Am ales si parcurs acest traseu a doua zi de Pasti. Cum bine spunea cineva care citeste acest blog de mult timp, a fost al treilea an consecutiv cand am ajuns la Manastirea Pestera Ialomitei, a doua zi de Pasti. Adica am trecut muntii Bucegi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei, si inapoi 😉
Prima zi de Pasti nu mi-a placut. Pentru mine a fost o zi foarte aiurea. Astfel ca, pentru a doua zi aveam nevoie de un traseu lung si frumos. Nu am luat cu mine decat pe cine stiam ca poate parcurge acest traseu. Am mai zis, cu unii prieteni merg in drumetii scurte si fac gratare, cu altii alerg zeci de kilometri pe Bucegi, si o alta categorie sunt cei care merg cu mine oriunde, prin orice loc posibil sau mai putin posibil.
Abia ieri m-am gandit sa deschid telefoanele, multumesc tuturor pentru mesaje sau comentarii pe blog. Cand nu vreau sa stric buna-dispozitie a altora, imi vad de ale mele, nu deranjez pe nimeni, nu raspund la nimeni.
O sa ma lungesc putin cu aceasta introducere, desi articolul va fi el destul de lung, cu zeci de poze. Trebuie sa explic niste lucruri cu un astfel de traseu. Prin Bucegi, stiu cam orice coltisor de munte, mereu am variante de retragere din traseu, mereu stiu distantele exacte intre locul in care ma aflu si cel mai apropiat loc de adapost. Mai toate excursiile organizate de mine ies bine pentru ca in spatele lor, sunt o multime de solutii si calcule. Poate ca pare, dar niciodata nu plec undeva sa ma plimb, doar asa.
Nu-mi place superficialitatea. Am in rucsac haine de schimb, chiar daca vremea pare buna, am trusa de prim ajutor, stiu ce trebuie sa mananc si cat, stiu de unde sa beau apa si de unde nu, etc. Intotdeauna trebuie sa ai toate datele problemei. Pe munte daca gresesti consecintele pot fi destul de neplacute. Nu pleci la drum, cu gandul ca „vedem noi acolo ce facem!”.
In Parcul Natural Bucegi, si o spun din experienta mea de localnic, sunt vreo 20 de ani de cand merg pe munte, trebuie sa ai incredere in tine, sa te cunosti, sa te gandesti ce faci daca ramai singur intr-un anumit loc. Opreste-te intr-un loc si intreaba-te: „daca as fi aici singur, ce as face?”
Nu acordati importanta sfaturilor date de salvamontisti. Ascultati-le cu o ureche. Ce spun ei sunt sabloane clasice, spuse in special ca sa nu faca nimic, sa stea la televizor si la alte prostii. Daca-i pui sa urce un traseu turistic de genul Valea Caraimanului sau Abruptul Bucsoiului, nu doar ca ajungi inaintea lor la destinatie, dar mai si dormi o ora-doua pana ajung si ei. Asta daca mai ajung si nu se intorc inapoi. Ma refer indeosebi la echipa din Busteni, astia au nevoie de un ATV sa se deplaseze pe o distanta de 800 m, cat este intre statia de telecabina si baza salvamont. Scoateti-va din minte ca vine Salvamontul sa va scoata din ce stie ce cotloane. Pana vin, s-ar putea sa fie cam tarziu. Va dau exemplu si o stire recenta. Nu trebuie sa mergi pe munte ca sa-ti dai seama de niste lucruri: lenea si incompetenta sunt la ele acasa. Ce au recomandat ei? Sa nu urcati pe munte, de Paste, ca puteti provoca avalanse sau va puteti rataci! De ce sa mai ajungi atunci la munte, daca te poti rataci? Unde sunt marcajele turistice? Poate ar trebui dati afara pe motiv de prostie continua…
Cand merg pe munte, ma opresc sa mananc cand am pofta, sa ma odihnesc atunci cand vreau. Acesta este un lucru important: sa faci ce simti, cand simti. Nu la comanda cuiva, ca nu functionam toti la fel. Dar totul trebuie facut cu atentie si moderatie. Nu dai ospat daca urci pana la 2500 m altitudine. Nu bei 1 litru de apa la fiecare popas.
Nu te urci pe stanci, nu te duci pe margini de prapastii sa faci poze, nu faci nimic din ce ar presupune un risc inutil. Te gandesti inainte, de ce sa fac asta? Daca esti la Cerdac si vezi fulgere la Vf. Omu, nu continui pe ideea ca acolo este cabana si te adapostesti, ci te intorci repejor spre Babele. Mai bine ocolesti turmele de oi ce au caini multi sau ai petarde la tine, decat sa te lasi in baza ciobanului. Nu fugi incolo si incoace pe un traseu lung, iti conservi fortele.
Acasa cand ajungi nu te repezi dupa mancare si apa. Organismului ii trebuie cel putin 30 minute sa intre in alt tempo. In acest interval de timp, te speli pe maini, faci un dus, bagi la spalat tot ce ai avut pe tine, de la rucsac la adidasi, tot ce inseamna accesorii vestimentare. Iti pui ordine in idei, recapitulezi drumetia, initiezi discutii cu familia, apoi te asezi la masa. Exact acum este 12 noaptea, am facut o ora baie, mi-am spalat tot, am baut 3 cani de ceai din 15 plante indulcit cu miere, am mancat salata de boeuf, niste kiwi si sunt ca nou, nu ma doare nimic si am mers peste 50 km.
Cam atat! Restul data viitoare! 🙂 Acum, desfasurarea excursiei:
DE CE AM ALES ACEST TRASEU?
Nu am postat pe blog niciodata imagini cu Izbucul Coteanu sau Cascada Doamnei. Acesta a fost un alt motiv. Pozele fie au fost mai putin reusite, fie cascada avea apa putina. Azi le-am prins cum am vrut!
In urcare spre Stana Regala
Poiana Stanii
Iesirea din padure, pe Piciorul Pietrei Arse
Aproape de Complexul Piatra Arsa, pe Platoul Bucegilor… la 2 ore si 20 minute de la plecarea din oras
Drumul spre Babele mai are zapada 😉
Au si rupt panoul 🙂 Nu avea cine sa o faca decat soferii de jeepuri din Busteni sau vreun salvamontist, tot din Busteni.
Covoare intregi de branduse. Acum ies ele pe Bucegi
Crucea unei eleve, stiti, aici se simte ceva de cate ori treci. Este un loc sinistru, pe cruce era o poezie de acelasi gen. Numai ca, a rezistat zeci de ani aici. Cineva nu a mai vrut sa fie nimic, care sa aminteasca de intamplarea si persoana decedata in acest loc. Asa ca, atunci cand am trecut nu mai era decat crucea…orice altceva disparuse. Au mai ramas pozele publicate pe blog, in anii trecuti.
Asa sunt adaptati molizii la altitudine
Vedere din Padurea Cocora spre Cascada Doamnei
Telecabina Pestera si postul Jandarmeriei Montane (cu albastru)
Functiona telecabina, de regula este pornita dupa 15 iunie
Langa telecabina
Spre cascada
Podet improvizat peste raul Ialomita
Raul Ialomita la circa 2 km de izvoarele sale. Ceva mai sus se observa Cascada Obarsia Ialomitei
Un rai al florilor am intalnit mai sus de Cheile Ursilor
Stana de sub Piciorul muntelui Doamnele
Aproape am ajuns 🙂
Peisaj, muntele Doamnele. Mergeam spre o grota vazuta de la distanta.
O grota cu doi ochi 😉
Superba aceasta grota
In interior
Mi-a placut mult aici, pana la urma in acest loc am si facut popas
Am dat si cojile pe jos… acesta este primul ou de Pasti si singurul, anul trecut nu am mancat niciunul. Nu stiu de ce, dar nu prea pot sa mananc oua de Pasti, nu am pofta 🙂
Cascada fiind cam aproape, am mai si ajuns 🙂
Poti sta destul de bine in spatele cascadei
Este si o mica grota in spatele caderii de apa
Imagine din spatele cascadei
O ultima privire spre acea grota interesanta. Si prin 2011, daca nu ma insel, am avut o discutie pe marginea unei pesteri, cu o anume persoana, aici pe blog. Gasisem o mica pestera cu o vulpe strivita in ea de caderi de bolovani. Si din vorba in vorba am ajuns la o concluzie. Urmatoarea cavitate in munte va avea numele acelei persoane. Intrucat nu am mai gasit ceva interesant, nu am reusit sa pun acea denumire. Dar eu cand zic ceva, mai si fac, mai devreme sau mai tarziu. Astfel ca, adunand toate detaliile, cautand, intreband, stiind acum tot ce inseamna acea grota, am aflat ca nu are nume si ca, de acum inainte, trebuie sa se stie ca acea grota se va numi: Grota Cameliei!
Sunt multe argumente, dar nu le insir acum 🙂
Tot pe langa Cheile Ursilor, un lac frumos, acum, primavara
Toate aceste lacuri, servesc… la adapatul animalelor: oi, cai
Oua de broasca pe pamant… nasteri in afara „spitalului”
Prin Cheile Ursilor, peste acel copac am trecut
Privire in urma
Raul Ialomita in Cheile Ursilor
In fata Pesterii Ialomitei
Biserica din pestera
In Pestera Pustnicului
Atingerea unui alt obiectiv
Un suvoi de apa curat iese din aceasta pestera
Turbaria Laptici, traseu de vizitare amenajat de Administratia Parcului Natural Bucegi. Trebuie insa un panou montat, sa stie turistul rostul acelor podete, ce semnifica.
Acest panou este insuficient
Lacul Bolboci
Cabana Bolboci vazuta de la intrarea in traseul marcat cu cruce galbena, ce urca prin padurea Nucet
Am iesit din padure in circa 20 minute
DJ 713, ce strabate Platoul Bucegilor, o alta lovitura data bugetului statului
Cantonul Pajistea Alpina si covoare de branduse
Valea Soarelui, Valea Dorului, trebuia sa trecem peste muntele din fata pentru a cobori spre Cota 1400
Vedere de la Cota 1500 spre Cota 1400
Peste 45 de minute de la Cota 1500 eram in curtea Pelesului. Ora corecta, asa cum v-ati obisnuit 🙂 este 19:43
Cand faci cate o astfel de iesire in natura, chiar ai ce spune zile in sir. Au ramas multe altele nescrise. Mai revin eu! 😉
Filmari, la Cascada Doamnei si in Cheile Ursilor:
BUCEGI NATURA 2000 
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
Superb. Să-ți spun și că mor de invidie ? 😆
ApreciazăApreciază
Multumesc! 🙂 Nu are rost, uite am postat poze :)) In mod normal un astfel de traseu il faci in doua zile.
ApreciazăApreciază
@ Salut temerare !
Felicitari pentru ce practic faci atat pentru tine cat si pentru
VIATA NORMALA A MUNTELUI !
La 27 de ani de la cucerirea de catre echipa de fotbal
STEAUA BUCURESTI
a CCE in finala cu BARCELONA
( 2-0 , Sevilla 7 mai 1986 ),
urmarindu-ti cu mintea TRASELUL ales,
ma simt la fel de TANAR ca atunci cand ,
student la ACADEMIA MILITARA fiind,
seara spre miezul noptii dupa MAREA VICTORIE,
defilam in tricou ROSU si sort ALBASTRU
de la PANDURI spre UNIVERSITATE
strigand impreuna cu mii de fani stelisti,
STEAUA,STEAUA, STEAUA !
Ooo, DOAMNE ce clipe frumoase am trait atunci !!!
Mai multe pe http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/05/04/
Cu prietenie,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Am vazut si la dv. D-le Aliosa, ce sa zic? Ma uit la dv si imi dau seama ca asa sunt si eu cu muntele 🙂 Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos tot.
Oul de broasca nu l-am vazut , poate era bine sa faci o sagetica ceva spre el . 🙂
ApreciazăApreciază
Vreau sa corectez mesajul, ca am vazut (dupa ce am dat click pe poza)…ca niste bobite de icre mari .
ApreciazăApreciază
Trebuia sa fi ales o imagine mai clara si mai de aproape. Ouale de broasca, viitorii mormoloci sunt punctele acelea, observate de tine. Sunt insa prinsi intr-o masa gelatinoasa. Oricum vor muri toti, intrucat nu au apa, mediul propice in care sa se dezvolte. I-am si filmat, dar cand am vazut filmarea mi s-a parut asa, usor dizgratios, cum tremura mormanul acela de oua in bataia vantului 🙂
ApreciazăApreciază
O minunatie de peisaje, arata de vis! Si mi-aminteste de anii cand doar ne suiam in tren si porneam spre astfel de raiuri!
ApreciazăApreciază
Multumesc, acele vremuri din pacate nu vor mai veni. Se distrugea si atunci natura, dar nu ca acum. Mai raman unele peisaje. Partea buna este ca iarna in Bucegi dureaza luni bune si deci nu pot fi locuiti permanent decat de oameni de munte, adaptati la intemperii, obisnuiti cu vremea schimbatoare. Altfel, si-ar fi facut multi vile pe pajistile alpine. Dar cum ajungi iarna, cum mai pleci de acolo…? 🙂
ApreciazăApreciază
„Frumos vorbit” despre formatia salvamont Busteni….
….Conditiile?Echipamentele?Si cu toate astea este una dintre cele mai bune formatii salvamont din tara!Ar trebui sa va fie rusine pentru afirmatia facuta!
ApreciazăApreciază
Ma’ copile, echipa Salvamont a Busteniului este o rusine a orasului. Asta este parerea mea de om de munte, de localnic. Tu poti fi prostit usor cu stiri regizate, nu si eu care ii cunosc pe toti, si merg de mic pe munte.
Despre ce salvari vorbesti?
Echipa Salvamont Busteni, pe care tu o numesti printre cele mai bune din tara, si-a incheiat existenta de ani buni, de cand salvatorii montani adevarati au fost inlaturati sau pensionati. Imediat dupa plecarea lui Florin Vintila si a altora, echipa a decazut, nu a mai inregistrat nicio realizare notabila, nu au mai castigat raliuri salvamont, nu s-au mai evidentiat decat negativ.
Bietul de tine, nu intelegi deloc ce se intampla. Ar trebui dati afara in grup si angajati mai bine bucuresteni care iubesc muntele. Astia de azi, circula cu jeepurile prin zone interzise, scot bani transportand turisti prin zone protejate. Intelegi la ce le foloseste calitatea de salvator montan?
Vrei sa-ti trimit imagini cu ei in chiloti pe la baza salvamont, cu nelipsita bautura, cu vulpi crescute prin interiorul bazei salvamont…?
Trebuie sa intelegi, chiar daca este greu, ca desi au echipament, au baza moderna, le trebuie mijloc motorizat pentru cateva sute de metri. Intra si citeste-le stirile. Toate au acelasi tipar, mint constant, nu patruleaza, vor sa stea linistiti.
Asa de prin orase, blocuri sau birouri, departe de Bucegi, ti se par neverosimile unele lucruri.
Cauta, tot ca exemplu, stirea cu interventia lor mediocra la incendiul de pe Creasta cu Zambri. Daca mai si mergi pe munte si nu ai doar un dor ratacitor de munte, o sa vezi ceva interesant. Spune un salvamontist ca nu exista poteca si ca au pus corzi ca sa coboare la foc. Minciuni evident, ca la acest capitol sunt cei mai buni din tara. Acolo exista o poteca atestata de prin 1900 si pe care merg si oameni de 60 ani. Nu au avut tragere de inima, acesta este adevarul 🙂 Iti trimit acte de vrei unde mint cu nerusinare 🙂
Te sfatuiesc sa trimiti la Primarie si la Consiliul Judetean mesaje de multumire si sprijin pentru echipa aceasta. Fii tu fanul lor 🙂
Eu bustenar ca si ei, recomand sa nu fie ascultati decat cu o ureche. Vad ca le plangi de mila, ce vrei prietene, sa aiba si elicopter? Aici este vorba de calitatea umana.
I-ai vazut antrenandu-se pe undeva? I-ai vazut la vreo competitie montana? I-ai vazut la Maratonul 7500 de pe Bucegi? Crezi ca are vreunul dintre ei vreo sansa sa treca linia de sosire, fie si ultimul? Nu au conditie fizica, interes in domeniul lor de activitate, idei de prevenire a accidentelor.
Cum si ce sa previi daca stai ascuns in baza salvamont si te uiti la televizor, sau din cand in cand pozezi natura si postezi pe facebook?
Echipa actuala a Salvamontului din Busteni functioneaza la vreo 20% din ce era odata. Nu am sa laud niste pseudo-salvamontisti ce urca cu jeepurile prin orice colt al Bucegilor. Las lucrul acesta in seama unora ca tine, probabil de aceeasi calitate ca ei sau mult prea naiv. Si daca nu le convin conditiile de lucru, pot foarte bine sa stea acasa, sa se ia de altceva, nu-i obliga nimeni sa se faca salvamontisti.
Singurul lucru bun ce li se poate intampla este sa fie concediati!
Cat despre rusine, sa stii ca am o asa rusine, ca ti-am spus adevarul, de nu stiu ce sa ma mai fac cu ea. Observi ca ti-am mai taiat din comentariu…imi pare rau, dar te duci tare pe langa drum cu unele vorbe.
Vezi, daca iei legatura cu ei, spune-le ca a luat o avalansa podetul de la Valea Comorilor, ca trebuie eliberat de copaci traseul turistic spre Cascada Urlatoarea, ca este un indicator orientat gresit vizavi de cabana Poiana Izvoarelor…, sa-ti mai spun si altele? Bietii oameni, salvatori cum ii numesti tu, nu stiu nici macar atata lucru ca trebuie sa faca. Trebuie sa le spui mereu sa mai lase jeepurile cu turisti, sa mai iasa pe trasee turistice…
Mi-am facut timp sa-ti explic detaliat.
Cunosti putin Bucegii? Stii ce mai faceau unii salvamontisti bustenari? Foloseau Atv-ul din dotare sa se plimbe pe drumuri inchise circulatiei publice din Valea Ialomitei. Stii care a fost justificarea lor? Ca erau acolo sa repare ceva la sistemul de apa al bazei salvamont de la Baba Mare :)) Dupa ce ca nu fac mare lucru, mai mint si prost. Unde este Valea Ialomitei si unde este Baba Mare? :))
Dar si cand un salvamontist a salvat o acvila pitica l-am laudat 🙂 Prin urmare, stai linistit in banca ta, ca stiu eu destul de bine cum sa prezint realitatea din acest Parc Natural si fara ajutorul tau. Si chiar nu trebuie sa placa oricui :))
Eroii tai 🙂 trebuie sa aiba mai intai fapte pentru a fi laudati. Lipsind acestea, mai intri tu, si mai postezi din amintiri, cu ce era odata! 😉
O zi buna, cum este acum pe Bucegi!
ApreciazăApreciază
Dupa „ma’ copile” vad ca ne permitem sa ne tutuim.Spre surprinderea ta stiu de jeepuri, cunosc toata formatia salvamont, stiu si cine ar trebui si cine nu, sa fie in acea formatie.Problema e ca ai generalizat si o parte din acei baieti merita foarte mult respect.E total adevarat ca formatia si-a pierdut din calitati odata cu plecarea domnului Vintila, pentru ca deviza noului si actualului sef este „dezbina si stapaneste”, si asta a facut, au intrat in formatie chiar si recent personaje care au vazut muntele mai mult pe geam, dar pentru asta hai sa nu denigram toata echipa pentru ca sunt nume pe care nu are rost sa le mentionez care merita un respect deosebit, parerea mea.
Se stie foarte bine ca SP3 se strica destul de des si trebuie sa coboare in SP1 sa pompeze apa.
Hai sa nu veneram lucratorii de la PNB ca nu fac nicio branza, Samuraiul ala rosu(Suzuki Samurai) umbla pe unde vrea, daca e asa nici Jandarmeria, nici Salvamontul si nimeni nu ar avea ce sa caute in afara drumurilor publice.
Cu incendiul ma abtin, nu stiu cine a avut ideile cu bidoanele de apa de 5 litri, insa acolo au fost si reprezentanti ai IGSU mult mai in masura de a gasii solutii, face parte din pregatirea lor, nu a salvamontului.
Flacaii astia noi din formatie n-or stii ei toate potecutele dar cei cu peste 20 de ani de salvamont le cam stiu.
Oricum nu vad sa ajungem la consens in aceasta discutie, sau nu total.Ideea e ca o schimbare trebuie facuta, trebuie redata gloria acestei formatii dar te rog hai sa nu ii socotim pe toti la o judecata colectiva.
Ar mai fi multe de spus dar mai am si treaba.
Zi buna.
PS.
Poate din comentariul asta nu mai tai, ca din precedentul ai taiat ce nu iti place nu ceva neadevarat.
ApreciazăApreciază
Imi place ca folosesti un ton normal desi pe tema salvamontului din Busteni este dificil sa ajungem la un consens. Am evitat pe cat posibil sa ma refer la persoane ca Gumitza, Cotinghiu, pe cei ca Jan Bocu, etc, nici nu i-am adus in discutie. Totusi, o echipa salvamont are omogenitate, sunt solidari, prin urmare desi nu pare corect, i-am mai bagat pe toti in aceeasi oala. Evident ca depinde mult si de seful formatiei. Dl. Haiduc nu are nici experienta si nici pregatire in domeniul salvarilor montane. O fi bun la altceva dar nu ca sef salvamont.
Salvamontul din Busteni, zeci de ani a fost cea mai buna echipa din tara. Pe mine ma deranjeaza un Sergiu Nagy stand la plaja pe acoperisul bazei salvamont, vorbind despre „carmol” pe facebook, in vazul tuturor, sau un Stefan Petrut, cu comportament de golan, umbletul la intamplare cu jeepul pe orice colt al muntelui, greutatea cu care ii aduni la o actiune de marcare trasee, sau curatare trasee.
Opinia mea este ca aceia mai cu experienta trebuia sa-i invete si pe acestia mai noi, ce este muntele, cum trebuie actionat si multe altele. Tin Atv-ul acela parcat in fata telecabinei de la Babele, deci din telecabina hop pe Atv si asa ajung la baza salvamont. Mereu m-am intrebat ce poate fi mai rau de atat?!
Nu-i venerez pe cei de la Parc, dar unii mai si fac treaba. Important este sa tii o balanta, acolo cat se poate.
As vrea si eu sa vad o schimbare, dar este imposibil acum. Nu o sa renunte primarul la dl. Haiduc.
Din comentariul acesta nu am taiat pentru ca mi s-a parut bine scris. Stiu ca este deranjant sa-ti taie cineva ce scrii, dar pe blogul acesta sunt alte reguli, si mie chiar mi s-a parut ca nu are rost sa las acele cuvinte. Pareau a fi venite din timpurile bune ale salvamontului din Busteni.
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Ar fi multe de semnalat, dar cine asculta?Sau mai bine zis pe cine intereseaza?Cata vreme functioneaza sistemul PCR(pile, cunostinte si relatii) o sa fie haos in formatia asta.Pacat de ei…
Cat despre personajele negative mentionate, Nagy n-are ce cauta, n-am mai facut o tura de vreun an dar ajung mai repede ca el oriunde, cat despre Petrut, ar trebui derulat cu vreo 7 ani in urma.
In fine, toate discutiile de aici vor ramane fara rezultat oricum.
Multumesc.
Cele bune!
ApreciazăApreciază
Trebuie să ajung cândva la acea grotă al cărei pejumătatechip e de cunoscut subpământean, la iveală fiind doar cea care îi poartă găvanele ochilor intrare umbletului celor cărora întâmplarea a făcut să o găsească, iar nimic nu e întâmplător, nu a fost o aflare prin căutare.
Cum ai numit-o mi-ar purta un ştiut, asta trebuie să se ştie; un ştiut care atunci a fost, care acum este, nume de neuitat, pe’ndelete scris de timp în stâncă. Sentimentul este unul de strigăt din orizont, de aproape; simt o măreţie.
Fie ca muntele să te ocrotească de toate gândurile mârşave. Asta am simţit acum să îţi spun.
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂 Este un loc care impresioneaza, nu este ceva pur si simplu. O sa vezi!
ApreciazăApreciază
Doamne, cate amintiri! Si nu doar ale mele. Tatal meu adolescent fiind, impreuna cu parintii lui, faceau partea de traseu pana la Schitul Pestera plecand din Sinaia, in fiecare primavara, pentru a petrece Pastele la Schit. Am fotografii de-atunci (sfarsitul anilor ’50), cu Schitul, si cu padurea Cocora cea mult incercata.
ApreciazăApreciază
Asta da amintire, sa stiti ca si eu am auzit pe altii mai in varsta, ca plecau la schit inainte de Paste si stateau acolo cateva zile. Acum sa te duci la Pestera este ca si cum te-ai caza la o pensiune. Nu mai are acel farmec. Asa se intampla cand religia/credinta este transformata in bani. Nu spun ca nu erau necesare unele reparatii, investitii, dar trebuiau facute altfel, sa mai si semene a lacas monahal. Fotografiile de care spuneti m-au facut curios. De ce nu publicati cateva pe blogul dv?
ApreciazăApreciază
Frumos traseu, frumoase fotografii, de vis…!
Totuşi, mă întristează să văd că Poiana Stânii Regale este invadată de acea Veratrum Album, oare chiar nu se poate face nimic ?
Pe de altă parte, mă amuză culoarea oului de Paşti. De obicei, ouăle de Paşti le vopsesc roşii, dar văd că cei care merg pe munte le vopsesc în verde, cred că e influenţa muntelui, a pădurii… a acestui verde predominant.
Dar foarte, foarte mult îmi place Ialomiţa, îmi plac imaginile şi filmările cu ea înspumată, învolburată. E primăvară, e cald, zăpada se topeşte, apele de munte sunt la apogeu, vin în şuvoaie năvalnice.
Eu consider că râul Ialomiţa este un râu special, este un râu sacru al României.
Mi se pare interesant că după ce îmbrăţişează ca două braţe ramura de răsărit a Bucegilor, şi după ce adună majoritatea apelor acestora, cele două râuri, Prahova şi Ialomiţa, undeva mai la sud, se unesc, se contopesc, ca ceva firesc. Astfel, în zona localităţii Dridu din nord-vestul judeţului Ialomiţa, Prahova se varsă în Ialomiţa, iar aceasta din urmă îşi continuă drumul alene de-a lungul judeţului cu acelaşi nume, de-a lungul Bărăganului, până la vărsarea în Dunăre, undeva, în dreptul localităţii Hârşova.
Ialomiţa se află printre cele 4 mari râuri ale ţării care izvorăsc şi se varsă pe teritoriul ţării noastre, alături de Jiu, Olt şi Argeş. Toate se varsă în Dunăre, dar numai Ialomiţa într-un punct în care ambele maluri sunt româneşti, în acea zonă unde Dunărea inchide două bucle, una din sud şi una din nord, şi unde din cele mai vechi timpuri a fost un loc de trecere peste Dunăre. Cine se uită pe o hartă a României, înţelege ce vreau să spun.
Pe toată lungimea cursului Ialomiţei, de aproximativ 400 de km, de la izvoare şi până la vărsare, se află numeroase locuri cu profundă semnificaţie istorică, religioasă, spirituală…
Izvorul Ialomiţei se află într-o zonă absolut specială, o zonă dominată de cele trei vârfuri ale Bucegilor – Omu, Bucura, Găvanu – o zonă ce formează un areal sacru.
Astfel, se spune că apa Ialomiţei are o calitate deosebită, atât din punct de vedere fizico-chimic, cât şi energetic-spiritual.
Dar şi locul de vărsare al Ialomiţei în Dunăre se spune că este un loc sacru. Sunt teorii care susţin că aici a fost vestita cetate Helis, cetate-capitală a lui Dromihete, conducător al geţilor în jurul anului 300 î.Hr..
Mai târziu, pe vremea lui Burebista, aici exista cetatea Carsium, avându-l pe Oroles ca şi comandant de cetate. Şi mai târziu, în vremea dominaţiei otomane, ea a devenit cetatea Hârşova.
Tot în această zonă, a vărsării Ialomiţei în Dunăre, în perioada medievală exista o cetate, un mare târg comercial al Bărăganului, în special de oi, de lână, unde se spune că vieţuia Teodora, mama lui Mihai Viteazul, şi unde în 1558 s-a născut Mihai, cel ce avea să devină Mihai Viteazul.
Numele Ialomiţei este legat şi de Târgovişte, veche cetate de scaun, de Peştera Ialomiţei, şi multe, multe altele…
ApreciazăApreciază
Tare mult mi-as fi dorit acest traseu,mai ales acum cand apele sunt atat de bogate.Niciodata n-am ajuns in V.Ialomitei in perioada asta a anului,dar va trebui sa reusesc vreodata…Minunat! Anul trecut am urcat V.Jepilor la vremea cascadelor si incerc sa-i conving pe cei din Montan Grop Ecoul sa ma urmeze spre sfarsitul lui mai;sper sa nu fie prea tarziu pentru a mai prinde apele abundente…O sa le trimit postarea ca argument,pentru cat de frumos ar putea fi…
ApreciazăApreciază
Pai mai poti veni pana la sfarsitul lunii mai, mai este zapada si deci si apa mare 🙂 Referitor la cascadele de pe Valea Jepilor, s-ar putea sa postez un articol saptamana care vine, am pe cativa care vor acolo si insista, si isi programeaza timpul, este cam sigura treaba. Ramane sa-mi fac timp si eu. Cred ca nu este tarziu la sfarsitul lui mai.
ApreciazăApreciază