Exista un om care face pentru societatea noastra mai mult decat fac politicienii sau edilii locali. Exista un om care a reusit sa se impuna prin exemplul personal, sa fie admirat si sa schimbe destine. Exista un om care a salvat de la manelizare si incultura mii de oameni, invatandu-i sa alerge pe poteci montane, sadindu-le iubirea si apropierea de natura, scotand la iveala tot ce are cineva mai bun in el.

Acest om aduna la un loc sute de tineri la Maratonul Pietrei Craiului. Acea poveste de o zi, pare ireala. A doua zi dupa concurs, in realitatea de zi cu zi, te intrebi daca a fost adevarat sau ti-ai imaginat. Alergi la un loc cu oameni necunoscuti, dar care fiecare te-ar ajuta de ai avea nevoie, printre turisti si localnici pe care nu i-ai vazut niciodata si care iti spun vorbe frumoase si diferite incurajari.

Te nasti cu asa ceva, cu un astfel de spirit ca al lui Lucian Clinciu. Scriu astfel pentru ca acest om nu imi este doar prieten, imi este un reper, un exemplu. Sunt mii de oameni in tara care il pretuiesc. El este o valoare nationala. Generatia actuala mai are ce sa arate celor mai in varsta, care au trait si alte timpuri. Nu toti scuipam pe strada, nu toti citim stiri vulgare, stim sa dam buna ziua, nu traim pentru a distruge sau a fura…

Lucian Clinciu a sadit in fiecare un pom al altor valori. In prezent, Lucian alearga de saptamani bune pe intreg arcul carpatic romanesc, o performanta foarte greu de egalat. Am sa citez din cuvintele celei mai apropiate fiinte de el, Andreea Dan:

„In acest proiect Lucian alearga pentru o viata petrecuta mai aproape de natura si protejarea acesteia, pentru a atrage atentia asupra numeroaselor destinatii eco-turistice din Romania, pentru placerea de a descoperi inca o data frumusetea tarii noastre, pentru a fi luat exemplu si a incuraja alti pasionati in a-si urma visele!”.

Pe 13 aprilie 2013 a luat startul, deloc intamplator, ca un mare patriot, de la Sarmizegetusa Regia.  In aceasta aventura a fost si este insotit de prieteni, care il ajuta in diferite locuri, un fel de asistenta la nevoie. Se apropie cu pasi repezi de o luna de zile de alergare prin muntii Romaniei iar azi, maine sau sambata va incheia si acest proiect. Iata cateva din impresiile Andreei Dan, care l-a insotit pe o parte din traseu:

„Fritz-cainele fratelui meu Dani nu se dezlipeste de noi, in zadar il gonim…va fi o zi grea, chiar si pentru el! Urmam nordul, vrem sa ajungem la Cugir, sa trecem Muresul…apoi zicem noi, mai departe….Drumuri si drumulete, urcus pana la varful lui Patru 2130. Zapada din plin, picioarele intra pana mai sus de genunchi, ploua in continuu si bate un vant aspru! E cam trist, vizibilitate slaba, frig si umezeala, personal ma cam strange tricoul….Lucian inainteaza calm, iar eu incerc sa tin pasul”

„Localnicii din Acmariu, de la poalele muntilor Metaliferi, care ies de la biserica ne invita sa stam de ploaie insa noi abia am inceput ziua (stim, cam tarziu!), asadar nu, nu ne vom adaposti! Urcam vreo 800m+ si iesim pe o muchie frumoasa, plina de mesteceni…ea ne conduce intr- o zona de o frumusete simpla si patrunzatoare…catunul Racatau la poalele unei stanci imense ce pare rasarita de nicaieri – Piatra Tomii…si inca o rafala de grindina! Insa nu dureaza, soarele apare si incalzeste tot in jur! E libertate, e joaca, e fericire sa fim aici impreuna!”

…

„Terasele sunt parca un amfiteatru urias aflat pe Luna, iar sterilul ne determina sa-l coboram ca pe schiuri….hotaram sa vizitam satul Geamana, adica ce a mai ramas din el, acum fiind sub ape si mal, cu biserica ingropata, careia ii poti zari doar turnul! Doar cateva case mai sunt locuite, una din ele de o femeie de 67 de ani care ne imbie cu placinta cu branza si apa rece! Zabovim vreme de un ceas ascultand povestea ei, timp in care Lucian ii crapa niste lemne”

…

„Sunt ultimele ore din povestea noastra comuna….Lerescu, Berevoescu, curmatura Bratilei…si despartirea e grea, cu toti am vrea sa fugim dupa el…Silviu Balan il mai conduce pana la Zarna…si lui ii este greu sa-l vada pe Luci indepartandu-se….poate asa trebuie sa fie! de aici esti din nou singur Lucian, vei fi singur pana la sfarsit …o perioada am fost cu tine, ne-ai transmis incredere, optimism, fiecare vorba a ta a fost o lectie de viata si cu siguranta ceva s-a schimbat si in noi, suntem mai increzatori, stim ca imposibilul paleste uneori in fata frumusetii si a credintei, iar mai presus de toate stim ca prietenia este ceva foarte pretios! Vom pastra aceste amintiri de-a lungul timpului si poate chiar te vom astepta joi la Sarmisegetuza, sa dai timpul inapoi, sa ne spui finalul povestii la un pahar de vin! Acum esti din nou singur Lucian si ai destula forta pentru inca o zi de Fagaras, una de Cindrel si ultima de Sureanu! Ai din nou timp sa te gandesti, sa adulmeci natura, sa te incante apusul, sa te transformi intr-un calator smerit si intelept ce vorbeste putin si cu talc, intr-un calator care accepta viata, timpul, natura, intamplarea, firesc, asa cum ar trebui sa o facem cu toti! Doamne Ajuta!”

„Dupa aproximativ 500km cu 8000m+ alergati, cu schiuri sau role, de-a lungul a 9 zile, se poate spune ca DA – A MERITAT….pentru rufele inca spalate in rau, pentru “Doamne Ajuta” cu care saluta aici localnicii, pentru reflexiile din vocea lor, pentru simplitatea vietii de aici, pentru gustoasele placinte cu branza, pentru verdele crud si mugurii ce stau sa pocneasca, pentru ploaia care curata si limpezeste, pentru cerul ce poate avea culori nebanuite, pentru coarnele unui cerb trufas, pentru urmele de urs si lup, pentru dansul cocosului de munte, pentru plantele miraculoase, pentru formatiunile de piatra parca sculptate intentionat pentru a aprinde imaginatia, ……asa cum un prieten tocmai mi-a scris……”pentru prieteni, pentru cei care se gandesc la tine, pentru un vis care ii inspira si pe altii, pentru generatiile viitoare, pentru pastratorii de frumos, prietenie si bucurie”…pentru energia care e in toate ale naturii, iar atunci cand te apropii de ea, vine firesc catre tine…DOAMNE AJUTA!”

Textele incadrate de ghilimele sunt decupaje realizate de mine din articolele postate pe blogul expeditiei. De asemenea, pozele sunt luate tot de pe:

http://transcarpathiansrun.wordpress.com/2013/05/08/ziua-26/

Mai este putin si povestea se va incheia cu succes. Va ramane o performanta, un exemplu pentru toti aceia care iubesc muntele! Felicitari, atat lui cat si echipei sale!

Vedeti asadar ca este de ajuns un om ca sa dea startul lucrurilor bune. Astazi, si Comunitatea Bucegilor a lansat a 4-a actiune de protejare a Bucegilor. Bineinteles ca noi lucram la scara mult mai mica decat Lucian, dar fiecare isi are locul sau. Putin cat face fiecare, este important pentru viitorul muntilor Romaniei. Cu ce am mai deranjat autoritatile statului puteti citi pe:

http://comunitateabucegilor.wordpress.com/2013/05/09/actiunea-cu-nr-4-a-comunitatii-bucegilor/

Pentru mine si pentru multi altii, Lucian Clinciu inseamna un reper moral, cultural, educativ, spirit de invingator…, el a adus la noi in tara acest concept al alergarilor montane. Oriunde vedeti in tara un concurs pe munte, sa stiti ca de la el s-a propagat ideea. Sper sa incheie aceasta alergare prin Carpatii Romanesti cu bine, sa ajunga sanatos si sa ne invete in continuare despre Viata, adevarata viata, acolo unde ne regasim!

Un articol mai bun, pentru ziua de 9 mai, sa stiti ca nu se gasea! De Ziua Independentei, este mai cuvenit sa scrii despre oameni care reprezinta Romania, nu despre politicieni ce depun coroane de flori din obligatie!