Descoperiti Brasovul! Istoria recenta si veche a Brasovului (II)

…cand ajungem prin Brasov, orasul cel mai frumos pentru unii dintre noi, ne lasam purtati prin locurile sale incarcate de istorie…titlul este oarecum bombastic, insa reprezinta pasii nostri in poze prin acest oras….

Primul episod ar trebui sa fie acesta:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/17/de-ziua-crucii-plimbare-printre-cruci/

…pentru ca acesta este de fapt primul episod!

Ieri, din nou ne-am oprit in Brasov…

1Dimineata in Busteni

2Fum de la o centrala cu lemne….

Ceva mai tarziu in Brasov:

3O fantana interesanta si cetatea sus pe un deal

4Zidurile…mai tarziu aveam sa ne aflam chiar acolo unde priveam, undeva in dreapta steagului, dar pozele din acel loc le voi posta maine

5Fantana are o poveste recenta…se pare ca ar fi fost initial amplasata in curtea unei scoli si ca a fost luata de acolo intrucat personajele feminine aveau anumite ipostaze…adica erau sanii goi :)) Si autorii astia nu au croit si ei niste sutiene…Cu toate acestea, cred ca povestea este incompleta…fantana reprezinta 3 personaje feminine la bustul gol si dedesubt 3 cai ingropati pe jumatate…mai este si altceva. Fantana a plecat de la o idee, o intamplare, o sa ma interesez 🙂

6O privire de jur-imprejur si vedem pe unde mai cuibaresc porumbeii

7Cat de bine arata muscatele rosii la aceste ferestre…dau o nota placuta, rosul pe un fond crem

8

10Biserica romano-catolica

11Venne me omnes

12Muscatele erau la ferestrele unei cladiri ce apartinea bisericii romano-catolice

13La pas pe strazile pline de istorie ale Brasovului

14La peste 20 de ani de la Revolutie, pe multe acoperisuri brasovene mai pot fi zarite antene clasice, ca odinioara, cand se prindeau programul 1 si programul 2

15Un corp renovat, altul ramas cu amprenta trecutului…o buna comparatie

16Aici este la o cofetarie de pe str. Republicii, au acolo un acvariu cu pesti foarte frumos, merita vizitata aceasta locatie

17Mai intai o poza la mormantul lui Andrei Muresanu…aflat,

18in curtea bisericii Sf. Parascheva

19Foto cu Andrei Muresanu

20

21Istoric

22O biserica foarte frumoasa

23Intreaga familie a Muresenilor

24Un mormant imbracat in covor vegetal, nu stiu, mi se pare asa putin straniu 🙂 Data viitoare o sa caut pe sub frunze sa vad cine este ingropat acolo…

25Chiar este frumos sa colinzi prin cimitire 🙂 Oricum, toti ajungem acolo mai devreme sau mai tarziu, totusi, zic eu, este bine sa fii informat din timp 🙂

26Mormantul lui Sextil Puscariu

27Cavalerul Constantin de Steriu

28Langa biserica, un superb trandafir

29Sa spunem daca ne dam seama

30Si am plecat de la aceasta biserica unde maine va fi mare sarbatoare…

Ajungand la un alt cimitir, al eroilor:

31

32Totul este ingrijit spre deosebire de mormintele unor eroi de prin cimitirele din Valea Prahovei

33Si cativa romani…

Mai departe,

34Biserica Neagra vazuta din preajma cimitirului eroilor

35Alee ce pastreaza pavajul

36

37Casa lui Lucian Blaga, da, a avut o casa si in Brasov

38

39Fiind atat de paraginita, ai tendinta sa nu o bagi in seama, sa treci mai departe. Insa este locuita si se numeste: Casa cu Icoana. Pacat ca icoana este intr-o stare avansata de degradare

40Pare un arhanghel…casa este evident monument istoric

41Un alt loc istoric, de asemenea paraginit: Casa cu Sfinti

42Sfintii…probabil in anii trecuti cineva a incercat sa protejeze pictura montand un cadru de lemn si un geam sau plastic…

43Casa cu Sfinti

44

Mergand pe strada Valea Tei ajungem si la biserica Sf. Treime din Scheii Brasovului:

45Mausoleul Eroilor…daca priviti pasarea de deasupra, seamana foarte mult cu pasarea de pe capela-osuar de pe muntele Diham, din curtea vanatorilor de munte. Constructia de la Dihamul militar este in padure, arata insa foarte urat, degradata…

46

Cum si aici era un cimitir destul de vast, hai sa mai si pozam diferite chestii 🙂

47

48

50Biserica Sf. Treime…data trecuta cand am ajuns aici, de Ziua Crucii, am vazut un curcubeu, de data aceasta am intalnit o mireasa si pe…tanti Roza, pe care am exasperat-o probabil. O doamna tare cumsecade, care ne-a dus pe acolo, prin cimitir, dansa fiind in administratia bisericii…

51Cu aceasta ocazie, m-am lamurit si ce se zareste pe un deal…nu este o biserica, este un fel de capela, o constructie mai mica…

52Alaiul miresei

53Cea mai veche placa din acel cimitir, bine, doar placa a mai ramas, pusa pe un alt mormant…fara tanti Roza noi nu am fi gasit-o 🙂

54Sfanta Mucenita Ecaterina…pictura din biserica Sf. Treime. Va mai aduceti aminte cand am dezbatut pictura unui calugar din Bucegi, o pictura pe lemn aflata intr-o pestera din Bucegi?

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/08/16/icoana-pictata-in-bucegi-si-vinerea-muzicala-18/

De aici, spre Biserica Sf. Nicolae:

55Frumoasa si aceasta biserica 🙂 L-am gasit exact la timp pe un preot, aveam nevoie de dansul pentru un detaliu, apoi plecam prin curtea bisericii. Ne oprim la mormantul poate al celui mai bun diplomat roman din toate timpurile…Nicolae Titulescu

56Ce ganduri patriotice il strabateau pe acest om, spre deosebire de delicventii de astazi ce reprezinta chipurile interesele nationale…cititi testamentul sau

57

58

58b

La cativa pasi o constructie, care adapostea o cruce veche de secole:

59b

59

Dupa care, am mers conform regulii si in cimitir :))

62O lista cu personalitati ingropate

63Si gasim destul de repede, ajutati, pe unul dintre ei

64La plecare…o privire spre ocrotitorul bisericii: Sf. Nicolae

Maine, restul de poze, mai sunt tot cam atatea 🙂 O duminica linistita!

Doar maine mai este Padina Fest…si cum m-am diluat spre Varful Omu

Fiind un blog pe care scriu ce doresc, pun la fel si titluri cum vreau, cum mi se par mie. Ce daca o parte din titlu este despre un subiect si a doua parte despre altul? Nu vad nicio problema. Daca le-as scrie in articole separate, nu as avea timp.

Sa incep cu Padina Fest, maine este ultima zi. Doamne, cata lume, cate masini, cate corturi pot fi in Valea Ialomitei, acum la Padina. Sunt mii de oameni. In acest an, consider ca au gresit undeva organizatorii, cine a gandit strategia de anul acesta nu i-a iesit. A vrut ca intreg fluxul turistic sa ajunga la ei, astfel ca nimeni prin jur nu vindea mici, bere, alte preparate, doar organizatorii Padina Fest. In anii trecuti mai erau si alti comercianti prin acele poieni. Pana aici nu mi se pare ceva prea nepotrivit. Insa, ca sa intri in zona lor, sa mananci ceva, sa cumperi ceva, trebuia intai sa platesti o taxa de acces, nu stiu exact, parca 6 lei era. Plateai, ti se dadea o bratara de acces si mergeai sa cumperi ce doreai. Foarte aiurea! Multi care voiau doar sa bea bere, de exemplu, se intorceau  si urcau la cabana Padina.

3

5

6Daca lasau intrarea libera, dadeau lovitura, ca lumea nu avea unde sa manance decat la ei. Si la miile de oameni de pe acolo…chiar ar fi fost incasari. Mai era si o taxa de festival, de 20 lei, naaa, eu zic ca au gresit. Asa mi se pare mie.

7

🙂 Citeam azi consideratiile unui amic pe blogul sau, despre mine, nu este Cristi 🙂 povestea aceea s-a incheiat. Spunea autorul ca a citit articolul meu despre tortionarii comunisti, publicat acum cateva zile, si a constat ce „cantitate imensa de agresivitate am” :)) Eu am scris ca trebuia unul dintre ziaristi sa-i dea una tortionarului Visinescu cand a vrut acesta sa-i loveasca. Eu asa as fi facut si nu m-am ferit sa o spun. I-as fi dat una. Noi pe aici, pe la munte, nu prea ne batem capul cu astfel de nenorociti.  Dar care ar fi explicatia acestei agresivitati? Am identificat doua, la mine:

Pai, prima ar fi ca noi, acestia -am observat la mai multi- de peste 30 ani si pana in 40, suntem o generatie ce are o anumita doza de ura pe cei nepedepsiti din perioada comunista, pe fosti/actuali politicieni, pe aceia care au furat tara de la Revolutie incoace.  Sa zicem ca, personal, pe mine ma deranjeaza sa se plimbe calaul acela de Visinescu liber. Poate ca nu stiu ce a facut el, dar un institut cu siguranta s-a documentat si stie.  Deci aceasta este o sursa, avem ura pe acestia care au facut rau societatii si care fac rau statului. Am vrea sa fie oameni care sa tina cu tara lor, nu sa se vanda si sa ne vanda… Visinescu, tembelul acela de 80 sau 90 de ani, chiar nu conteaza acum, dar pentru ce a facut, nu trebuie lasat nepedepsit…asa cum duci gunoiul la pubela…nu-l poti tine in casa 😉 Si daca astia, tortionarii, au fost pedepsiti in toata lumea, vanati si executati, de ce sunt eu agresiv? Primesc ceea ce merita, asa ar trebui. De o pisica, un caine, mi-ar fi mila, de un asemenea ticalos, nu.

30

28

A doua sursa de agresivitate 🙂 pai, daca nu consum alcool, nu fumez…mai alerg eu cand se poate,  dar curge sangele tot repede, sunt nelinistit…parca eu mai inteleg ceva 🙂 nu mai inteleg, mergem inainte. Oana, cand se mai satura, mai pleaca pe la ai ei. Cand revine, ma gaseste tot la fel, niciun progres.  Mai lucrez, mai alerg, dar a doua zi nu constat vreo schimbare, sigur este ceva defect din fabricatie. Acum este 8 seara, am ajuns terminat acasa de la un concurs de alergare, si tot ma uit pe geam, parca m-as plimba pe undeva…dar sa continui aici.  Ideea este ca eu am multa energie si se transforma dupa caz. Sunt si ambitios si motivat, clar ca se rupe sacul uneori si scriu despre impuscari si alte trasnai. Si vechea placa, o definitie personala: „eu daca trebuie sa fiu la varful Omu la 1 noaptea, la ora aceea sunt acolo…ca sa nu fiu acolo, ar trebui ca acel varf sa nu mai existe” 🙂 Ce sa faci cu astfel de oameni?!

Legat de Padina Fest, am fost si eu acolo, sa nu lipseasca martie din post, cu gandul sa particip la concursul de alergare Directia Omu, pe distanta Padina-Varful Omu si retur. Mai bine stateam in banca mea, dar cand te mananca pielea, te mai si scarpini. Azi noapte, pe la 12, nu aveam somn, si am mancat niste snitele din pui, mi-au placut, si dupa unul inca unul, tot asa, am uitat ce regim trebuie sa tii inainte de un concurs. Joi am muncit de nu mai stiam cum ma cheama, am mai fost si foarte stresat zilele acestea, ieri am baut trei cafele, ca nu aveam astampar, de regula nu beau cafea. Am baut ca nu aveam ce face. Am considerat ca trebuie sa ma hidratez preventiv si mi-am facut vreo doi litri de limonada, era tot pe la 12 noaptea. Am uitat ca am o alergie la ceva ce este in coaja de lamaie si nu am mai decojit lamaia.  Dimineata pe la 5 simteam in piept ceva 🙂 Eu m-am apucat insa iar de mancat snitele, cu foamea pe mine, cica sa am resurse :)) Speriat de bombe…

Mi-am propus sa urc ca un viteaz dimineata pe Jepii Mici si sa cobor apoi de la Babele la Padina, imi spuneam ca asa ma incalzesc pentru concurs. Slava cerului ca ma misc ca o baba cand trebuie sa merg undeva. Pana ma spal, pana fac tot felul de calcule, aranjamente, se facuse de ora 7 si ceva, deci nu am mai ajuns pe niciun Jepi. Avand cartela cumparata la telecabina preventiv, m-am dus repede la statia de la Busteni.  Lume multa…multa, multa.  Cum sa fac? Ce sa le spun angajatilor? In cursul saptamanii, hai ca mergem la actiuni cu Jandarmeria, Parcul Natural, este altceva, sunt protocoale, etc, dar acum? Ei nu mai pridideau cu treaba, verificau instalatia, si sa apar, ca stiti, ma grabesc, ma duc sa alerg. Era ridicol. Gasesc totusi o metoda sa ajung in fata turistilor, nu am reusit sa o pun in practica pentru ca printr-un context favorabil am ajuns  oricum mai in fata :).  Manierele erau acasa! Cand eram aproape de Pestera, ma intalnesc cu Mihai Sterpu, un prieten ce mai scrie aici pe blog, facea o drumetie cu niste prieteni. Ma recunoscuse dupa tricoul cu buceginatura2000. Aveam tricoul pe mine, ca eu asa m-am gandit, vin imbracat direct de alergare, alerg si apoi repede acasa. Oricum mi-am lasat rucsacul pe acolo in timpul concursului si am alergat doar eu cu mine, fara nimic altceva.

1

2

Nu o sa mai folosesc tricouri cu buceginatura2000 decat la concursuri 🙂 Am auzit multe simpatii, dar si antipatii…”uite, ala e…” 🙂 Macar sa ma fi plimbat pe la politia de la Padina, ca aia de acolo nu mai pot de bucurie cand ma vad :))

In fine, se da startul, nu stiu cum se facea ca dupa vreo 500 metri eram in primii 10, parea o joaca de copii, pentru mine, obisnuit cu traseele lungi. Doua ore de alergare prin Bucegi chiar nu este cine stie ce, la maratonul 7500 alergi si o zi intreaga, la tura lunga.  Deja de pe langa manastire si hotelul Pestera, eram primul 🙂 Era perfect, puteam sa alerg in acest ritm. Intai insa a inceput sa-mi vina in gura gust de pui, apoi sa ma doara muschii abdominali, cei mai de sus, dupa care ficatul vibra la cote maxime. Eu nu prea mananc prajeli…pana la cascada Obarsiei transpiram ca la sauna, valea se invartea cu mine, nu stiam ce ma doare exact, ma durea tot 🙂 Plecasem pe o caldura mare, iar de mai jos de cascada nu mai era soare ci doar vant rece. Era mai frig pe masura ce urcam.  Eu eram terminat 🙂 Oricum nu am iesit din primii 10, asa cum eram.  Nici nu stiam sa abandonez, pentru ca nu stiu. Nu exista in mintea mea aceasta comanda, ca te opresti si gata, te intorci, s-a sfarsit. Asta este, te tarasti, dar mergi inainte. Cand am ajuns aproape de Omu, am observat ca multi turisti erau bine infofoliti, unii isi infasurasera tricouri pe cap din cauza vantului rece…si eu, noi, in tricouri ude.  Ce frigu’ naibii era…

17Afisul concursului

La Omu, tot in primii 10 eram. Am baut doua pahare de apa, am mancat vreo 3 banane, eu cu gandul ca imi revin. Dar de unde, parea infinit drumul pana la Padina. Cand alergi si treci pe langa atata lume cata era pe traseu, trebuie sa nu ti se citeasca nimic pe chip. Nu te pune nimeni sa alergi, o faci ca vrei, suporti consecintele 🙂 Mergi inainte orice ar fi, nu exista abandon. La Finish, am ajuns pe locul 4 la categoria mea de varsta si pe locul 6 sau 7 in clasamentul general. La cat de  varza am fost, am obtinut un loc suficient de bun.  Cat de ametit eram pe traseu, nu as fi solicitat niciodata ajutorul cuiva, desi erau salvamontisti, medici, etc.

Cum erau niste prieteni sositi la Padina, am urcat cu ei de la Pestera la Babele, cu telecabina. Nu am mai stat la festivitatea de premiere, sa urcam toti concurentii pe scena, nu mi-am luat nici diploma, nimic, am plecat ca eram varza 🙂 In telecabina, mai sa fac cunostinta cu podeaua, dar mi-am calculat puterile pana la sosirea la Babele. Imi mai raceam fruntea de bara de care te tii cu mana. Pe Platou, mi-am revenit si pana la Cota 2000 am facut vreo ora si 40 de minute.

Un Pepsi, un telefon, 3 clatite pe terasa ce domina Valea Prahovei de la altitudinea de 2000 m si gata, inviasem 🙂 Maine, merg prin Piatra Mare 🙂 cu prieteni ce nu au mai fost pe acolo de ceva timp. Ma intreb si acum, cum naiba am terminat concursul asta?! 🙂 Razvan, prietenul de maratoane, spunea ca nu sunt sanatos sa mananc chestiile acelea noaptea, inainte de concurs. Nu este insa nicio noutate, mergem inainte 😉

Alte poze de astazi:

8In fiecare an, langa drumul ce urca la Pestera Ialomitei, sunt acesti tineri. Mereu vreau sa-i felicit, mereu trec repede, nu se intampla sa fie.

9Ne imbiau sa luam din produsele lor. Frumosi acesti tineri, ce cred in ideea lor.

10

Apoi, am ajuns si la biserica noua, cu hramul Sf. Nifon:

11Un trandafir mare, ce frumos mirosea 🙂

12Si inca unul 🙂

13Biserica noua

14

15

16

18Sosea telecabina

19Spre Piatra Arsa. In zare sute de masini parcate la intersectia cu drumul inchis spre Babele. Va dati seama, daca nu montam noi, cei care ne gandim sa pastram din muntele acesta ceva si pentru altii, bariera la acel drum, erai ca pe autostrada pana la Babele? O sa cer Ministerului Mediului, printr-o adresa, tragerea la raspundere a acelora care au facut studiile pe mediu la DJ 713. Au scris printre altele, ca abia in 2030 vor fi 3000 de masini pe acel drum asfaltat. Si peste 5000 au fost luna trecuta 😉 Au scris minciuna asta ca sa sustina interesele celor care doreau sa puna mana pe banii de asfaltare si sa accesibilizeze niste terenuri.

20Complexul de la Piatra Arsa si trebuie intrebat ce era cu masina aceea

21Priviri de la Cota 2000 spre zari

22

23

24Coborarea spre Sinaia

25

26Macroglossum stellatarum sau Sfinxul Colibri. Superb acest fluture 🙂

27

29Trenul „meu” de „19:20 si ceva”…a ajuns totusi la si 30 🙂

31Sfarsit de zi, de articol, maine, alta 🙂

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – cabana Malaiesti – La Prepeleag – Pichetul Rosu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi. Anul acesta este anul descrierilor de trasee :)) Intai, sa va spun ceva de ieri. Rares a facut un parc intreg sa rada…fugea el pe acolo, si la un moment dat s-a plictisit, asa ca…? Fuga-fuga spre caruciorul lui. Sub privirile tuturor, s-a catarat pe roti si s-a suit in carut. Acolo s-a asezat mai bine, ca sa doarma :)) La un an si jumatate face tot felul de chestii, lista este prea lunga, asa ca revin la traseu.

Noi am urcat cu telecabina, impartiti in grupulete, care cum i-a fost norocul, raportat la numarul mare de turisti ce asteptau sa le vina randul…

Si cafeaua de dimineata trebuia sa o bem la Babele, gata, ne-am obisnuit in batatura omului acela :)) Cum va spuneam anterior, recomandabil este sa cumperi un expresso la 5 lei, decat de la aparatul cu fise.

Mai departe am trecut de Babele, am zabovit putin la Sfinx si am pornit mai departe spre Varful Omu, unde trebuia sa ajungem cam in 2 ore.

1

2Muntele Obarsia

3Aici este zona La Cerdac, bine, de aici incepe. Din acest loc, se bifurca traseul spre Omu, in stanga este mai lung, fiind o varianta de iarna. Traseul Babele-Omu fiind inchis iarna, va dati seama ca este improprie aceasta denumire de traseu de iarna. Totusi este o alternativa utila primavara cand inca mai este zapada pe asa-zisa poteca de vara.

4Dupa unii, acesta este Saturn. Adica mai-marele zeilor, intelegeti, tampenii din acestea. Este frumos sa pozezi stanci cu anumite chipuri, frumos asa ca dovada a ceea ce face natura. Dar sa ajungi sa consideri stanca aceasta drept nu stiu ce zeu, trebuie sa nu fii intreg la minte. Chiar spuneam unei persoane apropiate, ce s-ar fi intamplat daca autorii unor albume ar fi avut conditie fizica si ar fi mers prin tot muntele, probabil ca din cauza acelor nebuni, ar fi mers tipografiile non-stop. Astfel de idioti, prezentand tot felul de stanci sub diverse denumiri, nu sporesc misterul Bucegilor, ci reprezinta un atentat la bunul-simt. Nu poti sa fii atat de idiot…

Datorita acestora si altora care ii copiaza, Dumnezeu nu mai conteaza, pentru ca inainte de el a fost Saturn, atlantii, acum sunt reptilienii, iar ceea ce trebuie inteles si reprezinta realul, dar mai greu de acceptat, este si mai mult incalcit. „Acum vorbeste invidia din mine!” 😉 🙂

5bAcest chip este mult mai real decat acel „saturnian”…si nu lui i s-a adus o floare, simbolului

6Valea Morarului; cu rosu, traseul Omu-Bucsoiu-Busteni ce trece pe marginea acestei vai

7Spate in spate cu Valea Morarului se afla Valea Gaura. Pe acolo, pe unde vedeti sagetile este traseul spre Bran

8La cabana Omu, am baut cate un ceai, „am luat toate cabanele la rand” :)). Ceaiul era foarte bun…erau trei femei in bucataria cabanei, ele tin aceasta cabana cu mult mai bine decat proprietarul, cabanierul Popa. Bine ca in ultimii doi ani nu l-am mai vazut pe acest incurca-lume pe acolo.

Am ajuns la indicatorul aflat la circa 500 metri distanta de cabana Omu. Atentie, pe timp de ceata se poate sa nu vedeti poteca. Marcajele sunt indeosebi pe bolovani. Va recomand sa evitati traseul prin Hornul Mare. Daca ar fi dupa mine, as inchide acel traseu, daca este sa cobori unul dupa altul, cine stie cum desprinzi o piatra si-l accidentezi pe cel de mai jos…acesta nu se poate feri. Vara, mai bine evitati acel horn.

9Asa incepe poteca

10Salutam destul de repede si primul Bolovan 🙂

11Se vede poteca mai jos. Inca de la intrarea in acest traseu ce coboara Valea Malaiesti, se observa ca poteca descrie o bucla larga, accesibila, desi poate exista iluzia de verticalitate accentuata. Daca ramai pe poteca nu ai ce sa patesti. Ma intreba un prieten daca sunt pietre pe poteca, da sunt, si multe, pana la baza Hornului Mare, dupa care cobori mult mai bine. Problema este daca vrei sa mergi, mergi, daca gasesti cusur si probleme in si la orice, nu vei gasi determinarea necesara de a vedea un loc superb ca Valea Malaiesti.

12Ca o pista de decolare, frumos acest colt de stanca ce pare suspendat

Rotind aparatul foto, prin imprejurimi, vedem si noi un chip. Nu-i punem nume acum, poate vin fotografii profesionisti din Valea Prahovei. Parerea mea este ca in tinerete au fost ei prosti, dar la batranete au atins un nivel ce este practic imposibil de egalat. Fantezia lor, povestea lor, nu este asezata pe vreun crampei de realitate. Iar daca vreun copil vede albumele lor si ce au scris, trebuie sa li se atraga atentia ca sunt mai bune povestile lui Creanga, basmele lui Ispirescu…

13

14

15

16Aspect poteca

17Zapada destul de multa prin imprejurimile traseului

18In departare, traseul turistic din Valea Tiganesti, ce porneste de la cabana Malaiesti pana la refugiul din Saua Tiganesti, marcajul este banda galbena

19Jos, se vede cabana Malaiesti

20Aspect din muntele Padina Crucii, ce desparte vaile Malaiesti si Tiganesti. Dupa cum se observa exista o imensa despicatura…multi au zis ca vor sa parcurga culmea acestui munte. Le-am zis deseori de aceasta despicatura, fara echipament de alpinism nu ai cum sa treci dintr-o parte in alta

21

22

23Nu-ma-uita, unul dintre cele mai clare exemple de melanism

24Intrarea in Hornul Mare

25Asa arata hornul

26Drept inapoi cum o fi?

27

28

29Pe la jumatatea acestui versant se afla Brana Caprelor, traseu marcat cu triunghi albastru

30Macul galben, una dintre cele mai superbe flori din Parcul Natural Bucegi. Observati un mic manunchi de maci, in mijlocul grohotisului

31Maci galbeni, relicte glaciare

32Cimbrisor, un alt pionier

33

35Aici incepe visul 🙂

34

36

37

38Mai postez si cruci, pentru a se intelege cat mai multe…

39

40

41

42O floare de colt, cum mergeam sa vedem buchetul de mai jos de garofite, era si ea in drumul nostru

43

44Cele mai frumoase garofite vazute vreodata in Bucegi, multe si superbe

45Din nou, floarea de colt

46Valea Malaiesti ramane una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi. Daca ma credeti, nu am zarit un gunoi, un pet, nimic, desi traseul este unul circulat. Probabil din cauza ca doar turisti cu rucsacul in spate ajung pe aici…adica oameni educati. Cabana Malaiesti ramane singura locatie turistica din Bucegi unde nu se poate ajunge cu masina.

47Mai avem putin pana la cabana.

48Bucsoiu, din orice parte l-ai privi, ramane un munte impunator

49Ferigi foarte mici

50Molizi, parca lipiti de stanca muntelui

51Indicatoare langa cabana

52O privire inapoi, de unde venisem

53Preturi la cabana Malaiesti

54Sala cabanei

55Mancarea noastra, ceaiul lor

56Refugiul Malaiesti situat in imediata vecinatate a cabanei

57Nu se poate descrie in cuvinte cat de frumos este in aceasta vale, la cabana. Unii vin si monteaza cortul, sunt putin sau mai putin inspirati. Cred ca este o greseala sa amplasezi cortul la doi pasi de albia unui parau, fie ea si seaca. Daca noaptea ploua si te ia vreo viitura?!

58

59Superbe picturi prin interiorul cabanei…dar, aici a gresit pictorul, observati ca eu imi dau cu parerea la multe :)) , pai i-a facut coada acestei pasari prea lunga. Mie imi seamana a pasare rapitoare de zi, pare o acvila, ori pasarile de acest gen nu au ditamai coada 🙂 Si acvila nu are dusmani naturali sa priveasca in sus, ea de regula cand se afla pe un colt de stanca priveste in jos, dupa prada…gata, l-am criticat si pe omul acesta 🙂

60

61O replica a cetatii de la Rasnov

62Aici plecam, dar sa pozam si indicatorul traseului nostru. Acum este randul salvamontului, ce naiba este scris acolo? Spre Pichetul Rosu prin cabana Poiana Izvoarelor…o prostie. Intai ajungi la Pichetul Rosu, dupa aceea vine cabana aceea. Exprimarea este total eronata. Pichetul Rosu este o intersectie de trasee, o mica poienita. De acolo, faci dreapta spre Busteni prin Poiana Costilei, inainte continui spre Poiana Izvoarelor, in stanga pe punct rosu mergi la cabana Diham Phoenix, deci abia acolo apare punctul rosu…le-au incurcat si oamenii acestia 🙂

63Nu-i asa ca sunt frumoase aceste locuri? 🙂

64Eu daca alerg pot spune ca sunt in 4 ore in Rasnov, altii cu rucsacul in spate nu cred ca reusesc 🙂 Pana la Valea Glajariei intalnesti un drum forestier…lung de 17 km 🙂 Daca abordati acest traseu calculati-va sosirea in Rasnov dupa 6 ore, cel putin, pentru ca pana la acel drum mai este de mers. Apoi vin cei 17 km

65Traseul spre Valea Glajariei si Rasnov, ca sa urcati la cabana Diham trebuie abordat marcajul cruce albastra de la valea mentionata…urmeaza un urcus de 45 minute- o ora

66Traseul nostru, marcaj triunghi rosu. Recomandarea mea, daca vreti sa mergeti vara la cabana Diham Phoenix, este sa urmati acest traseu. Este mai pitoresc, mai usor…decat sa-ti fortezi picioarele prin padure pana la Glajarie, privind la copaci, mai bine mergi pe curba de nivel, mai cobori, este mult mai frumos…si sa urci toata panta aceea de la Glajarie, nu este nicio placere, cand esti la plimbare.

67Turisti spre Glajerie

68

69Cabana si refugiul de la Malaiesti

71Rasnovul este undeva mult in dreapta 🙂

72O banca montata de curand pe acest traseu, intr-un loc pitoresc. Pe ea asteptau niste persoane sosirea salvamontului. Nu mai puteau sa mearga, asa am inteles ulterior. Dar nici noua si nici altor turisti, oamenii acestia, accidentatii, nu ne-au zis nimic. Mie nu mi s-a parut ca au ceva. Dar totusi ceva de mancare, o fasa elastica, etc, o vorba buna, cred ca aveam la noi. Mai jos, am intalnit si salvamontisti din Busteni si jandarmi montani si voluntari, plecati sa-i salveze. Ar trebui sa existe cadrul legal sa fie puse astfel de persoane la plata actiunii. Nu poti chema atatea persoane…pentru ca nu mai ai chef sa mergi sau ai febra musculara. Sunt tot felul de copii de bani gata care nu stiu nimic pe lumea asta, li se pare ca orice se poate cumpara cu bani, si ca pot face orice…aici sunt de acord sa le fi dat cineva vreo doua suturi in fund, ori amendati pentru apelarea nejustificata a nr. 112

73

74

75Cabana Diham Phoenix, traseul din Glajarie urca toata padurea din stanga

76

77Indicatoarele acestea doua reprezinta intersectia La Prepeleag. Pe banda rosie urci pe Bucsoiu, noi am continuat spre Pichetul Rosu pe marcaj triunghi rosu

78Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti care au murit pe munte

79Hribi uriasi

80Banca amplasata de prietenii lui Traian Murgilas, prins anul trecut de o viitura pe Valea Bucsoiului, din apropiere. In acea zi, cand a murit, 23 iunie, si noi am dat de o alta viitura pe Valea Gaura, dar am scapat, uzi pana la piele am ajuns in Bran

81Cred ca era masina salvamontului, dar nu am pierdut ocazia sa ma pozez in ea, ca sa ma vada ei :)) Cum pui mana pe volan simti diferenta intre Atv si masinuta aceasta. Este mai puternica si mai sigura aceasta 🙂

82Aici este Pichetul Rosu, mai departe se merge foarte lejer spre cabana Diham Phoenix, noi am mers insa inainte

83Tringhiul rosu continua tot spre Busteni, dar prin Poiana Costilei. Nu avea rost sa mai umblam si pe acolo, asa ca am luat varianta mai simpla spre Busteni, pe marcaj banda rosie

84Printre ierburi Atv-ul Jandarmeriei…

85M-am urcat si pe el, pentru o poza. Cu acordul lor 🙂

86Coltii Morarului

87Indicatoarele noi montate de Salvamontul din Busteni la Poiana Izvoarelor

88Observati pe gardul cabanei Poiana Izvoarelor si indicatorul spre cabana Diham Phoenix. Mai stiti de cate ori am scris si cate sesizari am facut ca a fost montat pe acel stalp metalic, in directie gresita? In sfarsit, dupa vreo 2 ani l-a dat cineva jos de acolo, probabil salvamontistii, si acum arata directia corecta. Cine stie pana cand…

89Crucea cu ochi, aici suntem la Gura Diham

90Toate poienile Vaii Cerbului sunt pline de rulote si corturi

91

92Incheiere superba de zi, eram in Busteni

Astfel, am mai descris un traseu, nu baliverne si povesti insirate, ci realitati. Drum bun si atentie maxima pe munte, la orice 🙂

„Templul trandafirilor”

Uneori ai vrea sa pastrezi unele flori, sunt poate simboluri, amintiri  sau momente, ori vrei doar sa le pastrezi pur si simplu.  M-am gandit eu de multe ori, cum sa fac, insa nu aveam prea mult timp pentru calcule si analize 🙂

Azi insa, migalind printre trandafiri pentru dulceata, am avut timp suficient sa ma gandesc  si sa concep un fel de casa a trandafirilor. Intai, am pus „premisele” una sub alta: am aia, am cealalta, am suport, am lemn, am pietre, aveam cam tot ce imi trebuia, pana si un trandafir potrivit aveam.

Am schitat planul in minte si treptat am demarat „proiectul”.  Pana la urma, m-am gandit eu ca nu poate fi asa pur si simplu facut doar un spatiu de depozitare.  Si am zis, mi-am zis, ca trebuie undeva asezata si o sursa de lumina, in memoria trandafirilor, in amintirea lor :))

Inca nu este gata, cand va fi finalizat il voi posta mai in detaliu. Deocamdata cateva imagini:

21Incap destui trandafiri/flori dedesubt

22Pietre de prin munti

25Diferite aspecte naturale, cand incep ceva imi place sa le am pe toate, la indemana, nu sa umblu dupa ele; ca sa nu ma risipesc 😉

27Micul trandafir

26Am tot felul de chestii pe acasa 🙂 Am gasit pe munte, in acest an, o stanca erodata. Aceasta este foarte interesanta. In primul rand, de cate ori cad din ea diferite bucati de gresie, acestea nu depasesc un centimetru grosime. Si sunt multe astfel de placi de diferite dimensiuni. Daca ploua, acestea retin apa, daca este soare retin caldura si abia poti tine mana pe ele. Sunt insa casante, se sparg destul de repede.

28Este suficient pentru acest stadiu, asa mi se pare, pietrele se intelege ca sunt lipite, mai este putin de lucru…apoi va urma o imagine de ansamblu!

Zbateri!

Printre crengi la adunat de conuri rosii:

1Bun catarator Matrix 😉

Printre nori:

2

3

Printre trandafiri:

4

5Doar ca trandafirii au fost -spunea un paznic-, afectati de piatra. Voiam sa iau mai multi, dar nu asa mari, boboci. Trebuie sa mai caut :)) Cei rosii nu prea miroseau. Este undeva prin Campina…

Poveste de week-end…”Povestea Trandafirului”

M-am gandit ca vine week-end-ul, -de parca voi nu stiati 😉 -, si acum avem mai mult timp liber. Initial, am vrut sa scriu despre o descoperire a unor cercetatori japonezi facuta prin Oceanul Arctic…au filmat si fotografiat niste creaturi lungi de vreo 20 metri ce aveau chip uman. Intr-o lume a minciunilor nu mai stii ce sa crezi 🙂

De aceea, am considerat ca este mai bine sa postez un mic capitol dintr-o carte citita recent, pe net. Ca sa nu va plictisiti am mai adaugat poze cu flori 🙂

„POVESTEA TRANDAFIRULUI

“Noi suntem ai Romaniei,

  Noi suntem nemuritori,

  Si pe camp de batalie

  Vom lupta biruitori”

“-Adu-mi o lista cu 3 oameni de baza. Sa nu intre in conflict cu localnicii, sa nu bea, sa nu avem probleme!

-Am inteles!

(Peste 5 minute)

-Poftiti lista!

-Fiecare va fi denumit OB1, OB2, OB3. Adu-i la mine!

-Raportez ca OB2 si OB3 sunt in serviciul de garda.

-Cand se schimba garda, pe ei ii scoti definitiv, dupa care ii aduci aici.

-Am inteles!

(In biroul comandantului de companie, trei militari cu bratele drepte, lipite de corp, calcaiele apropiate, varfurile departate la 45 de grade)

-Veti fi trimisi o perioada de timp, in civil, la sosea, in post fix. La fantana va fi postul, azi instaleaza telefonul. Fara discutii cu localnicii, fara priviri dupa femei, cum vedeti o masina cu nr. de …sau pe oricine se opreste, anuntati.

(Instructajul dura 30 minute)

-Ati inteles, maimutoilor?

(Trei voci)

-Am inteles, sa traiti!

-La ora 8 dimineata intra primul in post.

OB3 in haine civile trece de punctul de control unde se nota ora de iesire, continua pe langa o santinela aflata la circa 100 m si ajunge in strada. Dupa prima curba incep sa apara casele localnicilor. Intinde o mana si atinge un gard, privirea i se agata de orice obiect…

“Sunt liber”. Localnicii il privesc, el le-ar sari in brate. O batrana se chinuie cu o matura…cat ar vrea el sa o ajute. Oare oamenii acestia pretuiesc fiecare secunda? Cu siguranta,  nu! Pentru ca ei nu stiu…ca iadul este pe pamant, nu in alta parte.

Ajunge langa OB2.

-Uite aici telefonul, ii spune acesta, si il pune pe capacul fantanii.

-Mai bine il punem dupa fantana, aici il vede oricine trece.

-Pe fantana l-am gasit!

OB3 trage firul si lasa telefonul jos.

-Probleme?

-Nu! Te suna la ora fixa sa raportezi.

-Cine suna?

-Comandantul garzii, dar linia este ascultata si la statul major.

OB2 pleaca.

OB3 sta langa fantana ca si cum ar astepta pe cineva. Casele localnicilor sunt la 200 m si in stanga si in dreapta. Vede ce fac oamenii prin curti. Vizavi de el, la circa 400 m distanta, sta santinela. Il are in consemn si pe OB3. El stie asta.

“As vrea sa dureze cat mai mult acest lucru” isi spune. Mangaie fantana zambind. Priveste cerul, masinile trecand, trage aer in piept. „Totul este altfel, este viata, este frumos sa traiesti”.

Doi tigani trec. Un biciclist. O masina la 2-3 minute. Carute pline cu lemne, paie, scanduri, diverse. El soarbe tot acest du-te vino. Este un paradis. Pentru el este un colt de rai.

Nu raspunde la salutul localnicilor decat discret. Nu sta nici pe banca, santinela ar anunta Corpul de Garda.

Trec 4 zile. OB3 iese cu pasi mari pe poarta. “Cand voi iesi definitiv de aici?” isi spune in gand. Este fericit cand il inlocuieste pe OB2. Priveste spre departare, santinela este cu ochii pe el. Ar vrea sa mearga si putin mai departe de fantana. O dacie verde apare la circa 500 m. Trece. OB3 ia telefonul:

-Aici OB 3, ora 17:12, dacie verde, 3 ocupanti, cu nr…, soferul tuns scurt, mustata, pana in 40 de ani, pasagerul din dreapta tuns scurt cu ochelari, slabut…in spate un domn in camasa alba descheiata, pana in 50 de ani.

-OB3, ora 17:35, dacie alba, doi oameni, pana in 40 de ani, soferul are ten inchis, pe bord in fata pasagerului parea a fi o mapa, cu nr…

-OB3, ora 18:51, masina de armata, un locotenent si un plutonier alaturi de soferul civil, in spate 17 soldati, arma infanterie, nr…

In interior, OB1 catre OB3:

-Nu ti-e frig dimineata?

-Ba da, dar ce sa facem? Bine ca suntem acolo si nu aici.

-As lua o patura cu mine.

-Si cum o treci de punctul de control si de santinela?

-Ma descurc. Mor de frig noaptea.

-Daca te prind intri la arest si nu cred ca merita.

-Daca reusesc ascunde-o in podul fantanii cand iesi din post.

-Bine.

Postul de zi al lui OB3. Acesta este fericit. Priveste spre locul de unde a plecat. „Iadul!” Se departeaza cativa metri de fantana involuntar, doi localnici trec pe jos si-l intreaba cat mai are de stat. Le raspunde printr-un zambet, cu privire inexpresiva. Ce le pasa lor? El trebuie sa fie vigilent…formula standard ii vine pe buze: “sunt militar in cadrul batalionului…”

La scurt timp opreste o dacie a politiei. Un politist durduliu coboara si-l intreaba conspirativ:

-Ce tot faceti pe aici?

OB3 il priveste fara sa raspunda.

-Buletinul sau ce ai la tine.

-Sunt militar in cadrul batalionului…, ma aflu in timpul serviciului. Nu sunteti autorizat sa intrati in acest perimetru. Va rog sa plecati si sa va adresati d-lui comandant.

-Ce naiba castane mananci?

-M-ati intrebat, v-am raspuns!

OB3 vede portile cum se deschid. Santinela a anuntat Garda. Grupa de Interventie iese alergand.

OB3 refuza sa urce in masina.

-D-le politist, va rog sa plecati acum si sa cereti relatii comandantului. Suntem aici cu un scop precis de mai multe zile. Intrebati localnicii. Nu suntem de azi.

Politistul vrea sa-l duca la post nu sa intrebe pe cineva.

“Nu trebuie sa-l lovesc, trebuie sa ma invart in jurul masinii cel putin un minut” isi spune militarul.

Planul nu se materializeaza. O dacie alba opreste si soferul intinde o legitimatie, ii spune ceva politistului.

Politistul comunal porneste spre masina. Prea tarziu insa. Masinile sunt blocate si Interventia le cere actele. Conflictul se rezolva rapid, localnicii nu au apucat sa se stranga.

Peste 2 minute nu mai era nimic, doar amprenta intamplarii mai plutea parca in aer.

OB3 pe ganduri: “aici se intampla lucruri mult mai serioase decat cred eu”.

Suna la Corpul de Garda.

-Raportez ca ar fi bine sa avem un notes si un pix.

-Ce faci ma, dai ordine?

– Raportez ca sugerez masuri potrivite de la fata locului.

– Ce sa notezi?

-Masinile vazute de mine sunt doar vazute de mine. OB2 sau OB1 nu au de unde sa stie ce am observat, nu stim de cate ori trece o masina intr-o zi sau daca remarcam acelasi vehicol.

-Bine, mortaciunilor. Bravo!

OB3 pune telefonul jos.

“Ma-ta e mortaciune, fir-ai al naibii de retardat”.

Acum trece o caruta plina cu fan. O fata sta peste fan si-i zambeste. OB3 o priveste insensibil.

“Sunt militar in cadrul…” pare sa-i zica vocea interioara. Privirea fetei o doboara pe a lui. Ii raspunde totusi cu un zambet abia schitat.

“Fugi, fata frumoasa, noi suntem doar golani. Nu avem sentimente!”

“Fir-ai soarta blestemata, de nu m-ai facut o fata/Sa port rochie ondulata, nu la brau centura lata” – ii rasuna in minte refrenul unui cantec cazon.

Urmareste cu mintea lipsita de ganduri caruta aflata departe. Din ce in ce mai departe.

“Sunt doar un robot, sunt doar in slujba tarii, nu ma asteapta nimeni acasa, nu mai sunt civil, sunt nimeni, mi-e indiferent”.

Un junghi ii trece prin sold…este raceala armei purtate luni de zile prin paduri, la diferite temperaturi. “Arma este patul lui, ranita la capatai”- ii vine in minte un alt refren.

A doua zi, OB3 este iar in post, pe zi. Azi este si mai vigilent, este vineri, este mai aglomerat. Printre masini vede o caruta cu niste saci. Peste saci aceeasi fata. Se privesc. Fata are un trandafir la ureche. Parul ii este rascolit de vant. Chipul pare venit din alta lume. OB3 soarbe momentul. Nu scoate un sunet, nu misca un deget. Este militarul perfect. Fata ii arunca trandafirul care cade la cativa metri distanta de el.

“Mi-a dat mie trandafirul ei” – sopteste OB3. Din cativa pasi culege trandafirul si il adaposteste in palma. O priveste pe fata care ii face semn cu mana de la distanta.

“Oare m-a vazut santinela?” Telefonul insa nu suna.

Un strigat interior, de revolta, de neputinta ii ajunge pana pe buze: “Doamne, de ce naiba m-ai adus prin locurile acestea?”

In unitate, OB3 se intinde pe pat. La masa nu a mai stat la un loc cu soldatii ca de obicei. A mancat putin si a plecat. Priveste calendarul hasurat. Mai sunt putine luni…

“Imi va lua doi ani cel putin sa-mi revin” isi spune el.

Sare din pat se aranjeaza si merge spre biroul comandantului de companie.

Bate la usa. Peste un minut se aude:

-Intra!

-Permiteti sa raportez. Sunt X din cadrul…sectorul operational…si trebuie sa plec peste trei zile in permisie.

-Si? Ce p… matii crezi ca nu stiam?

-Ba da.

-Si atunci?

-Vreau sa raportez ca nu doresc sa plec in permisie.

– De ce nu vrei?

– Raportez ca pot sa plec la o alta data.

– Nu auzi animalule ce te-am intrebat? De ce nu vrei sa pleci?

– Pentru ca va trebui sa gasiti un inlocuitor la postul de la sosea.

– Si nu vrei sa ajungi la intoarcere in serviciul de garda.

– Raportez ca asa este.

– Vrei sa tragi armata in piept lunile astea cat mai ai de stat, nu?

OB3 nu raspunde.

Comandantul reia.

-Oricum te-a laudat seful de stat major asa ca te poti uita dupa curve mai departe. Cate ai vazut pana acum?

– Raportez ca nu am vazut niciuna.

– A naibii javra ce esti. Vezi poate te prind cu vreuna ca bulaul te mananca.

– Am inteles!

In pofida incheierii discutiei, OB3 nu se misca.

Comandantul ii spuse:

“Hai, dispari!

-D-le comandant, am o intrebare daca imi permiteti.

-Ia zi!

-Ce se intampla de fapt? Ma refer cu noi, la postul de la sosea.

Militarul de cariera ramase putin pe ganduri.

-In afara de tine nimeni nu a intrebat, animalule.

-Va rog sa ma scuzati si OB3 incerca sa se apropie de usa.

-Sunt niste cetateni straini care intra in diverse locuri interzise prin judet. Sunt capturati azi si maine sunt prinsi in alta parte. Vin dinspre…Sunt observati la iesire din… Trec pe aici. De aceea, a fost schimbat OB2 ca nu a observat o masina cu ei.

-Multumesc, sa traiti!

-Hai, tai-o!

OB3 iese pe hol cand o comanda il readuce in birou.

-Vezi ca vei fi inaintat in grad pe data de…o sa vezi cand semnezi pentru solda ca ai alta functie.

-Va multumesc!

-Seful de stat major a vrut. Asa ca javra, nu mai poti intra in serviciul de garda.

OB3 divaga:

-Nu cred ca un cetatean strain, daca vine noaptea in sectorul de garda poate sa mai plece in alta parte decat la cimitir.

-De aceea nu vin aici, rase comandantul dupa care il expedie din birou.

Intrucat cele mai multe evenimente se inregistrau dimineata lui OB3 la propunerea superiorilor i se schimba tura. Intra la 8 in post. Pentru el insa nu conta. Se bucura ca sta acolo, in civilizatie. Intra la ora 8 dimineata si la 8 seara. Ar fi facut asta toata viata, doar sa respire alt aer, sa vada alte chipuri. Pe la ora 9, din intuneric, veni cineva spre el. Era fata cu trandafirul.

Baiatul se impacienta.

-Nu poti sta aici, o sa am probleme.

Pana la urma isi dadu seama ca nu are cine sa-l vada. Ii arata ca mai are trandafirul.

Vorbira mai bine de doua ore.

-Stiu ca e rau acolo la voi.

-Raul este ceva invechit.

-Macar va dau mancare buna? Vrei sa-ti aduc ceva?

-Multumesc. Mancarea este ca la restaurant, este foarte buna. Dar ce folos?

-Varul meu este sofer la voi, este angajat civil. Povestea intr-o seara ca militarii de la garda sunt salbaticiti.

-Asa este. Cand le vine randul la permisie si ies pe poarta sunt dezorientati.

-Dar nu aveti voie sa vorbiti aici la drum?

-Nu avem voie. In primele zile nici nu stiam ce sa spun. Acolo nu foloseam zilnic mai mult de 100 de cuvinte.

-Mai ai mult?

-Cateva luni.

-Este periculos acolo la voi?

-Nu ti-a spus varul tau?

-Ba da! Ca umblati inarmati toti. Din ce povestea am ajuns sa cred ca sunteti la un ospiciu de nebuni.

-Suntem pe jumatate nebuni, asta este adevarat.

-Tu pari altfel.

-Este doar o aparenta, ca sa trag de timp si sa te tin mai mult de vorba. Fata incerca sa-l priveasca atent.

OB3 spuse:

-Sa nu te incurci vreodata cu unul de acolo. Suntem toti o apa si un pamant.

Gandurile ii clocoteau: “Dumnezeule mare, toti de acolo ar apasa pe tragaci intr-o secunda, fara sa le pese. Ne-am dezumanizat. Fiecare este pentru sine si totul este inchis in aceasta casta. Suntem frati cu totii. Cum sa-i spun ei ca femeile sunt vazute doar intr-un anume fel? Ca saltelele din dormitor, frunzele de prin padure, buzunarele unor haine…ascund o biblioteca vasta de imagini pornografice…toate ale celor in uniforma?”

-Mai bine gasesti pe cineva de aici, cunoscut, decat un militar.

Fata ii lua mana in mana ei.

-Mai vin si maine seara.

-Nu trebuie sa vii. Ai stat mult acum. Din vina mea. Sunt egoist dupa cum vezi…spuse OB3 constient de transformare.

-Si dupa ce scapi, ce vei face? Vei fi la fel?

-Nu. Am sa fiu ca inainte. Mult mai bun, dupa ce am vazut astea. Daca nu ma prostesc si eu in aceste luni, spuse mai in gluma, mai in serios OB3.

Fata il saruta pe obraz si se departa putin. Doua suvoaie de lacrimi pornira din ochii baiatului. Primele lacrimi dupa jumatate de an. Se intoarse sperand ca va fi salvat de intuneric.

“Sunt militar in cadrul batalionului…” ii dadu tarcoale comanda automata. “Esti pe naiba sa te ia!” rabufni cu putere gandul baiatului. “Esti doar un dobitoc in uniforma, un executant model, un imbecil”. Gandurile se estompara cand fata il stranse in brate. Isi dadu seama ca plangea.

“Doamne! Nu o cunosc pe fata aceasta, abia azi am aflat cum o cheama si totusi uite-o plangand la pieptul meu. De ce ma lasi sa traiesc asemenea lucruri?”

SFARSITUL CAPITOLULUI!

Acestea fiind spuse va doresc lectura placuta si un week-end linistit 🙂

Cand norii imbraca culorile apusului, Bucegii dupa ploaie

A plouat binisor in Valea Prahovei si in Parcul Natural Bucegi…Oamenii? „Bine ca ploua!”…eu nici nu mai stiu de cand nu a mai plouat. Nici nu m-a interesat…am ajuns acasa si cand m-am uitat pe geam ploua. De fel, nu port umbrela dupa mine…le las pe unde nimeresc. Si am pierdut una,doua, noua, gata nu mai are rost sa iau umbrela. Mai am una mare de tot, baston de dat dupa caini la batranete!  Pe munte iau cu mine o pelerina de ploaie, dar cum nu a mai plouat nici aceea nu stiu pe unde este…cred ca este pe la Matrix. Trebuie sa-l sun, maine 🙂

Mai intai o poza cu un:

🙂 Trandafir

Apoi poze cu norii si muntii…am si eu cateva fixuri. Nu mai plec uneori din fata peisajului 🙂 Parca privirea mi se duce pana in cel mai mic colt al norului/norilor  in cazul de fata…

Inspre muntii Baiului…este mai intuneric cand apune soarele si mai lumina cand rasare. In cazul Bucegilor este invers!

Vedere spre muntii si padurile Sinaiei

Crucea de pe muntele Caraiman…un fel de strajer al orasului Busteni

Muntele Piatra Arsa, intre Sinaia si Busteni

Tot spre Caraiman, o splendoare

Cer deschis intre Piatra Atsa si Jepii Mari

Acolo este din alta lume :)) Daca apropii si mai mult si dau culoare cred ca iese putin mai interesant

Pe alta data…ca trebuia sa intru ajung acasa

Azi am mai pozat si altele:

Am vazut si eu ghebe pe anul acesta :)) Unii spun ca padurea este plina de oameni…de ciuperci nu am auzit! 🙂 Nu am sa inteleg niciodata, cred, de ce se alearga atat dupa ciuperci…nu mai merg de ani de zile, cu ciupercari de profesie…astia umbla in disperare prin toate cotloanele de padure, nici nu vezi mare lucru…am cules acum doi ani sau trei, cu un prieten cam 25-30 kg de ghebe. Bine, eu nu am cules pentru mine niciuna, de regula adun cand am chef si daca imi sunt la indemana…sau cand vreau sa ma dau in spectacol ca gatesc. Nu mai avea unde sa bage atatea ciuperci si daca ar mai fi avut un rucsac mai umplea unul…nu se poate asa ceva :))

In mijlocul padurii…un ou de gaina, ce cautase o gaina pe acolo…

Era foarte usor, cine stie de cand era… l-am pus intr-o mica scorbura

A treia zi la micutzul lac…nu postez imagine de ansamblu ca este dezolant peisajul. O turma de oi practic a devastat tot prin preajma. Arata urat de la distanta…dar de aproape, din anumite unghiuri mai pastreaza o parte din frumusetea sa

Frunze de: fag, anin, ulm, paltin…am trecut trei zile pe langa micul lac, pentru ca din drumul meu ma abateam 20 minute…de azi…cine stie cand mai ajung 🙂

Paltini…