 🙂 Ei voiau un traseu lung si fain, eu sa ajung la 7 Izvoare, asa ca le-am facut ciorba pe toate.

7 izvoare

Am revenit la drum si, dupa cateva curbe, am ajuns la lacul Scropoasa si la constructiile din acest loc:

drum scropoasa

casa scropoasaO casa veche la Scropoasa

De cand s-a inchis cabana de aici, nu este aceasta din imagine, totul pare incremenit in tacere. Nu am stat mult, lacul era partial inghetat, vreo 20 de rate erau undeva pe langa un mal… poezie…

poteca prin cheiAm inceput sa urcam pe traseul ce strabate Cheile Zanoagei, un traseu destul de lejer, marcaj cruce albastra, timp, cam o ora

peisaj cu gheata

raul ialomita

aspect traseuTot sectorul acesta am mers singur, ramaneam mereu in urma, la poze, mergeam foarte incet

peisaj 2

covoare de zapada

podetS-au pastrat foarte bine podetele facute acum cativa ani de catre Salvamont Dambovita

panou apnbLa fel si toate panourile Administratiei Parcului amplasate intre Scropoasa si Zanoaga

muschi

perete zanoagaAm stabilit sa facem un popas pentru masa pe langa acest versant… am urcat putin, dar a meritat efortul, peisajul era de vis 🙂 Dar mai era pana acolo…

podet 2Al doilea podet peste Ialomita

podetdoi

camping zanoagaCampingul Zanoaga… ma intreb daca s-a cazat cineva in acest loc vreodata? Mereu mi s-a parut lipsit de logica, dar mai ales ilegal, sa construiesti ceva pe langa barajul de la Bolboci. Bine, campingul este la vreo 500-800 metri distanta, dar nu este niciun obstacol natural intre cele doua obiective… si apoi, se afla la vreo 3 metri distanta de albia raului Ialomita. Dar poate altora li s-a parut legal… in Legea Apelor scria ca nu se pot amplasa decat constructii provizorii in astfel de zone, sau temporare. Acum, daca nu sta nimeni iarna la camping, poate fi considerat si asezare temporara 🙂 Uite asa, acolo sunt ingropati vreun milion de euro 🙂 Cred ca nu face totul nici o suta de mii, dar este alta poveste…

baza salvamont zanoagaBaza de la Zanoaga… aici eram la 14:10

Tot pe drum am ajuns si la intersectia pe langa care mai trecusem, inchideam asadar bucla din Valea Ialomitei si reluam urcusul spre cabana Dichiu:

intersectie 2Prima oara am fost aici pe la ora 11. A doua oara eram la 14:30… deci trei ore si jumatate plimbatul prin Valea Ialomitei

panou cu reguli de accesIncepea intoarcerea pe acelasi drum… orice alta varianta, pe vreun traseu turistic, ar fi fost dificila din cauza zapezii

saua dichiuluiNe apropiam de cabana… vedem ca soarele a topit zapada pe drum, este o poza pentru comparatie ceva mai sus

Aproape de cabana, la care am ajuns la 15:05, ne-am intalnit cu acelasi utilaj de deszapezire pe care-l mai zarisem si spre Scropoasa. Va imaginati expresia feţei soferului cand ne-a vazut  si pe acolo 🙂  El deszapezise si partea aceea dinspre DJ 713, inlaturand nametii:

dj 713

drum deszapezitTotusi, ramane o cale dificila, riscanta, din cauza ghetii de mai jos

limita judeteanaLa 9:50 eram prima oara in acest loc, apoi la 15:40

La intersectia cu Calea Codrului, am vazut ca a fost distrus un panou nou al Administratiei Parcului Natural Bucegi:

panou distrus

A fost floare la ureche sa ajungem apoi in Sinaia, sosind pe Malul Spitalului la 17:15… si, gata excursia 🙂

Din Busteni la Lacul Scropoasa…cam 40 de km parcursi in 10 ore

Aseara am stabilit cu un prieten ca este necesara o deplasare in Valea Ialomitei, de fapt dincolo de aceasta. Altii prieteni nu au reusit sa ajunga sau sa se trezeasca la ora 5 dimineata.

Asadar, la ora 5 dimineata am plecat din Busteni spre Sinaia prin cartierul Cumpatu, pe drumul din zona caii ferate. In 40 de minute am ajuns in centru apoi pe Malul Spitalului si continuare pe DN 71 ce leaga Sinaia de Targoviste.

Am parasit Sinaia am urcat cei aproximativ 5 kilometri spre cabana Cuibul Dorului si am inceput urcusul pe DJ 713. In aproximativ 3 ore si 45 de minute de la plecare  eram in Saua Dichiului. Coborare spre Valea Ialomitei, apoi la prima intersectie am facut stanga spre Scropoasa. De aici in 50 de minute am ajuns la lacul Scropoasa. Nu va intrebati cum sau ca nu e posibil, ca pot dovedi asta 🙂

E o poteca veche…

De la lac am plecat initial prin Cheile Zanoagei, la un moment dat am iesit din acestea si am urcat spre o grota putin cunoscuta, aflata intr-o mica sa intre muntele Lespezi si muntele Zanoaga. In apropiere se vedea fumul de la exploziile controlate din Cariera Lespezi. Am revenit in traseu dincolo de Chei in zona Podu cu Florile dupa un urcus de tinut minte.

Am ajuns nu departe de Zanoaga si de aici pe un traseu diferit am ajuns tot in Sinaia in cartierul Malul Spitalului.

Au fost mai multe scopuri in aceasta drumetie, pe care imi propun sa le detaliez cu alta ocazie 🙂 Si cateva poze:

In Saua Dichiului

In departare muntele Lespezi si cariera

Lacul Scropoasa

Un perete stancos pe langa care am urcat…

Un molid aproape perfect