La telefon…Garda de Mediu! :)

La capatul celalalt eu…

Suna telefonul astazi, ma uit, nu recunosc numarul pentru ca nu se vedea…suna „Anonim”. Imi spun eu hai sa raspund poate face vreunul o gluma buna 😉

„De la Garda de Mediu…cu barajul acela…venim maine…puteti veni…cei de acolo vor sa va cunoasca…eu sunt adepta solutionarilor amiabile…”

Deeeci, o doamna comisar de la Comisariatul Judetean al Garzii Nationale de Mediu, ma contactase. Acum daca a sunat cu nr. necunoscut ce sa mai spun? Poate ii era frica femeii ca o sun noaptea :))) Stiti faze din acelea cu Bamboo, vorbeai la per tu, amendeaza-ne pe toti :)))

Eu v-am mai zis ca in Ministerul Mediului fac mai multa treaba femeile decat barbatii si ca la situatii problematice trimit in fata cate o femeie :))

Bine, am vorbit politicos, i-am spus ca daca gasesc timp vin maine la acel baraj…sar peste faptul ca astia nu stiu cu cine au de a face in povestea asta cu mediul.

Doamna comisar, nu-i dau numele din respect, atata cat este 😉 , era bineintentionata, numai ca nimic din ce a spus dansa nu aduce a atitudine de om al mediului…cu atat mai mult a comisar. Daca asemenea oameni cu astfel de atitudini sunt comisari de mediu atunci eu sunt …cel putin generalul mediului :)))

Asadar ai legea in mana si sesizarea mea in cealalta. Urmarea ar fi logică, normala, pleci si verifici daca sesizarea este intemeiata. Si treci la masuri…nu chemi partile sa se inteleaga ca nu esti mediator si nici la Proximitate nu lucrezi. Vai de capul nostru, astia nici macar nu stiu ce responsabilitati au… :))

Doamnei comisar i s-a dat pe mana sesizarea mea, cred ca i-au zis „Du-te tu, poate te intelegi cu nebunul ala” si dumneaei ce sa faca? M-a sunat pe mine cu nr. ascuns sa ne intalnim toate partile acolo la baraj.

Poate ca vine singura si de aceea m-a sunat…este un pod dezafectat aproape de acel baraj deci trebuie sa-i raspund maine la telefon. O voi intreba daca mai este cu cineva, doar nu o las singura pe langa acel pod…cine stie ce boschetar mai salasluieste pe acolo :)) ….Unde naiba am pus sabia aiaaa :)))

Asadar sa apas butonul si sa strig: „Alarmaaa generalaaaa” „Vine Garda de Mediu sa faca ordine” :))))  O clipa, sa dau sonorul mai incet! Va dati seama ca nu spun nicio noutate,  toata lumea stie de dinainte ca vin comisarii la Sinaia, nu trebuie sa o spun eu. Vorba unui prieten astazi:

„Mai da-i…trec de ani de zile cu masina sau cu trenul pe langa acel baraj si niciodata nu vor sa vada gunoaiele de acolo. De aceea o ducem rau ca numai oameni din acestia sunt prin astfel de posturi”.

Se vad gunoaiele in stanga barajului si alte resturi de cateva zile in partea cealalta. Cand se aduna ridica grilajul si gunoaiele se imprastie pe cimentul din fata barajului. Apoi ridica o poarta, apa navaleste cu putere si spala cimentul de gunoaie…acestea se duc hat-departe spre orasele din aval. Civilizati, oameni de un bun simt nemarginit 😉

Stiti ce este in mintea lor? Haos! Nu stiu ce se intampla…ei daca nu sunt preocupati sa lucreze in mod real pentru ministerul care-i plateste, mizeaza pe chestii din acestea, hai sa ne intalnim, sa fim prieteni, sa nu ne mai deranjam, ca viata este asa cum este…vrajeala din aceasta 🙂 Sa cumpar naibii maine niste batiste poate ne ia plansul pe acolo, unii de mila altora :))))

Ce imi trebuie mie prietenia unor astfel de oameni? Sa puna mana sa-si faca treaba…

Sa ma cunoasca cei de la baraj, auzi? :)) Nu este de ajuns ca-i cunosc eu? :)) Comisarii de mediu mai nou faciliteaza si intalniri :))  Dar acolo sunt numai barbati :)))

Lucrurile sunt atat de simple, i-ai prins aplici legea, nu i-ai prins nu o aplici…dar ei daca nu au aplicat-o niciodata pentru ca nu au fost interesati sa prinda pe cineva o trimit pe doamna comisar, poate, poate…se vor linisti treburile :))

Poate le spune cineva si lor ca acel telefon a fost un succes de moment, nu vreau eu sa fiu rau ca-l puneam pe Matrix sau pe altcineva sa ne filmeze de pe malul celalalt dupa care ar fi urmat sa le cer sefilor lor sa-i promoveze.

Din nefericire, maine iese din tura, de la acel baraj, unul dintre expertii ridicarii grilajului. Prahova este destul de vijelioasa de la ploi, aduce de la ora la ora gunoaie, vor avea grija la primele ore sa nu ramana vreo urma :)))

Dar cum vor sa ma cunoasca, probabil pentru un autograf ceva, am mazgalit o hartie :)))

Alaturi de felicitari pentru poluarea periodica a raului Prahova. Patria va este recunoscatoare :))) Le-ar trebui o recompensa pe masura 😉 La fiecare cate o locuinta intr-o tabara de vacanta…la Margineni-Caragiale.

As mai zice cate ceva despre convorbirea cu doamna comisar…i-am dat dreptate in tot ce spunea :)) la urma tot eu i-am multumit. Dar nu cred ca s-a prins.

In loc sa fii inceput la telefon cu va multumim pentru interesul dv in pastrarea bla, bla…sa imi fii multumit ca datorita mie mai vad si ei cum arata dincolo de portile sediului :)) m-au luat cu amiabil, intalnire, cunoasteri :)) Nu aloc eu nicio secunda sa ma intalnesc cu astfel de oameni, ăia de la baraj pentru mine nu au nicio valoare, prin urmare este mare deranjul, mai ies si prin ploaie, noroaie la tot pasul pe drumul de acces catre baraj…din pacate nu le pot fi de folos decat pozand periodic deseurile ce le lasa sa se duca la vale, astfel imi aduc si eu aportul la educatia lor.

Ca vor sa ne intalnim, unii, altii, ce sa mai zic…toane de smecherasi de cartier, cu ruperi in figuri, numere ascunse…pentru ei ar fi o onoare sa se intalneasca cu mine, nu si pentru mine, poate totusi ii inscriu la o audienta…

Chiar nu stiu ce sa ma fac cu atata modestie :)))

Maine se duc degeaba, nu mai sunt gunoaie…doar cateva. Poate chiar de aceea se duc ca nu este nimic :))

Se stie dinainte cand apar comisarii la Sinaia, asa ca este totul in ordine 🙂

Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!

Un mic tur de forta :)

Nu am avut cum sa mai scriu pe blog, pur si simplu nu am avut timp…tot felul de treburi apareau continuu, de dimineata pana noaptea…multumesc si in acelasi timp imi cer scuze celor care si-au facut griji si celor carora le-am raspuns tarziu…

Imediat dupa ultimul meu post am adormit. Dimineata suna telefonul de zor, raspund si peste doua ore eram in Sinaia. Am ajuns prin multe locuri de retinut in principal la Stana Regala. Imi place mult locul acela, ma simt bine acolo. Sunt cateva locuri in Bucegi, linistite, calitative… mai jos cateva imagini de la Stana Regala:

Telescopul de pe Stanca Franz Josef, la cateva minute de Stana Regala

Am cumparat doar unul, daca stiam eu ca abia peste atatea zile voi fi liber, luam eu mai multe 🙂

….

Am mers spre Vf. Omu pe la Cerdacul Obarsiei apoi spre Releul Costila si Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman, la intoarcerea la Babele era o coada impresionanta de turisti la telecabina. Oricum nu stateam la rand, asa ca am intrat pe o alta usa, dar eu vazand ce frumos este afara m-a tentat parcurgerea Platoului, asa ca…peste o ora de la Babele eram aproape de Cota 1400. A fost ceva de vis, era foarte cald si nu adia vantul, doar eu prin acele pajisti intinse…jos in Sinaia, am ales sa merg cu prietenii la un gratar si abia seara sa ma duc acasa. Asa s-a facut de ora 20, cand primesc un telefon, imprumutasem un telefon fara cartela dar incarcat. Eu zic bine, si ajung la prietena sotiei ca sa mergem la un Haloween, la vreo 40 km distanta, ma schimb, un dus repede, si fuga …decizii neinspirate.

Babele

Sfinxul

Aici se doreste ridicarea unui schit…nu stiu daca se va ridica, dar parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana, nu prea-i dadea sanse, sustinea ca este asezat chiar in calea vanturilor

In imaginatia unora acesta este un Icar cazut…de unde? De prin cer, de prin minti, de undeva…

…ajung acasa, dorm cateva ore, schimb cateva vorbe cu sotia care era foarte calma, pusa pe glume cu emigrarea mea prin tari asiatice, mananc ceva si il iau cu mine pe Andrei. In viteza, ma opresc la o vila, stau 15 minute si ajung si la un prieten…plecam apoi cu doua masini spre Lacul Bolboci, o vreme hoinarim pe digul lacului, iar pe la masini, ne saturam de mers cu masina si o luam pe jos pre Cota 1000, ne oprim la Hanul cu Ursi, servim masa, si acasa. Il las pe cel mic la domiciliu si plec cu sotia la prietena ei, a noastra, la plimbare…pe la 10 noaptea m-am luat de citit alt dosar.

Cred ca este singurul loc unde DJ 713 recent asfaltat este mai lat, in rest abia incap doua masini…nici nu cred ca vor trage banda pe mijloc

Andrei…alerga tot timpul, pus pe pozne…aici i se paruse lui ca i se vede umbra jos langa apa 🙂

Ca la malul marii…in vara aici statea lumea pe paturi la soare

Lacul Bolboci, cred ca anul acesta a avut cea mai mica suprafata de cand s-a format

Intre toate acestea, am mai facut si altele… despre astazi nu mai am rabdare sa mai scriu :)))

Adunate…sau de adunat!

Probabil pana o sa scriu postul se face maine 🙂

Traim intr-o lume nebuna asta e clar.

Intr-o zi au spus astia cu recensamantul ca poti sa nu declari CNP-ul, azi au revenit cu precizarea ca esti obligat. Este stupid sa te concentrezi asupra acestui lucru cand sunt atatea lucruri mai importante. Nu-ti declari toate datele la recensamant inseamna ca ai ceva (ilegal) de ascuns, esti nebun, sau prostit de teoriile conspirationiste.

Nu m-am dus nici la festivitatile de Ziua Armatei si nu am urmarit nici discursul regelui.

Am colorat eu mai mult poza…evident un „Ozn” 🙂 Acum cativa ani era o revista care truca tot felul de poze din Bucegi si le prezenta ca fiind mari enigme…mai sunt pe piata si acum 🙂

Deja azi este ieri 🙂 Intr-un birou, vizavi de cineva…eu cu mainile pe masa butonam un telefon:

„Ia-ti degetele de aici sa nu le vad” . Eu surprins o privesc, ea nu ma priveste si scrie mai departe intr-un dosar. Ma uit la degete, le analizez, totul parea in regula. Intreb: „De ce?”  imi raspunde ca nu vrea sa le vada. Cum totul parea foarte serios, ma ridic si plec in alt birou, putin transpirat, nedumerit si totodata enervat, cu o injuratura pe buze. „Ce s-a intamplat?” ma intreaba persoana care este si secretara, si altele. Eu: „Nimic, a luat-o iar cu boii pe aratura, e nebuna, cica am ceva la degete. Tu vezi ceva?”. Dupa ce se uita si ea, raspunsul e acelasi, nu e nimic.

Dupa scurt timp se aude o voce: „Adi!”. „Du-te ca te striga!” imi zice fata, eu „Si ce daca! Daca ma duc o sa-mi zica ca am ceva si cu urechile”. Numai bine ca imi suna telefonul si pornesc spre iesire. „Tu nu mai auzi?”, eu ma intorc, inchid telefonul, si-i zic ca am probleme si cu urechile, dar evident ea deja si-a dat seama. I zic ca ma grabesc si ies fara sa aud ce mai zice. Ma suna imediat, eu o las sa sune de vreo 5 ori, raspund si privesc telefonul, nu stiu ce zice ca nu ma obosesc sa ascult… Apoi ziua a trecut cu alte treburi…

Intr-un moment mai liber m-am dus pana acasa, intru in bloc, apoi in apartament, nu trece mult si cineva batea in geam, ma duc sa vad, sotia il luase pe unul la intrebari si ala fugea de rupea pamantul. O intreb ce s-a intamplat si aflu ca ea a trecut prin dreptul ferestrei si a vazut pe cineva cum de jos se intindea spre balcon si fura carligele. I-a batut in geam, a deschis, omul ala a aruncat carligele, si a fugit. L-a vazut cine este, dar ce naiba sa-i facem? Probabil cauta sa le vanda pe bautura, eu stiu, presupun…nu stiam eu de ce in fiecare luna cumparam alte carlige. Pana la urma am ramas uimiti de cat efort a depus el sa se intinda pana pe balcon…pentru niste carlige 🙂 Probleme cu capul! Trebuie sa-i cumparam un set!

Spre seara am aflat si care era treaba cu degetele…ce era in neregula cu ele. „Ma, degetele tale sunt ca de femeie si asta o irita, asta a vrut sa zica, tu ai inteles altceva”. Eu deranjat de chestia asta, ma gandisem la cate altele, nu am gasit nimic amuzant, asa ca mi-a venit un singur raspuns in minte, si pe buze: „E proasta!”. Doar ca vocea mea suna in telefon ca un ecou, „proasta” era pe acolo, auzea…e clar, urmeaza furtuna, deci o sa rezolv alte treburi si ma voi duce abia joi 🙂 Eu nu imi amintesc cand m-am uitat ultima oara la degetele cuiva, cine are timp de asemenea prostii?? Iar degetele ei, da, sunt putin intr-o parte, dar la ce conteaza forma degetelor? Tot felul de nebuni, am dus de curand niste dosare si cand am ajuns sa le depun, a sunat ca nu trebuie depus decat unul, ca si-a adus aminte de ceva… :))) Daca trebuiau depuse la Bruxelles?

Tot azi spuneau unii ca nu e gata stalpul telegondolei din Sinaia, si ca vine iarna. Ei nu stiu ca, -si e bine sa o stie cat mai multi-, intr-o singura zi, adica vineri, au adus o macara, au luat stalpul vechi, au pus partea superioara a acestuia la noul stalp situat pe un alt amplasament, si au pus si cablurile la loc…mai trebuie sa vina ISCIR-ul si va fi repornita instalatia.

Asta este o noua constructie la Cota 1400. Cel care a ridicat-o avusese anul trecut o terasa pe locul unde astazi trece partia de schi…posibil sa o deschida in aceasta iarna, probabil tot o terasa plus echipament sportiv de inchiriat.

Surprize personale

Cred ca atunci cand reusesti sa te surprinzi pe tine insuti este o mare „realizare”…dar si din greseli inveti 🙂 Stiu o multime de persoane care scriu tot felul de intamplari, actiunile sunt evident pozitive, putini isi recunosc prostiile.

Eu daca nu dau socoteala decat lui Dumnezeu pentru ce fac si apoi unor persoane mai apropiate lucrurile sunt foarte simple, adica bune, rele, mai putin bune, mai putin rele…

Imi traiesc viata cum vreau, fac doar ce cred eu ca este bine, am cateva scopuri clare…mereu mi-a placut sa studiez oamenii, am vazut prieteni cu fel si fel de afaceri prinsi in ele si nemaiavand timp pentru nimic altceva, la unii chiar le pare rau ca isi irosesc astfel viata.

Si azi…,

Merg la un prieten sa rezolvam niste treburi, ne asezam pe fotolii la discutii, mai vin alti doi, ne luam cu vorba si apoi cadem de acord ca prima prioritate sa fie ajutarea unui amic ce avea un deces in familie. Si doi au plecat sa adune cetina din padure, si eu cu un altul cu masina in alta parte…la vreo 30 km. Nu am permis pentru ca nu imi place sa conduc masini, si nici nu am intentia de a face vreo scoala de soferi in viata asta.

Si cum mergeam ne opreste politia, actele, explicatii, ei aveau dreptate nu era nimic de zis. Au urmat discutii totusi, mi-au luat si mie cartea de identitate probabil le-am parut suspect prin ironiile mele, insa dupa doua-trei minute erau inapoi. Unul dintre ei ne-a dat actele, eram sigur ca o sa-i dea amenda prietenului meu, si nu una mica.

Surpriza:

Vine omul ne da actele si imi spune „nu sunteti dv cel cu site-ul acela cu Bucegii?”. La repezeala o intorc si eu „pai, multi au site-uri cu Bucegii”. „Cu reclamatiile, meciurile cu autoritatile” incepuse sa o lungeasca omul legii.

Ma gandeam ce sa zic, ca la cate am scris si facut, nu ar fi fost mirarea sa ne dea vreo amenda mare de tot. Am ales decizia cea mai proasta 🙂 m-am enervat, ca ma gandeam ca politistul crede ca sunt la mana lui. Si i-am zis „si care-i problema dumitale? Scrieti amenda si asta e”. Cum s-a terminat totul? Simplu.

Politistul mi-a trecut cu vedere golania si a spus asa „ar fi culmea sa va amendam pe dv”. Am dat mana toti, eu la fata eram mai rosu decat culoarea rosie…nasol! Am mai avut eu intamplari cu politia anul trecut, cand m-au luat de pe strada cei de la Antidrog ca sa fiu martor si eu vroiam sa ma bat cu unul din ei :)))) …e alta poveste.

Pe la Timisul de Jos mi-am revenit, cu prietenul meu strigand in telefon catre altcineva „Ba, Mihaie, nu te credeam cand ziceai de intamplari ciudate cu nebunul asta de Gabi, nu ne-a dat politia amenda, sa mor eu ne-a oprit politia si nu ne-a dat amenda…”

Asta a fost un caz fericit, o intalnire cu un om al legii aparte. Am mai patit ceva asemanator cand am mers cu Mircea Badea pe Bucegi, la Piatra Arsa. Pana acolo ne-a prins o ploaie de vis, pana la piele eram toti uzi. Si cand ne-a vazut patronul de acolo, dl. Casandrescu, a facut un gest extraordinar. Ne-a adus haine de schimb, treninguri de pe la loturile sportive din complex, pentru ca „taica-tu lucreaza la frate-meu” si ca „pentru domnu’ Mircea facem orice” 🙂 Cand a fost sa plecam ne-a adus omul hainele noastre spalate si uscate…nu a vrut sa-i platim ce consumasem. Mircea Badea e un tip super, cu bun simt, educat…

Mai sunt cateva locatii turistice pe munte unde evit sa mai trec…ca nu imi iau banii, pe acolo am tot felul de porecle, Zorro, spiridusul muntelui…

Dupa ce am rezolvat treburile pentru care plecasem, la un moment dat nu mai gaseam telefonul. Peste 2 ore l-am gasit, era acasa la primul prieten, unde il uitasem. Recuperez telefonul si plec spre casa. Pe drum mi-am adus aminte ca trebuie sa cumpar diverse chestii plus mancare pentru motanul casei.

Asa stapan, asa pisic…sare pe intrerupator sa aprinda lumina, nu reuseste niciodata dar el incearca, alteori sare pe usa sa apese pe clanta, se uita la televizor cand este ceva interesant…a copiat multe din comportamentul uman :))) Si inca nu a trecut ziua, posibil sa mai povestesc maine si alte surprize personale…