O excursie prin masivul Piatra Mare

Parca ieri am resimtit o usoara oboseala, de la concursul de sambata, dar foarte slaba, la urcusul spre cabana Piatra Mare.

Am plecat de dimineata, ne-am intalnit, asteptat, cateva cumparaturi si repede in masina spre Timisul de Jos, la Dambul Morii. Tot pe la 9 am ajuns la intrarea in traseu. Prietenii voiau sa ajunga si la cabana, si pe la Prapastia Ursului, asa ca am stabilit un traseu destul de usor. Stiam de la Login  -un om de munte care citeste des blogul si care m-a recunoscut acum vreo 5-10 zile pe Platoul Bucegilor-  ca la Canionul 7 Scari nu se poate ajunge, fiind in curs de reabilitare. Am schimbat impresii, numere de telefoane, un baiat foarte de treaba.

Insa pe traseul de ieri am avut o mare surpriza, am intalnit pe cineva, o sa vedeti mai jos.

04.08.2013 001In centrul Busteniului, pe langa statuia caporalului Musat. Aceasta era o paine de o jumatate de metru, nu stiu de ce am luat-o cu noi, poate pentru ca era mare 🙂 si voiam sa-i presaram prin masina unui prieten mac si susan. Cred ca de aceea 🙂

04.08.2013 004

04.08.2013 006Harta traseelor turistice din masivul Piatra Mare, bine, nu este ea completa, aproape! Am urcat pe banda rosie, un traseu in opinia mea foarte accesibil, pentru oricine. Oricine cu ceva conditie fizica. Traseul poarta numele de Drumul Familiar sau Drumul Familial, dar au zapacit denumirile si pe panouri, si pe indicatoare, astfel ca apar amandoua. Nici ei nu mai stiu care este denumirea corecta. Eu inclin sa cred ca a doua pare a fi corecta.

Si ca sa venim bine, fara urcus si probleme la Prapastie, am revenit pe acelasi traseu, circa o ora, pana la intersectia cu Prapastia Ursului. Este mai bine sa vii pe aici, decat sa cobori de la cabana spre Canionul 7 Scari si de deasupra acestuia sa te intorci spre Prapastia Ursului. Traseul pe la Prapastia Ursului este marcat cu triunghi albastru. Practic leaga si Drumul Familial si traseul cu banda galbena 7 Scari-Piatra Mare, nu doar trece pe la Prapastia Ursului.

04.08.2013 015

04.08.2013 019Pana la cabana Piatra Mare sunt cel putin 5 locuri de popas

04.08.2013 022Intersectia, atinsa de 2 ori in aceeasi zi. Acum urcam pe banda rosie spre cabana

04.08.2013 028

04.08.2013 029Se pare ca pe aici erau si alte fructe de padure 🙂

04.08.2013 032

04.08.2013 033

04.08.2013 038

04.08.2013 045O superba panorama asupra Brasovului

04.08.2013 046

04.08.2013 048Ruinele fostei cabane

04.08.2013 049Noua cabana, ridicata in urma cu cativa ani

04.08.2013 051Sa mai privim o data, prea se vede frumos 🙂 Nu este ca pe Bucegi, dar totusi, este ceva…Bucegii raman insa unici, de neegalat. Am mai fost prin multi alti munti, dar tot Bucegii mi se par cei mai cei…

04.08.2013 054

04.08.2013 058Apoi, am mers acolo

04.08.2013 059

04.08.2013 063

04.08.2013 064

04.08.2013 067

04.08.2013 068Intersectia spre Prapastia Ursului

04.08.2013 076Inainte de a cobori, i-am dus pe prieteni in afara traseului la un punct panoramic, deasupra prapastiei

04.08.2013 082Poze la prapastie, noua, la peisaje

04.08.2013 086

04.08.2013 087

04.08.2013 094Deseori, aceste indicatoare nu sunt vazute, pentru ca mergi cu capul in pamant. Alegem insa traseul prin Prapastie. Ma intreaba un prieten daca este greu, eu ii spun ca „este ca prin prapastie”. Radem si plecam mai departe. Toata ziua de ieri am vorbit intruna, tot drumul am fost pus pe glume, ironii, prostii. Iar cand am aprins un foc langa apa, nu am adus decat cateva crengi, nici nu m-am preocupat de mancare, gratar, i-am lasat singuri, si dadeam dupa tantari.

04.08.2013 097

 

04.08.2013 108

04.08.2013 109Pe sub Prapastia Ursului 🙂

04.08.2013 115

04.08.2013 119Izvor rece. Nu stiam daca mai curge, dar cum unuia dintre noi ii era sete, am gasit repede o metoda de incurajare. Noi coboram, un domn cu un rucsac mare urca. In lateralul rucsacului, prins cu o curelusa, se afla un bidon de apa. Avea pe bidon „bruma” aceea de apa rece. Asa ca izvorul curgea si era rece, concluzie impartasita imediat. Daca era apa adusa de mai jos, nu mai avea acea „bruma” bidonul, era logic.

04.08.2013 126Acolo au stat niste bustenari cu cortul, plecasera cu vreo 2 ore inainte spre casa

04.08.2013 130

04.08.2013 131Am dat doar bricheta, nici lemne nu am rupt in bucati mai mici, nu am facut nimic, nu am avut chef

04.08.2013 135O panza de paianjen, am vrut eu sa mai revin pentru o filmare, dar am uitat, distras de tantarii care ma atacau 🙂

04.08.2013 138

04.08.2013 142

04.08.2013 143Ce mi-a placut acest loc, mi s-a parut cel mai frumos de pe intreg traseul

04.08.2013 146

04.08.2013 147

04.08.2013 148De fapt, este mai putin de o ora

04.08.2013 149De unde venisem noi

04.08.2013 151

04.08.2013 152Coboram cand…il vad pe acel domn. Nu mi-a venit sa cred ce facea, un om la vreo 50 de ani. Vedeti, nu este o garantie varsta… Lua apa de la un fel de izvor din mijlocul drumului. Cum sa va spun eu? Abia curgea, pic, pic, pic. Langa el era ditamai „fluviul”

04.08.2013 153Oricum fiind spatiul mic, mai mult de jumatate de pet nu putea sa umple…poti sa ai cel mai bun echipament montan, daca nu ai experienta si nu te ajuta capul, nu poti face nimic, la fel cum sunt unele fete, foarte frumoase, si daca le auzi scotand cateva vorbe, iti dai seama ca trebuie sa fugi de atata prostie. Este o lege nescrisa, daca nu te ajuta mintea, nu te poate ajuta nimeni.

Am plecat cu gandul la omul acesta. Sa iei apa de la un firav izvoras din mijlocul drumului. Cand vezi asa ceva, nu poti sa spui nimic, doar privesti de mai multe ori. Mai vezi si apa din belsug in apropiere…

Mai vorbeam cu prietenii, mai ma gandeam la ce vazusem, cand trecem pe langa un grup. Aud: „Adrian?”. Ma opresc, privesc si imi spun: „Este Dolly!”. Apoi repede ma gandesc ca nu o cunosc, si ca poate fi oricine altcineva.  Imi spune: „Sunt Dolly!”. Mana doamnei ajunge in mana mea, saru-mana, ganduri de bine, vorbesc cu dansa, cu familia ei. Mi-am pierdut cuvintele cand mi-a spus ca fiecare comentariu, si sunt zeci si zeci, l-a scris cu mana stanga, pentru ca are o problema la mana dreapta. Va vine sa credeti cat de extraordinari pot fi unii oameni??? Cata ambitie si putere sa ai, sa scrii cu un deget?! Aproape de masina i-am prins pe prietenii mei din urma. Pana acolo, am mers singur, gandindu-ma la acest superb moment.

04.08.2013 159

04.08.2013 161Aici intram in traseul marcat cu banda rosie, de dimineata

04.08.2013 165O poza de reintoarcere in Busteni, caporalului Musat 🙂 … a fost o zi reusita!

8 răspunsuri

  1. Am facut traseul prapastile ursilor in urma cu vreo 3 ani, frumos si usor.s-au schimbat multe de atunci.Admir cpnt in fiecare primavara la inceputul lui mai organizeaza o activitate in care curata traseele in Piatra Mare si mai refac marcajele mi se pare ca se numeste zilele canionului 7 scari.

    Apreciază

  2. Ce surpriza mare a fost pt. noi! Fiica mea ,nu m-a crezut ca am atata tupeu sa te abordez asa repede!A fost o clipa unica si ne-am bucurat mult.Toate bune alaturi de ai tai ,multa sanatate.

    Apreciază

  3. Acum îmi stă pe limbă să te întreb despre stâncile alea dacă nu sunt megaliţi, pentru că de la o vreme am umblat prin nişte locuri virtuale unde am dat peste nişte, şi te-aş întreba dacă nu vrei să scormoneşti şi tu printre legendele din Bucegi despre, dar în aşa fel încât să nu spulberi iluziile celor care caută ceva anume, pentru că dacă faci aşa, ei nu ar mai avea ce să aştepte. Glumesc.
    Ştii atunci când ai povestit despre cercul acela de suflete care îşi treceau clinchet argintiu de la unul la altul? ce anume însemna asta ai fi putut spune, pentru că n’am îndoială că nu ai fi ştiut-o.

    Apreciază

    • Megaliti sunt in Bucegi nu si in Piatra Mare. Ceea ce cauta unii acum, patrunsi de tot felul de fantasme, sau calauziti de ceva asemanator, ma intrebam/cautam si eu pe la 13-14 ani. Este insa o diferenta, eu traiesc aici, nu mi-am inchis ochii la nimic, am cautat, observat si privesc de ani de zile. Totul pleaca din Sine, prin unele locuri simti diverse. Nu poti simti fara a fi o persoana de o anume formare. Unii cauta sa afle diverse dar pasii lor sunt smulsi dintr-o cunoastere egoista, este greu sa obtii astfel ceva. Sa zicem ca nu sunt bine primiti :))
      Nu are niciun rost sa scriu pe aici chestii din acestea. Am mai scris totusi cate ceva in anii trecuti, iar in 2012 am relatat o traire interesanta la Vf. Bucura. Imediat, a aparut ceva ridicat din piatra in acel loc unde vazusem o forma de manifestare a ceva 🙂 Unii citesc, stiu ca nu mint, ca nu as scrie sa induc in eroare pe cineva.
      Intelegi ca lumea te ia de nesanatos daca spui astfel de chestii. Insa noi tragem uneori concluzii stand pe premise lumesti. Probabil, in viitor, astfel de chestii vor fi obisnuite. Insa acum sunt ceva de genul: sa mergi prin anii ’30-’40 cu un telefon mobil, sa povestesti despre sateliti, GPS…
      Sunt si oameni care stiu de ce vin pe Bucegi, peste 90% vin insa sa se afle in treaba, manipulati de „invataturile unor initiati” de pe net. Asa traiesc in minciuna, amagire si isi risipesc si anii.

      Apreciază

  4. Ceea ce caută unii, iar despre unul dintre aceştia ţi-am scris pe mail, e de parcă ar fi pornit o vânătoare de megaliţi, ca pe vremuri vânătoarea de vrăjitoare, văzând în stânci diferite chipuri, închipuindu-şi diferite poveşti începute în primordii, care mai de care mai abracadabrante, însă doar pentru mine, pentru ei atât de cu putinţă, şi atât de lesnicios părând că le dezleagă înţelesurile. Asta despre unele lucruri care sunt atât de clare, în care unele fiinţe scotocesc după umbre.
    Nici nu mă aşteptam să îmi răspunzi altfel de cum ai făcut-o, la fel aş fi spus şi eu despre.
    Doar că poţi simţi şi fără să ai o anumită formare, dacă eşti hărăzit, dăruit cu nişte lucruri.
    De’asta vreau cândva să ajung la Sfinx…ştii tu… Ştii şi cu cine aş vrea să fie.

    Apreciază

    • Nu stiu cum sa-ti spun mai bine desi stiu ca ai inteles. In mijlocul unui oras, in birou sau in camera, singur, citind tot felul de fantezii pe internet, este foarte usor sa aluneci in concluzii. Siguranta si abundenta unor detalii din diferite articole te fac sa crezi ca autorul a vazut, stie despre ce este vorba. Am vazut recent un material scris, pe un site cunoscut, o tampenie uriasa, autorul plasmuise fara sa-si dea seama o poveste, si pe masura ce continua, facea si mai multe conexiuni eronate. Pur si simplu, nu am reusit sa-i las vreun cuvant, sa-i spun ca o luase pe campii, ca facuse din tantar armasar, am fost socat. Inca de la inceput o luase cu tradarea nationala, cu aservirea noastra intereselor israeliene, spunea ca elicopterul israelian cazut in Bucegi acum cativa ani, l-a doborat cineva din munte, o forta, si ca de atunci evreii au cumparat padurea Nucet de acolo, sa afle secretele Romaniei. Sunt lucruri total diferite insa.
      Cativa israelieni si niste firme romanesti au cumparat 200 hectare de pasune alpina si padure in zona lacului Bolboci, pe muntele Nucet, tot in Parcul Natural Bucegi. Prin sforarii tipice romanesti, cum ar fi sprijinirea unei directii silvice sa asfalteze un drum forestier, ceva antologic in lumea mediului, cine a mai auzit ca padurarii sa asfalteze drumuri prin padure, a crescut valoarea unor terenuri. Daca ai asfalt pana la padurea ta, si valoarea acesteia creste. Proprietarii celor 200 hectare, romani si israelieni, au lansat imediat zvonul ca ridica o statiune turistica. Fiind vorba totusi de oameni cu bani, a iesit cu sustinere chiar presedintele unui consiliu judetean, care a vorbit de o investitie israeliana (desi sunt 2 cetateni evrei in poveste, restul firme romanesti ce se ocupa cu imobiliare), aberand ingrozitor: ca vor investi 100 milioane de euro, ca vor fi create 6000 locuri de cazare ce vor genera 6000 locuri de munca. Adica fiecare pat din viitoarea statiune ar fi avut cate un angajat. O stupizenie evidenta. Ce ar insemna ca un hotel ce are 300 spatii de cazare sa angajeze 300 de oameni? Nu ar fi rentabil.
      Elicopterul israelian s-a izbit de munte, in cadrul unui exercitiu mai secret, israelienii asa sunt, mai secretosi cu unele lucruri, nu ca noi care daca inaltam un zmeu, ne falim in toata lumea. Au murit toti cei din elicopter. Insa acest accident s-a produs in Bucegi, pe raza judetului Brasov, pe cand viitoarea statiunea Nucet se afla in Bucegi, pe raza judetului Dambovita. Intre cele doua puncte sunt cel putin 20 km. Locul prabusirii este pe abruptul vestic al Bucegilor, inspre Transilvania, muntele Nucet cu acele 200 hectare sunt insa pe Platoul Bucegilor, in Muntenia. Distanta intre cele doua puncte este uriasa, relieful variat, sunt vai, paduri si jnepenisuri ce despart un punct de altul. Pur si simplu, practic nu exista vreo legatura, doar ca ambele locuri sunt in Bucegi, o arie protejata intinsa pe 300 kmp. Insa intre 4 pereti, dupa ce ai citit tot felul de sf-uri cu lumi subterane si civilizatii superioare ce ne guverneaza, iti trebuie doar cateva cuvinte si scrii povestea: Nucet-Bucegi-elicopter israelian, si gata.
      La fel stau lucrurile in toate basmele publicate, cu incantatii la Sfinx, etc si etc. Mai trebuie sa stii ca acela care nu a vazut niciodata Sfinxul sau alte stanci, dar cunoaste o mie de detalii de pe net, face usor legatura cu cartile lui Radu Cinamar, crede imediat ca in munte este cineva, care face nu stiu ce, ca daca stai nu stiu unde comunici cu entitati superioare. Orice lumina la Sfinx, pare energie din cosmos…pentru tine scriu atatea, desi sunt satul de cate aberatii aud aproape zilnic. Ale unor turisti, ale unor localnici.Nici nu neg ca nu ar fi ceva, dar cand traiesti aici de zeci de ani, vezi zilnic si teoriile unora, vizitatori prin acesti munti, se naruiesc una dupa alta. Altul este adevarul, nu fanteziile unor astfel de rataciti. Pe net o sa auzi de maestrul nu stiu care, de cercetatorul X care a fost lovit energetic si astfel ticalosii dusmani ne dau lovitura dupa lovitura, adica noua, neamului romanesc, si ca vine un paranormal de la un departament secret si totusi datorita lui si altora noi mai avem o sansa. Este ca in desene animate, cu personajul pozitiv, care infrunta totul in numele dreptatii…oamenii acestia si-au pierdut mintile, isi cheltuie banii pe toate prostiile, ca sa afle nu stiu ce descoperire esentiala pentru evolutia spirituala. Inainte mai radeam, azi nu mai pot, este un fenomen extins de manipulare psihologica, ti se da treptat ceea ce vrei sa crezi.
      Ti-am zis chestia ca unii vin pe munte, dar nu sunt bine primiti. Nu poti face nimic in viata, nu poti evolua ca persoana, ca parte din Creator, fara altruism, si fara a astepta ceva de la cineva. Unii au sansa de a schimba ceva in ei, altii continua sa afle niste lucruri fortat, insa ele se releva in timp, altfel, nu asa cu capul plin de prostii. Sunt oameni ce vin pe Bucegi, de un egoism feroce, la fiecare pas, cum ajungi in preajma acestui munte, ai parte de incercari, daca le vezi. Este o succesiune de intamplari, de chestii ce iti rasar in cale si pe care nu le bagi in seama, deseori, pentru ca par banale. Frecventa acestora, inseamna altceva. Unii realizeaza un traseu initiatic pe munte, trecand pe la diferite stanci, prin diferite locuri, dar totul este degeaba, vazutul nu se produce doar cu ochii fizici. Mai vorbim pe tema aceasta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: