Traseu tematic 1

Unele lucruri trebuie sa le vezi, ca sa te convingi. „Printre unele planuri si obiective” – cred ca acesta era un titlu mai potrivit. Dar pentru ca vor mai urma si alte excursii, este bun si acest titlu. Imaginile nu respecta de fiecare data ordinea intamplarilor 🙂

2

8

9

1Cat de mare o fi fost purtatorul acelui corn

24

21

7

3

4

17Ce gluma 🙂 Un fir de iarba in fata tancului 🙂

15

18

16

11

23

19

20

12

14L-am miscat putin 🙂

5Saritura legendara

22

6

13

1a

Si pentru cei care stiu, era sa uit… am fost si la podul acela 😉

25

Aruncarea în gânduri false sau false gânduri aruncate; REvenirea; „Muşti de-o zi, pe o lume mică” şi Oamenii Mari

I.

Bucurie mare că am REvenit.

Adrian a fost de acord să scriu un articol săptămânal.  L-am convins că am multe de lămurit.

Când scrie el un articol nu mă bag, dar când este blogul în mâna mea, înseamnă puţină ordine.  Voi scrie mult; voi face multe.

Întâi voi şterge comentariile prietenului lui Adrian.  D-l Cristi i-a scris două comentarii lui Adrian, în care îi spunea că s-au repostat multe comentarii şi îmi trimitea mie salutări ironice. Adrian a şters acele saluturi. Probabil a crezut că nu le văd şi va fi bine.  Am văzut comentariile. Abia aşteptam să mă lase pe blog. Le voi şterge DEFINITIV.

Adrian a încercat să mai elibereze din spaţiul ocupat de blog. Astfel a întâlnit şi comentariile şterse de către mine. V-am spus că voi şterge multe comentarii şi articole care nu au legătură cu scopul blogului. Persoane de genul zamoreanul, ziaruldebuşteni, buştenarulnou, sinaianulvechi precum şi alţi anonimi de la Buşteni, nu au ce căuta.  Pot fi prieteni cu Adrian. Dar nu si cu mine. Le văd comentariile, le şterg DEFINITIV.

Aceşti domni nu sunt prieteni cu Adrian. El crede în mod fals acest lucru. Unii dintre aceştia, sunt în spatele unor comentarii anonime adresate lui. Comentarii ce conţin tot felul de mizerii.

În această capcană a falsului frumos, a falsei prietenii, nu crede doar Adrian, ci şi Radu. Până la urmă vor vedea singuri adevărul.

Aceşti anonimi care fac tir cu autorităţile locale sunt persoane neputincioase. Pentru că nu au curaj să spună în faţă, scriu pe internet. Şi-au făcut bloguri anonime şi jignesc gratuit autorităţile. Promovează o cultură agresivă şi un limbaj suburban. Au multe feţe, într-o zi scriu frumos, în altă zi fac caricaturi şi scriu detalii siropoase din viaţa funcţionarilor publici. Problemele s-ar rezolva mai repede dacă ar sta de vorbă cu autorităţile.  Fac pe inteligenţii şi râd singuri.

Personajul Zamoreanul nu a existat în realitate.  Au fost „ieniceri, copii de suflet ai primarului”. Ei au inventat personajul Zamoreanul pentru a-şi speria primarul. L-au inventat în anonimat şi l-au stins în anonimat. Atunci când nu le-a mai finanţat primarul activităţile au găsit metoda potrivită de stimulare. Cel mai probabil tot ei l-au şi „prins”. Sau „i-au cumpărat tăcerea”.

Datorită acestui personaj, domnul Cristi şi-a pierdut locul de muncă. Cea mai mare întrebare este de ce acest domn, nu a reclamat autorităţilor furtul de identitate? De ce a renunţat la job, fără a se apăra? Concluzionez că nu are cum să se considere o victimă a Zamoreanului.

Aceia care au inventat personajul Zamoreanul, au împărţit lovituri în toate părţile. Au întors prieteni împotriva prietenilor, au călcat peste cadavre şi au stricat vieţile unor nevinovaţi. Pentru a obţine bani. Un personaj ce luptă împotriva corupţiei nu dispare subit. Se mândreşte cu luptele sale. Nu le şterge. Au pus mâna pe bani şi au plecat.

Prin urmare, nu au ce să caute pe la noi. Le voi şterge comentariile de câte ori voi avea ocazia.

  II.

Pe 25 noiembrie, de Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, a fost lansat acest site: http://www.tacereadinochi.ro/ce-incercam.html

Este un site ce încearcă să ajute femeile abuzate de soţi; un site unde o femeie nu mai este singură. Mihaela Rădulescu a participat activ la acţiunile pentru stoparea acestui fenomen larg răspândit în casele românilor.  Alături de trupa Taxi, au realizat un filmuleţ şocant.

Am avut o discuţie în contradictoriu cu Adrian, pe tema articolului „18 zile”. I-am şters o melodie a celor de la trupa Taxi. Recomandarea mea era să posteze o melodie nouă. Nu a mai postat. În schimb, căutând piese noi ale trupei Taxi, am întâlnit şi ultima lor piesă. În videoclip, Mihaela Rădulescu este agresată de un soţ violent. Ocazia de a scrie un nou articol a venit abia astăzi.

I-am spus lui Adrian despre videoclip. Iată ce mi-a scris: „Nu stiu ce sa zic. Desi este clar că este o regie, mi se pare extrem de socant. Poate ar fi bine sa lasi doar adresa site-ului. Ti se strange inima, nu stiu, nu am inteles ce este de fapt: o melodie noua sau ceva de promovare a unei atitudini anti-violenta? Mai gandeste-te, este adevarat, avem nevoie de socuri pentru a intelege unele realitati, dar mi se pare inuman si sa te uiti la o astfel de simulare. O sa intru pe seara sa vad ce ai scris. „

Inuman este să baţi o femeie. Bărbaţii tind să-şi altoiască partenerele. Să privim cum se face şi să nu uităm: EXISTĂ LEGI!

Adi, te rog să nu-l ştergi. Încetează să mai crezi că toţi oamenii au ceva bun în ei. Unii nu mai pot fi schimbaţi. Locul lor nu este printre noi.

Am preluat şi link-ul unde am găsit o mărturie incredibilă. http://www.romaniatv.net/mihaela-radulescu-marturii-cutremuratoare-pe-facebook-am-fost-batuta-cu-pumnii-cu-picioarele_111354.html

După vizionarea videoclipului, o doamnă şi-a spus povestea:

„plang…plang…si nu ma pot opri….sunt un om care a trait asa ceva…dar nu din pozitia de sotie sau iubita ci din pozitia de copil …martor la astfel de orori….fiind cea mai mare dintre frati altfel am putut sa inteleg ceea ce se intampla in familia noastra…scandalurile erau la ordinea zilei si motivele dintre cele mai penibile:,, de ce ai lasat cutitul murdar in chiuveta? de ce a luat aia mica nota asta la scoala?nu te-ai ocupat de ea,nu? de ce te uitai la ala cum danseaza cu nevasta-sa?iti place de el ,nu?”etc….am crescut si am prins curaj si o rugam pe mama sa divorteze de el…nu am avut sorti de izbanda…si apoi am ajuns sa-l infrunt eu….am fost batuta cu pumni, cu picioarele…am avut maxilarul dislocat,vanatai….urme pe fata…la facultate in primul an,la primul examen oral profesorul m-a intrebat ce s-a intamplat cu mine ca nu ma pregatisem si mi-a vazut urmele de pe fata….nu va imaginati ce a fost in sufletul meu…sau cat de mult poti sa cazi in disperare si sa pui mana pe cutit si sa nu-ti aduci aminte cand ai facut-o….pe 8 mai 2005 am plecat de acasa in urma unei batai sora cu moartea…i-am spus mamei ca nu mai rezist si ca nu mai vreau sa traiesc viata pe care ea si-a ales-o….si am plecat fara sa ma mai uit inapoi….nu-l voi ierta nicioadata pentru amintirea pe care o am cu mama mea deasupra blocului vrand sa se sinucida…nu am sa o iert nici pe mama ca nu a avut macar ptr noi curajul sa faca pasul decisiv de a se desparti de el….sunt un om in continuare traumatizat…. :( ((”

Noi, femeile, ştim să tăcem şi să îndurăm. Facem acest lucru de mii de ani. Ar trebui să învăţăm că suntem egali, femeie şi bărbat. Dacă ne cerem drepturile nu înseamnă că suntem feministe. În multe biserici, preoţii ortodocşi îndrumă femeile să fie supuse bărbaţilor. Le este teamă să ne acorde acel statut de egalitate. V-am dat definiţia bărbatului cu alt prilej.

III.

Bărbaţii nu sunt toţi la fel. Când spun bărbaţi adevăraţi, mă gândesc la câteva persoane. Nu este cazul să le enumăr. Se ştie cine figurează printre ei. Pe acest blog, bărbaţii normali sunt la tot pasul: cei trei Alexandru, d-l Alioşa, d-l George Secăreanu, Radu, d-l Crişan, SNV, d-l Guest, d-l Marius. Sunt mai mulţi.

Îl urmăresc periodic pe Daniel Buzdugan. De 1 Decembrie, acesta a făcut un gest umanitar. A reuşit să obţină un apartament pentru o mamă şi patru copii. Câţi mai sunt oameni pe astfel de vremuri?

La Sinaia, primarul le-a dat locuinţe doctorilor ce profesează în oraş. Ca să lucreze pentru locuitori. Să nu plece. Este un subiect pe care Adrian ar trebui să-l dezvolte într-un articol.

f8520259-a720-4199-8201-ea53fe580b6b_Buzdugan-si-copilasiiFoto: spynews.ro

Link spre întâmplarea fericită: http://ro.omg.yahoo.com/daniel-buzdugan-a-schimbat-destinul-unei-familii-082452532.html

IV.

Găsesc interesant să vă prezint şi cea mai frumoasă casă mică, câştigătoarea unui important premiu:

a

b

c

Mai multe detalii şi fotografii pe un site urmărit periodic:

http://www.casadex.ro/2013/11/imagini-cu-castigatoarea-premiului-best-small-house-o-casuta-de-lemn-din-sua/

V.

Doamnei Alina,

Mi-aţi adresat o întrebare, într-un comentariu. Vă spun mai pe scurt, deoarece Adrian afirma că va scrie un articol în această săptămână. Sper să detalieze mai mult decât de obicei.

Acel simbol are la bază un mit. Este mai mult un însemn cu trimitere în perioada dacică. Ar însemna o continuare dinastică. Este dintr-o legendă despre un rege dac; acesta a fost trimis înainte de asediul Sarmizegetusei să adăpostească urmaşii nobililor.  Aceşti copii ar fi fost trimişi pe muntele Kogaion. După ocuparea Daciei, acel rege ar fi condus dacii liberi, carpii şi costobocii, în incursiuni împotriva romanilor. Legenda mai spune că regele nu ar fi murit. Nici el şi nici alţii care au scăpat de la Sarmizegetusa. Mai departe este interpretabil.Pe săptămâna viitoare. Mary Damian

9 Mai – Lucian Clinciu, legenda muntilor Romaniei

Exista un om care face pentru societatea noastra mai mult decat fac politicienii sau edilii locali. Exista un om care a reusit sa se impuna prin exemplul personal, sa fie admirat si sa schimbe destine. Exista un om care a salvat de la manelizare si incultura mii de oameni, invatandu-i sa alerge pe poteci montane, sadindu-le iubirea si apropierea de natura, scotand la iveala tot ce are cineva mai bun in el.

Acest om aduna la un loc sute de tineri la Maratonul Pietrei Craiului. Acea poveste de o zi, pare ireala. A doua zi dupa concurs, in realitatea de zi cu zi, te intrebi daca a fost adevarat sau ti-ai imaginat. Alergi la un loc cu oameni necunoscuti, dar care fiecare te-ar ajuta de ai avea nevoie, printre turisti si localnici pe care nu i-ai vazut niciodata si care iti spun vorbe frumoase si diferite incurajari.

B

Te nasti cu asa ceva, cu un astfel de spirit ca al lui Lucian Clinciu. Scriu astfel pentru ca acest om nu imi este doar prieten, imi este un reper, un exemplu. Sunt mii de oameni in tara care il pretuiesc. El este o valoare nationala. Generatia actuala mai are ce sa arate celor mai in varsta, care au trait si alte timpuri. Nu toti scuipam pe strada, nu toti citim stiri vulgare, stim sa dam buna ziua, nu traim pentru a distruge sau a fura…

A

Lucian Clinciu a sadit in fiecare un pom al altor valori. In prezent, Lucian alearga de saptamani bune pe intreg arcul carpatic romanesc, o performanta foarte greu de egalat. Am sa citez din cuvintele celei mai apropiate fiinte de el, Andreea Dan:

„In acest proiect Lucian alearga pentru o viata petrecuta mai aproape de natura si protejarea acesteia, pentru a atrage atentia asupra numeroaselor destinatii eco-turistice din Romania, pentru placerea de a descoperi inca o data frumusetea tarii noastre, pentru a fi luat exemplu si a incuraja alti pasionati in a-si urma visele!”.

Pe 13 aprilie 2013 a luat startul, deloc intamplator, ca un mare patriot, de la Sarmizegetusa Regia.  In aceasta aventura a fost si este insotit de prieteni, care il ajuta in diferite locuri, un fel de asistenta la nevoie. Se apropie cu pasi repezi de o luna de zile de alergare prin muntii Romaniei iar azi, maine sau sambata va incheia si acest proiect. Iata cateva din impresiile Andreei Dan, care l-a insotit pe o parte din traseu:

„Fritz-cainele fratelui meu Dani nu se dezlipeste de noi, in zadar il gonim…va fi o zi grea, chiar si pentru el! Urmam nordul, vrem sa ajungem la Cugir, sa trecem Muresul…apoi zicem noi, mai departe….Drumuri si drumulete, urcus pana la varful lui Patru 2130. Zapada din plin, picioarele intra pana mai sus de genunchi, ploua in continuu si bate un vant aspru! E cam trist, vizibilitate slaba, frig si umezeala, personal ma cam strange tricoul….Lucian inainteaza calm, iar eu incerc sa tin pasul”

C

„Localnicii din Acmariu, de la poalele muntilor Metaliferi, care ies de la biserica ne invita sa stam de ploaie insa noi abia am inceput ziua (stim, cam tarziu!), asadar nu, nu ne vom adaposti! Urcam vreo 800m+ si iesim pe o muchie frumoasa, plina de mesteceni…ea ne conduce intr- o zona de o frumusete simpla si patrunzatoare…catunul Racatau la poalele unei stanci imense ce pare rasarita de nicaieri – Piatra Tomii…si inca o rafala de grindina! Insa nu dureaza, soarele apare si incalzeste tot in jur! E libertate, e joaca, e fericire sa fim aici impreuna!”

„Terasele sunt parca un amfiteatru urias aflat pe Luna, iar sterilul ne determina sa-l coboram ca pe schiuri….hotaram sa vizitam satul Geamana, adica ce a mai ramas din el, acum fiind sub ape si mal, cu biserica ingropata, careia ii poti zari doar turnul! Doar cateva case mai sunt locuite, una din ele de o femeie de 67 de ani care ne imbie cu placinta cu branza si apa rece! Zabovim vreme de un ceas ascultand povestea ei, timp in care Lucian ii crapa niste lemne”

„Sunt ultimele ore din povestea noastra comuna….Lerescu, Berevoescu, curmatura Bratilei…si despartirea e grea, cu toti am vrea sa fugim dupa el…Silviu Balan il mai conduce pana la Zarna…si lui ii este greu sa-l vada pe Luci indepartandu-se….poate asa trebuie sa fie! de aici esti din nou singur Lucian, vei fi singur pana la sfarsit …o perioada am fost cu tine, ne-ai transmis incredere, optimism, fiecare vorba a ta a fost o lectie de viata si cu siguranta ceva s-a schimbat si in noi, suntem mai increzatori, stim ca imposibilul paleste uneori in fata frumusetii si a credintei, iar mai presus de toate stim ca prietenia este ceva foarte pretios! Vom pastra aceste amintiri de-a lungul timpului si poate chiar te vom astepta joi la Sarmisegetuza, sa dai timpul inapoi, sa ne spui finalul povestii la un pahar de vin! Acum esti din nou singur Lucian si ai destula forta pentru inca o zi de Fagaras, una de Cindrel si ultima de Sureanu! Ai din nou timp sa te gandesti, sa adulmeci natura, sa te incante apusul, sa te transformi intr-un calator smerit si intelept ce vorbeste putin si cu talc, intr-un calator care accepta viata, timpul, natura, intamplarea, firesc, asa cum ar trebui sa o facem cu toti! Doamne Ajuta!”

D

„Dupa aproximativ 500km cu 8000m+ alergati, cu schiuri sau role, de-a lungul a 9 zile, se poate spune ca DA – A MERITAT….pentru rufele inca spalate in rau, pentru “Doamne Ajuta” cu care saluta aici localnicii, pentru reflexiile din vocea lor, pentru simplitatea vietii de aici, pentru gustoasele placinte cu branza, pentru verdele crud si mugurii ce stau sa pocneasca, pentru ploaia care curata si limpezeste, pentru cerul ce poate avea culori nebanuite, pentru coarnele unui cerb trufas, pentru urmele de urs si lup, pentru dansul cocosului de munte, pentru plantele miraculoase, pentru formatiunile de piatra parca sculptate intentionat pentru a aprinde imaginatia, ……asa cum un prieten tocmai mi-a scris……”pentru prieteni, pentru cei care se gandesc la tine, pentru un vis care ii inspira si pe altii, pentru generatiile viitoare, pentru pastratorii de frumos, prietenie si bucurie”…pentru energia care e in toate ale naturii, iar atunci cand te apropii de ea, vine firesc catre tine…DOAMNE AJUTA!”

Textele incadrate de ghilimele sunt decupaje realizate de mine din articolele postate pe blogul expeditiei. De asemenea, pozele sunt luate tot de pe:

http://transcarpathiansrun.wordpress.com/2013/05/08/ziua-26/

Mai este putin si povestea se va incheia cu succes. Va ramane o performanta, un exemplu pentru toti aceia care iubesc muntele! Felicitari, atat lui cat si echipei sale!

Vedeti asadar ca este de ajuns un om ca sa dea startul lucrurilor bune. Astazi, si Comunitatea Bucegilor a lansat a 4-a actiune de protejare a Bucegilor. Bineinteles ca noi lucram la scara mult mai mica decat Lucian, dar fiecare isi are locul sau. Putin cat face fiecare, este important pentru viitorul muntilor Romaniei. Cu ce am mai deranjat autoritatile statului puteti citi pe:

http://comunitateabucegilor.wordpress.com/2013/05/09/actiunea-cu-nr-4-a-comunitatii-bucegilor/

Pentru mine si pentru multi altii, Lucian Clinciu inseamna un reper moral, cultural, educativ, spirit de invingator…, el a adus la noi in tara acest concept al alergarilor montane. Oriunde vedeti in tara un concurs pe munte, sa stiti ca de la el s-a propagat ideea. Sper sa incheie aceasta alergare prin Carpatii Romanesti cu bine, sa ajunga sanatos si sa ne invete in continuare despre Viata, adevarata viata, acolo unde ne regasim!

Un articol mai bun, pentru ziua de 9 mai, sa stiti ca nu se gasea! De Ziua Independentei, este mai cuvenit sa scrii despre oameni care reprezinta Romania, nu despre politicieni ce depun coroane de flori din obligatie!

Intre a vrea si a se realiza

In aceasta dimineata nu am mai plecat eu primul de acasa 🙂 Cel mic, desi foarte mic, parca simtise ca-i pleaca mami si era agitat. Dadea din picioruse si plangea…sa vezi cand s-o face mai mare si s-o prinde de-a binelea :))

Rares este foarte atasat de parinti, cand i vorbesc se linisteste imediat…facea el lucruri surprinzatoare inca din burtica mamei…am fost plecat cateva zile la Maratonul de 90 de km de pe Bucegi si el nu a miscat deloc in burtica, atatea zile. Cum am ajuns acasa a inceput sa se miste burtica :)) Acum, cine il vede se topeste dupa el…este tot un du-te vino pe la mine 🙂

Asa ca a urmat, schimbare, baita, lapte si leganat in brate…a trecut o ora pe negandite, apoi s-a intors sotia si am plecat…numai ca nu am si ajuns :)) …spre Varful Omu, pentru ca nu functiona telecabina din cauza vantului. Nu mergeam singur…echipati cu tot ce este necesar…excursia insa s-a amanat :))

Sambata seara cineva mi-a dat o idee…sa scriu ceva, mai complex despre parintele Ioanichie, poate, ar fi bine sa postez si lucruri putin stiute, vedem… Aveam 15 ani cand parintele se apucase de schit, in fiecare an mai facea cate ceva…stiam si unde statea in rugaciune, de un loc unde isi facuse o bancuta si o masa…si citea in liniste…uneori mai vorbeam de ceea ce el numea „Poteca ursului”. Cum ar fi sa apara randuri mari scrise de un om mic fara aprobarea Bisericii? Cum sa fie publicat ceva in care scrie ca nu au vrut sa-l primeasca pe parinte la o manastire? Si altele…

Una peste altele, ca si eu am zapacit pe multi cu postarea ba de mistere, ba de inscriptii, ba de  informatii putin cunoscute de pana si cei mai buni prieteni sunt surprinsi, ei crezand ca ma stiu si cunosc cam ce ma intereseaza :)) o sa vin cu altceva. Ca sa lamuresc treaba…in mintea mea Bucegii sunt ca o tabla de sah, iar fiecare patrat are la randul sau o alta tabla, s.a.m.d. dar ca sa nu zapacesc si pentru ca tot vorbim de table sa va relatez mai jos ceva:

„Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii „Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele.”

„”Stiti”, mi-a spus staretul, „ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

Eu rad putin, doar putin, pentru ca toti aceia care s-au apropiat de acest subiect s-au impotmolit, sau daca s-a apropiat cineva putin l-a crezut lumea nebun. Dar cea mai mare parte a cercetatorilor indiferent cate doctorate au, pornesc din puncte gresite…nu are nimeni nicio sansa sa gaseasca ceva prin Bucegi daca nu locuieste aici…apoi mai este o problema: pentru ce cauti, ce cauti, ce vei face daca, dupa…

Staretul nu stie ca legenda in acest caz nu se aplica…o sa fac o cerere catre dansul sa vad si sa pozez replicile din plumb detinute de manastire, ca sa le postez aici :). Bineinteles ca omul nu o sa vrea mai ales cand i voi spune ca au mintit in niste chestii…cum ar fi cu aceea comoara pierduta a manastirii. Eu le pot demonstra ca undeva este o minciuna…

Totusi, interesant sau nu, „neste oameni” au cerut recent o fisa de inventar dintr-un depozit insistand pe tablite, nu ale staretului…mai sunt si alte locuri 😉 Va spun eu, subiectul nu este uitat, dati o cautare pe net dupa „tablitele de la sinaia” si veti vedea…numai ca eu orice as gasi ar fi ale statului, altii s-ar multumi sa le fure. Mie nici prin gand nu-mi trece sa fac altceva cu ele decat poze :)))

Este o pasiune si un interes personal de a face lumina pe niste subiecte, nu doar tablitele. Reusesc bine, nu reusesc imi umplu timpul, ma distrez…le iau cum vin 😉

Asa, in Bucegi, pe cei 300 kmp cat are parcul, sunt vreo 25 de asa-zis legende care numai legende nu sunt…plus alte zeci care nu au deocamdata fire de legatura cu concretul. In afara de falsurile existente in carti…

O parte am mai publicat pe aici, sa va mai amintesc unul:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/01/21/staretia-manastirii-pestera-ialomitei-este-ridicata-pe-un-mormant/

Pentru aceia care spun ca din cateva iesiri prin Bucegi cunosti tot ce au acesti munti trebuie sa sublinez ca de peste 20 de ani umblu pe ei si nu pot zice ca-i cunosc nici acum :))

„Stim doar ca atunci cand se va deschide Kogaionul , vor fi gasite acolo vase rotunde si 12 tablite din lut pe care sunt scrise Cuvine Sacre , cuvinte folosite la luminarea/vindecarea fiintei.” – spun si cred unii 🙂 sa vedem insa dincolo de vorbe, fara patos si elan copilaresc 🙂

Din telecabina la Tintarul Hotilor

Ieri prin Sinaia cu treburi diverse…

Pe la ora 14 vorbesc cu un prieten sa ne intalnim la niste discutii, pana la urma stabilim sa urcam pe munte cu telecabina, la Cota 2000 si sa ne intoarcem pe jos pe Drumul de Vara-Cota 1400-Sinaia. Cu o oprire la Tintarul Hotilor, un vestigiu istoric din vremea haiducilor, putin cunoscut. Eu cand am auzit de el m-am dus singur si in circa o ora cautand printr-o zona plina de molizi desi, l-am gasit. Si altii il mai cauta si acum 😉

Asta o spun asa sa mai scot din sarite pe cate unul, ca s-au dus unii pana in jos de tot in Valea Zgarbura sa-l caute…trebuie gandit un pic, nu prea mult, acolo putin…

Sinaia…

Cota 2000, au vopsit acoperisul refugiul salvamont dupa ani buni

Platoul Bucegilor

Cabana Miorita era inchisa…

Pregatiti-va pentru poze, trec eu :)) Ce se uitau oile :)) Unele dintre ele sunt atat de frumoase. Intr-o zi m-am rugat de un cioban sa prinda un miel deosebit de frumos, dar numai  in tarc a reusit sa-l prinda. Ce l-am mai mangaiat :)))

Tintarul Hotilor sau Haiducilor, o poveste, o legenda, cu radacini reale

Toamna pe Bucegi

LA MULTI ANI celor care poarta numele de MARIA!