Traseul turistic: Cota 2000 – bucla Varfului cu Dor – Valea Izvorul Dorului – Tintarul Hotilor – Cota 1400 – Sinaia

In acest week-end, in muntii Sinaiei!

Ne-am gandit la un traseu pitoresc si un altul mai potrivit parca nu era… bucla Varfului cu Dor. I-am dat denumirea aceasta pentru ca traseul inconjoara muntele Varful cu Dor. Oricum imi trebuiau anumite poze din zona Coltilor lui Barbes, asadar…

Ca sa castigam timp, am urcat cu telecabina la Cota 2000 si ne-am indreptat spre formatiunea stancoasa Masa Ciobanului, situata mai jos de Varful cu Dor.

1Se vad varful in dreapta si „Masa” in stanga

2In Saua Varfului cu Dor gasim 3 marcaje. Noi am urmarit punctul galben. In cel mult 2 ore se inconjoara muntele si se ajunge la cabana Valea Dorului. O sa vedeti pe la sfarsit la cat am ajuns din nou la acest panou.

3Un decupaj in patura ierboasa, ca o sageata… descoperire a unuia dintre copii.

4Masa Ciobanului ce seamana cu un altar

5Imagine de pe Varful cu Dor spre statia de telecabina de la Cota 2000

6Aici… a fost una dintre surprizele acestui traseu. Acest domn, aflat la o varsta venerabila, pe la 80 de ani, daca am inteles eu bine, este din Bucuresti, a venit periodic prin Bucegi, scrie la o carte nu stiu despre ce, de vreo 3 ani cauta o brana ce trece pe la poalele unor stanci inalte, pe care a mai fost in urma cu 20 de ani. In fotografie el urca pe Varful cu Dor. Ne-a mai spus ca il cheama Dan Oprescu si ca a fost arhitect.

Eu il vazusem de mai jos, tot respectul pentru oamenii de varsta lui care mai gasesc puterea sa mai ajunga pe munte. Zic eu ca unele trasee nu mai pot fi abordate ca in tinerete. Evident, d-l arhitect cauta brana de sub Coltii lui Barbes. Dumnealui urcase destul de greu spre Masa Ciobanului si Varful cu Dor, realitatea era ca nu ar fi reusit sa ajunga sub Coltii lui Barbes si sa se mai si intoarca.

7Pe acolo se coboara de la Masa Ciobanului pe marcaj punct galben

8

9

10

11

12Cand am privit in spate, am vazut un parapantist

14

15O poiana superba inconjurata cu un brau verde. Exact pe acolo trece traseul turistic marcat cu punct rosu, care porneste din Drumul de Vara, trece pe sub Coltii lui Barbes, urmareste albia Izvorului Dorului si ajunge in Valea Soarelui, la telescaun.

16Model de adaptare la viata de altitudine

17Foarte des si intepator… prin acest molid mic stau tot felul de vietuitoare ce se adapostesc in special de pasari pradatoare

18

19De unde am venit

20

Curand am ajuns intr-o „lume de piatra”:

21

22

23

24

25

26

27Pe o poteca in aceasta „lume”

28

29

30Si de aici am iesit din „lumea de piatra” 🙂

31Unde se vede albia paraului Izvorul Dorului, ne intalneam cu traseul marcat cu punct rosu si pe care ulterior am continuat spre Valea Soarelui-Valea Dorului.

32

1Turma de oi de la stana din Vanturis

34

35

36

37Pe acest parau gasim primavara o salba de lacuri mici, temporare. Noi am gasit acum in toamna… urmele acelor lacuri mici 🙂

38

40Alte oite dupa apa

41

42O superba piatra, banuim ce ar fi, dar mai bine o sa-l intreb pe Alexandru-Fosile

43

44

45

46Si am ajuns in Valea Soarelui, vedeti marcajul turistic in dreapta

Tot pe drum de data aceasta, am trecut de Valea Dorului si am ajuns in Saua sau Curmatura Vf. cu Dor.

47Din nou la panou 🙂 dupa  4 ore si 50 de minute 🙂 timp in care am cascat gura la peisaje, am facut popasuri pentru mancare, multe poze, fiind cu copii, ne-am coborat la nivelul lor si m-am bagat cu ei intr-un lac… am urcat greu din Valea Dorului si sus, nu departe de acest panou, am facut un alt popas 🙂

Am continuat pe directia Drum de Vara, o oprire la Tintarul Hotilor, apoi Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia… pe la 20:30 eram la gara si ne suiam in Regio 3009 spre Busteni.

48Tintarul Hotilor

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!

Cu burtica pe munte, prieteni, trasee, vant…

Ieri ne-am pus de acord cu ocazia unei intalniri, sarbatoream ceva, la un gratar…sa urcam pe la Cota 2000 cu prietene, neveste, amici, care mai obisnuiesc sa mearga pe munte, adica noi 🙂

Ne-am strans la telecabina din Sinaia, am „accesat” scarile, peronul si ne-am vazut in cabina prinsa de cabluri. La Cota 1400 am luat o alta telecabina spre Cota 2000 unde am debarcat in varful muntelui, pe un vant ciudat, cand sufla din vest, cand din nord.

Angajatii de la Teleferic sunt pusi pe glume de cate ori ma vad, „ca oare ce mai urmaresc, fotografule ce mai faci, au ramat mistretii pe partii”, multe altele…sunt oameni de munte majoritatea si ai ce vorbi cu ei 🙂

Umbra telecabinei

Am coborat in Curmatura Vf. cu Dor de unde am urcat la Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, prima in stanga, varful in dreapta…

Cu toata increderea inainte

Mda…cine ma suporta de ani de zile. Mare rabdare, mare mirare! S-a gasit totusi cineva care sa-si „toace” anii din viata langa mine…deocamdata doar vreo 7 🙂

Si probabil un alt Adrian sau Adriana…s-a incumetat ea sa urce pana la Masa Ciobanului?! 🙂 Cred ca azi au pus mana pe burtica vreo 10 persoane. Copilul in interior se tot misca de colo-colo, de unde se vede treaba ca i place pe munte, in telecabina a stat insa cuminte, pe munte tot naviga prin burtica 🙂

Desi e olteanca, de la ses, a mers cam prin toate locurile…vizitabile din Bucegi, o sa ma uit daca i-am scos peri albi cu nazbatiile mele.

Am fost un timp si pe Brana Varfului cu Dor

Cota 2000…am ajuns iar acolo dupa ce am mers prin zona afluentilor Pelesului unde nu am stat prea mult. Ne-a fugarit vantul de pe acolo…

Tomnaticul afinis…foarte frumoase culorile toamnei reunite pe un spatiu mic

Dupa zile pline…

Bine v-am gasit si bine m-am regasit!

Nu am mai postat pentru ca am fost liber si m-am ocupat cu alte treburi. Mai intai am alergat in trei zile, peste 100 km prin Bucegi dupa ce contabilizasem inainte de asta 5 zile consecutive de mers pe munte. Asta a fost pentru maratonul din muntii Ciucas de pe 3 septembrie.

Am fost sunat de un prieten, asta inainte, cand mai luam telefonul cu mine, ca la Predeal incepe o competitie renumita, tot pe 3 septembrie si anume MTB Trophy, mountain-bike, era si mult mai aproape de casa, asa ca ma cam incanta ideea de a merge acolo in detrimentul maratonului din Ciucas. Cand am aflat ca printre organizatori sunt si Garda de Mediu Brasov am renuntat. Prefer sa alerg la maraton decat sa merg la un concurs unde sunt si ei organizatori.

Oamenii acestia mi-au trimis pe mail o adresa si striga antivirusul de mamă-mamă. Le-am zis sa trimita alt mail ca mi-au atasat si surprize nedorite dar si-au vazut de ale lor. M-am gandit ca poate documentul are dubla extensie si il vede virus, antivirusul. Cu aproape orice antivirus nu am reusit sa vad documentul.

Cred ca ei au mers pe daca ţine-ţine daca nu tot e bine.

Valea Bucsoiului

Si au trecut zilele astea prea repede. Pe multi care i-am auzit se vaitau de soare, ca hai mai la umbra, ca nu mai ploua. Eu vreau sa fie cat mai mult soare, sa mai fie vremea asa si in septembrie. Pe aici pe la munte zilele caniculare intr-un an de zile nu sunt prea multe si gasesc ridicol sa cauti unde este umbra sa te adapostesti. Am mers prin soare ore bune, asa, sa ma incarc eu cu radiatii…

Am dat seara si ture prin parc cu copii celor de pe la blocuri, cu sotia si alte femei insarcinate. M-a luat capul cand am vazut cum se pregatesc, ce vorbesc, ce planuri are fiecare, asa ca la o discutie nu pot sta mai mult de un minut. Si…revin eu cu ceva interesant, mai intai sa zic de prieteni.

Am niste prieteni unul si unul. Am mers intr-o excursie cu ei, superba, pe la cabana Malaiesti, a fost atat de frumos incat nu am cuvinte sa o descriu. La sfarsit am incheiat cu un gratar pe o vale, glume, poze, peisaje, o excursie ca o poveste ce te indeamna mereu la visare infinita.

Parca cineva stia ca zilele acestea nu vreau sa fac altceva decat sa ma relaxez, sa fac altceva si le-a potrivit cum nici eu daca as fi stat luni de zile la programat, nu as fi reusit. M-am intalnit cu un calugar, ce bucurie pe omul asta cand m-a vazut, ne-am dus pe la el, ca mai eram cu cineva, discutii, amintiri si nelipsita coliva.

Apoi in timpul unei alergari ne-am oprit la o cabana. Cum nu venea sa ne intrebe nimeni ce dorim m-am dus inauntru. Asteptam la bar, nimeni si pe acolo. Vine barmanul cred ca el era, trebaluieste pe acolo, nu ma baga in seama, il fac atent, el zice imediat, dar nu era deloc imediat, liniste totala in cabana, nerabdarea mea urca de la secunda la secunda…la scurt timp cade din tavan, undeva la 4 metri mai in spatele meu, o statueta prinsa de grinzile tavanului ca sa faca decorul mai interesant. Se sparge in multe bucati, barmanul sare speriat de dupa bar, se uita la ce a cazut, la mine. Eu i zic ca s-a dus…ma serveste cu ce-i cer, imi spune „Frate, esti plin de energie negativa”. Il credeam si eu dupa 25 de km de alergare montana aproape continua si de stat aiurea dupa el, nu aveam cum sa fiu altfel, acum energie negativa, pozitiva, nu mai conta.

Porumbei la Malaiesti

Vandalii

Masa Ciobanului si Vf.cu Dor

Am fugit sa pescuim fara autorizatie, dar in afara de un Somn de cateva ore pe marginea apei altceva nu s-a prea prins. Am cules din nou afine cateva kilograme pe care le-am dat unui prieten suferind, pe degeaba, si altele nu mai gasesc decat la anul, dar macar mai fac si eu cate o fapta mica, buna.

…. Mergeam la un prieten dupa o zi faina dar cu o dupa amiaza printre burtici de femei, si cand sa trec o strada ma opresc ca venea o masina. Masina se opreste si ea. Ma gandesc ca poate astepta sa trec eu. Ma uit si zic „ce mama naibii?” cu ideea ca pe o simpla strada nu se da prioritate, nu sunt semne de circulatie. Nici nu ma uit cine e la volan ca nu recunoscusem nr si plec mai departe ca berbecul.

Aud un fluierat si o voce: „Ma, nu mai bagi lumea in seama?”.

Mda, tipa care conducea era o prietena de multi ani, nu mai vorbisem de cateva saptamani. Politeturi, mi-a zis ca avea de gand sa ma sune mai tarziu, eu i-am zis ca de ce sa mint dar eu nu aveam de gand sa o sun. Clar ca ceva nu functiona in capul meu cum trebuie.

Dupa ce am auzit ca tot nesuferit am ramas, am plecat cu ea spre acel prieten la care nu am mai ajuns nici in ziua de astazi. Bai Marius, acum ce sa mai zic? El a venit si la 10 seara dupa mine crezand ca s-a intamplat cine stie ce…pur si simplu nu am ce sa mai spun.

Am stat pe o banca prin Busteni de vorba si dupa „Ce-ai mai facut, Ce-am mai facut, Eu bine, tu tot bine” a urmat ceva interesant.

Avea ea o idee. De obicei cand o femeie are o idee trebuie sa fii foarte atent, ca ideea are ramificatii, dedesubturi, in fine o idee este de fapt o suma de ganduri, asta este din cugetarile mele asupra vietii. Care era ideea?

„Sa ne dam cu barca”

Acum nu stiu ce ar crede altcineva. Dar eu cam obosit de atatea discutii si zile pline, stand pe banca langa una de 36 de ani, nemaritata, si care arata foarte bine, fara sa cunosc vreun astfel de loc de agrement prin Valea Prahovei, m-am gandit evident la cu totul altceva. Ma costa ceva ca spun ce cred? Uneori da, alteori nu…

Cand am auzit-o ca are totul pregatit m-au trecut toate transpiratiile. I-am zis ca nu e o idee buna. Dar ea insista ca nu stiu eu ca vroiam asta demult, ca am scris pe blog.

M-a bagat in ceaţă repede, eu nu-mi aminteam sa fi vrut asta demult si sa fi scris si pe blog. I-am zis ca nu inteleg nimic, ce sa inteleaga barbatii, e mai greu…

„Mergem pe Bolboci” m-a luminat ea. „Tu ce-ai inteles?”

Ce sa-i spun decat ca am inteles ca mergem cu o altfel de barca. Eram praf cu capul…

Cum ea vroia acum si acum insemna ora 18 m-a cam pus pe ganduri. Cand or auzi toti ca plec cu Mary pe lacul Bolboci, adica peste munte sa ne dam cu barca seara, e clar ce se va spune. Telefonul era acasa, rucsacul la fel, nu stiu daca sunt multe persoane care sa ma faca sa plec de acasa fara o pregatire prealabila. Dar cu Mary mai facusem nebunii d-astea, prin Bucuresti, pe la cetatea Fagarasului. Cateva argumente ca are o barca pneumatica, pe care a umflat-o si a tinut-o 24 ore asa sa vada daca nu rasufla pe undeva, vasle, colaci, alte prostii, si gata am fost de acord sa mergem. Am adus vorba ca o sa fie frig mai tarziu, am luat niste haine, bine erau ale ei, un sac de dormit de vara pentru mine, oricum am fost terorizat toata seara de gandul ca mi se impregneaza parfumul ei in haine si acasa pot aparea discutii. Cand unele lucruri sunt prea evidente nu te mai crede nimeni oricata incredere ar avea in tine.

Si uite asa am ajuns sa luam curba dupa curba pe drumul asfaltat de pe Dichiu. Stiam un loc mai plat de unde nu esti observat imediat de cei care au in grija lacul, aproape se inserase. A intrebat ea daca o sa avem probleme cu cineva, i-am zis ca nu o sa avem probleme cu nimeni, e mult pana ma convinge cineva cu argumente ca un lucru este bun sau rau, ca apoi ma descurc eu…

Am umflat barca pe apa ca mi-era teama sa nu o intepam in vreo creanga, mai reeditam naibii Titanicul pe acolo, oricum daca ai cazut in apa o patesti. Daca nu stii sa inoti te ineci, daca stii sa inoti si nu esti la cativa metri de mal, iti sta inima asa de rece este apa, deznodamantul este acelasi. Am navigat pe tot lacul, clasicii români de la cabana Bolboci fluierau dupa noi, ne-am uitat dupa pesti cu lanterna, la stele ca era cerul superb, la umbrele de pe marginile lacului. Desi am vazut lacul de sute de ori nu am crezut ca este asa de mare, vin si pasari ce dorm seara pe lac. Ne-am intrebat daca ursii prind pesti pe la marginea lacului, era asa de liniste incat uneori abia sopteam. Nu ne-am apropiat prea mult de maluri pentru ca in unele locuri ies trunchiuri de copaci de sub apa si poate esuam pe acolo. Oricum mi-a zis ca nu are curaj cu altcineva sa faca nebunia asta, mi-au mai zis si prietenii sambata ca langa mine se simt in siguranta, m-au terminat toti cu siguranta data de mine…

Acasa am ajuns tarziu, trei ore cel putin am stat numai pe lac. Explicatia data de mine „Am fost cu Mary cu barca pe lacul Bolboci”, „La ora asta?” „Daca alta mai potrivita nu am gasit. Acum spre seara ne-am gandit”, „Cand te intalnesti cu fata asta faci toate tampeniile posibile, ia sa nu te mai intalnesti cu ea. De ce nu te-ai dus cu Razvan, sau Mihai, sau cu cei de la Sinaia?”. „Pai Razvan e la Brasov, Mihai e ocupat cu maica-sa ca e la spital, ceilalti nu au barca si nu ar fi venit”, „Si avea ea barca?”, „Da”, „Si tu te-ai dus imediat cand ai auzit”, „Imediat”, „Ce ma fac cu tine, ca nu mai d-astea faci”, „Parca fac numai d-astea”, „Nu aveti minte sa va plimbati in miezul noptii cu barca pe Bolboci. Stiu prietenii tai de munte ce faci tu cu ea cand va intalniti?”, „E stiu, de ce sa stie?”, „Sper ca nu mergi si maine?”

Nu i-am spus ca eu stabilisem deja sa plecam pe la 10 dimineata. Dar nu am mai plecat la niciun 10 dimineata. Pana la urma tot am plecat dar mai tarziu, cu voia ei ca asa e bine. Cu barca seara pe Bolboci este cel mai fain lucru care l-am facut in ultima vreme, merita incercat.

Comandamentul aerian

Deci asta e o scurta trecere in revista, si concluzia mea dupa cele intamplate, ca daca neuronii se invart mai mult sau mai putin in gol nu este asa important. Important este ca produc idei, ganduri, concluzii. Bineinteles, duminica fugeam pe la Masa Ciobanului si Coltii lui Barbes dupa ceva, dar cu detalii altadata, dupa ce am iesit de pe lac a doua oara, ne-au prins oamenii legii, ca nu e voie, ca amenda este atat, dar ne cunosteam, si bine, bine, multumim si mai vorbim.

Ne vor prinde sigur si data viitoare, care nu va fi prea curand, pentru ca lucrurile trebuie sa se mai linisteasca. Este un plan sa mergem sa facem gratar noaptea, dar nu oriunde ci tocmai acolo unde nu trebuie…la Podu cu Florile. Adica sa mergem cu niste lemne in portbagaj pe drum ca pana in varf este drum, aprindem focul si Voila!!! Vom fi vazuti de cam toata lumea de pe la cabanele Bucegilor. Si din asta nu mai scapam…e clar a cui este ideea, dar eu zic sa o reanalizam temeinic, ca este prea-prea.

Cand citesc ce am scris ma ia rasul, si imi vin in minte vorbele unui bun prieten din liceu, cu care alerg pe la maratoane: „Gabriel, nebunu’naibii”…dar daca radeti de ce scriu si unii dintre voi mai merg si cu mine pe munte, nu inseamna decat ca si voi sunteti la fel ca mine, sau nu…