Ascultand muntele, ascultandu-te pe tine

Ati gandit vreodata astfel…adica se aduna multe chestii, sunt mici, dar multe, si tot le amanati? Posibil! Dar daca iti iei liber si lucrezi pentru a-ti usura zilele urmatoare, cum ar fi? :))

Asa am facut eu ieri. Am amanat tot ce trebuia sa fie ca o zi de munca. Dar nici liber nu am fost si nici munca multa nu am depus. Insa mi-am usurat programul pentru mai multe zile, vreo 6-7.

Prin urmare, dimineata plec pregatit de job, dar si cu rucsacul dupa mine. Un rucsac mai mare, cu mai multe in el. Mai intai merg in centrul Busteniului, platesc ceva facturi, fac niste copii xerox, cumpar ce mai imi trebuia pe munte, discutii, in fine, rezolv ce mai trebuia si plec. In loc de ora 9 cat pronosticasem dis-de-dimineata, ajung la intrarea in traseul de pe Valea Jepilor pe la ora 10 si ceva.

1Busteanul 🙂

Zic eu sa si alerg putin 🙂 Sa mai fac ceva antrenament, ca vine Maratonul 7500. Gasesc un bustean cazut, las rucsacul si scot din el alte haine, alt tricou, alta incaltaminte, alti pantaloni :)) Pana imi dau cu o crema de genunchi cu care m-a pacalit o tanti la un magazin de naturiste si cu alta crema pe brate si spate, trece timpul. Beau o limonada, ma uit in jos pe poteca, nu venea nimeni ca sa vada cum ma pregatesc ca mireasa de nunta, pana la urma plec. Rucsacul cam incomod, dar asta este, nu ma impiedic eu de un lucru 🙂

Urc repede, cu gandul ca poate nu mai imi da semne genunchiul, dar parca m-a auzit si incepe sa nu fie de acord cu mine. Si eu care imi dadusem cu crema. Dar eu imi dau cu crema nu pentru efect, fiind o pacaleala, ci asa,ca sa ma auto-sugestionez ca este bine ce fac :)) Mi-am dat cu crema, este perfect! Numai ca…nu era!

Urc parca mai incet. In dreapta jos, se aude un motor de Dacie, o fi careva dupa piatra, imi spun, mai tarziu, de mai sus, vad urcand pe drumul spre refugiul din Valea Spumoasa o Dacie alba. Dupa furat ceva, cine stie 🙂

Nu ridic capul la un zgomot de deasupra, este telecabina, cand zgomotul este mai slab, atunci intra in statie, cand se aude fier lovit de fier, este la un stalp, stiu si la care stalp fara sa fie nevoie sa ma uit. Nimeni in fata, nimeni in lateral, nici un sunet, doar vantul misca ramurile.

2Salvamontisti la podul de zapada

La circa 200 metri de traversarea apei Vaii Jepilor, aud o voce. Era un barbat, mai sus putin, prind si mirosul unui parfum, erau un el si o ea. Ii depasesc repede, mai sus intalnesc un alt grup, unul dintre ei avea un tricou cu EcoMarathon, dar nu-l stiu pe posesor. Nici el pe mine 🙂 Continui. Vad, aud,  ma gandesc ca iar este plina valea de oameni.

Trec pe langa o fata si un baiat ce stateau cu picioarele in apa. Chiar este fain, sa mergi pana la jumatatea vaii si sa stai pe bolovani, cu picioarele in apa, sub un soare potolit de o adiere usoara de vant. Mai sus de ei, salvamontisti. Poate inscenau ceva, acesta este primul meu gand cand il vad pe un tip filmand cu o camera. Ma uit ce filmeaza, era o capra neagra. Buna ziua, buna ziua, si mai departe. Nu dau mana cu ei, si nici ei cu mine, pentru ca nu ar fi o placere pentru nimeni, deci de ce sa ne prefacem…oricum era distanta intre noi.

3

4Erau chiar la podul de zapada de care am mai scris.  Merg la fel, cu acelasi ritm, si ma gandesc ca oamenii acestia poate chiar faceau ceva treaba pe la zapada aceea. Dar oricum este aiurea, miscam un bat, hai sa ne filmam. Gata, nu mai zic nimic, bine ca faceau, daca nu era iar o regie cu pericol maxim, interventie dificila, inaccesibilite si totusi noi, :)) Sa o tina tot asa!

6Uitati cat de mare este haul sub podul de zapada, o privire din partea de sus

7Cascada Caraiman

8Cu sageata rosie, cameramanul salvamontistilor filma, nu stiu ce facea personajul cu sageata verde la marginea podului de zapada. Poate incercau sa demonstreze ca nu se rupe podul. Pai si astfel de poduri, nu se rup ele cand vrei tu, ci se rup odata si pe neasteptate…cine stie, poate totusi au facut un lucru bun, nu doar au pus pe cineva sa-i filmeze. Vine week-end-ul maine, si iar vor trece pe acolo sute de turisti, cine stie ce se poate intampla.

Liniste si mirosuri de plante inflorite, vad si un crin de padure, cam palit. Cascada Caraiman avea apa mai putina, incepe sa se diminueze debitul de apa. Intru in Hornurile Caraimanului, privesc spre vale, aud in spate, de sus, niste pasi, nu ma intorc bine, ca ma striga un prieten din liceu. Stam un pic de vorba, schimbam impresii si nr. de telefon, ne-am si auzit mai tarziu, apoi ne despartim. El cobora.

Pana sa ma intalnesc cu el, zarisem un cioban cu o bata, cobora si el. Interesant este ca el nu ma vazuse, desi vezi mai bine de sus spre vale. Cum tindea sa coboare pe o scurtatura, il abordez repede. Putin comunicativ, dar aflu ca venea de la o stana din muntele Batrana. Fugise probabil 🙂 ori dupa bautura, ori de la stana…sau poate avea el o treaba :)). Se vedea dupa ochii lui albastri-tulburii… Era si bosumflat, nu avea toti boii acasa. L-am lasat sa se duca…inainte de a-mi spune el ca mai sus, poteca este mai buna :)) Poate ca trebuia sa-i spun si eu cate curbe mai am de dat pana ajung la fosta cabana Caraiman.

Urc usor, fara graba, cu ochii la telecabina, la peisaje, mananc o ciocolata. In linistea aceea perfecta s-a auzit un zgomot mic, de undeva de departe. Intotdeauna trebuie sa fii atent pe munte, ca niciodata nu esti singur, doar tu cu tine. Pe jos, pietre multe, fiecare pas facut de mine se auzea la distanta. Merg usor, si repetarea zgomotului imi lasa certitudinea ca merg bine :). Nu mirosea a nimic, nu se vedea nimic, deci pe aproape era un animal. Dar ce animal? Pana la urma tot apropiindu-ma de o zona impadurita pe langa care trecea poteca, localizez zgomotul. Un animal rontaia un plastic, nu-l vedeam fiind ascuns de niste jnepeni. Poteca trecea la mica distanta, asa ca merg usor si ajung vizavi. Dupa cum se auzea plasticul, doar un urs il chinuia in asemenea mod.

9Jnepeni, acolo era ursul

10Putin in dreapta jnepenisului, o cruce veche 😉 ca efect de moment :))

Daca miscam pietrele, ii atrageam atentia cu siguranta. Pana la urma, mai sus, il si vad si ma opresc la o distanta nici prea mare, dar nici prea mica, si-l privesc. Gasesc ca este indicat sa si mananc un sandwich, in timp ce-i fac poze. Nu era un urs mare.

11

12Era micut, dar s-a razgandit repede si a venit inapoi

13

14Acolo avea locul unde depozita gunoaiele stranse

15Cobora in traseul turistic

16

17

18Nu era deloc atent, asa ca nu m-a observat cand am ajuns deasupra lui. Niste turisti care coborau, cand au vazut ca poteca trece la un metru de urs, s-au intors  la telecabina Babele.

Aproape de cabana un caine latra, il admonestez repede: „Ma’, tie iti este rau?!” Cainele mai latra de vreo 2-3 ori si tace, nefiind bagat in seama. Nimeni pe afara la fosta cabana, plec mai departe spre Brana Caraimanului. Pana la Crucea de pe Caraiman, ma intalnesc cu 8 persoane. Liniste totala pe aceasta poteca pitoreasca.

19Nu zaresc nicio capra neagra pe versantii de mai jos, vad la un moment dat Cascada Caraiman, jos de tot. Aud un falfait usor, nici nu ma uit, ca stiu iar ce este 😉 nu este mare lucru…mergi de mai multe ori pe munte si te prinzi de mersul naturii. Sunt niste pasari prietenoase, ce zboara prin preajma oamenilor, de pe o stanca pe alta. Acestea privesc la oameni, ciripesc putin si fug pe o alta piatra, si tot asa fac o vreme. Daca esti atent, nu ti se pare ca ele cauta ceva. Doar privesc curioase. Pana la urma descopar un fel de cuib pe o stanca verticala, la circa 20 m distanta de poteca.

20Cabana Caraiman, in spate

Fluturi si pietre imi trec prin fata ochilor, le clasific din mers pe unele. Legat de geologie, era un alt motiv al acestei zile. Nu pot sa dau multe detalii, dar niste cunostinte analizeaza Bucegii in cadrul unui proiect de reconstituire a ceva, si eu sunt cu partea din teren. Asa am gasit si acei melci de milioane de ani. Bine, pentru o astfel de descoperire ar trebui sa-ti aprecieze cineva acest rezultat, confirmat de specialistii de la muzeul Antipa, dar stiti cum este la noi, un biet nebun 🙂 Sunt si o persoana reticenta… Doar ca eu pot lua bucati intregi de pamant cu cochilii palpabile, nu fosile, pietre, si altii nu. Si cu trecerea timpului, ma conving ca mai bine asa, ma mai uit eu la ei din cand in cand, mai postez imagini pe blog.

O pietricica se aude cazand de pe o stanca, ridic privirea, era o capra neagra. Pana sa fuga, ii fac cateva poze:

21

22

23

24

25

26Cascada

27Pe acolo isi facea veacul ursuletul, probabil a fost lasat de ursoaica in acest an, sa se descurce singur

28Un fluturas mic, Zygaena filipendulae. Anul trecut, am gasit o specie noua de Zygaena, neatestata inca in Bucegi

29Foarte frumoase astfel de grote cu mica verdeata in fata

Mai continui si maine, cu o altfel de descriere, cu alte poze.

Uitasem! Pe munte, intalnesc deseori turisti care au in buzunare…mici piramide. Am si mers cu zeci de astfel de persoane. Cica efectul de piramida, chestii din acestea, energie maxima daca se apropie de cuartite (cristale) neatinse de om. M-am gandit eu sa rog un prieten tamplar, sa-mi faca din placaj, fetele unei piramide, sa le uneasca, dar sa fie gol in interior si sa nu aiba baza. Pentru stabilitate sa prinda fetele in suruburi. Sa aiba intre 40-50 cm inaltime.

Apoi eu o intorc cu varful in jos si umplu golul cu cristale verzi, albe, albastre, galbene, rosii, ca sunt destule pe munte, prin locuri neumblate. Fiecare piatra o lipesc de alta, nu ma intrebati cu ce sau cum, si la urma desfac suruburile, si gata piramida, o sa vad ce finisari mai sunt de facut. Placajul m-ar ajuta sa aranjez cat mai bine pietrele, sa aiba forma de piramida. Ia sa vedem :)) Poate este gata vara aceasta, sa vedem cu timpul…

17 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Camelia spune:

    Mi-a plăcut cum ţi-am auzit ritmul, mai cu seamă cel lăuntric. Şi îmi plac ochii sufletului, cei prin care noi puteam vedea toate cele de care ţi-ai rezemat privirea.

    Apreciază

    1. Multumesc, asa sunt, asa merg pe munte, uneori ma amuz singur :)) Ieri s-a intamplat asta, dar maine nu stiu daca mai reiau/continui, era si partea a doua. Maine este o zi muzicala, sambata cred ca va fi un articol cu irisul, saptamana viitoare mai scriu si de restul acestei „excursii”. Ma bucur ca ti-a placut.

      Apreciază

  2. Sterpu Mihai spune:

    Anul trecut era ursoaica cu 2 pui.. 🙂

    Nu stiu daca aveau motive sa se teama turistii care s-au intors la cabana, cred ca ursuletul ar fi fugit oricum.

    Si a mai contat si faptul ca treaba s-a petrecut in mijlocul saptamanii cand sunt putini turisti pe-acolo.

    Apreciază

    1. Eu cred ca exista cineva care impusca ursi ilegal, in Valea Prahovei. Adica a gasit metoda aceasta de „control” la respectiva specie. Ii braconeaza. Acum cu ursul din imagine, cred ca este lasat de ursoaica, nu ca a fost impuscata ursoaica.
      Le-am zis acelor turisti ca-i ajut sa coboare daca vor, dar au ales telecabina. Cred ca mai jos mai erau 10-15 persoane. In week-end, iar va fi multa lume 🙂 Este bine ca nu se sta in casa la televizor.

      Apreciază

  3. succesulpe spune:

    De fiecare data pasesc alaturi de tine, pe drumuri de munte, numai de tine cunoscute. Multumiri. 🙂

    Apreciază

    1. Iti multumesc, important este sa ramai cu o fractiune din ce am scris eu, poate iti va folosi 🙂 Daca nu, macar privesti imaginile, Bucegii sunt fascinanti.

      Apreciază

      1. succesulpe spune:

        Descrierile tale aduc cu ele tot ce imi trebuie pentru a-mi
        aduce aminte ca suntem pasitori printr-o lume creata pentru noi 🙂

        Apreciază

        1. Asa este, traim pentru un scop, iar noi deja nu-l mai intelegem pentru ca ne inconjuram de ganduri materiale, parca prea multe.

          Apreciază

  4. zamoreanu` spune:

    Mulțumesc pentru articol și imaginile postate.., sănătate și putere să colinzi Bucegii și pentru noi…
    Numai bine Adiță.

    Apreciază

    1. Multumesc, numai bine si tie 🙂

      Apreciază

  5. dolly spune:

    O splendoare de imagini muncite!Faine de tot!Sa-ti dea Domnul, multa sanatate alaturi de ai tai si sa va poarte de grija.Mari lucruri minunate, faci pt.noi si-ti multumim din tot sufletul!Si noi stam in padure,bem apa din ea, ne plimbam prin ea, o iubim pe ea,din toata casa noastra,o privim pe ea,pana vine noaptea dar si atunci tot la ea ne uitam pt. ca vedem luminile releelor de pe ea,draga noastra Tampa!Nu mai avem zoo, consideram ca e f. corect ca animalele sa stea acolo unde le este locul,nu sa le deranjeze cu un pumn de biscuiti,pt. a le trage in poze.A fost simplu,oamenii au inteles imediat sa respecte legea.Acum e liniste in cartier.Tot binele,fie cu tine si ai tai!Pt.picioarele tale,i-ti dorim carari de iarba si muschi catifelat,nu crema cu untura parfumata,cum am luat si noi de la Targul de prod.naturiste.

    Apreciază

    1. Saru-mana! Multumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase cu care m-ai obisnuit/ne-ai obisnuit. Toate gandurile si urarile de bine si tie cat si celor dragi tie. Este bine ca oamenii au inteles ca nu are rost sa atragi animalele pentru o poza. Iar despre crema, ma uitam de o alifie pentru genunchi, iti dai seama ca intr-un astfel de magazin si daca nu ai nimic, tot ti se recomanda ceva, macar preventiv, important este sa se vanda marfa. Nu a avut niciun efect acea crema, poate era de altceva si au incurcat etichetele 🙂
      Numai bine!

      Apreciază

  6. mariana spune:

    Ca pe bulevard şi pe Valea asta a Jepilor, aşa cum e ea, dificilă… Lume în blugi, geacă de piele… Cred că dacă mergeai prin oraş, nu te întâlneai cu atâtea persoane. Ca să nu mai spun de celelalte întâlniri, mult mai spectaculoase.
    Ce înseamnă să locuieşti în mijlocul naturii, acum plăteşti nişte facturi, acum eşti printre urşi şi capre negre…
    Imaginile sunt superbe, mult verde, mult soare, stânci şi animale sălbatice, muntele cu toată frumuseţea lui, natura la ea acasă. Mulţumim !

    Apreciază

    1. Nu inteleg ce cauta orice turist pe aceasta vale destul de periculoasa. Sunt avertismente la intrare in padure, dar nu le ia nimeni in serios, cred. Intotdeauna trebuie sa fii pregatit sa vezi, oriunde te-ai gasi. Vedem cu ochii, „vedem” cu celelalte simturi, suntem parte din natura, din care ne-am desprins total, din pacate, unii dintre noi. Multumesc si eu pentru aprecieri, pentru tot. 🙂

      Apreciază

  7. criscar50 spune:

    Minunat sa stii sa asculti,sa vezi,sa simti si sa ai harul de a transmite si altora ritmul vietii naturii!

    Apreciază

    1. Multumesc! Ca si tine, de altfel. Mereu mi-a placut felul tau de a povesti si m-am regasit in randurile tale, ca si cum as fi fost si eu alaturi de tine.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.