Unirea din 24 ianuarie 1859 varianta montana, Proiectul lui Gabriel Pana, Comentarii despre atacul cainilor hoinari asupra zimbrilor… si Diverse!

Cota 1400, Terasa „La Sami”. Un cuplu simpatic si de bun simt se opreste la terasa. Ea merge inauntru sa se aseze la o masa. El ramane sa comande ceva de la gratar: „Vreau un pic si din aia, si din cealalta… „. Dl. Sami nu reuseste sa proceseze comanda pentru ca iese fata si spune: „Am lasat portofelul in masina”. Isi iau hainele si pleaca. Dl. Sami ii opreste si le zice: „Pai acum daca tot ati urcat, sa va dau cate un carnacior. Vreti si paine?” Cei doi se uita mirati si nu zic nu. Carnaciorii sunt foarte buni, lumea se uita, clar, dl. Sami este un bun comerciant. A ramas singurul din zona montana a Sinaiei care mai stie sa miste lucrurile in acest domeniu.

DSCF5476Vedere de la Cota 1400 spre Piciorul Pietrei Arse

Nu peste mult timp, apare un amic al dumnealui, care-i spune: „Bai, nea Sami, da-mi si mie o bere, dar sa stii ca mai imi trebuie 2 lei”. Dl. Sami: „Bine, iti dau asa, daca imi zici ce este maine”. Amicul: „Mie imi da cu duminica!” 🙂 Dl. Sami: „Si pentru tine ce inseamna duminica, 24 ianuarie?” Amicul: „Nu stiu!” Dl. Sami: „Este vorba de o Unire? Stii ce Unire?” Amicul, foarte mirat: „O fi Unirea Principatelor?” Dl. Sami: „Vezi ca stii? Ce Principate s-au unit?”Amicul: „Asta nu mai stiu”  Dl. Sami: „Si cine a facut Unirea, asta nu ai cum sa nu stii?” Amicul: „Bre, mie nu mi-a placut cartea, mi-a placut spritzul. D’aia am trecut pe bere. Cred ca Vlad Tepes!”:) Dl. Sami: „Bravo! Da banii incoace!” Amicul: „Imi dai berea acum?” Dl. Sami: „Nu. Ai platit doar informatia, sa-ti spun cine a facut Unirea!”. Amicul: „Deci nu e Tepes, ca ala e cu teapa…” Pana la urma i-a dat berea, dar ceea ce mi se pare foarte trist este ca oameni la 30-40 de ani, habar nu au ce inseamna Principate si cine a fost Alexandru Ioan Cuza.

***

Nu stiu daca ati auzit, dar in acest an, unul dintre cei mai buni triatlonisti ai tarii, dl. Gabriel Pana, da startul unui proiect ambitios… vrea sa fie primul roman care ajunge in toate capitalele lumii, pe bicicleta.

gp2Gabriel Pana (sursa: Facebook)

gp1Traseul (Sursa: Facebook)

Si-a propus sa se intalneasca si sa scrie despre romanii intalniti iar traseul sau va putea fi urmarit de toata lumea:

https://www.facebook.com/Romanii-in-capitalele-lumii-1541687879482365/?fref=ts&pnref=story

gp3Alaturi de ministrul pentru romanii de pretutindeni, dl. Dan Stoenescu. (Sursa: Facebook)

Trebuie sa ai mare curaj si o ambitie pe masura, ca sa te dedici unui asemenea proiect… care va dura cativa ani. Personal, sper sa-l sustina cat mai multi pe Gabi Pana si ca el sa fie sanatos, sa scrie aceste pagini de calatorie!

***

Acum comentariile pe marginea uciderii de catre cainii aflati prin paduri a unor zimbri, un eveniment foarte trist, produs tot din vina unor oameni iresponsabili, care in loc sa ingrijeasca acesti caini, ii abandoneaza… si astia ucid cam orice animal le iese in cale. Motiv pentru care… zic eu, chiar daca pare interpretabil, acesti caini ar trebui impuscati cat mai repede. Iata si niste opinii, preluate de pe Hotnews, cu ce mai gandesc cate unii despre aceasta situatie:

Razvan: „Cand o tara intreaga pune resurse si grija in salvarea de la disparitie a zimbrilor, acest animal – simbol national, cand am investit sume imense sa aducem zimbri din Polonia, sa ii ingrijim, si cand – dupa mult chin si truda – astia au reusit sa se reproduca, au fost re-adaptati la mediu natural… au fost ucisi de caini salbatici. Nu de lupi, de rasi, sau ursi..

La noi nu exista caini salbatici. Cainii salbatici sunt de fapt caini adunati din orase de „iubitorii de animale” si dusi pe sest si eliberati in padure, in salbaticie. Aceste ONG-uri de … extremisti gen Vier Pfoten, cutu-cutu si altii ca ei sunt DIRECT responsabili pentru asta. Ar trebui prinsi nu doar cei care au organizat relocarea si eliberarea cainilor astora in salbaticie, dar mers pe fir si vazut si cine i-a organizat si finantat.
Daca ar face cineva asta in Austria sau in Germania, cred ca ar plati amenzi si despagubiri pina i-ar veni cu acru in gura. ”

DSCF5464Privire spre hău, poate si al gandurilor

Gebeleizis2020: „Romanii nu au un fetis cu cainii; sunt intr-adevar un numar mare de idioti asa zis iubitori de animale si un numar mic de profitori, de javre cu 2 picioare care fac bani extrem de multi din exploatarea situatiei. Majoritatea romanilor au un fetis cu dezinteresul si durerea in fund; si in acest fel minoritatea hoata sau idioata isi impune punctul de vedere.”

ggg: „Fazele astea se intampla si in Bucuresti, ziua in amiaza mare in asa zisa „Delta Vacaresti”, unde haite de caini aciuiate pe langa bordeiele ilegale si stana ilegala de langa mall, vaneaza zi de zi fazani.

Mi-e sila de toti „iubitorii” de caini care la vederea oamenilor si zimbrilor morti doar la masuri „nonviolente” pe bani multi viseaza!”

Aici articolul: http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stirecom/20743177

***

Marius Popescu de la Carpe Diem, spunea astazi pe Facebook, un lucru pe care putini il stim: „Astăzi se împlineşte o jumătate de mileniu de la una din primele (se pare ca este cea de a doua) menţionări ale muntelui Bucegi. Astfel printr-o carte de întăritură (un fel de hotărâre definitivă) voievodul Neagoe Basarab acordă mănăstirii Nucet din judeţul Dâmboviţa „…şi încă ce a dat sfintei mănăstiri Vlad Voievod Călugărul, muntele Buceaci, ce începe de la Ialomiţa în sus, pe unde curge pârâul lui Udrişte şi trece peste drum,peste deal, la pârâul ce merge în Buceaci”(23 ianuarie 1516). În concluzie,în curând la Carpe Diem „împăcăm” Natura cu Istoria.”

DSCF5471Ace de gheata zburand… Rares: „Tati, vantul de ce nu se vede? E invizibil?”

O alta stire ar fi ca in februarie se va inaugura telegondola dintre Cota 1400 si Cota 2000.

Multumesc unui om deosebit, d-lui George Grigorescu, pentru aprecierile sale fata de ghidul „100 de Pasi in Timp”…

„Sunt clipe in viata noastra cand intalnim oamenii aceia care ne dau speranta, oamenii aceia pe care i-am invocat in gandurile noastre cand lumea parea sa cada. Va anunt cu satisfactie deosebita ca a fost lansat cel mai bun ghid turistic despre Valea Prahovei. Este cel mai bun pentru ca abordarea lui nu este pe vechea mentalitate comunista si nici pe cea comerciala toxica. Este un inedit jurnal despre locuri umblate la pas de catre autorii sai. Munca din spatele ghidului este enorma, desi Bucegi Natura (unul din autori) nu a marturisit-o vreodata. Dar stiu prea bine ce inseamna munca de cercetare, stiu ce inseamna sa bati la porti straine pentru informatie, cu teama in san sa nu te trezesti cu cainii pe tine, stiu ce inseamna exact sa fii debitor unei misiuni impersonale. Pentru cultura viitoare a voastra si a copiilor vostri, va indemn sa intrati in posesia acestui ghid!”

DSCF5459Treptele dintr-o poveste

DSCF5467Desene din roti in panta 🙂 Sau cum se da cu spatele cand gresesti drumul…

Buburuze atacand inaltimile; Poiana Stanei Regale, Schitul Sf. Ana, capat de linie: Terasa „La Sami”

Pe la 2000 de metri altitudine, adica erau sigur 2000 metri, stateam intr-o zi la poze. Si tot bazaia ceva prin jurul meu. Cand ma uit, ba o buburuza pe mana, alta prin par, inca una pe tricou, ma uitam la una, venea alta… ca sa descopar ca langa mine avea loc un mare simpozion al acestor zburatoare 🙂

1Aici se intalnisera, cred eu, peste 150 de buburuze

2Asa arata un grup

3Grupurile comunicau deplasandu-se pe o stanca, adica se vizitau 🙂

4Mare mister ce facea atat popor bubuzaresc…

Mi-am amintit de anul 2012, cand fugeam eu pe Bucegi sa prind din urma niste prieteni. Ei erau pe varful Laptici, eu la Cota 2000. Alerg eu, ii ajung in vreo 20 de minute parca, merg un pic pe varf si deodata ma trezesc acoperit de zeci si zeci de gâze. Stateau asa de la varf in sus, spre inaltimi, ca un nor. Eu intrasem intr-un astfel de nor. Am scapat greu de ele 🙂

Apoi prin Poiana Stanei Regale am stresat putin un paianjen care parea inert, nu s-a miscat deloc timp de 2 ore:

5Ne-am asezat nu departe de el, si din cand in cand ma uitam la el. Dar, degeaba, statea incremenit 🙂 Era destul de mare 🙂

5bIn Poiana s-a cosit pe o portiune foarte mare, mai ramasese o claie mica de fan. S-au dus copiii si au sarit in ea pana au daramat-o, apoi si-au facut paturi ca sa doarma. Zic si eu, ca sa stie oamenii de pe acolo, pe cine sa injure. Nu i-am oprit, ca imi placea cum sareau in fan 🙂 Au sarit pana au facut-o una cu pamantul…

Asa procedam si eu cand facea d-l Contes fanul prin poienile din zona Ceair-Poiana Tapului; astazi aceste poieni sunt toate pline de vile. Bine, nu doar eu ii stricam căpiţele, mai erau si alti copii. Stateam in marginea padurii si cand angajatii lui sau membrii familiei sale terminau treaba si plecau, noi ieseam din padure chiuind si luam toate capitele la rand. Uneori se mai intorcea si ne vedea, sa te tii atunci cros, ca nu fugeam acasa, ci prin alte curti. Cand se trezeau oamenii cu noi prin curtile lor, ne alergau si aia cu strigate… ce mai, deseori ne opream la vreun kilometru de casa. A doua zi uitam si iar ne duceam sa sarim in fan. Deci eu de mic am avut probleme cu d-l Contes. Ani de zile i-am tavalit iarba prin poieni dupa fluturi si flori, cand facea fanul, hop si eu l-a daramat claile de fan. Mai imi luam bataie pe acasa din cauza asta, dar era prea fain. Ce mai, sunt un cosmar pentru omul acesta… 🙂 Pacat ca nu a ramas cu acele poieni, mai bine sareau copiii prin capite decat sa fi aparut zecile de vile de astazi…

Mai departe,

Urcand spre Schitul Sf. Ana, ne iese parintele staret Nicolae in drum. Dupa „Saru-mana”, ne pofteste in interior la un desert special: chec cu smantana. Nu mai mancasem vreodata combinatia aceasta, dar a fost foarte buna.

6Si checul foarte bun, nu stiu cine l-a facut, dar era adevarat 🙂 Buna ideea parintelui de a le combina.

7Cu aceasta ocazie mi-am amintit ca nu am facut niciodata o poza cu parintele, ca vazusem pe altii ca fac 🙂

8Interior Schit

Traseul avea capat de linie la Cota 1400, la terasa „La Sami”, unde am stat vreo ora:

9

Initial am vrut sa fac un articol sub forma unui traseu turistic, dar ar fi iesit un modest traseu turistic, care nu ar fi facut casa buna cu ce este pe aici. Ce traseu este asta? Urcam la Poiana Stanei-Cota 1400 si inapoi 🙂 …un traseu de clasele I-IV.

Mai multe adunate…filmari, poze, stiri de prin Bucegi

S-au strans multe si diverse, in limita timpului disponibil le voi si publica. M-am sau mai bine zis Ne-am inscris la Marathon 7500, competitie ce va demara pe 18 iulie si se va incheia pe 21 iulie. In cadrul acestui deosebit concurs, unii zic ca este cel mai dificil din tara, sunt doua trasee de concurs: unul de 92 km si altul de 45 km.

Am incheiat cursa lunga 3 ani consecutivi, poate stiti ca problema cea mai stringenta, ca sa spun asa, este teama de a nu incheia cursa 🙂 Cine se aliniaza la start spera mai intai sa incheie traseul…de 92 km. Mai bine de jumatate din echipe abandoneaza inainte de sosire. Recomand oricui tura lunga, adica oricarui iubitor de munte cu ceva antrenament. Este o lectie plina de invataminte.

In acest an nu ne-am mai inscris la cursa lunga, desi anul trecut am sosit pe locul 4. Nu ne-am inscris pentru ca eu nu sunt sigur ca ma tine un picior la o fuga de atatia kilometri, nici nu am mai avut timp de antrenamente, nici eu si nici colegul de alergare, serviciul ne-a cam ocupat mare parte din timp, mai vreau sa particip si la Vertical Trail Race Busteni pe 11 august, la Padina Fest pe 3 august, mai este un maraton la sfarsitul lunii iulie…deci sunt intrunite toate conditiile ca sa nu participam la tura lunga 🙂 Sa vedem ce facem si la tura de 45 km, alaturi de vreo 60 echipe 🙂 Bine, mergea sa participam la tura lunga, terminam oricum, fie si intr-un picior, dar cine stie cat dura sa ne reparam :))

Ideea este sa nu ratam Marathonul 7500, indiferent de traseul ales. La anul mergem iar la cursa lunga, facem asa o rotatie 🙂

1Un mic bolovan 🙂

2Piatra din stanga, galbuie, era foarte usoara…

Filmare de la evenimentul Surmont -concursul de mountain-bike de la Azuga 🙂

O noutate in Sinaia, se viziteaza Casino-ul:

5

Mai am de postat un cuartit albastru, abia daca s-a miscat in pamant cand l-am apasat

3

Pe la Cota 1400, jandarmii sunt o prezenta constanta, ca si pe Drumul de Vara sau Drumul Cotei 1400…constat cu placere ca in Parcul Natural Bucegi se instaleaza in sufletul unor persoane certate cu legea teama de Jandarmerie 🙂 Lasa ca este bine, ca nu le pasa unora de legi, mediu..

4

Pentru ca tot vorbeam de Cota 1400, sa aruncam o privire pe la terasa La Sami :). Cand spuneam in 2010 ca Sami nu invarte doar micii pe gratar ci si turismul din acea zona, ziceau unii ca sunt prieten sau ruda cu el, de aceea scriu astfel :). Intre timp, acum vreo saptamana, la terasa lui a poposit ministrul Turismului insotit de zeci de persoane, inclusiv primarul din Sinaia. Acum, o fi bine, o fi rau, nu stiu 🙂

(Eu zic ca Parcul Natural Bucegi are zeci de puncte de referinta…mi-a venit o idee, sa alcatuiesc un articol cu aspectele pozitive si negative…mai vad eu! In week-end mi-a zis o persoana, angajat la o instalatie de transport pe cablu, ca nu voi reusi sa imi duc la bun sfarsit planurile :). Adica se referea la oprirea unor situatii ilegale, spunea ca ma vor lega unii si ma vor lasa pe munte. Am o veste proasta, eu intotdeauna duc la bun sfarsit ce imi propun, este doar o chestie de timp. Acum mai ales, fiind si lucruri de interes general, este limpede care va fi finalul. Numai ca eu sunt o persoana educata, de bun simt, le atrag discret atentia, unii daca sunt marlani, se vor prinde insa prea tarziu ca nu este bine ce fac si ca merg pe un drum previzibil…)

6Moment in care niste turisti straini comandau tot felul de chestii facute la terasa La Sami

7

8Majoritatea raman impresionati si fac poze 🙂

9Ce avea pe acolo…micii l-au consacrat, costita se vinde cel mai bine, iar carnatii sunt de doua feluri…l-am intrebat care sunt mai buni, dar mi-a spus ca sunt unii mai buni ca altii :)) Acesta ar fi un platou din ce urmeaza a se numi, platou haiducesc sau platou „La Sami” 🙂 Imi permit sa ilustrez doua situatii, -ca eu sunt atent mai mereu-, de la aceasta terasa:

1. Vine un turist si se uita la preturi. Vede ca un mic costa 3 lei si intreaba: „De ce dincolo (o alta locatie turistica!) micul este 2,5 lei si la dv. 3 lei?”.  Chiar urmaream cu interes ce va raspunde 🙂 „Vedeti dv, diferenta intre preparatele lor si ale noastre este ca aceea dintre Dacie si Mercedes. Vreti sa mergeti cu Dacia, atunci ii alegeti pe ei, daca vreti cu Mercedesul, veniti la noi” :))

2. Apare un grup de turisti straini, americani, nu sunt cei din imagini. Era un grup de vreo 15 persoane, condusi de un roman. Se asaza la o masa, isi iau bere, povesteau pe unde au fost. Dupa o vreme se duce ghidul la Sami sa-i dea o comanda de mancare. Eu repede sa aud ce vorbesc. „S-au hotarat”-spunea ghidul. „Fiecare vrea cate o jumatate de mic!” 🙂 „De unde sunt?” -intreaba Sami. „Sunt americani, din Chicago”. „Sunt americani si vor cate o jumatate de mic? Ce americani sunt astia, ma’? Fugiti de acasa?”. Credeti ca am reusit sa ma abtin sa nu rad?! Pana la urma i-a adus pe calea cea buna, nu s-au mai incurcat, dupa ce au gustat, cu jumatati de mic.

Prin Bucegi vezi atatea lucruri, niciodata nu te plictisesti 🙂

Dupa ce am scris de dl. Sami de la Cota 1400 :)) sa postam si o filmare cu…o cadere de apa 😉

Trebuie sa mai adaug ca ieri a fost prima zi de vara in care am vazut multi turisti prin Sinaia, Busteni si pe traseele turistice din Bucegi, cred ca ieri a inceput sezonul turistic 🙂 Pe la mare am auzit ca apa este cam rece, deci tot luna august este cea mai buna…

Cred ca o sa merg de  joi, pe 18.07, la Pestera, chiar daca iau startul abia sambata, pe 20.07. Ma duc sa ma plimb pe acolo, sa-i pozez pe politistii de la Padina, am auzit ca sunt foarte suparati ca au ecologizat groapa de gunoi adusa de mine in atentia sefilor lor 🙂 Merg intentionat, ca sa-i pozez, cine stie ce ilegalitati mai comit…in conditiile in care au contract de evacuare a gunoiului si tot aruncau mai departe deseuri prin padure, va dati seama cine aplica legea prin acea parte din Bucegi 🙂

Nu imi permit sa scriu zvonurile care circula prin Valea Ialomitei despre ei, pentru ca sunt evident vorbe, nefondate 🙂 si apoi Politia nu sta intr-o mana de oameni uitati prin acesti munti, oricum istoria muntelui ii va sterge, nimeni nu-si va mai aminti de ei mai tarziu. Vor intra la rubrica si altii, ca personaje negative, evident!

A, o clipa, ma intalnesc azi cu un personaj din Busteni, din acesta invatat sa faca orice doreste, si ma intreaba: „Stii ceva, cica  l-au schimbat pe Georgica padurarul?”. El si gasise cui sa-i spuna problema, mie, „prietenul” lui Georgica :)) Dar cum parea foarte afectat, m-am dat si eu afectat 🙂 „Hai ma’, s-a dus si Georgica?” :)) „Da, este un padurar nou, al naibii.”

Este perfect, daca apara padurea de oameni ca Nae Contes, Geaca, este bun…si Georgica era bun, muncitor, numai ca unii doar te folosesc si apoi tragi ponoasele in locul lor, trebuie sa te prinzi din vreme. Cred ca el credea prea tare in exploatatorii de padure. Daca ai bani multi si relatii, nu este o garantie…m-a socat pe mine, daramite pe banditi, declaratia lui Becali: „Cand ma uit pe fereastra, vad oameni liberi!” Pacat, legea este usor de incalcat si la noi se misca mai greu, dar cand se pune in miscare nu stiu cum o mai opresti…pentru ca am mai zis, nu poti fenta statul mereu. Deci daca Georgica s-a dus, adica a fost mutat probabil, in afara Parcului Natural, este o veste buna, asa cum a fost cand Florin Popescu a pierdut sefia CJ Dambovita. Mai ramane cuibul infractional de la Babele…Nani&Co. Aceasta fiind, in opinia mea, chiar o prioritate.

10Apus peste Busteni…mereu dupa un apus vine si un rasarit!

Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!

Unde ”se mananca bine” in Parcul Natural Bucegi!

Expresia asta cam idioata „a manca bine” defineste in lumea serviciilor turistice mai multe lucruri…pana si turistii o folosesc…deci unde se mananca bine in Bucegi? Imi propun sa scriu eu mai jos 🙂 atat despre asta cat si despre „unde nu se mananca bine”.

Expresia din titlu este echivalentul a: mancare buna, preturi corecte, calitate, atitudine in servire, curatenie.

Sa incepem cu primele locuri calitative:

Fara nicio indoiala cel mai bun loc pentru servirea mesei din aceasta arie protejata este Restaurantul de la Cota 2000 secondat indeaproape de Stana Regala.

La Cota 2000

La acel restaurant nu se folosesc in alimentatie conservanti si alte nenorociri, totul este natural, ceaiul se indulceste cu miere, carnea este furnizata de ciobani, aici se gaseste cea mai buna pastrama din Bucegi, cei mai buni carnati, deserturi apetisante, tot felul de preparate interesante…cele mai multe personalitati aici vin, bineinteles si preturile sunt pe masura, dar meniurile sunt realizate astfel incat sa ai de unde alege, acceptabil si calitativ.

Stana Regala este un loc primitor si linistit, un loc unde se servesc ciorbe de diverse feluri, mi-a atras atentia mie care nu-mi plac ciorbele decat o data pe saptamana cel mult, ciorba de mistret si ciorba de fasole in bol de paine…mai sunt si feluri 2, dar eu sar direct la deserturi…papanasi, placinte cu sos de vanilie…Merita! Au si o bucatarie afara cu mancare la ceaun, rotisor.

Stana Regala, bucataria de vara in stanga, terasa, restaurantul in dreapta

Un alt loc bun unde se servesc produse la gratar este Terasa „La Sami” de la Cota 1400, se stie ca aici sunt cei mai buni mici din Bucegi, cea mai buna costita, cei mai buni cartofi, cel mai bun sorici. Nu serveste preparate pregatite in bucatarie. La costita si sorici preturile sunt la 100g 🙂

Sa aruncam o privire prin cabane:

Cabana Diham Phoenix este ca si cum ai manca la tine acasa, fara mari pretentii, curatenie prin bucatarie si sala de mese, preturi si mancare buna.

Cabana Padina, cu o mica gospodarie situata in preajma locatiei, isi permite sa tina preturile mici la orice produs pregatit in bucatarie. Aici o ciorba poate costa si 3,5 lei in timp ce in alte locatii aceeasi calitate o gasim la 8 lei, cam asta ar fi diferenta intre aceasta cabana si altele. Ca si la Diham Phoenix unitatea se adreseaza mai mult turistilor cu rucsacul in spate. In timp ce un ceai este 1 leu, la unitatile de la Cota 1400 acesta il gasiti la 4 sau 5 lei 🙂

Cabana Bolboci, aici mancarea este acceptabila, preturile asemenea.

Hotelul Pestera, mancare ca la hotel de trei stele :))) si cu bune si cu rele, unitate depasita lejer de cabana Padina, si de primele trei unitati enumerate.

Cabana de la Vf. Omu, o unitate cu o atitudine schimbata la 180 de grade, din cauza faptului ca de turisti se ocupa sotia cabanierului si nu acesta. Cabanierul, Popa ca asa il cheama, este cel mai slab om de turism din Bucegi, fara atitudine turistica, un avar, el se ocupa de cabana Poiana Izvoarelor. Asadar la peste 2500 m altitudine se poate servi masa in conditii bune, evident ca nu veti gasi aici preparate elaborate ca la restaurant, dar sotia cabanierului si personalul din bucatarie gatesc bine.

Pensiunea Coteanu, este un loc interpretabil, depinde peste cine dati, servirea mesei este acceptabila. In ultimele doua luni, la cateva grupuri de turisti le-am recomandat sa evite locatia din punct de vedere al cazarii. Prin august sau septembrie urma sa merg aici cu niste persoane, rezervari, „gazda” ne-a spus ca ne „tine” camerele pana la ora 18. In aceaiasi zi, la ora 14 am sunat-o pe cea care este proprietara sa-i spunem ca venim la ora 19 si sa nu dea camerele. Dumneaei si-a inchis telefonul si ne-a sunat abia dupa ora 19 sa ne intrebe daca mai venim. Cand lucrezi in domeniu si esti in week-end nu iti inchizi telefonul cu orele. Eu nu imi permit cand sunt cu altii, incertitudini, la ora 17 dupa ce am sunat-o de vreo 10 ori am optat pentru varianta B a programului turistic gandind ca si-a inchis telefonul pentru ca a dat camerele altora…este o atitudine tipica in unele locuri din Bucegi. De atunci, a sarit din schema aceasta unitate.

Cabana Valea Dorului…am doua cuvinte: Preturi Uriase! Fugiti ca e pericol, din orice punct ai privi :))))

Cabana Miorita, nu a stralucit niciodata la capitolul servirea mesei, in schimb camerele sunt curate, doar la cazare merita.

Cabana Valea cu Brazi, ei sunt noi in domeniu, nu m-as lasa pe mana lor, mai trebuie sa treaca timpul, sa vina cu altceva.

Hotelul Cota 1400, mancarea este acceptabila.

Restaurantul Telefericului de la Cota 1400 este mult mai recomandat decat restaurantul Popas Alpin situat la o distanta de 200 metri. Preturile sunt acceptabile, mancarea este buna.

Restaurantul Popas Alpin, este frumos decorat in interior, dar personal nu am incredere in mancarea gatita aici. Daca treci  prin spatele unitatii, ca se afla in vecinatatea drumului, nu o data, sa treci asa la anumite intervale de timp, o sa constati ceva…miroase foarte urat, a tot felul de resturi. De cate ori am fost aici am mancat doar piure cu pui…de regula evit sa intru. Eu am o fixatie :)) analizez gesturi, oameni, vorbe, in timpul liber le descompun :)) Si pe omul asta, ce are restaurantul, nu il consider prea sanatos…nu ca as fi eu prea normal sau doctor. Ani la randul, a dat foc fara un temei normal pajistii de la Cota 1400. Primavara, asta era primul gand al lui :)) Eu asa zic ca sanatos nu prea este…de altfel si acum dupa ridicarea unor boxe metalice, mai da cate unul din angajatii lui, poate chiar el, foc pe la gunoaie. Are boala focului…

Cabana Babele, nerecomandabil.

Cabana Poiana Izvoarelor, nici atat.

Complexul Piatra Arsa, mancare buna, preturi bune, nu ar avea cum sa fie altfel, devreme ce aici iau masa diferite loturi nationale de sportivi.

Hotelul de la Cota 1000 si Hanul cu Ursi din vecinatate, mancare buna, unitati superioare celor similare din Parcul Natural Bucegi.

Hanul cu Ursi

Cabana Cuibul Dorului, mancare buna, preturi bune…aici am mancat un peste bine facut ultima oara.

Cabana Malaiesti, cu mancare gatita pentru oamenii de munte, fara mari pretentii, este singurul loc unde nu se poate ajunge cu mijloc auto.

Cabana Zanoaga, de asemenea un loc unde se mananca bine, preturi asemenea, curatenie 🙂

Despre cabanele Schiori si Gura Diham nu scriu…deja ele sunt la margini de oras, au cunoscut transformari majore, doar denumirea le-a mai ramas, ca istoric. Daca presedintele ia masa la Schiori, sau daca alti politicieni, sefi din politie, se duc la Gura Diham ce se mai poate spune? Poate…doar faptul ca functioneaza langa limita Parcului Natural Bucegi.

Si ca incheiere, cel mai bine se mananca cu prietenii in natura la un foc: gratar sau mancare la ceaun. Mai jos pozele unui prieten, Micutzul morocanos, o concurenţă serioasa la postul de bucatar al grupului :)))

Si…mai trebuie poza cu mamaliga :)))

STIRI DIN PARCUL NATURAL BUCEGI

1. Dupa momente in care autoritatile din Busteni au cautat felurite amplasamente pentru partia de schi fond necesara FOTE 2013,  iata ca s-a luat decizia de amplasare a acesteia…si anume in zona Complexului Piatra Arsa din Bucegi.

Asupra alegerii acestei locatii, cu impact asupra mediului considerabil mai mic in raport cu celelalte variante, au stat mai multe ratiuni, printre care pastrarea stratului de zapada pe o perioada mult mai indelungata pe Platoul Bucegilor.

2. Va invit sa cititi un articol cu actiune la Pestera, de acum o saptamana pe:

http://jurnaldedambovita.artpress.ro/jdb_articol–Paranghelie_PDL_la_Hotelul_Pestera,2766.html

3. Zilele trecute, profitand de vremea buna s-a trecut la numararea caprelor negre. Voi reveni cu numarul estimativ al acestor monumente ale naturii.

4. Daca doriti sa aflati cu ce se mai ocupa silvicultorii prahoveni, urmariti aici o filmare:

http://www.antena3.ro/stiri/romania/angajatii-de-la-romsilva-petreceri-pe-banii-statului_101315.html

5. Culegatorii de rododendron au ramas cu speranta ca poate mai infloreste o data, de cand grindina a stricat mare parte din florile acestuia, in mai multe puncte ale masivului.

6. De cateva zile s-a redeschis terasa La Sami, pe alt amplasament dar tot in zona Cotei 1400, astfel ca turistii sositi in aceasta parte a Bucegilor nu mai sunt nevoiti sa stea pe iarba. Negasind un loc de alimentatie publica cu preturi pentru buzunarele fiecaruia, mare parte din acestia nu intrau in nicio locatie de la Cota 1400.

SI ALTE NOUTATI…

Deocamdata nu s-a intervenit in forta la terasa La Sami intrucat de buna voie s-a trecut la demolare. Pana la aparitia de noutati in acea zona sa privim cateva aspecte prin zona Bucegilor:

PANOU IN CONSTRUCTIE AMPLASAT IN ZONA MALAXA DE CATRE ADMINISTRATIA PARCULUI NATURAL BUCEGI

FOC APRINS IN PADURE DE CATRE CEI CARE EXPLOATEAZA PADUREA IN ZONA CUPRINSA INTRE „GURA PADURII”, „VADUL CERBULUI” SI DRUMUL FORESTIER POIANA TAPULUI, SI LASAT SA SE STINGA DE LA SINE!!!

ASA ARATA ZONA CU LEURDA DE LANGA STANA REGALA, DUMINICA 18.04.2010

PANA LA REMEDIEREA DEFECTIUNII TELEGONDOLA SINAIANA RAMANE INCHISA TOATA LUNA APRILIE!