O excursie de poveste, o alta poveste. Sunt atat de frumoase unele drumetii incat par desprinse din cartile de basme.

Mereu imi aduc aminte de prima intrare in contact cu acest loc. Eram copil, auzisem de „Narcisele de la Valea Rea” de la vecini. Nu stiam insa cum se ajungea acolo. Intr-un an, tot primavara, am undeva notat :), urcam la Stana Regala, muntii Bucegi. Traversam Poiana Stanii, cand intr-o groapa zaresc o revista deschisa. Privesc mai atent si revista era deschisa la un articol despre narcisele din Valea Rea :) Si acum am acel articol decupat din acea revista.

Acolo era scris cum ajungi si cum te intorci, perioada de inflorire. Anul urmator eram in Valea Rea :) Autorul era o doamna ce am intalnit-o apoi dupa ani de zile, tot aproape de Stana Regala. O vreme a lucrat la revista Avantaje.

La plecarea de acasa, pe drum, am zarit un mar salbatic, inflorit

Am plecat cu 3 masini, de taxi :)

Pe deasupra unei captari de apa

Am sa va arat imagini de la o organizare in vederea exploatarii padurii

O piesa aproape frumoasa

O privire prin acel plastic :)

Aici tin animalele, caii

Gunoiul din interior, de la animale, se aduna in acea cutie

Asa ar trebui sa vedem si in Bucegi, cu atat mai mult ca este arie protejata. Dar pe aici sunt majoritatea ghiolbani si semianalfabeti, si exploatatori si silvicultori. Distrug padurea, mananca pe jos sau in ploaie, in mizerie, sau ii bat pe muncitori, exploatatorii de padure.

Si nu am vazut nicio urma de funicular :)

Un observator pentru animale. Chiar bine facut, frumoasa constructie.

Grau pe jos

De la observator se vad animalele mancand.

M-am uitat (normal, nu?)  si eu in troaca asta, ce le-au dat la animale.

Cereale, oare mananca ursul asa ceva? Cred ca nu! Poate mistretii???

Masina unora de la ocolul silvic, erau dupa ciuperci

Urcare prin albia Vaii Rele

Pietre aduse de viituri

Se vad oamenii pe pantele cu zeci de mii de narcise

In linie dreapta. In fata noastra un alt grup de persoane pe care l-am depasit

Se merge destul de greu printre acesti bolovani :)) Ca sa-l citez pe un prieten „mergi printre pietrele acestea, ca pe Drumul Crucii”.

La baza pantelor cu narcise. Urmeaza o urcare accentuata

Plin de narcise si de oameni. Acela era alt grup de persoane :)

Paducel sau gherghin

Eroziune

Pante ce trebuie urcate

Busteniul si Bucegii

In fata, Cariera Piatra Arsa

In Sinaia, ma suna Oana, sa cumpar lapte praf. Pentru ca o zi, Rares bea lapte de vaca, o zi lapte praf, seara, dimineata. Asa ca, nestiind cand voi cobori si anticipand ca nu voi mai ajunge in oras, am cumparat de dimineata. Prin urmare, am purtat cutia toata ziua in rucsac, pe tot muntele :)) Asta reclama :))

Micutzul, care azi nu a fost deloc morocanos, m-a luat repede cum m-a vazut, „Ce faci, Adisoane, vrei sa bei lapte pe aici?”

Ramura rasariteana a Bucegilor

Peisaje superbe, in orice directie priveai

Un nor de polen, de la viitoarele conuri de brad sau molid

Sinaia, in special cartierul Furnica

Spre stana unde aveam sa facem popasul clasic

Acum sa va prezint putin ceva: Aprinderea focului. Eu pot aprinde focul cam oriunde. Daca stii unele lucruri nu sunt probleme niciodata. Am facut cel putin o mie de focuri pana acum :) De mic copil ma luau unii mai batrani cu ei si m-au lasat sa invat, dupa care numai eu aprindeam focul. Evident tot eu aduceam si lemne. Invatam pana la capat :)

Nu exista concurs de alergare montana sau drumetie, sa nu am la mine, ceva de aprins focul. Este cheia supravietuirii pe munte. Pe aici, pe blog, am mai publicat imagini cu focuri aprinse in zapada sau pe ploaie. Important este sa analizezi niste lucruri. Intai sa te intrebi de utilitatea aprinderii unui foc. Apoi daca sunt lemne in apropiere si daca exista pericol sa dai foc la ceva. De luat in calcul este si varianta cum il stingi la final.

Locul era bun, desi nu era ideal. Totusi nu puteau lua foc vecinatatile din cauza covorului verde. Suplimentar, neexistand pietre, am curatat terenul in jurul locului de facut focul, pe mai multi metri patrati, indepartand frunzele uscate.

Nu eram langa stana, dar nici departe de ea. Orice foc trebuie tinut sub control, nu pui nici prea multe lemne ca nu te poti apropia de el, dar nici prea putine ca astfel nu se mai face jar

Faci o analiza cat jar iti trebuie. Aici adusese cineva niste pietre de la distanta. Daca nu poti face o apreciere, dai intr-o parte ce mai arde cu flacara, si tragi jarul in alta parte sa faci gratarul. In acest interval de timp, ard restul lemnelor, tu faci gratarul, tragand doar cat jar iti trebuie, nu te arzi la maini. Devine ceva usor sa faci gratar.

Pe masura ce jarul de sub gratar constati ca nu mai are putere, tragi alt jar din locul cu flacara. Nu trebuie sa vanturi cu ceva, sa te obosesti astfel

Dupa ce termini treburile, constatam ca nu este apa, deoarece nu se gaseste prin apropiere. Problema stingerii focului nu este ceva de nerezolvat, sa trebuiasca sa cari peturi cu apa dupa tine. Focul se poate stinge in multe feluri. Daca nu ai ce face, stai langa el pana se stinge :) Poate fi stins cu pamant, cu nisip, pietris, verdeata, pietre…

Aici, am adunat tot jarul, bucata cu bucata, l-am incadrat de pietre, si o parte l-am acoperit cu pamant. Cealalta parte a ramas aprins pentru a arde hartiile ramase.

Nu a ramas jar, totul a fost adunat la un loc si acoperit cu pamant

Pentru a proba eficienta acestei masuri, se pune mana pe pamantul de peste jar. Daca se simte cald, trebuie adaugat un strat si mai gros de pamant. Bine, este foarte putin probabil sa se mai intample ceva, dar doua masuri sunt mai sigure decat una. Si gata! :) Acum, poate intelegeti de ce spun, sigur pe mine, ca exista cineva care pune foc intentionat in Bucegi. Pentru ca eu stiu unde poate fi facut focul, ce poate face fulgerul, detalii din acestea. Incendiile din Bucegi au fost declansate de oameni, premeditat. Autoritatile fiind incompetente pe anumite segmente, piromanii sunt greu de depistat. Dar nu se stie niciodata…

Rasuciri, poza in timpul coborarii

In civilizatie, la ora fixa.

De incheiere: doar nu va asteptati ca ocolul silvic sa fi pus panouri de avertisment in zona narciselor, cum au declarat acum doi ani. Au uitat instantaneu, dar poate am sa le reamintesc.

Pentru ca s-au obisnuit asa!

UPDATE:

Traseul in imagini si cuvinte, descriere:

Se pleaca din centrul localitatii Sinaia, de langa Primarie. Se coboara strada ce duce la Piata, pana cand aceasta intalneste soseaua. Se merge pe partea dreapta circa 100 metri dupa care se traverseaza pe partea stanga, in dreptul unui pod feroviar pe sub care se trece. Se urmareste mai departe drumul. Peste 10 minute de la pod se trece pe langa un baraj aflat pe raul Prahova. De aici se observa cum drumul intra in padure, in dreapta, precum si un parau in apropiere. Acel parau se numeste Valea Rea. Un panou ne arata ca drumul acesta a fost reabilitat din fonduri europene acum ceva ani. Mergem pe acest drum circa 6 kilometri, vom trece si de un observator aflat pe partea stanga. Intotdeauna se tine partea stanga, Mai sunt si alte drumuri ce se desprind si care au fost folosite la exploatarea padurii.

La un moment dat drumul trece apa prin albie si continua prin padure de anin si mai departe printre bolovani pana la baza rezervatiei de narcise.

Bazinul Vaii Rele, cu verde, zona narciselor

Prima sageata este aproximativ vizavi de gara Sinaia, la mica distanta de podul feroviar. Sagetile arata ca drumul forestier urmeaza paralel, cursul apei, tot spre stanga. Cu rosu sunt trasate variantele de intoarcere pe muntele Cumpatu. La un moment dat, dupa ce se intra in padure, se desfac potecile. Daca nu ati mai fost pe acolo nu veti nimeri poteca din muchea apropiata vaii, dar tot in cartierul Cumpatu din Sinaia ajungeti.