Vertical Trail Race Busteni, un super-concurs!

O zi ce parea ca oricare, o zi in care pleci sa alergi la un concurs, o zi deosebita dar nu cu mult de una obisnuita. Cel putin asa parea. Am plecat sa nu stau acasa.  Ceva de genul acesta exprimasem de aseara. Nici nu banuiam ce zi superba va fi, cate lucruri frumoase se vor intampla.

Organizatorii acestui concurs, -ce a presupus stabilirea unui record national pe traseul turistic Busteni-Babele, prin Valea Jepilor-, au fost Asociatia Sport la Orice Varsta si Primaria Orasului Busteni, cu sprijinul unor sponsori dintre care cel mai bine s-au facuti remarcati RedBull si Telefericul Prahova.

12

Cunoscutii sportivi, Radu Milea si Lucian Al Marii, au condus evenimentul foarte bine, astfel ca nu au existat momente stanjenitoare. Ei cunosteau foarte bine ce trebuie facut si spus.  Lucian a prezentat fiecare concurent. Au fost 100 de sportivi, iar cei mai buni au plecat ultimii.  Fiecare concurent avea un cip pe care-l tinea pe deget, la start il introducea intr-o chestie ce inregistra timpul. La acest concurs au participat sportivi cu experienta montana, chiar daca au fost si doua-trei new-entry, si acestia aveau in picioare multi kilometri parcursi pe munte.

5Aici, concurentii erau instruiti cum sa introduca cipul in aparate

Am avut nr. 20, asadar am pornit al 80-lea, la ora 9:40.  Ionut Zinca, vice-campion mondial, a pornit ultimul, la 9:50. M-a intrecut la jumatatea Vaii Jepilor, deci m-am tinut bine :)) L-am vazut si eu prima data,  este inalt ca si mine, dar mult mai slab, cred ca nu are 70 kg, adica taie vantul. El a pornit ultimul si a scos cel mai bun  timp, 52 de minute, stabilind record national la acest concurs.  Eu am sosit in 73 minute 🙂

Acest concurs m-a curatat de stresul din ultimele zile, m-am simtit foarte bine, a fost ca la Hit the Top, tot in Bucegi. Am alergat atat cat am putut. Cu putina insistenta mai castigam 2-3 minute, dar doar atat.  Nu am simtit oboseala mare, mi-a placut. Sigur am iesit in primii 20-22, ceea ce imi si propusesem. In mijlocul atator sportivi de valoare a fost o clasare de care sunt multumit.

Au fost si alergatori din Busteni, este primul concurs de anduranta montana desfasurat la noi in oras. Bineinteles ca totul s-a desfasurat bine si datorita primarului din Busteni. Ce este adevarat, trebuie intotdeauna spus. Parerea mea este ca acum orasul Busteni sta cel mai bine din ultimii 15 ani, la un sport de munte. Exista in oras cel putin 5-6 sportivi care au obtinut rezultate bune la diverse concursuri.  Acestia stransi sub o sigla, gasit un antrenor, sigur vor creste in valoare.  M-am bucurat cand am vazut un salvamontist, doi alpinisti utilitari, un fost angajat al Parcului Natural, un jandarm, si mai erau vreo 2-3 alergatori din localitate. Si au scos timpi buni, nu au venit ultimii. Ori la un astfel de concurs daca te situezi in prima jumatate a clasamentului sunt sanse de a-ti imbunatati performanta. Daca vii dupa a doua jumatate, este clar ca mai trebuie antrenament.

13Bustenari, de la stanga la dreapta, Bogdan Boja, Razvan Alexe, Florin Treaba

14

15Ca brazii 🙂

Pana mi-a venit randul la start, am facut poze celorlalti. M-au incurajat destui localnici, jandarmii, prezentatorul vorbea de blogul meu si de poze, multi ma striga Bucegi Natura sau Bucegi Aventura. Altul spunea: „Ce-a facut ma, te-a lasat primarul ultimul? Nu vezi ca toti bustenarii au luat startul?” :)) Bine,  a fost o gluma. Oricum, am scos probabil cel mai bun timp din Busteni.

16Omul cu startul 🙂 La cate 30 de secunde, pleca un alergator

Am luat startul, am ajuns la padure si am inceput sa urc, fortand la urcare abrupta si respirand pentru a-mi regla bataile inimii pe locuri mai domoale. Altii alearga repede pe locuri mai domoale, si urca mai incet pe pante. Mie imi place sa fac invers.  Dupa vreo 10 minute de fugit prin padure, in panta, m-a intepat ceva langa glezna. Intr-o secunda dadusem cu mana in acel loc, ametind o viespe ce ma intepase. Cred ca alergam prea incet si trebuia un stimulent.  M-a enervat acea intepatura tot urcusul si acum la fel, mi s-a mai si umflat. Am alergie cred ca la insectele acestea, acum doi ani, de la o viespe, aveam mana si degetele inca o data mai groase :)). In secunda a doua, viespea nu mai exista, asa ca mi-am continuat drumul.  Cam pe la Hornurile Caraimanului soseste in urma mea Nusu, ma incurajeaza si el, pana la cabana Caraiman ma tin la o oarecare distanta, el tot urca de-a dreptul 🙂 Apoi, cand a dat de loc drept, s-a evaporat.

Aproape de sosire, jandarmii „hai, hai”. Eu le zisesem jos ca mai bine de o ora si 10 minute nu am cum sa vin. Doar sunt realist, noi mai si muncim, nu avem cum sa alergam ca sportivii de performanta, ei asta fac, se antreneaza periodic.

Nu stiu deocamdata locul, oricum sunt departajat la secunde de Cosmin Bucsa, un foarte bun alergator si un om de un bun simt extraordinar. La cabana Caraiman a fost un punct intermediar, unde cu ajutorul cipului ti se nota timpul. Cand am trecut linia de sosire, m-a imbratisat cineva. Era premiul cel mare pentru mine. Crisan, domnul ce mai scrie aici, si spusese dansul ca o sa ma astepte la sosire, daca nu participa. Eu am crezut ca este plecat prin tara cu treburi si nu mai vorbisem de ceva vreme.

22Primul, Florin Glinta, participant la Ultra-Trailul din Mont Blanc, cu tricou albastru Cosmin Bucsa, cu tricou rosu, instructorul de la Jandarmerie, Silviu Stanciu (bustenar) 🙂

Planul meu era sa ajung cat mai repede, sa ies pe acolo, apropiat de nr. 20, dupa cum era si numarul si apoi sa cobor la fel de repede, si sa merg acasa. Insa daca m-am intalnit cu Crisan, am inceput sa vorbim, diverse, apoi cu Iulica am venit pe Jepii Mari pana la Busteni. Era destul de frig, m-am schimbat de tricou, dar tot frig era, insa Crisan avea o haina in plus si pentru mine 🙂 Un sofer de jeep m-a intrebat ce timp am realizat, parca ii parea rau ca am venit mai repede ca un alt bustenar. Eu insa nu concurez cu vreun bustenar. Dimpotriva, ma bucur ca au participat si si-au confirmat valoarea.  Busteniul nu mai avea  un plus de valoare in concursurile montane de pe vremea echipei Salvamont conduse de Miki Vintila, cand echipa locala cucerea trofeu dupa trofeu.  Era pacat ca un oras de munte renumit, precum Busteniul, sa nu aiba alergatori la concursuri de munte 🙂

21La start si George Puscaru (Busteni)

Ziua nu se incheiase inca. Dupa premierea la Babele, am ajuns si in Busteni. Ne-am despartit de Iulica si am coborat spre centru, doar eu si Crisan. Deodata, parcheaza si iese dintr-o masina Radu-UnBolovan,  din dreapta venea Cristi – ZdB. Nu vorbisem, totul parea asa ca un miracol, nu aveai nici daca vorbeai sa potrivesti mai bine lucrurile. Stam, vorbim, o vreme, si ma ia o stare de agitatie, incepe sa-mi bata inima puternic, ma uit in sus, dar nimic, din jos veneau jandarmii, dar ei s-au dus mai departe, deci nu ei erau cei care trebuia sa mai apara. Mai era cineva.  Am plecat repede, desi voiam sa beau niste apa la Cristi, nu bausem tot traseul, la sosire ma luasem la intrecere cu 2  cutii de RedBull, dovedite rapid. Dar nu era inca momentul intalnirii si cu un al cincilea 🙂 La sosea m-am despartit de Crisan, pe care l-am tot stresat sa mergem pana in Valea Malaiesti pe niste stanci, si acolo in linistea aceea, sa lanseze el o muzica la vioara. Canta dumnezeieste! Cat de frumos ar fi!

Plec mai departe, cu gandul ca mi s-a parut cu acea stare, cu toate ca de o vreme le acord importanta, mereu s-au intamplat niste lucruri, ba cu ursul, ba alte surprize. Chiar la asta ma gandeam, ca am plecat prea repede, condus de o impresie :)) Dar primesc un mesaj: „Cred ca i-am vazut pe Radu si pe Cristi!” Am ramas cu ochii mari, in mijlocul strazii. Mi-a placut foarte mult intamplarea :)) Am mai avut apoi putina treaba, pe care am scurtat-o repede pentru ca aveam Pepsi la rece, acasa. Si nimic nu este mai bun pe caldura si dupa alergare, decat un Pepsi rece :)) Mai trecuse si Radu pe la mine mai devreme, cu multe prajituri, si nu stiam cu ce sa incep. Pana la urma am facut pace cu stomacul si cu poftele mele, ducand o lupta cu doar 4 amandine si 2 pahare de Pepsi. Mai mult nu am putut, nu mai sunt ce eram o data 🙂 Mancam si 10 prajituri. Si eu care aveam de castigat un concurs de prajituri in viitor. Aceea cu care ar fi trebuit sa concurez, m-a pus in tema de luni bune ca nu voi castiga si ca „pot incepe sa plang de pe acum” :)) Pai, nu mai particip, ca pierd sigur :))

Cam acesta a fost concursul Vertical Trail Race Busteni, un concurs peste asteptari. La final, fiecare concurent a primit un tricou cu evenimentul. Premierea a fost rapida, la ora 9 a inceput concursul iar la ora 12 se terminase nu doar alergare ci si premierea.  A fost perfect. Multumiri primarului, organizatorilor, sponsorilor, lui Radu Milea, Lucian AlMarii, jandarmilor, voluntarilor, felicitari participantilor, indeosebi bustenarilor 🙂

31

Uite asa am participat la toate concursurile de anduranta montana din Bucegi, cu rezultate bune. Mai merg la Maratonul din Piatra Craiului si la Azuga Trail Race, ambele prin octombrie, si gata pe anul acesta. Asa cred acum 🙂

Si alte imagini:

3Inainte de startul de langa telecabina din Busteni

4Radu Milea (stanga) si Lucian Al Marii (dreapta)

6Primul concurent care a luat startul a fost Adrian Richita

7Super-prezenta, originala 🙂 Daca nu ma insel, fata cu fusta se numeste Alexandra State, chiar alerga bine

8Tot la inceput au luat startul si fetele

10Masina celor de la RedBull

11Fata din imagine era campioana nationala la alergare montana, aici a obtinut locul 2. Primul loc a fost castigat de Iulia Gainariu, care m-a intrecut la Hit the Top pe ultimii 500 metri :)) si la acest concurs cu 3 minute 🙂

12

17Jandarmeria a fost prezenta si in oras si pe munte

18Un alt bustenar la start, Tavi Sandu

19Marius Sendre, presedintele CPNT Brasov. CPNT-istii au facut o figura frumoasa la acest concurs

20Tot din Busteni, dar nu mai locuieste in oras

23Florin Treaba (Salvamont Busteni)

25Un domn la prima sa participare la un concurs de alergare montana. Langa el un alt bustenar

27CPNT-isti…organizatorii Marathonului 7500

28In fata Bubulu (bustenar), in spatele sau, o alta prezenta originala. A hotarat sa alerge in camasa si blugi spre uimirea tuturor si a demonstrat ca se poate. A trecut linia de sosire 🙂 Bine, nu asa se participa dar… 🙂 Iulica a spus ca la urmatorul concurs o sa vina in costum national.

Acum poze de Platoul Bucegi, dupa sosire:

29Patrula a Jandarmeriei Montane. Cu ochelari, cunoscutul Eugen Petroiu, omul care este omniprezent 🙂 M-am dus si am facut si eu o poza cu el, sa avem amintire.

Poza de la el, cu el, dupa sosire:

Eu si Eugen

30George Puscaru

32Comercianti la statia de telecabina de la Babele

33Telecabina…Telefericul Prahova a fost un sustinator-cheie al concursului, facilitand accesul organizatorilor, transportul multor lucruri. Participantii isi puteau lasa rucsacii si ii recuperau apoi sus la Babele. Nu m-am dus sa-l las. Pentru ca pe 3 august, cand am plecat la Padina Fest, m-au lasat sa astept cam 30 minute, desi aveam cartela. Cine stie cat mai stateam si acum 🙂 Noroc cu femeia de serviciu 🙂 Da, m-a bagat femeia de serviciu la telecabina, ca baietii aceia cred ca s-au facut ca uita 🙂 Bine, ei se vor supara pe ce am scris, dar eu spun mereu ce cred. O sa-mi spuna cu prima ocazie ca „lasa ca pe tine te baga femeia de serviciu, nu noi” :)) Dar vin la 5 dimineata si tot urc primul, sau urc pe jos, asta sa fie problema??? :))

34Am fost si pana la Sfinx cu dl. Crisan. Foarte rar, cand este ceata si soare, Sfinxul se reflecta pe ceata. Am auzit si eu povestea asta, dar nu am prins niciodata asa ceva

35Cred ca eu as pune curent pe acolo pe unde se catara unii, bine, nu letal, dar sa le dea niste furnicaturi, energie adica 🙂

36Arata foarte urat cabana sau viitoarea cabana Floare de Colt, cu o astfel de imprejmuire, sau ce o mai deveni. Este interesant, vrei turisti, dar le pui metereze din lemn in cale 🙂

37Pe Platoul Bucegi, linia de Finish

38Primele 10 participante la feminin

39Primii zece la masculin. Am mai facut eu o poza, dar nu aveau in mana dozele de Red Bull, ale sponsorului 🙂

40

41Si poza in tricourile Primariei Busteni

Gata! Acesta a fost concursul! 🙂

42Cum ne intorceam noi spre casa, a trecut ca vantul pe langa noi fata in fusta. Probabil cobora in Busteni.

43Lacul de pe Platou este secat si in acest an. Totusi, azi a plouat cam 2-3 ore, de pe la ora 16 pana pe la ora 19.

44Aspect muntele Jepii Mari

45Peretele sudic al Claii Mari

46Pe locul unei cladiri ce apartinea fostei Fabrici de Hartie din Busteni se va edifica un Penny-Market 🙂 o investitie buna pentru oras

47Mmmmm?! Stanga sau dreapta? Sau centrul? La rand, ca asa este cel mai bine 🙂