1) Tot felul de poze! Inainte insa, trebuie sa-i multumesc d-lui Bitoiu pentru o poza ce mi-a facut-o la concursul de alergare Vertical Trail Race Busteni. Pe 11 august a avut loc aceasta competitie de anduranta montana, prima din istoria recenta a orasului.
Dintre bustenari, am obtinut cea mai buna clasare… hai sa scriu totusi si continuarea…o continuare cu un altfel de gust. In timp ce eu ma bucuram ca au participat si alti localnici, si ca acolo, a facut fiecare cat a putut, tinand cont de valoarea participantilor si de experienta acestora, ma opreste ieri un sofer de taximetrie montana… alti bustenari, pe care eu ii vazusem la restaurantul de la statia de telecabina de la Babele, nu erau bucurosi ca au incheiat concursul in prima jumatate a clasamentului, ci suparati ca „am fi acceptat sa ne intreaca oricine, dar nu ala”. Adica eu! Si beau de suparare! Incredibil asa ceva!
2) Referitor la minciuna publicata de mass-media cu acel drum asfaltat dintre Valea Doftanei si Valea Prahovei, Comisariatul General al Garzii de Mediu a solicitat ieri celor de la Garda de Mediu Prahova rezolvarea aspectelor semnalate in articolul publicat, conform competentelor legale ce le revin. Sper sa le dea cate o amenda zdravana, sa-i linisteasca putin, ca apoi sa ia calea obtinerii actelor, conform legislatiei.
3) Primaria Orasului Busteni scoate la licitatie un simbol al orasului, Cantonul Schiell. O sa revin cu un articol detaliat in week-end sau la inceput de saptamana. Primaria si Primarul, in loc sa apeleze la comunitatea locala, la intreprinzatori locali si sa pastreze acest bun al orasului, il scot la licitatie. Pretul de pornire este 22.000 euro. Pentru cine o fi oare aceasta DEDICATIE? Legat de acest subiect, va invit sa cititi doua comentarii pe aceasta tema, unul al meu, la link-ul de mai jos:
https://buceginatura2000.wordpress.com/about/#comment-13580
si celalalt al unui cititor:
„În fiecare Primărie, mai ales în cele care reprezintă comunităţi mai mari, ar trebui să existe cel puţin un om de CULTURĂ, poate un localnic, care să cunoască şi care să iubească istoria locului, care să lupte pentru păstrarea a ceea ce este reprezentativ, a ceea ce s-a moştenit de la vechi generaţii. Cultură înseamnă să fi citit mult, să citeşti mult…
Când te numeşti oraşul Buşteni, trebuie să ştii că povestea oraşului Buşteni este povestea fraţilor Schiell, a tot ceea ce au ridicat aceşti oameni pe aceste locuri : fabrici, căi ferate, funicular, locuinţe, şcoli, grădină zoologică, etc.
Fosta fabrică de hârtie, cu clădirile ei monumentale din piatră de munte, cu toate utilajele ei nemţeşti de pe la 1900, cu pasarela ce se arcuia peste DN1, trebuia declarată monument istoric, trebuia să rămână sub formă de muzeu, o emblemă a oraşului, o bijuterie turistică.
Au mai rămas acest mic canton şi nişte stâlpi de funicular, pierduţi pe munte…
Citind despre scoaterea la vânzare a cantonului, se înţelege că Primăria nu este capabilă să conserve nici măcar acest ultim simbol al oraşului.
Cum spunea şi Eugen aici, pe blog, cantonul ar trebui să fie o căbănuţă mică de munte, în care să se păstreze cu evlavie amintiri despre ceea ce a fost odată, fotografii vechi, de epocă, cu tot ceea ce a însemnat povestea fraţilor Schiell la Buşteni.
Păcat de tot ceea ce au ridicat cu sacrificii aceşti fraţi Schiell, generaţiile prezente nu au fost demne de moştenirea lor.
Incultura distruge tot, în curând nu se va mai şti nici măcar cine au fost
aceşti oameni şi ce au făcut ei.”
Acum pozele:
Bivolite in muntii Baiului
Azuga
Este a ei, o iubeste
Partiile de la Busteni
Busteni
Pasarelele cu cantec, inaugurate in miez de noapte, in Valea Prahovei. Pentru o prapadita de bara metalica au venit vicepremierul, un ministru, prefect, etc…halal inaugurare. Pai daca se facea acel drum despre care minteau in presa, inseamna ca ar fi chemat si presedintii de stat din U.E. Parca este si o trecere de pietoni la cativa metri in dreapta, asa ca tot pe acolo o sa trec :) Ce naiba este prostia asta, mare balamuc pentru nimic. S-au felicitat pentru ce?!
Printre copii, unul este al meu :) Pe celalalt mai ma gandesc daca il mai returnez parintilor :)
Cunoasteti aici? Banuiesc ca nu toti. Asa se intampla cand lasi unele lucruri si pentru altii. Gunoaiele au aparut din vina mea!
Am lasat masa si pentru altii. Intr-o zi, am fost sa o iau, dar o familie statea prea frumos pe acolo, si i-am lasat, nu i-am deranjat. Am mai trecut si in alte zile, totul era ok. Ieri nu mai era. Dar cum se strang gunoaiele, asa se strange si masa ;)
Azi nu mai este nici macar o piatra pe acolo. Daca lasi pentru tot felul de inculti, asa se intampla. O sa mai aduc o masa acolo, ca de Florii, cand mai merg eu.
Peste 50 de plante din acestea am vazut in acea zi. Este o planta nu foarte raspandita, trebuie sa caut denumirea, acum pe loc nu o mai stiu…am mai scris despre ea
Afinis
Eu cand strang, strang, nu ma incurc cu jumatati de masura
Ploaie peste muntii Baiului si Busteni
Matrix! L-am trimis la culcare, era speriat ca vine ploaia, desi rar pe noi ne ploua pe munte. El, hai sa plecam… tuna foarte puternic, dar nu pentru noi era ploaia.
Pe aici am coborat. Nerecomandat! Oamenii de munte numesc aceste locuri „In Ursarie”. Sunt tot felul de animale, saritori si alte obstacole. Dar nu mai coborasem de ceva vreme pe valea aceasta.
Nu avea rost sa ne ploua :) Un peisaj superb, pacat ca nu am prins vreun fulger in poza.
Saritoare
Alt loc superb
Dupa o saritoare, alta saritoare…
BUCEGI NATURA 2000 
Acele două făpturi ale Domnului de pe imaşul dragostei cred că au mâncat nişte ciocolată Milka şi de aici îndrăzneala cu tandreţea. Ar fi bine să ia mai mulţi seama la ele, pentru că asta e o suferinţă, lipsa ei, a tandreţii.
Asta am vrut să scriu prima dată, şi acum mă întorc la imaginea cea dintâi înfăţişată dinaintea ochilor, cu săgeata neagră din Bucegi pe cărări de munte. Pot să scriu că eşti tare chipeş aşa…şi plin şi de virtuţi? Cred că pot. A nu se tălmăci în alte chipuri, aviz amatoarelor; nu’mi daţi satisfacţia asta. Glumesc, Adrian, şi cei care trebuie, o ştiu.
Rareş are o privire de’o să cam facă victime în rândul zânelor de toate vârstele, când le va fi vremea, pe rând fiecăreia; are ochi în care zâmbeşte sufletul, şi cred că mereu îşi va păstra o inocenţă, nu şi-o va pierde, şi i-am mai ursit eu şi altceva altcândva. Socoteşte-mă o fiinţă cu gânduri de el ocrotitoare.
Fructe de pădure voiam să fur de pe blogul unul bolovan pe nume Radu; avea acolo nişte coşuleţe ca pentru spiriduşi, or’ cum eu pot să mă dau de trei ori peste cap şi să mă fac mică aşa cât o mărgică şi chiar nevăzută pot să mă prefac, i-aş fi luat tot aşa, pe nevăzutelea un cos dintr’ăla, dar mi-am zis mai întâi să cer. Nu m-a lăsat la intrare, nu s-au dat pietrele la o parte.
Aşa că voi fura din târnele astea ale tale. Da?
Toate locurile pe care ne-ai dus acum sunt din magic. Dar la ce te-ai putea aştepta altceva de la o fiinţă magică, nu?
Mulţumim, avem şi noi nostalgiile noastre, ni le îngăduim să. Iar eu tot adun şi adun la ele, dar câtva nu vor mai fi astfel. Atunci muntele va fi (şi) al meu.
ApreciazăApreciază
La un comentariu atat de frumos, mai are rost sa mai adaug si eu ceva? In afara de multumesc? :) Sa incerc totusi :)
Intr-o poza, vacuta mai mica statea singurica, dar imediat ce m-am apropiat, a venit o alta, mama ei, si o pupa. Ceva emotionant, sa fi vazut live asa ceva.
Poti sa scrii ce vrei, ai spus intotdeauna ce trebuie, daca s-a inteles altceva, este dupa cum intelege fiecare.
Mi-amintesc cu placere gandurile, urarile spuse atunci, la acel moment. Oare vom prinde vremea cand el va putea sa inteleaga ce i-am spus toti, si sa spuna si el ceva? M-am gandit deseori la lucrul acesta.
Mai, tarnele mele sunt de fapt un mic bidon din plastic, cu capac. Mie imi place sa fiu practic, sa merg repede, sa adun la fel, si sa le aduc in stare buna acasa. Nu sa ma duc sa dorm pe munte, sa mi se lungeasca mainile pana la genunchi tot tragand de tot felul de cosuri, cosulete, tarne.
Totul este din magic, mai raman si pentru acel timp, nu multe, dar mai raman. Unele lucruri raman doar pentru ochii unora, care la randul lor, vor invata pe altii, si tot asa :)
ApreciazăApreciază
Eu am zis târnă pentru că îmi place gândul de împletitură de nuiele, cum erau coşuleţele lui Radu, unde până la urmă se pare că îmi lăsasem urma, doar că nu o ştiusem. Am brodit, pare-mi-se, ce era de brodit şi-am nimerit calea.
Iar vreme aceea o vom prinde, Adrian, pentru că nu ne vom uita unii pe alţii, vom şti de unde şi cum să ne luăm. Vom avea de stat la poveşti cu fii tăi, ba despre una, ba despre alta, despre lucrurile pe care nu le vom lăsa să plece de lângă noi.
ApreciazăApreciază
Asa sa fie! :)
…pe care nu le vom lasa sa plece de langa noi. Aici, ar mai fi un gand, dar acel gand adus mai des in prezent, poate ca devine „canibal”.
ApreciazăApreciază
Dintr-acela care mănâncă din noi, nu?
ApreciazăApreciază
Da, din acela, care nu este de dorit, cuiva!
ApreciazăApreciază
Ce de bolovani!!!!!!! tot fac eu rubrica aia pana la urma…. un bolovan pe zi… :P
Camelia, din pacate acele fructe de padure nu sunt chiar de padure, sunt de gradina, de cultura, nu au nici gustul si nici parfumul celor din padure. E drept in poza nu se vvede, dar cine stie, nu cred ca mai e mult pana se va inventa poza cu miros, cea cu sunet exista deja.
ApreciazăApreciază
Sa’mi dai şi mie un coşuleţ, Radu? Îţi dau pe el nişte petale de floare şi un fluture albastru.
ApreciazăApreciază
Îţi propun să furi unul, la fel voi fura şi eu petalele cu fluturele pe ele… :) :) :)
ApreciazăApreciază
Salut ! Cumva ,,ursaria” e pe traseul Poiana Stanii- Piatra Arsa ? As vrea sa urc maine pe acolo cu familia si desi mi-am luat ceva masuri de precautie ,cred ca n-ar fi bine sa dau nas in nas cu vreun urs…:)
ApreciazăApreciază
Nu, este ceva mai incolo, dar zona acestui traseu este traversata de ursi. S-ar putea insa sa mai fie oameni. De ce nu urcati din Sinaia, pe drumul auto spre Poiana Stanii marcaj banda albastra, apoi la intersectie urmati banda rosie, pe Drumul Vechi si iesiti la schitul Sf. Ana. De acolo, mai aveti 15 minute pana la Cota 1400, continuati pe Drumul de Vara, si nu trebuie sa urcati la Cota 2000, mergeti tot pe drum pana la Piatra Arsa. Este o varianta mai accesibila si mai putin riscanta. Daca era duminica era de mers pe acel traseu fara probleme. Ar fi fost multi oameni.
ApreciazăApreciază
Am urcat de multe ori pe drumul de vara la cota 2000 si vroiam sa urcam pe un traseu nou…O sa asteptam in Poiana pana ne lipim de un grup mai mare .Oricum ursi poti intalni oriunde; acum 4 ani parca urcam la 2000 pe traseul vechi (prin padure) si un urs a traversat drumul la cca 100 metri in fata noastra , dar n-a binevoit sa ne bage in seama …oricum ,noi nu ne-am suparat pe treaba asta.. :)
ApreciazăApreciază
Asa este cel mai bine :) Sa aveti grija! O zi cat mai buna, pare senin astazi :)
ApreciazăApreciază
Am avut noroc de timp bun. Doar azi (joi) ne-a prins o intentie de ploaie dupa ce am plecat de la Cabana Poiana Izvoarelor :)
ApreciazăApreciază
Imagini frumoase,evocatoare…Mi-au ramas in minte mai ales cele tandre,cu copilasii,poza cu alergarea impetuasa,de parca abia pornisei in cursa, desi mai aveai cativa pasi pana la sosire.Cu „Ursaria” m-ai bagat in ceata;am o vaga banuiala,dar nu sunt sigur unde s-o plasez;oricum,o vale cu locuri superbe!
ApreciazăApreciază
Abia astept sa mai vorbim, sa detaliem :) Frumoasa surpriza aceea, de neuitat. Multumesc!
ApreciazăApreciază