Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!

28 răspunsuri

  1. Frumos 🙂 tare frumos 🙂 se pare ca totusi vine iarna cel putin la munte…. prognoza arata cam o saptamana de ninsoare la sinaia :)))
    Firesc ar fi sa vina 🙂 Multumesc pentru poze, ma simt de parca am fost si eu un pic acolo sus 🙂

    Apreciază

  2. Nimic, aşa ca în ceva anume, cum îi spun, nu ţi-ar putea fi potrivnic, îmi pare, deşi nu prea ar trebui să te încumeţi prea tare stihiilor iernii, nimic, aşa ca în ceva anume, nu îţi rămâne neizbutit, odată ce ţi-e gând, şi mai cu seamă trudă; sunt fascinante străbaterile tale, deşi dacă aş spune despre mine, şi cred că am făcut-o cândva, ţi-am spus-o, mi-aş da duhul cam pe la poalele muntelui, dar fiecare are în el forţe nebănuite…tu îmi pare câteodată că eşti altceva; cumva nepământean.
    E o splendoare cum ai surprins cerul şi acei corbi rotitori…şi toate celelalte; tu trăieşti într-un auzit care altora nu le este cu putinţă, şi pe care ni-l aduci în văz de cuvinte; auzim şi noi, la rândul nostru, cu ochii; tot ei şi atingere a acelor locuri ce par ale tale şi numai ale tale; tărâmul tău de basm, tărâmul poveştilor tale, cele trăite şi cele neîncă.

    Apreciază

    • De cateva ori am spus si poate ca a parut exagerat, ca eu daca trebuie sa fiu la 1 noaptea la Vf. Omu atunci la 1 noaptea sunt acolo…ca sa nu fiu ar trebui sa nu mai existe acel varf. Daca imi propun ceva si stiu ca se poate atunci am o energie… :)))
      Privesti mersul vietii in natura destul de bine atunci cand cresti in el, se poate si ulterior dar trebuie sa ti le arata cineva. Pai, multele din ce scriu au aumite sensuri, poate pentru mine nu sunt aceleasi ca si pentru altii, poate ei vad si invata altceva. Si acest Parc Natural este locul cel mai potrivit unde se nasc si se vor mai naste povesti…pentru altii ce scriu este poezie, naivitate, asa se si vede cand te invarti doar intr-un mediu inchis. Pe munte simti ca traiesti, provocari sunt la tot pasul! Sunt multe de zis dar fiecare le stie pe ale lui! 🙂

      Apreciază

  3. Da, fain spus ….pe munte simti ca traiesti !
    Muntele e o provocare!

    Apreciază

  4. Simti ca traiesti din plin senzatia de libertate daca ajungi sa descoperi „pulsul” schimbator al naturii…

    Apreciază

  5. „In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator”…30 de minute socotite pe timp de vară or’ de iarnă? pentru că asta îmi aminteşte de o ispravă de cândva; o ştii…cu nişte cărăui care tot mergeau, şi tot mergeau…şi au făcut-o preţ de mai bine de şapte ore, fiindcă se luaseră după nişte indicatoare care le spuseseră că în doar trei, parcă patru, nu mai ştiu, vor ajunge acolo, la locul râvnit…ceea ce a fost atât de departe de adevăr…într-un sfârşit…ca de coşmar…eram şi unde am ajuns cu ultimele puteri;cu încălţămintea udă leoarcă, pentru că, deh, gazela nu şi-o luase pe cea taman potrivită…stăteam pe un sacun , la bar, cu mânuşile băgate pe degetele de la picioare pe care le simţeam ca şi degerate…cu multe vorbe spuse în gând, gânduri nu tocmai cucernice, îndreptate către cei cu inscripţiile duratei traseului…pe timp de vară; doar că nouă nu prea avusese cine să ne-o spună, pentru că altfel nu m-aş fi încumetat.
    La întoarcere, drumul a părut mai scurt, iar pe unele porţiuni am luat-o pe scurtătură; m-am „alunecat” la vale, pe stil săniuţă.

    Apreciază

    • De la un indicator la celalalt trebuie sa faci in mers normal 30 minute. Cred ca este timpul de vara! Pai si excursiile acestea se fac cu o programare prealabila 🙂 Intai iei o harta, citesti detalii, sunt destule, bag seama ca te-ai cam lecuit de munte dupa aceea expeditie! Muntele este frumos dar si foarte periculos! Ati racit atunci sau s-a terminat totul cu bine?

      Apreciază

      • Fireşte că este timpul de vară, acum o ştiu chiar şi eu; atunci ne lipsea şi harta, şi busola, eram în derivă, rătăciţi pe mări albe…cât despre lecuit, s-a întâmplat atunci; acum, de ar mai fi, m-aş mai încumeta, că de cutezanţă nu duc lipsă…şi am şi nişte ceva ani mai mulţi decât atunci, aş purta altfel de cizme…şi nişte haine mai potrivite cu împrejurarea.
        Nu îmi mai amintesc dacă am răcit sau nu; o fi vrut poate să ne legene puţin în braţe…poate; nu mai ştiu.

        Apreciază

        • 🙂 Chiar vorbeam despre asta, eram sigur ca vei mai merge, doar nu te impiedicai tu de o amintire, oricum a fost o experienta plina de invataminte 🙂 Lucrurile se cer in unele cazuti riguros planificate, astfel sansele de a se intampla ceva neasteptat sunt foarte reduse. Sa-ti urez atunci…la cat mai multe ascensiuni/drumetii, cand le o fi timpul sa fie 🙂

          Apreciază

  6. Camelia,iarta-ma pt. interventie,dar mi-ar parea rau sa stiu ca renunti…De dragul a tot ce e frumos pe munte,pentru a trai senzatia de libertate si de sublima fericire merita sa mai incerci,dar poate mai bine indrumata si pregatita psihic(si nu numai).

    Apreciază

  7. Adriane,temerarul meu prieten,iti multumesc SI pentru astazi!

    Apreciază

  8. Nu e piatra in Bucegi pe care si al carei nume sau loc tu sa nu le cunosti :).
    Despre cioara se spune ca dupa om este cea mai inteligenta fiinta .Corbul , ruda cu cioara , o fi avand si el calitati intelectuale .Nu stiam ca sunt pasari ocrotite de lege corbii. Ciorile nu sunt?

    Apreciază

    • Mai sunt foarte putine lucruri neverificate nu nestiute, pe aici prin Bucegi. Nu stiam despre ciori ca sunt asa destepte, m-am convins insa cu rudele lor, corbii. Ciorile nu cred ca sunt ocrotite, banuiesc ca nu 🙂

      Apreciază

  9. Frumos acolo!…mai vad si eu o zapada „adevarata”iar corbii inteligenti amintesc de blazonul familiei Corvinilor si una din legendele corbului…
    Cred ca sunt ocrotiti de lege din cauza ca sunt putini…sau nu?

    Apreciază

    • Si azi-noapte a mai nins putin…corbii sunt ocrotiti pentru ca sunt rari. Asa in timp am vazut ca au multe sunete, la 9 m-am oprit eu, iti dai seama ca sunt mai multe. Din ce citisem odata, corbul poata si invata cuvinte, poate rosti cateva din ele…deci poate fi imblanzit. Acum nu stiu daca este adevar doar o legenda ca traieste 100 de ani! 🙂

      Apreciază

  10. Cameliei:Multumesc mult;intotdeauna gasesti tonul si nuanta potrivita.Iti doresc sa ai din nou dorinta drumetiilor montane.Cu cat vei indrazni mai des cu atat vei dobandi rezistenta,vei controla mai bine eventualele obstacole si vei avea satisfactii mai mari.///Pt. Adrian:ai stat destul de straja;mai si doarme omul,mai ales dupa cateva ceasuri de umblat prin aerul tare de munte.In momentul pe care-l vei considera oportun, poate vei reusi sa ne aduni pe toti hoinarii virtuali, in real;cred ca ar fi ceva deosebit…

    Apreciază

    • Eu adorm instantaneu uneori, si dorm fara nicio grija…mi-a mai spus cineva ca dorm ca un copil, de parca mi-ar fi spus o noutate, ma refer la altceva 🙂 Ar fi frumos, multumesc pentru idee, trebuie intrebat si pe ceilalti, dar daca vrem, pasii urmatori sunt mai usor de facut!

      Apreciază

  11. acum cum e vremea? 🙂

    Apreciază

  12. @ Adrian,
    Bună seara !
    Te-ai întrebat de ce nu mai trec pe la tine ?
    Dacă da, mă bucur !
    Răspunsul este simplu : în perioada 04-06 01 a.c. am fost la BUCUREȘTI unde am rezolvat niște treburi foarte importante și, cum n-am luat laptopul cu mine, n-am avut cum a te vizita .
    Îmi pare rău că ai simțit acea durere la picior iar sfatul meu sincer și prietenesc este să mergi la medic !
    Să nu spui că nu ai timp !
    Lasă MUNTELE pentru câteva clipe și arată piciorul cu probleme unui specialist ORTOPED ! Sper că nu te deranjează sfatul meu prietenesc și sincer .
    Și tot despre SĂNĂTATE vorbesc și în postul „ ALIMENTE BUNE PENTRU ORGANELE VITALE ” de pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/
    LA MULȚI ANI celor ce poartă numele de IOAN și IOANA !
    Cu prietenie,
    Alioșa.

    Apreciază

    • Buna seara! M-am gandit ca sunteti prins cu altceva, important este ca ati rezolvat acele probleme. Asta a fost o altfel de durere, ca sa nu pot atinge acel obiectiv propus, niciodata nu m-a mai agasat, si seara a disparut. Multumesc pentru sfat, de se mai intampla voi actiona in consecinta 🙂 O sa revin sa vedem care sunt alimentele, ca o curiozitate…Pepsi si prajiturile nu stiu cat de bune sunt 🙂

      Apreciază

  13. Ion Toma, în cartea 101 nume de locuri, explică o serie de toponime cu tema dornă printr-un apelativ slavic ”dor” (spărtură) și un afix -na,ceea ce este absurd, ținând ocnt de sensurile divergente pe care le are.
    La fel dă și pentru acest top. Vârful cu Dor, corelat cu Dealul Dorului și Izvorul Dorului din jud.Prahova.

    Eu cred că însemna ori piatră sau stâncă, conform osset. dur (stone =piatră), reg.dornă de piatră (=piatră de hotar) ori ”tăietură” conform unui verb latin moștenit, a dura( a tăia sau a ciopli în lemn, lat. dolare). Mai avem derivatul durătur[ (resturi de la tăierea sau cioplirea lemnului; buturi).
    megl. dor = „taiu lemne cu săcurea”, dărtoari= „secure mai mică” lat. dolatoria.
    Sensurile de ”a construi, a edifica” ale vb. a dura nu-s din lat.dolare, ci de la omonimul său (vezi lat.durare cf. arh. a trăi, reg.trare), întrepătruns probabil cu un verb dacic.

    Meglena moștenește vb. dară (a construi, a ridica) din substrat și coradical cu vb.eng. ‘to do” sau rom. a face, ceea ce explică și acel dornă de piatră (nu și celelalte sensuri); poate și top. dacic Arcoba-dara (reg.arcelă Maram. =ridicătură).

    Bănuiesc că-n vârf acolo nu poate fi vorba de un runc, dar în zonă trebuie să fi circulat în grai sensul acelui dor, căci denumire poetică sigur nu e.
    Știe cineva să explice acel toponim?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: