Traseul turistic „Bucla Dihamului”, Padurea de basm si despre „calitatea” serviciilor la cabana Gura Diham

Clar ca m-am reintors prin padurea de basm de pe muntele Diham – Parcul Natural Bucegi 😉 Am revenit pentru un traseu de duminica, asa, usurel, fara graba, sa privim in voie, sa ne miscam, sa mancam in natura si pe la cabane, sa nu mai imbatranim niciodata 😉

Muntele ne-a oferit diverse peisaje, dar ne-a prezentat si cateva din caracteristicile sale: brazi imbracati in alb, dar si nameti pana la ei, poteci batatorite, dar si urcus, privelisti minunate, dar si vant rece… a fost o splendoare pe taramul „Catedralei Albe”.

Vorba cuiva: „de acasa, cand vezi muntii plini de zapada, pare ca nu poti ajunge nicaieri, nici nu te incumeti sa gandesti ca ai putea urca”. Si totusi, se poate, dupa ce ai un plan de drumetie, din care inlaturi, sa zicem, „eroarea umana”. Adica, nu pleci in adidasi, nu mergi doar cu mainile in buzunar, stii destinatia si cam cat ai face de la o cabana la alta, sunt destule aspecte ce trebuie luate in seama. Evident ca poti pleca cu mainile in buzunar si adidasi doar daca pleci la o alergare… trebuie sa te tina insa  fizicul, picioarele, inima, plamanii…

Deocamdata, nu m-am ingrasat si nu debordez de super-energie, ca sa simt ca trebuie sa fug pe traseele turistice de pe muntele Diham… in doua ore, cel mult parcurgi aceasta bucla. Este interesant, dar pentru alta data.

Din Busteni, in circa o ora eram la cabana Gura Diham, de aici incepe traseul „Bucla Dihamului”. Dar pana acolo, am dat mana cu mediul inconjurator in vederea unor fotografii:

1Astfel, am inceput excursia. Ca sa iasa bine o drumetie, trebuie sa stii ce vrei sa vezi si daca poti sa ajungi sa vezi ceea ce doresti 🙂

2Paraul Valea Cerbului

3Muntele Costila… debutul zilei era multumitor, vremea era buna

4Muntele Caraiman si Monumentul Eroilor… in dreapta se observa cum zapada este spulberata de vant, acolo sus, la altitudine

De la Gura Diham am inceput sa urcam pe traseul marcat cu banda rosie, spre cabana Poiana Izvoarelor. Nu inainte de…

5… a ne opri pentru a scoate o lumanare de prin rucsac si a o aprinde in acest loc… in memoria unui mare om al muntelui, Petre Petrescu

Apoi am abordat urcusul mai accentuat de pe acest traseu, pentru circa 20 minute:

6

7A fost coplesit

8Eram pe loc acceptabil, aici scapasem de urcus… chiar am facut si un mic popas, pe un bustean cazut. Am dat zapada de pe acesta, am pus ceva pe care sa ne asezam si am stat la o cafea fierbinte, la povesti…  cafeaua fierbinte era in termos. Lucrurile pe munte trebuie realizate calculat, gradual, adecvat imprejurarilor. Nu mergem asa, la intamplare si vedem noi pe acolo ce si cum.

9Si gata, am ajuns in padurea de basm

10Sunt atat de frumosi… am zis sa vedem si cabana Poiana Izvoarelor, aflata in apropiere… Nu ca sa intram, ca, de regula, oamenii de munte care stiu ce este pe acolo, o evita.

11Cabanierul de aici este unul dintre cei mai slabi oameni ce activeaza in turismul montan. Nu stie sa exploateze cadrul natural, nu are viziune, nimic… nici macar simple idei nu are… sta asa. Logic, nefacand nimic, nu pica de undeva incasari. Cand stie lumea ca esti si ghiolban, cine sa vina pe la tine? Sa-i dau cateva idei, poate nu mai plimba prin Busteni masina aia inutil si face si el ceva serios. Mai intai, sa mai mananc o bomboana de ciocolata, m-am intors cu o pofta teribila de pe munte 🙂 Deci:

„- chemi pe unul din baietii aceia care au sanii trase de cai si fac curse intre Busteni si Gura Diham. Il platesti sa urce cu un cal pana la cabana. Tu, la cabana, pregatesti o chestie solida, eventual trei busteni de fag, la 1,5 metri lungime fiecare, ii prinzi in triunghi cu scoabe si-l pui pe acela cu calul sa-ti faca poteca. Nu pe la tine, ci de la tine pe traseul turistic. Coboara si trage dupa el chestia aceea, si ai o poteca lata pe care sa vina lumea la tine. Unii vor sa vina, dar stiu ca niciodata nu ai facut nimic.

– nu deszapezesti pana la Gura Diham, ci pana la intersectia cu traseul spre cabana Diham Phoenix, astfel incat cine urca de la Gura Diham sa vada ca la tine se ajunge mai repede 😉 Suplimentar, montezi si tu un panou ca traseul spre tine este deszapezit de cate ori ninge, mai scrii ca turistii ajunsi la tine, nu platesc ceaiul. Nici pentru tine si nici pentru ei nu inseamna mare lucru, dar este un gest de bun simt.

– iti faci si tu un site, blog, ceva serios, nu mai stai tu ca fraierul, sau altul,  sa vedeti ce scriu altii despre voi, ca deja lumea are parerea formata. Scrie tu despre tine. Pe prima pagina, trebuie neaparat sa scrii ca ai fost nepasator, etc., si nu ai inteles ca tu traiesti datorita turistilor, scrii ca le ceri scuze pentru comportamentul tau deficitar. A, si nu te ocupi tu, le lasi pe doamnele acelea de la cabana Omu, acolo oricum este inchisa cabana acum.  Daca nu reusesti sa iei din „traficul” spre cabana Diham si din cei sositi la Gura Diham, esti condamnat 🙂 Tu nu ai avut in acest week-end 30 de turisti, cei de la cabana Diham, au avut 30 pe ora 🙂 „

12Vedere de la Poiana Izvoarelor

13

14Una dintre anexele vechi ale cabanei… ce este vechi nu inseamna ca trebuie neaparat demolat

15Releul de pe muntele Costila… se pare ca exista cineva care l-a pozat de la aproape 200 km, adica de pe muntele Ceahlau. O sa revin cu acest subiect, pe larg, intr-un articol, am si poza, nu stiu, poate este posibil, pare posibil

16Un ocean de nori se pregatea sa vina peste Valea Prahovei

17Coltii Morarului

18Muntele Bucsoiu, vazut din poienile padurii albe

19Zbuciumul naturii

20Coborarea pe traseul turistic ce ajunge la cabana Diham Phoenix

21Asa cum ma asteptam, era poteca foarte buna

22Pe aici, sa tot stai si sa privesti

23Ce sa mai spunem? Daca nu pot cei responsabili sa se ocupe de doua indicatoare, oare ce pot sa faca, daca asta nu pot?

24Cu sageata verde, Magura Codlei… deja privim spre Transilvania, am lasat in spate Muntenia.

25Cat de frumos este sa ai o asa casa, prin astfel de locuri. Mi-ar placea 🙂 Sa ma uit de la fereastra, dintr-un fotoliu, spre zarile acelea, ale depresiunii Brasovului… sa fie un semineu in camera, arzand cu lemne ce trosnesc. Nu mai plec, acolo m-as pensiona 🙂

Si gata, s-a rupt filmul dupa atatea privelisti minunate si dupa atata drum 🙂 Repede, focul, ca ne este foame… si nimic nu se compara cu a manca in natura. Mai ales sa mananci ce vrei, cand vrei… pentru mine conteaza mult sa mananc ce am pofta, cand am pofta.

27Am facut o „vraja” si gata lemnele, focul 🙂

28In 15 minute de la aprinderea focului faceam gratarul 🙂 Sa va explic: cand este iarna, mai este si ger, focul nu are aceeasi putere. Pana ard toate lemnele si astepti sa ramana doar jarul, te ia frigul. Trebuie sa fii rapid, eficient. Poti face focul, dupa ce gasesti un loc drept si-l eliberezi de zapada. Chiar si asa, jarul in contact cu solul inghetat nu rezista mult. Deci, nu mai bine dau eu lemnele aprinse intr-o parte si ma folosesc de jar? Pana cand consum puterea calorica a jarului, gasesc un altul in stanga, doar ard lemnele intre timp. Pe o astfel de vreme, sa te apuci sa faci gratare cu focuri mari este prostie curata.

29Mai este timp si sa privesti cum arde un lemn in zapada

30Ma abonasem bine cand a trebuit sa ma gandesc si sa fac o poza

31Si cum focul nu prea mai avea flacara, am mai tras jar pentru un nou gratar. Vedeti, avem si o tabla, ca sa izolam putin jarul de pamantul inghetat, sa tina jarul mai mult. Au mai trecut cativa turisti pe langa noi, dar asta este, cand ti-e foame, mananci. Se cam uitau ei asa, de la distanta, cam ciudat 😉 dar nu este cine stie ce, nimica toata… sunt altele si mai si… Bine, ce mai incoace si incolo, va dati seama ce gandeau 🙂 Romanica este tara surprizelor 🙂

32Muntele Postavaru

33Cabana Diham Phoenix. In sfarsit, am ajuns si noi. Am retinut ca o portie de piept de pui costa 17 lei. Pai, noi acolo, la foc, am facut cateva portii…

34Cand sa intram in cabana, vedem si o ceata de snowmobile, interesant sa te plimbi si asa, dar cat sa te plimbi?

35Am nimerit bine, aici este un loc cu bun simt, unde lucreaza oameni din bransa muntelui

36Holul cabanei

37

38

39V-am introdus putin in atmosfera unei cabane

Am intrat sa bem ceai si ciocolata calda. Ceaiul avea, ca de obicei, gust de esenta de rom, asa il fac ei. Unora le place, altora nu.

Nu am stat mult si la 14:50 am plecat spre cabana Gura Diham, sa incheiem acest traseu „Bucla Dihamului”. Afara insa, am nimerit in plina agitatie… vantul venea in rafale puternice. Cat putea insa sa ne „sufle”? Cel mult 10 minute, pana urcam o panta si intram in padure.  Asa ca, privirea in fata dar capul in piept si directia: Inainte!

40Dar si vantul isi are partea lui de frumusete… nu trebuie sa ne speriem acum ca sufla si el 🙂

41Cadoul de la ora 15 fix, ca putin vant nu strica niciodata. Sa vedem si „faţa” aceasta a muntelui

Dar mai bine, o mica filmare, cat de cat, sa va faceti o imagine. Vedeti ca incepe filmarea cu un bubuit 🙂

Mie imi placea cum spulbera zapada, in rest nu aveai la ce te uita 🙂

Am ajuns si in padure… pe acolo, vantul abandonase, nu reusise sa se strecoare printre arbori:

42

43Iarna la ea acasa

44

45O veche stana, mereu imi place sa o pozez… este un reper vizual de peste 10 ani. Stana nu mai este locuita…

46

47Traseul turistic marcat cu triunghi albastru, asigura legatura intre cabanele Diham Phoenix si Gura Diham

Si ce credeti? Parca imi era iar foame, cabana Gura Diham fiind aproape, ne-am oprit si aici:

48Prin interior, destul de primitor, rustic…

Ne asezam la o masa si asteptam. Ospatarii coborau cu privirea in pamant, stresati, pe scara din imagine, traversau sala, apoi urcau alta scara si se intorceau la punctul de plecare, la bucatarie.

Bun, stam o vreme, nu venea nimeni cu un meniu sau sa ne intrebe ceva. Ma uit la celelalte mese, nimeni nu avea vreun meniu. Au intrat si altii si s-au asezat la o masa. Nici pe ei nu-i vedea nimeni. Incepem sa cotrobaim prin sala cu privirile, doar-doar vom vedea vreun meniu. Nimic!

Il vad pe un ospatar, intr-o secunda de neatentie a lui, si-l intreb de un meniu. El zice ca „Doamna!” si imi arata o tanti care probabil indeplinea functia de sef de sala si umbla pe acolo, cu o atitudine de robot. Baiatul nu avea nicio putere, ierarhia la romani, de…

Pana vine doamna, ma hotarasc eu sa dau o fuga pana unde se vedea un fel de bar. Intreb acolo, se serveste la masa sau dam comanda la bar… ca sa stiu o treaba. Nu imi place sa stau asa… Baiatul de acolo imi spune ca vine cineva la masa.

Ajung la masa, trece tanti, dar nu cu gand sa ne intrebe ceva, eu repede, politicos, ea nu stiu ce a bolborosit acolo si a plecat mai departe. Altii poate ar fi plecat, dar nu eu. Hai sa vedem ce pot face ei! De ce sa ma enervez eu, clientul? Eu stau bine cu nervii in astfel de situatii. Zaresc intr-un colt, pe un scaun, un meniu. Pentru o sala, ei aveau un singur meniu si nici de acela nu stiau pe unde l-au pus. Ma ridic si ma duc sa-l adjudec. Ce pretentii sa ai de la un asemenea personal? Vin la masa, constient ca o sa dureze o mie de ani pana ne va lua cineva comanda. Ne hotaram, alegem, inchid meniul si asteptam. Scot telefonul, ca romanul, sa sun pe unul, pe altul, sa-i bage putin in priza pe simulanti. Ma gandeam pe cine este mai de bun simt sa sun, pe patron sau pe prietenul patronului… dar numai bine ca la vreo 2-3 minute, ne trezim cu un ospatar cu un carnetel, langa noi.

Dam comanda, eu tot sceptic. Ma gandeam ca le va lua ceva timp sa proceseze informatia. Probabil patronul nu le da bani suficienti, de erau toti asa de deprimati, lipsiti de ospitalitate fata de orice nou sosit. Sau cucoana aceea ii stresa la maximum. Ori, si una si alta. Unii turisti au si plecat, dar de ce sa plecam? 🙂 Este drept ca atunci cand vezi ca tot trec ospatari pe langa masa ta, ce privesc doar in jos, te cam ridici si pleci.

Nu a durat mult, poate 10 minute, si a sosit baiatul cu ceea ce comandasem. La final, ca sa platim, cerem nota. Vine ospatarul cu o cartulie in care era nota. Aceasta: 🙂

49O foaie lipsita de valoare 🙂 Evaziune pe fata 🙂 Nici macar nu stiu sa ia banii clientilor. Dupa ce ca nu le dai bon fiscal, nu stii nici sa fii amabil. Pai, cam oriunde mergi prin Bucegi, vine cineva imediat si te intreaba ce doresti. La o astfel de cabana cu pretentii, aflata la doar 4 km distanta de oras, accesibila cu orice masina, nu sunt in stare sa ofere servicii simple, de bun simt. Daca esti tratat civilizat, mancarea este buna, nu prea te mai gandesti ca in fata ta ai un bon fiscal sau o chestie ce nu se mai foloseste, o foaie lipsita de valoare.  Trebuie sa stii sa iei banul clientului…

Nestiind ei ce sa faca, m-am si gandit sa iau legatura cu niste prieteni ziaristi din Bucuresti, sa le faca o filmare cu camera ascunsa 🙂 Ma gandesc ca nici celor de la Fisc nu le-ar strica o excursie pe la munte… in interes de serviciu. Cei de la Centru, nu cei de pe aici. Nu trebuie sa facem scandal, statul are destule institutii, mai bine sa privim putin ce se intampla 😉

Eh, ne-am obisnuit asa. Dar invatul are si dezvat…

Pe altii, i-ar fi enervat, pe mine, nu… imi place! Este tot o „faţă” a muntelui ce se impune corectata. Nu vad de ce sa lasi capul in piept si sa pleci ca fraierul 🙂

Concluzia: mancarea este buna la cabana Gura Diham, insa personalul este foarte slab pregatit…! Erau crispati, zici ca-i astepta cineva in bucatarie si cum intrau, le dadea la fiecare cate doua palme si-i trimitea inapoi. Ei umblau zapaciti prin sala, se intorceau si iar pac-pac 🙂 🙂

Am pornit spre Busteni, observand luna 😉

50„Crai Nou”

51Eram curios cand „dispare” dupa munte… undeva pe la 19 si ceva

A fost o zi superba, plina, asa este frumos, sa aiba de toate. Cu cat sunt mai diverse aspectele, cu atat mai mult iti vei aminti cu placere de o drumetie. Evident ca acum voi merge de cate ori voi avea ocazia la acea cabana 🙂 Super nota lor de plata, pe cuvant ca o pastrez 🙂

Acasa, banuiti ca primul lucru a fost sa caut ceva de mancare… ma gandeam la orez cu lapte, dar nu aveam rabdare pana se pregateste. Am ales altceva, apoi o cafea, niste bomboane… Nimic insa nu echivaleaza cu gratarul acela 🙂

18 răspunsuri

  1. O plimbare minunata! Ce frumos ai descris fiecare etapa. Iar fotografiile… sunt de vis. Peisaje ca in povesti. Pacat ca oamenii de la cabane nu sunt intotdeauna „la inaltime” ca ospitalitate si profesionalism. Bine spus ca orice narav are si dezvat si asta e valabil pentru intreaga societate romaneasca, plina de astfel de „suferinte”. Ceva asemanator cu episodul de la Gura Diham am patit si eu anul trecut la Sinaia, la o terasa din centru. Am asteptat 45 de minute (!!) un ospatar sa-mi ia comanda si, in cele din urma, plin de nervi am renuntat sa mai astept, dar le-am zis vreo doua indivizilor, inainte sa ies pe usa.
    O iarna frumoasa in continuare! 🙂

    Apreciază

    • Da, a fost foarte frumos. Sa stii ca nu scriam desprea acea locatie turistica, dar este cea mai accesibila cabana din Bucegi. Serviciile sunt, insa, mediocre. Pai mai bine esti tratat la cabana de la Varful Omu. De fapt, nici nu comporta comparatie. Cei de acolo abia asteapta sa le treci pragul, vorbesc politicos, sunt plini de interes. Doar ca stai si iti comanzi tu, sala cabanei fiind mica. Dar te servesc cat de rapid pot, pe cand astia, la marginea orasului, sunt vai de ei.
      Il cauti pe patron, mai bine, in cea mai mare parte din cazuri, acestia nu stiu ce fac unii angajati, mai ales in week-end. In Bucegi, sunt locatii unde imediat ce intri, vine cineva amabil si te intreaba ce doresti. Cei de la Gura Diham sunt depasiti 🙂 Iar voi merge pe acolo in week-end, ca nu ma cunosc ei, sa-i filmez putin, sa-i asez aici 🙂
      Multumesc si va doresc asemenea si voua!

      Apreciază

  2. da… am parcurs randurile si am zambit in multe situatii; felicitari pentru tura!
    cat priveste partea de ospitalitate si conditiile de cazare de la Izvoare, oamenii de Munte stiu intodeauna la ce sa se astepte cand merg acolo! Slava celui de Sus ca, in zona se afla Mama Oara si pret de cateva minute in plus pe drum, poti sa te simti nu bine, ci foarte, foarte bine! Chiar m-am mirat cand am vazut „pauza” la Luca si a lui minunata cabana! Nu trebuia pentru ca, ramaneati cu amintirea celor de sus, de la Diham… Cred ca aici, exista un „fir” (sa-i spunem „rosu”) si parca, indiferent ca o luam pe Valea Porcului ori pe Culmea Dihamului pana la Izvoare, zici ca stiau si se vorbeau, cei de sus sau cei de jos, si se comportau la fel, incepand de la ospatari si pana la manager… Ce sa-i zicem, merge afacerea celui de jos din prisma acelui respiro de „aer curat” la care iese romanul vara la un picnic pe Valea Cerbului si a celor cu bani care calca tare in figuri acceleratia pe drumul de vis calcaros, ajung la Gura si acolo sparg cateva sute…

    asa cum ziceam si eu zilele trecute, am fost sambata din Predeal in Azuga pe Clabucetul Azugii si sus a fost o portie zdravana de viscol… frumooos oricum 🙂 si tot in spiritul celor „de Munte” ca si administratori, caci cabanieri nu li se poate spune, s-ar mai adauga locatia Susai… care din pacate nu are nici o legatura cu ceea ce ar insemna, undeva ceva din ceea ce a fost candva, ospitalitatea si bunul-mers la locurilor din care facea parte odata! S-au schimbat vremurile, si o parte din multi oameni, mai sunt cativa care sunt pe cale de disparitie si cotrobaie padurile si coclaurile in loc sa stea in fotoliu cu telecomanda in mana!

    ganduri bune tuturor!

    Apreciază

    • Bineinteles ca nu se compara atitudinea celor de la cabana Diham cu altceva de prin vecinatate. De regula, nu intru pe la aceasta cabana, vara insa stam pe terasa, afara, de regula, cu noi este cineva care il stie bine pe patron, pe Luca cel tanar, si asa se mai mobilizeaza personalul. In rest, sunt de o delasare si o nesimtire… Am fost si eu pe la Susai, nu de mult. Stii ce trebuie facut? Sa spui in stanga si in dreapta, pe net, oriunde se poate, ce stii despre astfel de locuri: Susai, Gura Diham, Poiana Izvoarelor. Cand incep turistii sa nu le mai treaca pragurile, poate ca isi vor pune intrebari.
      S-au schimbat vremurile, dar turismul montan a involuat, aceasta este concluzia.
      Ati facut o tura frumoasa, era poteca batatorita sau ati facut voi?

      Apreciază

      • Adaug la randurile de mai sus, faptul ca nici cu Cab. Garbova nu-mi este rusine, insa in ultima vreme parca s-au mai imbunatatit treburile pe acolo… mai vedem asta!
        Asa, cu Clabucetul Azugii, din Predeal pana la Susai si apoi pe mica distanta mai erau ceva urma de snowmobile, in rest zapada neatinsa, nu era poteca facuta, dar am fost multi 11 🙂 asa ca nu a fost problema cu spartul zapezii, si timp am avut destul…

        Apreciază

  3. in mare parte ai scris un adevar despre POPA de la poiana izvoarelor si trebuie sa-ti spun ca iei mai au si cabana omu iar atunci cind este deschisa acolo de regula este sotia lui .despre ea pot sa-ti spun ca este o tipa jos palaria cu o conditie fizica extraordinara asta si datorita faptului ca sta foarte mult in cursul anului la cab omu care este aproape de vf bucura .ma cunosc foarte bine cu amindoi si intradevar el este un tip mai putin sociabil .la cab diham unde se afla tanti OARA binenteles ca situatia este total diferita .pe femeia asta o cunosc din 73 de cind eram la costila ia impreuna cu sotul ( nea GIGI ) care a murit acum citiva ani erau cabanieri la babele .deja la diham tanti Oara a facut o afacere de familie acolo ptr ca se afla si sora ei doamna RODICA baiatul ei CODRUT plus altii din familie.in toamna trecuta am fost la gura diham sa-l vad pe nea LUCA senior care in perioada in care ma aflam la costila el servea la bar in piatra arsa am suit la poiana izvoarelor la POPA dar el era plecat dupa marfa am gasit doar pe sotia lui despre care am numai vorbe de lauda .de la poiana am plecat la diham la tanti OARA iar diferenta de turisti era de la cer la pamint la poiana erau 4 turisti dintre care eu cu sotia mea iar la diham ziceai ca e gara de nord .asa d multi turisti erau la diham ca nu am putut sa stau de vorba cu tanti OARA decit citeva minute si cred ca asta spune tot .cam asta ar fi in mica masura comentariu meu despre acest traseu pe care l-ai facut

    Apreciază

    • Toata lumea il stie pe omul acesta, dl. Popa, ca pe un exemplu negativ al turismului montan. Noroc cu sotia lui, intr-adevar. Dar el se baga peste ea, ca doar este barbat si stie 😉 asa ca face totul praf. El nu a reusit sa-si depaseasca vechea conditie, pe cand vindea pufuleti si biscuiti sau era carciumar. Totul tine de educatie, reusesc in domeniu doar acei oameni cu ceva scoala, plimbati putin prin tara, sa aiba niste prieteni capabili prin preajma. Omul acesta le stie pe toate si cel mai bine 🙂 Asa ca, nu se poate compara cu nimeni si nici nu poate deveni prin urmare cineva 🙂 La cabana Diham este o afacere de familie, cei de acolo au inteles mersul lucrurilor de zeci de ani… dv. ii stiti din 1973. Va dati seama prin cate situatii a trecut d-na Oara.

      Apreciază

  4. Iarna poate fi minunata, pentru cine stie s-o vada si sa aleaga momenul potrivit pentru a o infrunta! // Cred ca ar fi posibila pozarea Bucegilor din Ceahlau. Prin ’80, intr-un ajun de Craciun, am fost cu copiii din tabara de la cab. Babele pana la Cruce. Vizibilitatea perfecta ne-a permis sa identificam muntii, ca pe harta, si am mers din aproape’n aproape pana la abruptul sudic al Ocolasului Mare din Ceahlau, pe care nu am cum sa-l confund! // M-a impresionat panoul- memento de la Diham, in care am recunoscut oameni ai muntilor care au ramas in memoria sufletului unora dintre cei ce mai strabat inca potecile…

    Apreciază

  5. Frumoase fotografii ! A fost placut sa revad traseul pana la cabana Poiana Izvoarelor ,asta vara l-am parcus in sens invers (veneam de la Malaiesti ) si ne-a placut f. mult . Am intrat si pe la cabana sa beau o cafea .Intradevar , era pustiu pe acolo , dar pe noi nu ne-a deranjat deloc acest lucru …
    In ce priveste releul pozat de la 300de km,nu ma pot pronunta , dar de la Omu se pare ca intr-o zi senina se poate vedea Dunarea .Exista si un calcul stiintific pe net care confirma ca e asa .Tot ce pot confirma eu ,e ca de la cabana Miorita se poate vedea noaptea flacara de la rafinaria Teleajen din Ploiesti.(cca. 60 de km)

    Apreciază

    • Am omis comentariul dv. Imi cer mii de scuze.
      Da, si eu am venit anul trecut dinspre Malaiesti dar nu m-am mai oprit la Poiana izvoarelor de mult timp. De la Miorita se vede pana la Brazi cu ochiul liber, dar de la Omu, am fost curios si raman… vreau sa vad o poza, nu vorbe. Am auzit atatea ca s-ar vedea de acolo. Despre Dunare multi au zis ca se vede… sa vedeti cand revin cu poza Bucegilor luata din Ceahlau 🙂

      Apreciază

  6. Astept cu interes articolul despre Costila – Ceahlau!

    Apreciază

  7. La munte mai lipsea fiscul. Am aflat de curand ca Romania are cele mai mari taxe si impozite din Europa, iar micii intreprinzatori se zbat sa ramana in viata. Cabanele cred ca intra in categoria micilor intreprinzatori, deci nu as vrea sa le vad supte de statul asta corupt si hot. Trebuia sa ceri bon si sunt sigura ca ti s-ar fi dat. Chelnerii vor ramane in continuare nesimtiti.

    Apreciază

    • Nu-mi amintesc sa fi cerut vreodata bon pe undeva pe munte, poate si pentru ca este alta lume. O lume unde se presupune ca oamenii sunt altfel. Si apoi, pe langa faptul ca nu da nimeni bon pe munte, nici tie ca turist nu-ti sta mintea la asa ceva. Dar decat sa faci o mazgaleala cu pixul si sa-i spui nota, fara date de identificare, mai bine ii spui turistului in fata cat trebuie sa plateasca 🙂 Cum se intampla in atatea locuri.
      Evident ca la noi taxele sunt la ordinea zilei; ca sa se acopere furturile date de clasa politica se impoziteaza populatia. Mi-e indiferent ca vine un control sau o mie la astfel de cabane. Ce tine de mine intotdeauna voi face. Ei vor fi in continuare nesimtiti, insa nici eu nu voi lasa capul jos. Imi ia poate o ora ca sa scriu cateva sesizari… iar lor multi bani, fie ca sa plateasca amenzi, fie ca sa-i mituiasca pe altii 🙂 Deci pentru mine va fi ceva insignifiant, pentru ei in niciun caz 🙂 Dupa aceasta, fie ca se rezolva, fie ca nu se rezolva ceva, tot se va schimba oarecum atitudinea lor.
      In week-end iar merg la ei.
      Acum imi place si mie 🙂
      Ma simt asa… fidelizat 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: