Doar maine mai este Padina Fest…si cum m-am diluat spre Varful Omu

Fiind un blog pe care scriu ce doresc, pun la fel si titluri cum vreau, cum mi se par mie. Ce daca o parte din titlu este despre un subiect si a doua parte despre altul? Nu vad nicio problema. Daca le-as scrie in articole separate, nu as avea timp.

Sa incep cu Padina Fest, maine este ultima zi. Doamne, cata lume, cate masini, cate corturi pot fi in Valea Ialomitei, acum la Padina. Sunt mii de oameni. In acest an, consider ca au gresit undeva organizatorii, cine a gandit strategia de anul acesta nu i-a iesit. A vrut ca intreg fluxul turistic sa ajunga la ei, astfel ca nimeni prin jur nu vindea mici, bere, alte preparate, doar organizatorii Padina Fest. In anii trecuti mai erau si alti comercianti prin acele poieni. Pana aici nu mi se pare ceva prea nepotrivit. Insa, ca sa intri in zona lor, sa mananci ceva, sa cumperi ceva, trebuia intai sa platesti o taxa de acces, nu stiu exact, parca 6 lei era. Plateai, ti se dadea o bratara de acces si mergeai sa cumperi ce doreai. Foarte aiurea! Multi care voiau doar sa bea bere, de exemplu, se intorceau  si urcau la cabana Padina.

3

5

6Daca lasau intrarea libera, dadeau lovitura, ca lumea nu avea unde sa manance decat la ei. Si la miile de oameni de pe acolo…chiar ar fi fost incasari. Mai era si o taxa de festival, de 20 lei, naaa, eu zic ca au gresit. Asa mi se pare mie.

7

🙂 Citeam azi consideratiile unui amic pe blogul sau, despre mine, nu este Cristi 🙂 povestea aceea s-a incheiat. Spunea autorul ca a citit articolul meu despre tortionarii comunisti, publicat acum cateva zile, si a constat ce „cantitate imensa de agresivitate am” :)) Eu am scris ca trebuia unul dintre ziaristi sa-i dea una tortionarului Visinescu cand a vrut acesta sa-i loveasca. Eu asa as fi facut si nu m-am ferit sa o spun. I-as fi dat una. Noi pe aici, pe la munte, nu prea ne batem capul cu astfel de nenorociti.  Dar care ar fi explicatia acestei agresivitati? Am identificat doua, la mine:

Pai, prima ar fi ca noi, acestia -am observat la mai multi- de peste 30 ani si pana in 40, suntem o generatie ce are o anumita doza de ura pe cei nepedepsiti din perioada comunista, pe fosti/actuali politicieni, pe aceia care au furat tara de la Revolutie incoace.  Sa zicem ca, personal, pe mine ma deranjeaza sa se plimbe calaul acela de Visinescu liber. Poate ca nu stiu ce a facut el, dar un institut cu siguranta s-a documentat si stie.  Deci aceasta este o sursa, avem ura pe acestia care au facut rau societatii si care fac rau statului. Am vrea sa fie oameni care sa tina cu tara lor, nu sa se vanda si sa ne vanda… Visinescu, tembelul acela de 80 sau 90 de ani, chiar nu conteaza acum, dar pentru ce a facut, nu trebuie lasat nepedepsit…asa cum duci gunoiul la pubela…nu-l poti tine in casa 😉 Si daca astia, tortionarii, au fost pedepsiti in toata lumea, vanati si executati, de ce sunt eu agresiv? Primesc ceea ce merita, asa ar trebui. De o pisica, un caine, mi-ar fi mila, de un asemenea ticalos, nu.

30

28

A doua sursa de agresivitate 🙂 pai, daca nu consum alcool, nu fumez…mai alerg eu cand se poate,  dar curge sangele tot repede, sunt nelinistit…parca eu mai inteleg ceva 🙂 nu mai inteleg, mergem inainte. Oana, cand se mai satura, mai pleaca pe la ai ei. Cand revine, ma gaseste tot la fel, niciun progres.  Mai lucrez, mai alerg, dar a doua zi nu constat vreo schimbare, sigur este ceva defect din fabricatie. Acum este 8 seara, am ajuns terminat acasa de la un concurs de alergare, si tot ma uit pe geam, parca m-as plimba pe undeva…dar sa continui aici.  Ideea este ca eu am multa energie si se transforma dupa caz. Sunt si ambitios si motivat, clar ca se rupe sacul uneori si scriu despre impuscari si alte trasnai. Si vechea placa, o definitie personala: „eu daca trebuie sa fiu la varful Omu la 1 noaptea, la ora aceea sunt acolo…ca sa nu fiu acolo, ar trebui ca acel varf sa nu mai existe” 🙂 Ce sa faci cu astfel de oameni?!

Legat de Padina Fest, am fost si eu acolo, sa nu lipseasca martie din post, cu gandul sa particip la concursul de alergare Directia Omu, pe distanta Padina-Varful Omu si retur. Mai bine stateam in banca mea, dar cand te mananca pielea, te mai si scarpini. Azi noapte, pe la 12, nu aveam somn, si am mancat niste snitele din pui, mi-au placut, si dupa unul inca unul, tot asa, am uitat ce regim trebuie sa tii inainte de un concurs. Joi am muncit de nu mai stiam cum ma cheama, am mai fost si foarte stresat zilele acestea, ieri am baut trei cafele, ca nu aveam astampar, de regula nu beau cafea. Am baut ca nu aveam ce face. Am considerat ca trebuie sa ma hidratez preventiv si mi-am facut vreo doi litri de limonada, era tot pe la 12 noaptea. Am uitat ca am o alergie la ceva ce este in coaja de lamaie si nu am mai decojit lamaia.  Dimineata pe la 5 simteam in piept ceva 🙂 Eu m-am apucat insa iar de mancat snitele, cu foamea pe mine, cica sa am resurse :)) Speriat de bombe…

Mi-am propus sa urc ca un viteaz dimineata pe Jepii Mici si sa cobor apoi de la Babele la Padina, imi spuneam ca asa ma incalzesc pentru concurs. Slava cerului ca ma misc ca o baba cand trebuie sa merg undeva. Pana ma spal, pana fac tot felul de calcule, aranjamente, se facuse de ora 7 si ceva, deci nu am mai ajuns pe niciun Jepi. Avand cartela cumparata la telecabina preventiv, m-am dus repede la statia de la Busteni.  Lume multa…multa, multa.  Cum sa fac? Ce sa le spun angajatilor? In cursul saptamanii, hai ca mergem la actiuni cu Jandarmeria, Parcul Natural, este altceva, sunt protocoale, etc, dar acum? Ei nu mai pridideau cu treaba, verificau instalatia, si sa apar, ca stiti, ma grabesc, ma duc sa alerg. Era ridicol. Gasesc totusi o metoda sa ajung in fata turistilor, nu am reusit sa o pun in practica pentru ca printr-un context favorabil am ajuns  oricum mai in fata :).  Manierele erau acasa! Cand eram aproape de Pestera, ma intalnesc cu Mihai Sterpu, un prieten ce mai scrie aici pe blog, facea o drumetie cu niste prieteni. Ma recunoscuse dupa tricoul cu buceginatura2000. Aveam tricoul pe mine, ca eu asa m-am gandit, vin imbracat direct de alergare, alerg si apoi repede acasa. Oricum mi-am lasat rucsacul pe acolo in timpul concursului si am alergat doar eu cu mine, fara nimic altceva.

1

2

Nu o sa mai folosesc tricouri cu buceginatura2000 decat la concursuri 🙂 Am auzit multe simpatii, dar si antipatii…”uite, ala e…” 🙂 Macar sa ma fi plimbat pe la politia de la Padina, ca aia de acolo nu mai pot de bucurie cand ma vad :))

In fine, se da startul, nu stiu cum se facea ca dupa vreo 500 metri eram in primii 10, parea o joaca de copii, pentru mine, obisnuit cu traseele lungi. Doua ore de alergare prin Bucegi chiar nu este cine stie ce, la maratonul 7500 alergi si o zi intreaga, la tura lunga.  Deja de pe langa manastire si hotelul Pestera, eram primul 🙂 Era perfect, puteam sa alerg in acest ritm. Intai insa a inceput sa-mi vina in gura gust de pui, apoi sa ma doara muschii abdominali, cei mai de sus, dupa care ficatul vibra la cote maxime. Eu nu prea mananc prajeli…pana la cascada Obarsiei transpiram ca la sauna, valea se invartea cu mine, nu stiam ce ma doare exact, ma durea tot 🙂 Plecasem pe o caldura mare, iar de mai jos de cascada nu mai era soare ci doar vant rece. Era mai frig pe masura ce urcam.  Eu eram terminat 🙂 Oricum nu am iesit din primii 10, asa cum eram.  Nici nu stiam sa abandonez, pentru ca nu stiu. Nu exista in mintea mea aceasta comanda, ca te opresti si gata, te intorci, s-a sfarsit. Asta este, te tarasti, dar mergi inainte. Cand am ajuns aproape de Omu, am observat ca multi turisti erau bine infofoliti, unii isi infasurasera tricouri pe cap din cauza vantului rece…si eu, noi, in tricouri ude.  Ce frigu’ naibii era…

17Afisul concursului

La Omu, tot in primii 10 eram. Am baut doua pahare de apa, am mancat vreo 3 banane, eu cu gandul ca imi revin. Dar de unde, parea infinit drumul pana la Padina. Cand alergi si treci pe langa atata lume cata era pe traseu, trebuie sa nu ti se citeasca nimic pe chip. Nu te pune nimeni sa alergi, o faci ca vrei, suporti consecintele 🙂 Mergi inainte orice ar fi, nu exista abandon. La Finish, am ajuns pe locul 4 la categoria mea de varsta si pe locul 6 sau 7 in clasamentul general. La cat de  varza am fost, am obtinut un loc suficient de bun.  Cat de ametit eram pe traseu, nu as fi solicitat niciodata ajutorul cuiva, desi erau salvamontisti, medici, etc.

Cum erau niste prieteni sositi la Padina, am urcat cu ei de la Pestera la Babele, cu telecabina. Nu am mai stat la festivitatea de premiere, sa urcam toti concurentii pe scena, nu mi-am luat nici diploma, nimic, am plecat ca eram varza 🙂 In telecabina, mai sa fac cunostinta cu podeaua, dar mi-am calculat puterile pana la sosirea la Babele. Imi mai raceam fruntea de bara de care te tii cu mana. Pe Platou, mi-am revenit si pana la Cota 2000 am facut vreo ora si 40 de minute.

Un Pepsi, un telefon, 3 clatite pe terasa ce domina Valea Prahovei de la altitudinea de 2000 m si gata, inviasem 🙂 Maine, merg prin Piatra Mare 🙂 cu prieteni ce nu au mai fost pe acolo de ceva timp. Ma intreb si acum, cum naiba am terminat concursul asta?! 🙂 Razvan, prietenul de maratoane, spunea ca nu sunt sanatos sa mananc chestiile acelea noaptea, inainte de concurs. Nu este insa nicio noutate, mergem inainte 😉

Alte poze de astazi:

8In fiecare an, langa drumul ce urca la Pestera Ialomitei, sunt acesti tineri. Mereu vreau sa-i felicit, mereu trec repede, nu se intampla sa fie.

9Ne imbiau sa luam din produsele lor. Frumosi acesti tineri, ce cred in ideea lor.

10

Apoi, am ajuns si la biserica noua, cu hramul Sf. Nifon:

11Un trandafir mare, ce frumos mirosea 🙂

12Si inca unul 🙂

13Biserica noua

14

15

16

18Sosea telecabina

19Spre Piatra Arsa. In zare sute de masini parcate la intersectia cu drumul inchis spre Babele. Va dati seama, daca nu montam noi, cei care ne gandim sa pastram din muntele acesta ceva si pentru altii, bariera la acel drum, erai ca pe autostrada pana la Babele? O sa cer Ministerului Mediului, printr-o adresa, tragerea la raspundere a acelora care au facut studiile pe mediu la DJ 713. Au scris printre altele, ca abia in 2030 vor fi 3000 de masini pe acel drum asfaltat. Si peste 5000 au fost luna trecuta 😉 Au scris minciuna asta ca sa sustina interesele celor care doreau sa puna mana pe banii de asfaltare si sa accesibilizeze niste terenuri.

20Complexul de la Piatra Arsa si trebuie intrebat ce era cu masina aceea

21Priviri de la Cota 2000 spre zari

22

23

24Coborarea spre Sinaia

25

26Macroglossum stellatarum sau Sfinxul Colibri. Superb acest fluture 🙂

27

29Trenul „meu” de „19:20 si ceva”…a ajuns totusi la si 30 🙂

31Sfarsit de zi, de articol, maine, alta 🙂

12 răspunsuri

  1. Ceea ce nu vei face se poate aduna in regrete. Urmeaza-ti drumul si destinul, cu echilibru in toate. 🙂

    Apreciază

  2. Wow,wow,wow!!! (In limba noastra nu-mi place cum arata scrisa aceasta interjectie 🙂 ) Asta-i vis-a-vis de depasirea limitelor. Stiu cum e cand simti ca te scurgi si totusi iti gasesti resursele de vointa si energie sa ajungi unde ti-ai propus si chiar mai departe.
    Şi câta dreptate ai cand vorbesti despre agresivitate. E in fiecare dintre noi, dar putini au capacitatea sa recunoasca. Dă mult mai bine si e mai confortabila ipocrizia.

    Apreciază

    • Saru-mana, in noi gasim puterea de a ne ridica, de a continua, de cele mai multe ori. Alteori, ne-o dau altii, printr-un simplu gest 🙂 Ati spus in cateva cuvinte ce trebuia, multi prefera insa ipocrizia. Oricum, intr-o tara unde multi fura cat pot si sfideaza statul, sa vorbesti de pacifism, lipsa de agresivitate, mi se pare o minciuna grosolana. Nu ne putem face ca nu vedem. Presedintele spunea, referitor la Visinescu, ca niciodata nu este prea tarziu sa se aplice legea. Sper insa sa fie pentru cat mai multi nemernici, indiferent ca sunt tortionari, corupti, etc.

      Apreciază

  3. Ca de obicei, multe lucruri cuprinse într-un singur articol…
    Felicitări pentru Direcţia Omu, aşa cum a fost, cu „varză” cu tot, cu învăţăminte pentru altă dată!
    Mie îmi place mult afişul concursului, imaginea din Bucegi surprinsă, cu multe elemente aproape de sufletul meu.

    M-am uitat şi la fluture, Sfinxul Colibri, nu prea se vede bine, dar am citit despre el şi am înţeles de ce. Am văzut că este un fluture mai special, dă din aripi rapid şi zgomotos, planează deasupra florilor şi extrage nectarul de la distanţă, cu ajutorul unei trompe destul de lungi.
    Şi în plus, preferă florile albe, ceea ce se vede şi aici.

    Despre biserica Sfântul Nifon, la început m-am mirat de acest hram, este unul destul de rar, din câte ştiu eu.
    Dar citind despre acest sfânt, m-am mai lămurit, sunt lucruri care se leagă.
    Sfântul Nifon s-a născut pe la 1434-1440, aşa sunt datele, în sudul Greciei. Ce se ştie sigur este că a trecut la Domnul în data de 11 august 1508. Ca urmare, în calendarul nostru ortodox este sărbătorit pe 11 august. Numele şi o parte din viaţa lui sunt legate de Ţara Românească. El este primul sfânt care a fost canonizat pe pământ românesc, la data de 16 august 1517, pe vremea lui Neagoe Basarab.
    Sfântul Nifon a fost adus în Ţara Românească în anul 1504 de către domnitorul Radu cel Mare şi au fost mai multe evenimente care s-au finalizat cu plecarea lui de aici.
    Domnitorul Radu cel Mare este înmormântat la mănăstirea Dealu.
    Părticele din moaştele sfântului Nifon se află la aceeaşi mănăstire Dealu, mănăstire aflată lângă Târgovişte, pe malul râului Ialomiţa.
    În plus, tot aici se află şi capul marelui voievod Mihai Viteazul, la această mănăstire Dealu.

    Apreciază

    • Multumesc, mai bine asa, mai multe deodata, decat sa uit dupa aceea. A fost o cursa interesanta, ce sa mai zic acum? 🙂 Aripile acelui fluture se misca interesant si rapid, ca la libelule, albine 🙂 Mie mi se pare un fluture simpatic 🙂
      Multumesc pentru completari. Pe 11 august este si Trail Race Busteni 🙂 Despre acel Nifon, sfantul, se mai spune ca el a fost acela care a organizat si viata monahala, pe undeva prin apropierea unor locuri, aproape de sufletul tau 🙂 Tot in 1508, dar in aprilie, se incheia domnia lui Radu cel Mare. I-a urmat Mihnea cel Rau, considerat ctitorul manastirii de la Pestera Ialomitei. Este o legatura.

      Apreciază

  4. Citind despre ce-ai patit pe traseul pana la Omu, deduc ,din proprie experienta ca ai o gastrita sau un inceput de ulcer. Eu, daca as fi in locul tau as incerca sa tin regim sau sa ma tratez ca sa evit ceva complicatii …
    Stiind din proprie experienta cum trebuie sa te fi simtit in timpul concursului , cred ca locul ocupat de tine e pur si simplu excelent !
    Prietenul tau , Razvan are dreptate ! Am vazut ca obisnuiesti sa te aprovizionezi cu mancare din supermarket , plina de chimicale .asa ca nu ma mira ce-ai patit…probabil se mai adauga si ceva stres…:(
    Iti doresc multa sanatate ! (ca-i mai buna decat toate )

    Apreciază

    • Buna dimineta, Tinel!
      Pur si simplu nu se poate alerga cu stomacul plin cu mancare mai greu digerabila. Eu am tot infulecat snitel dupa snitel si noaptea si dimineata. Poate daca aveam stari de voma ar fi fost mai bine, dar mie mi se intampla lucrul acesta poate la 10 ani, am un stomac puternic. Apoi, de vreo doi ani, mi-am schimbat regimul. Inainte faceam efectiv abuz de prajituri, ciocolata, acum nu mi se mai intampla. Sta borcanul cu ciocolata si o saptamana. Mai cumpar alimente de la supermarket, dar m-am dat pe branzeturi, lactate, am renuntat la sosuri sau prajeli. Cand mananc prea multe chestii la care am renuntat, ficatul da semne ca nu-i place. Totusi a fost pofta mare, acumuland si alte lucruri negative, s-au rasfrant. Iar lamaile, oricat le-as spala, au ceva, vreun conservant in coaja, pentru ca nu dupa mult timp ma simt aiurea. De regula, arunc coaja. Am avut noroc ca am reusit sa inchei concursul, eu transpiram si de la efort si de la faptul ca imi era rau, asa ca atunci cand am ajuns la Omu, aproape nu mai constientizam cat este de frig. De la apa rece bauta la Vf. Omu repede, am tusit toata ziua de ieri. Dar este bine acum 🙂
      Iti multumesc, o sa am grija.

      Apreciază

  5. Pe la cat ai ajuns la Omu?:) Noi am glumit la un moment dat, spunand ca pana ajungem noi acolo tu deja esti intors la Padina, pe locul 1:)

    Avand in vedere si problemele pe care le-ai avut, chiar ca e un rezultat bun, chiar daca nu pe podium.

    Amuzant sau nu, si noi am avut o problema.. adica de fapt eu. Undeva spre Omu am reusit sa iau o capusa pe piciorul stang.. moment in care am constatat ca de fapt mai aveam un eritem specific de capusa un centimetru mai jos (joi seara am fost pe Codlea si probabil am luat una si de acolo). Am reusit sa o conving pe o tanti de la o farmacie din Busteni sa-mi dea 200mg de doxicilina si sper ca am scapat ieftin.

    Aa.. nu te-am recunoscut de la inceput pentru ca te stiam cu cioc:d

    Apreciază

    • Cred ca pe la 12 si cateva minute, eram la Omu. M-am intors la Padina, dar nu pe locul 1. Nici eu si nici un alt concurent foarte bun, el s-a ales cu o entorsa, cred ca l-a luat la coborare un Atv, parca al Jandarmeriei. Daca am trecut linia de sosire, este un rezultat multumitor 🙂 Oricum nu ma voi invata minte niciodata 🙂
      Este ingrijoratoare chestia cu capusele, poate trebuie sa faci niste verificari pe la un medic specialist, zic si eu, tu stii. Dar toata lumea are isteria aceasta, cu capusele care fac, transmit. Cum oare oi fi gasit-o??? Poate ati trecut pe langa o turma de oi…
      De la farmaciile din Busteni, nici nu stiu de cand nu mai cumpar ceva. O cutie de lapte praf pentru al meu bebe, costa in Busteni 27 sau 30 lei, in Sinaia, cu un card iau o cutie cu 20 lei. La farmacia din Costila, aia de acolo sunt cam aerieni, un tip habar nu are de preturi de produse, la farmacia de peste drum, este o doamna cu ochelari aroganta si care nu prea pricepe imediat, mai este una langa Casa Ancutei, patronul de acolo este mai din topor, dar iti da ce vrei. Mai este una in Poiana Tapului, unde vinde o tipa blonda, care te exaspereaza. Asa ca merg frumusel in Sinaia, nu stau niciodata la coada, sunt destule farmaciste, se vorbeste politicos, cumpar ce vreau, preturile imi convin.
      Sper sa fii bine! M-am bucurat ca ne-am intalnit! 🙂

      Apreciază

  6. Omu’ le, tu eşti o fiinţă care trăieşte autentic, care se urmează pe sine şi fără servituţi, aşa că ce ai scris prin unele locuri aici, nu’şi află rostul. E ca şi cum ai da socoteală cuiva pentru faptele tale, or’ asta o facem doar în faţa Cuiva, când vine vremea fiecăruia. Tu mergi pe drumul ăsta care ţi-e viaţa înspre tine pe calea adevărului şi a binelui, iar cei care te ştiu o ştiu.

    Apreciază

Lasă un răspuns la doyna Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: