Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

9 Mai – Lucian Clinciu, legenda muntilor Romaniei

Exista un om care face pentru societatea noastra mai mult decat fac politicienii sau edilii locali. Exista un om care a reusit sa se impuna prin exemplul personal, sa fie admirat si sa schimbe destine. Exista un om care a salvat de la manelizare si incultura mii de oameni, invatandu-i sa alerge pe poteci montane, sadindu-le iubirea si apropierea de natura, scotand la iveala tot ce are cineva mai bun in el.

Acest om aduna la un loc sute de tineri la Maratonul Pietrei Craiului. Acea poveste de o zi, pare ireala. A doua zi dupa concurs, in realitatea de zi cu zi, te intrebi daca a fost adevarat sau ti-ai imaginat. Alergi la un loc cu oameni necunoscuti, dar care fiecare te-ar ajuta de ai avea nevoie, printre turisti si localnici pe care nu i-ai vazut niciodata si care iti spun vorbe frumoase si diferite incurajari.

B

Te nasti cu asa ceva, cu un astfel de spirit ca al lui Lucian Clinciu. Scriu astfel pentru ca acest om nu imi este doar prieten, imi este un reper, un exemplu. Sunt mii de oameni in tara care il pretuiesc. El este o valoare nationala. Generatia actuala mai are ce sa arate celor mai in varsta, care au trait si alte timpuri. Nu toti scuipam pe strada, nu toti citim stiri vulgare, stim sa dam buna ziua, nu traim pentru a distruge sau a fura…

A

Lucian Clinciu a sadit in fiecare un pom al altor valori. In prezent, Lucian alearga de saptamani bune pe intreg arcul carpatic romanesc, o performanta foarte greu de egalat. Am sa citez din cuvintele celei mai apropiate fiinte de el, Andreea Dan:

„In acest proiect Lucian alearga pentru o viata petrecuta mai aproape de natura si protejarea acesteia, pentru a atrage atentia asupra numeroaselor destinatii eco-turistice din Romania, pentru placerea de a descoperi inca o data frumusetea tarii noastre, pentru a fi luat exemplu si a incuraja alti pasionati in a-si urma visele!”.

Pe 13 aprilie 2013 a luat startul, deloc intamplator, ca un mare patriot, de la Sarmizegetusa Regia.  In aceasta aventura a fost si este insotit de prieteni, care il ajuta in diferite locuri, un fel de asistenta la nevoie. Se apropie cu pasi repezi de o luna de zile de alergare prin muntii Romaniei iar azi, maine sau sambata va incheia si acest proiect. Iata cateva din impresiile Andreei Dan, care l-a insotit pe o parte din traseu:

„Fritz-cainele fratelui meu Dani nu se dezlipeste de noi, in zadar il gonim…va fi o zi grea, chiar si pentru el! Urmam nordul, vrem sa ajungem la Cugir, sa trecem Muresul…apoi zicem noi, mai departe….Drumuri si drumulete, urcus pana la varful lui Patru 2130. Zapada din plin, picioarele intra pana mai sus de genunchi, ploua in continuu si bate un vant aspru! E cam trist, vizibilitate slaba, frig si umezeala, personal ma cam strange tricoul….Lucian inainteaza calm, iar eu incerc sa tin pasul”

C

„Localnicii din Acmariu, de la poalele muntilor Metaliferi, care ies de la biserica ne invita sa stam de ploaie insa noi abia am inceput ziua (stim, cam tarziu!), asadar nu, nu ne vom adaposti! Urcam vreo 800m+ si iesim pe o muchie frumoasa, plina de mesteceni…ea ne conduce intr- o zona de o frumusete simpla si patrunzatoare…catunul Racatau la poalele unei stanci imense ce pare rasarita de nicaieri – Piatra Tomii…si inca o rafala de grindina! Insa nu dureaza, soarele apare si incalzeste tot in jur! E libertate, e joaca, e fericire sa fim aici impreuna!”

„Terasele sunt parca un amfiteatru urias aflat pe Luna, iar sterilul ne determina sa-l coboram ca pe schiuri….hotaram sa vizitam satul Geamana, adica ce a mai ramas din el, acum fiind sub ape si mal, cu biserica ingropata, careia ii poti zari doar turnul! Doar cateva case mai sunt locuite, una din ele de o femeie de 67 de ani care ne imbie cu placinta cu branza si apa rece! Zabovim vreme de un ceas ascultand povestea ei, timp in care Lucian ii crapa niste lemne”

„Sunt ultimele ore din povestea noastra comuna….Lerescu, Berevoescu, curmatura Bratilei…si despartirea e grea, cu toti am vrea sa fugim dupa el…Silviu Balan il mai conduce pana la Zarna…si lui ii este greu sa-l vada pe Luci indepartandu-se….poate asa trebuie sa fie! de aici esti din nou singur Lucian, vei fi singur pana la sfarsit …o perioada am fost cu tine, ne-ai transmis incredere, optimism, fiecare vorba a ta a fost o lectie de viata si cu siguranta ceva s-a schimbat si in noi, suntem mai increzatori, stim ca imposibilul paleste uneori in fata frumusetii si a credintei, iar mai presus de toate stim ca prietenia este ceva foarte pretios! Vom pastra aceste amintiri de-a lungul timpului si poate chiar te vom astepta joi la Sarmisegetuza, sa dai timpul inapoi, sa ne spui finalul povestii la un pahar de vin! Acum esti din nou singur Lucian si ai destula forta pentru inca o zi de Fagaras, una de Cindrel si ultima de Sureanu! Ai din nou timp sa te gandesti, sa adulmeci natura, sa te incante apusul, sa te transformi intr-un calator smerit si intelept ce vorbeste putin si cu talc, intr-un calator care accepta viata, timpul, natura, intamplarea, firesc, asa cum ar trebui sa o facem cu toti! Doamne Ajuta!”

D

„Dupa aproximativ 500km cu 8000m+ alergati, cu schiuri sau role, de-a lungul a 9 zile, se poate spune ca DA – A MERITAT….pentru rufele inca spalate in rau, pentru “Doamne Ajuta” cu care saluta aici localnicii, pentru reflexiile din vocea lor, pentru simplitatea vietii de aici, pentru gustoasele placinte cu branza, pentru verdele crud si mugurii ce stau sa pocneasca, pentru ploaia care curata si limpezeste, pentru cerul ce poate avea culori nebanuite, pentru coarnele unui cerb trufas, pentru urmele de urs si lup, pentru dansul cocosului de munte, pentru plantele miraculoase, pentru formatiunile de piatra parca sculptate intentionat pentru a aprinde imaginatia, ……asa cum un prieten tocmai mi-a scris……”pentru prieteni, pentru cei care se gandesc la tine, pentru un vis care ii inspira si pe altii, pentru generatiile viitoare, pentru pastratorii de frumos, prietenie si bucurie”…pentru energia care e in toate ale naturii, iar atunci cand te apropii de ea, vine firesc catre tine…DOAMNE AJUTA!”

Textele incadrate de ghilimele sunt decupaje realizate de mine din articolele postate pe blogul expeditiei. De asemenea, pozele sunt luate tot de pe:

http://transcarpathiansrun.wordpress.com/2013/05/08/ziua-26/

Mai este putin si povestea se va incheia cu succes. Va ramane o performanta, un exemplu pentru toti aceia care iubesc muntele! Felicitari, atat lui cat si echipei sale!

Vedeti asadar ca este de ajuns un om ca sa dea startul lucrurilor bune. Astazi, si Comunitatea Bucegilor a lansat a 4-a actiune de protejare a Bucegilor. Bineinteles ca noi lucram la scara mult mai mica decat Lucian, dar fiecare isi are locul sau. Putin cat face fiecare, este important pentru viitorul muntilor Romaniei. Cu ce am mai deranjat autoritatile statului puteti citi pe:

http://comunitateabucegilor.wordpress.com/2013/05/09/actiunea-cu-nr-4-a-comunitatii-bucegilor/

Pentru mine si pentru multi altii, Lucian Clinciu inseamna un reper moral, cultural, educativ, spirit de invingator…, el a adus la noi in tara acest concept al alergarilor montane. Oriunde vedeti in tara un concurs pe munte, sa stiti ca de la el s-a propagat ideea. Sper sa incheie aceasta alergare prin Carpatii Romanesti cu bine, sa ajunga sanatos si sa ne invete in continuare despre Viata, adevarata viata, acolo unde ne regasim!

Un articol mai bun, pentru ziua de 9 mai, sa stiti ca nu se gasea! De Ziua Independentei, este mai cuvenit sa scrii despre oameni care reprezinta Romania, nu despre politicieni ce depun coroane de flori din obligatie!