Gradinita de copii :)

Unii spun referitor la copii ceva de genul „cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. O mare prostie, in opinia mea. Cred ca un copil inmoaie sufletul oricarui om si ar trebui sa fie cate unul, macar, in fiecare familie.

Pe la noi vin niste prieteni, fetita lor de 2 ani si jumatate ramane mai multe ore si se joaca cu Rares. Cand am timp, ma joc cu amandoi, ii sperii, ii las sa faca toate boroboatele, ce mai, uneori intoarcem casa :). Rares tipa si fuge intruna, fetita la fel, eu ii incurajez :)) Ma distrez foarte tare 🙂

Alaltaieri le-a facut Oana spuma din fructe de padure, adica din afine, si fiecare umbla initial cu cate un brat de la mixer in mana. Fugeau prin casa si uneori mai dadeau cu limba pe acele brate 🙂 Erau asa de bucurosi si atat de simpatici, alergand unul dupa altul.  Pur si simplu, erau definitia inocentei 🙂

1

2Rares si spre seara tot murdar de afine era. Pentru ca apoi i-am dat sa manance asa crude, de fapt, eu i-am pus, ca el singur si-a luat din castronel…a mancat si cu obrajorii si cu nasucul 🙂

Sa trec repede la pozele de grup, ca sa ramana o amintire:

3Cu Rares si Ioana. Al meu nu poarta ciorapi prea mult timp, ii scoate si ii arunca

4

5Nici unul nu prea ascultam indicatiile fotografului

6Trebuia sa-i tin bine, sa le distragem atentia, ca impreuna se indeamna, nu au astampar o clipa.

Rares are cam 19 luni, trebuie sa fii cu ochii pe el,  urca si coboara singur din carucior, sta pe scaun la masa, mananca singur, se duce la usa si stie sa introduca cheia, sa o roteasca, la fel si butonul de siguranta, il roteste si pe acela. Cu alte cuvinte, poate sa iasa singur din apartament. Cate nu face…dar mie imi place, sa faca multe, cat mai multe 🙂

Am auzit atatea sfaturi, etc, copiii sunt insa o binecuvantare, nu altceva. Normal ca unii mai egoisti, invatati sa fie doar pentru ei, nu iubesc copiii si li se pare ca este ceva extraordinar de greu, de complicat…