Printre peisaje tălene şi sinăiene

Daca am vazut ieri cum se taie prin Parcul Natural Bucegi, exploatatorii nici macar panoul obligatoriu nu-l aveau… si ca atare ne dam seama de siguranta lor, zic sa mergem azi si spre locuri mai linistite, prin peisaje.

Intr-o zi am fost la Talea, o localitate situata la vreo 20 si ceva de kilometri de Sinaia. In alte zile vor urma, Brebu si Sotrile, poate si Secaria. Fac niste comparatii pentru la anul, in limita timpului disponibil. Poate nu vine iarna si ajung in toate aceste localitati.

1

2

3La biserica Sf. Nicolae din Talea

4

5Din 1915… 100 de ani

6Talea

7Alta troita

8

9

10🙂 Nu la vaca ma refer 🙂

11

12Scoala veche din Talea

13Zic eu sa urc pe varful mic din fata. Ca se vede bine, probabil. Stau, ma gandesc, sa merg pana acolo sau nu, nici vremea nu era cum trebuia, era si ceva distanta… merg 3-4 metri si:

14Apropii cu aparatul sa vad ce naiba aparuse pe varf. Un cioban cu o gasca de caini ocupase varful. Deci nu se vedea bine de pe varf 🙂

15

16Latra a pustiu…

17Comarnicul, in plan departat

18

19Poate ca asa plange un copac.

20

21

23

24Copacii aceia invesmantati rotund sunt siguri nuci. Foarte frumosi!

25

26Cata liniste o fi sa traiesti prin locurile acelea. Oare iarna cum o fi?!

Acum la Sinaia:

27Am apropiat sa vad ce scris si nu doar de aceea. Oricum nu cred ca vede nimeni oferta de vanzare… e cam departe de strada.

28

29Cat de frumos poate fi acest colt de rai… are tot ce vrei, te impletesti cu el 🙂 Mult prea frumos pentru a gasi cuvintele potrivite. Mi-aduce aminte de o piesa foarte frumoasa:

30Basm, ireal…

31Spre Peles, aleea Carmen Sylva

32

33„Panza” peste care a asternut culori nostalgice… Pictorul Toamna”

Evoluam spre ceva, nu stim spre ce… dar e bine!

De la alegerile prezidentiale s-a asternut linistea… majoritatea credem ca mergem in directia buna. Bine, asa zic si eu, ca mergem in directia buna, si cu o astfel de afirmatie nu am spus nimic. Oamenii cred, insa, ca este de bun augur linistea asta. Cumva lucrurile incep sa functioneze. Asa o fi?! Nu stiu, vom vedea sau am sa vad; probabilitate subiectiva.

Neamtul vorbeste putin si face. Asteptam minuni de la el, ne-a cucerit cu modestia si alte calitati disparute de pe scena plina de puscariabili a politicii romanesti. Chestiune de timp… pana vedem infundand puscaria si pe alti actori politici. Nici nu ne-am fi gandit ca aceia care s-au perindat pe la nu stiu cate televiziuni, se uita acum la un televizor, alaturi de tot felul de detinuti. Nume grele din politica, fotbal, media, sunt prin inchisori… altii sunt la un pas de a ajunge acolo. Cred ca suntem tara europeana cu cei mai multi fosti ministri aflati in puscarie… aspect care arata calitatea umana a celor pusi sa conduca destinele acestei natii.

SAMSUNGPrin Sinaia

Ne lipseste constiinta aceasta, a lucrului facut bine si corect, a lucrurilor facute si pentru altii… deoarece asa trebuie, asta iti este obligatia, o data ajuns intr-o functie. Societatea nu poate functiona daca in fisa postului este trecut ceva si tu vrei doar pentru tine sa faci… Presupun ca fiecarui cetatean ii place ca DNA-ul, DIICOT-ul, Politia, aresteaza pe banda rulanta pe marii banditi ai tarii. Daca nu ar fi pornit motoarele, existenta lor nu ar mai fi fost justificata. Deci, ori curata societatea, ori vor disparea si ei, atunci cand statul va intra in colaps in urma hotiilor realizate de politicieni si marii oameni de afaceri.

Totusi, nu stiu spre ce ne indreptam, linistea asta ar insemna si ca toata lumea munceste, dar ar fi o erezie, ceva strigator la cer 🙂 sa credem asa ceva… ca ne-a venit pofta de munca, dupa 25 de ani… de democratie. Cred ca o data ajunsi in anumite functii, unii oameni au senzatia de perenitate, ca acolo vor sta pentru totdeauna. Se obisnuiesc cu binele, nu mai coboara din masini, se departeaza de prieteni si se invart doar in cercuri asa-zis inalte. De fapt, oamenii de aceeasi factura, pusi pe furat din avutia nationala, se intovarasesc foarte repede. Intr-o zi, insa, filmul se termina si realitatea plateste factura minciunii cu ani de puscarie. Citeam un articol despre fostul manager de la clubul Steaua… il vazusem pe Mihai Stoica si in realitate, cat si prin tot felul de emisiuni, la diferite evenimente. Era o gura bogata, in limbaj popular. Ei bine, nu am reusit sa citesc articolul, se numea ceva de genul „cum l-a schimbat puscaria…”, pentru ca ma uitam la doua poze. Una cu managerul Stelei inainte si una din prezent. Este ceva socant! Inainte era un barbat la vreo 40 de ani si acum pare sarit bine de 50 de ani, parul lui a devenit alb complet… pe mine, cel putin, m-a impresionat. Nu stiu ce a facut, nu mi-a placut niciodata de el, dar este dovada clara a felului cum curge timpul in alta realitate: aceea a penitenciarului.

Ma uitam la ministrul Fondurilor Europene, nu reuseste mare lucru in ce face, nu a dat drumul la marile linii de finantare, am vazut ca l-a dat de gol Corina Cretu, acum comisar european pe politica regionala. Aceasta i-a zis sa nu mai ceara bani europeni pentru proiecte care aveau prevazute finantare nationala si, ce mi s-a parut interesant, a fost faptul ca a fost indemnat inca o data sa foloseasca instrumentele financiare europene pentru creditarea IMM-urilor, pe care ministrul le refuzase 🙂 Lipsa de viziune, de seriozitate. Daca nu intelege ce se intampla…

Tinem insa directia 🙂 Nici nu credem ca avem una… este o iluzie!

irisIrisul din Brasov incepe sa se deschida… pe fundal, se vede fisa de concurs de la Marathon 7500, atat a mai ramas din ea dupa ploaia de pe Valea Cerbului si Bucsoiu. Asta este poza de ieri dimineata… cred ca pana duminica se deschide prima floare.

Momente si dileme prin Bucegi

Intai sa va arat cat de mari sunt irisii adusi in 2012… ca iar au crescut 🙂 Anul trecut a inflorit unul si asa am stabilit   ca este vorba de specia Iris Aphilla ssp. hungarica. In Parcul Natural Bucegi aceasta specie este mai rara ca floarea de colt… am mai zis eu de cateva ori, dar simt asa nevoia sa mai bat toba inca o data 🙂 Aceasta din urma, adica floarea de colt, o gasesti in multe locuri in zeci de exemplare, pe acest iris doar intr-o zona.

Bineinteles ca eu fac deseori ce mi se pare mie ca este bine si azi nu mai este doar o statiune de irisi, sunt mai multe. Am mai risipit din ei… mi s-a parut mie ca stateau cam inghesuiti 🙂 Si am de gand in acest an sa duc 5- 10 plante pe muntele Jepii Mari si alte 5- 10 plante in zona muntelui Moraru… in ultima zona este o mare diversitate floristica si nu trebuie sa lipseasca de acolo acel iris.

1Un ghiveci mare il tin afara, altul mai mic in casa… sa vad eu care frunze cresc mai repede, diverse 🙂 Sa nu uit sa repet istoricul acestei specii… prin anii ”60-’70  specia era destul de raspandita in niste poieni de sub un abrupt. In timp, padurea de molid s-a intins si a ocupat acele poieni, iar la poalele crengilor dese nu se poate dezvolta nimic. Intr-un singur loc mai ramasese circa 150 de plante… am taiat pe acolo tot si nu mai pot fi sufocate florile acestea…

2O masina veche, abandonata, nu au avut cum sa o fure cu totul…

3

Si am ajuns la o dilema, subiectul principal cred, 🙂 al articolului:

5Stiti ce este piatra aceasta? Unii da, cei mai multi nu…

Aceasta stanca atrage sute de oameni in fiecare an. De regula, eu ascult tot ce se spune despre Bucegi, calculez apoi pe baza a ceea ce stiu, nerespingand ca nefondat nimic… apoi trag concluziile mele. Nu imi bat joc de nimeni, fiecare crede in ce doreste. Uneori, nu ma pot abtine cand vad anumite prostii si atunci creez alte impresii. Ei bine, la aceasta piatra vin oameni care cred tot felul de lucruri. Unii nici nu fac poze pentru ca ei cred ca nu isi are rostul… nici macar nu vor apuca sa faca o poza ca se descarca bateriile/acumulatorul… Adica asa cred si de ce sa se mai oboseasca. Va dati seama ca este o prostie uriasa…

Este ca in Pestera Ialomitei unde multi cred ca daca nu ar fi iluminata electric nu s-ar putea intra decat cu torte, orice lanterna se stinge din cauza unor energii. Va dati seama, trebuie sa fii un pic normal si nu foarte destept, ca sa-ti dai seama ca nu este adevarat.

In schimb, sunt tot felul de lucruri care deocamdata nu au o explicatie, ceea ce nu inseamna ca trebuie aruncate la cosul de gunoi al mintii. Cum este la Vf. Bucura, cum nu este la Sfinx… la Sfinx nu este nimic, este doar o iluzie colectiva, toate documentele de la inceput de secol XX arata ca nu exista acel monument in forma actuala, era doar o stanca, caruia ulterior i-au fost adaugate prin sculptura anumite trasaturi umane… ceea ce nu prezinta totusi prea mare importanta si nu poate schimba semnifiicatiile de loc de cult al Platoului Babelor.

6Legat de acea piatra, intr-adevar sunt niste chestii ce retin atentia… pe masura ce apropii telefonul, liniutele de la semnal se pierd… aproape de stanca semnalul dispare 🙂 Da, poate fi interpretat in diferite feluri, intelegem ce dorim… poate ca este un punct mort si nu este semnal, poate este altceva… Deci chestia cu telefonul care isi pierde semnalul pe masura ce apropii telefonul de suprafata stancii, nu dupa stanca, este reala si o probez de cate ori trec pe acolo… asa imi place mie 🙂

Stanca, datorita formei sale, a indus unora ideea ca este un sarcofag din piatra sau piatra de la capataiul unui urias. Am citit si ca ar fi de origine nepamanteana 🙂

7Copacul in cadere a ocolit stanca, asa se spune…

Acum ar trebui sa mai adaug ceva… am un mare noroc, cred ca fiecare ne nastem pentru a face cateva lucruri. Este o mare eroare in care traim si aceasta se datoreaza materialismului care ne ocupa mintea. Astfel, nu putem evolua si altfel, ce se spune despre Dumnezeu pare o simpla poveste cand privesti de exemplu la un …Porsche Cayenne 🙂 Unde este El ca nu-L vedem, pe cand masina este in fata noastra. Lumea aceasta a fost conceputa de un Creator si noi suntem facuti pentru a vedea doar unele lucruri, probabil sunt o imensitate de alte lucruri pe care nu le vedem pentru ca nu am fost conceputi si pentru acelea… vom fi poate upgradati in timp 🙂

A doua zi, am aflat rasfoind o carte mai veche, ceva interesant. Odata, a fost ceva chiar in aceste locuri, unde este si piatra aceea si vorbim de documente ce atesta ce ar fi fost. Dar aceasta este cu totul deja alta poveste ce trebuie inclusa in ghidul zonei…

Mai departe de aceste locuri interesante se afla o grota:

8

9Aici sunt mai multe banci, probabil „oratorul” sta in capat si „ascultatorii” pe lateral 🙂 Oricum este o zona foarte linistita si usor accesibila

Bine, nu este acelasi lucru cu o alta grota, mult mai renumita si unde chiar ramai cu o amintire 🙂 🙂 Anul acesta am fost cu niste prieteni intr-o plimbare si am ajuns si la acea grota, nu aceasta din imagine. Pe la jumatatea drumului cand am facut un popas, am scris ceva pe niste biletele si le-am dat lor sa le tina, fara sa le deschida. Cand am ajuns si la acea grota, ei cascau de zor, nu se mai opreau… pe biletele asta si scria, ca vor casca intruna in acel loc. Asa se intampla mereu… si exista evident o explicatie 🙂

10Am zis sa merg cand vor mai sta ploile acestea si pe la acele varfuri stancoase, dar sa fie vreme buna, sa te poti plimba in voie 🙂 Nu am mai fost de vreo 3 ani pe acolo…

11Un peisaj superb, nu ai cum sa nu ai pofta de mancare daca pregatesti masa in asemenea mod… cred ca ma iau si eu de treaba asta dupa 65 de ani, vii la cort/rulota si pierzi timpul la un foc 🙂

12Prin curtea unui canton silvic… zic eu sa fac niste poze, poate cade intr-o zi si nu mai avem nicio urma a ceea ce era odinioara 🙂 Zici ca-i stana de langa Cheile Ursilor…

13Iar cu poza aceasta v-am convins.  Marturisesc ca am fost foarte impresionat de aceasta masina… ar fi trebuit expusa undeva mai in centrul orasului, ar fi o atractie

Sa inchei cu peisaje de prin padure:

14

15Ce frumusete 🙂 Uneori, dupa ploaie, padurea incremeneste, este o liniste totala… apoi incepe o pasare sa cante, dupa ea altele, natura se trezeste… foarte frumos sa mergi prin ceata, dupa ploaie si sa nu fie multa umezeala in aer, pe ramuri, sol, dupa o ploaie scurta…

Bine, acesta a fost un mic antrenament ca ulterior a plouat doua ore ca intr-un scenariu apocaliptic implicand fulgere, tunete, grindina…

16

Dupa un astfel de periplu trebuie sa luam o pauza muzicala 🙂 Ajung 7 minute de muzica mai veche!

Astazi se aprinde iluminatul festiv la Sinaia

Pare o zi frumoasa 🙂 Cel putin aceasta este impresia cand privim spre Bucegi:

9

10

Sa revin la subiect…azi la Sinaia va fi cum a fost la Busteni pe 6 decembrie. Probabil, evenimentul fiind mai bine mediatizat, vor fi multi localnici si turisti.

2Fiind o zi linistita 🙂 nici cuvintele multe nu isi au rostul 🙂

Sa aveti un week-end cat mai placut!

Ascultand muntele, ascultandu-te pe tine

Ati gandit vreodata astfel…adica se aduna multe chestii, sunt mici, dar multe, si tot le amanati? Posibil! Dar daca iti iei liber si lucrezi pentru a-ti usura zilele urmatoare, cum ar fi? :))

Asa am facut eu ieri. Am amanat tot ce trebuia sa fie ca o zi de munca. Dar nici liber nu am fost si nici munca multa nu am depus. Insa mi-am usurat programul pentru mai multe zile, vreo 6-7.

Prin urmare, dimineata plec pregatit de job, dar si cu rucsacul dupa mine. Un rucsac mai mare, cu mai multe in el. Mai intai merg in centrul Busteniului, platesc ceva facturi, fac niste copii xerox, cumpar ce mai imi trebuia pe munte, discutii, in fine, rezolv ce mai trebuia si plec. In loc de ora 9 cat pronosticasem dis-de-dimineata, ajung la intrarea in traseul de pe Valea Jepilor pe la ora 10 si ceva.

1Busteanul 🙂

Zic eu sa si alerg putin 🙂 Sa mai fac ceva antrenament, ca vine Maratonul 7500. Gasesc un bustean cazut, las rucsacul si scot din el alte haine, alt tricou, alta incaltaminte, alti pantaloni :)) Pana imi dau cu o crema de genunchi cu care m-a pacalit o tanti la un magazin de naturiste si cu alta crema pe brate si spate, trece timpul. Beau o limonada, ma uit in jos pe poteca, nu venea nimeni ca sa vada cum ma pregatesc ca mireasa de nunta, pana la urma plec. Rucsacul cam incomod, dar asta este, nu ma impiedic eu de un lucru 🙂

Urc repede, cu gandul ca poate nu mai imi da semne genunchiul, dar parca m-a auzit si incepe sa nu fie de acord cu mine. Si eu care imi dadusem cu crema. Dar eu imi dau cu crema nu pentru efect, fiind o pacaleala, ci asa,ca sa ma auto-sugestionez ca este bine ce fac :)) Mi-am dat cu crema, este perfect! Numai ca…nu era!

Urc parca mai incet. In dreapta jos, se aude un motor de Dacie, o fi careva dupa piatra, imi spun, mai tarziu, de mai sus, vad urcand pe drumul spre refugiul din Valea Spumoasa o Dacie alba. Dupa furat ceva, cine stie 🙂

Nu ridic capul la un zgomot de deasupra, este telecabina, cand zgomotul este mai slab, atunci intra in statie, cand se aude fier lovit de fier, este la un stalp, stiu si la care stalp fara sa fie nevoie sa ma uit. Nimeni in fata, nimeni in lateral, nici un sunet, doar vantul misca ramurile.

2Salvamontisti la podul de zapada

La circa 200 metri de traversarea apei Vaii Jepilor, aud o voce. Era un barbat, mai sus putin, prind si mirosul unui parfum, erau un el si o ea. Ii depasesc repede, mai sus intalnesc un alt grup, unul dintre ei avea un tricou cu EcoMarathon, dar nu-l stiu pe posesor. Nici el pe mine 🙂 Continui. Vad, aud,  ma gandesc ca iar este plina valea de oameni.

Trec pe langa o fata si un baiat ce stateau cu picioarele in apa. Chiar este fain, sa mergi pana la jumatatea vaii si sa stai pe bolovani, cu picioarele in apa, sub un soare potolit de o adiere usoara de vant. Mai sus de ei, salvamontisti. Poate inscenau ceva, acesta este primul meu gand cand il vad pe un tip filmand cu o camera. Ma uit ce filmeaza, era o capra neagra. Buna ziua, buna ziua, si mai departe. Nu dau mana cu ei, si nici ei cu mine, pentru ca nu ar fi o placere pentru nimeni, deci de ce sa ne prefacem…oricum era distanta intre noi.

3

4Erau chiar la podul de zapada de care am mai scris.  Merg la fel, cu acelasi ritm, si ma gandesc ca oamenii acestia poate chiar faceau ceva treaba pe la zapada aceea. Dar oricum este aiurea, miscam un bat, hai sa ne filmam. Gata, nu mai zic nimic, bine ca faceau, daca nu era iar o regie cu pericol maxim, interventie dificila, inaccesibilite si totusi noi, :)) Sa o tina tot asa!

6Uitati cat de mare este haul sub podul de zapada, o privire din partea de sus

7Cascada Caraiman

8Cu sageata rosie, cameramanul salvamontistilor filma, nu stiu ce facea personajul cu sageata verde la marginea podului de zapada. Poate incercau sa demonstreze ca nu se rupe podul. Pai si astfel de poduri, nu se rup ele cand vrei tu, ci se rup odata si pe neasteptate…cine stie, poate totusi au facut un lucru bun, nu doar au pus pe cineva sa-i filmeze. Vine week-end-ul maine, si iar vor trece pe acolo sute de turisti, cine stie ce se poate intampla.

Liniste si mirosuri de plante inflorite, vad si un crin de padure, cam palit. Cascada Caraiman avea apa mai putina, incepe sa se diminueze debitul de apa. Intru in Hornurile Caraimanului, privesc spre vale, aud in spate, de sus, niste pasi, nu ma intorc bine, ca ma striga un prieten din liceu. Stam un pic de vorba, schimbam impresii si nr. de telefon, ne-am si auzit mai tarziu, apoi ne despartim. El cobora.

Pana sa ma intalnesc cu el, zarisem un cioban cu o bata, cobora si el. Interesant este ca el nu ma vazuse, desi vezi mai bine de sus spre vale. Cum tindea sa coboare pe o scurtatura, il abordez repede. Putin comunicativ, dar aflu ca venea de la o stana din muntele Batrana. Fugise probabil 🙂 ori dupa bautura, ori de la stana…sau poate avea el o treaba :)). Se vedea dupa ochii lui albastri-tulburii… Era si bosumflat, nu avea toti boii acasa. L-am lasat sa se duca…inainte de a-mi spune el ca mai sus, poteca este mai buna :)) Poate ca trebuia sa-i spun si eu cate curbe mai am de dat pana ajung la fosta cabana Caraiman.

Urc usor, fara graba, cu ochii la telecabina, la peisaje, mananc o ciocolata. In linistea aceea perfecta s-a auzit un zgomot mic, de undeva de departe. Intotdeauna trebuie sa fii atent pe munte, ca niciodata nu esti singur, doar tu cu tine. Pe jos, pietre multe, fiecare pas facut de mine se auzea la distanta. Merg usor, si repetarea zgomotului imi lasa certitudinea ca merg bine :). Nu mirosea a nimic, nu se vedea nimic, deci pe aproape era un animal. Dar ce animal? Pana la urma tot apropiindu-ma de o zona impadurita pe langa care trecea poteca, localizez zgomotul. Un animal rontaia un plastic, nu-l vedeam fiind ascuns de niste jnepeni. Poteca trecea la mica distanta, asa ca merg usor si ajung vizavi. Dupa cum se auzea plasticul, doar un urs il chinuia in asemenea mod.

9Jnepeni, acolo era ursul

10Putin in dreapta jnepenisului, o cruce veche 😉 ca efect de moment :))

Daca miscam pietrele, ii atrageam atentia cu siguranta. Pana la urma, mai sus, il si vad si ma opresc la o distanta nici prea mare, dar nici prea mica, si-l privesc. Gasesc ca este indicat sa si mananc un sandwich, in timp ce-i fac poze. Nu era un urs mare.

11

12Era micut, dar s-a razgandit repede si a venit inapoi

13

14Acolo avea locul unde depozita gunoaiele stranse

15Cobora in traseul turistic

16

17

18Nu era deloc atent, asa ca nu m-a observat cand am ajuns deasupra lui. Niste turisti care coborau, cand au vazut ca poteca trece la un metru de urs, s-au intors  la telecabina Babele.

Aproape de cabana un caine latra, il admonestez repede: „Ma’, tie iti este rau?!” Cainele mai latra de vreo 2-3 ori si tace, nefiind bagat in seama. Nimeni pe afara la fosta cabana, plec mai departe spre Brana Caraimanului. Pana la Crucea de pe Caraiman, ma intalnesc cu 8 persoane. Liniste totala pe aceasta poteca pitoreasca.

19Nu zaresc nicio capra neagra pe versantii de mai jos, vad la un moment dat Cascada Caraiman, jos de tot. Aud un falfait usor, nici nu ma uit, ca stiu iar ce este 😉 nu este mare lucru…mergi de mai multe ori pe munte si te prinzi de mersul naturii. Sunt niste pasari prietenoase, ce zboara prin preajma oamenilor, de pe o stanca pe alta. Acestea privesc la oameni, ciripesc putin si fug pe o alta piatra, si tot asa fac o vreme. Daca esti atent, nu ti se pare ca ele cauta ceva. Doar privesc curioase. Pana la urma descopar un fel de cuib pe o stanca verticala, la circa 20 m distanta de poteca.

20Cabana Caraiman, in spate

Fluturi si pietre imi trec prin fata ochilor, le clasific din mers pe unele. Legat de geologie, era un alt motiv al acestei zile. Nu pot sa dau multe detalii, dar niste cunostinte analizeaza Bucegii in cadrul unui proiect de reconstituire a ceva, si eu sunt cu partea din teren. Asa am gasit si acei melci de milioane de ani. Bine, pentru o astfel de descoperire ar trebui sa-ti aprecieze cineva acest rezultat, confirmat de specialistii de la muzeul Antipa, dar stiti cum este la noi, un biet nebun 🙂 Sunt si o persoana reticenta… Doar ca eu pot lua bucati intregi de pamant cu cochilii palpabile, nu fosile, pietre, si altii nu. Si cu trecerea timpului, ma conving ca mai bine asa, ma mai uit eu la ei din cand in cand, mai postez imagini pe blog.

O pietricica se aude cazand de pe o stanca, ridic privirea, era o capra neagra. Pana sa fuga, ii fac cateva poze:

21

22

23

24

25

26Cascada

27Pe acolo isi facea veacul ursuletul, probabil a fost lasat de ursoaica in acest an, sa se descurce singur

28Un fluturas mic, Zygaena filipendulae. Anul trecut, am gasit o specie noua de Zygaena, neatestata inca in Bucegi

29Foarte frumoase astfel de grote cu mica verdeata in fata

Mai continui si maine, cu o altfel de descriere, cu alte poze.

Uitasem! Pe munte, intalnesc deseori turisti care au in buzunare…mici piramide. Am si mers cu zeci de astfel de persoane. Cica efectul de piramida, chestii din acestea, energie maxima daca se apropie de cuartite (cristale) neatinse de om. M-am gandit eu sa rog un prieten tamplar, sa-mi faca din placaj, fetele unei piramide, sa le uneasca, dar sa fie gol in interior si sa nu aiba baza. Pentru stabilitate sa prinda fetele in suruburi. Sa aiba intre 40-50 cm inaltime.

Apoi eu o intorc cu varful in jos si umplu golul cu cristale verzi, albe, albastre, galbene, rosii, ca sunt destule pe munte, prin locuri neumblate. Fiecare piatra o lipesc de alta, nu ma intrebati cu ce sau cum, si la urma desfac suruburile, si gata piramida, o sa vad ce finisari mai sunt de facut. Placajul m-ar ajuta sa aranjez cat mai bine pietrele, sa aiba forma de piramida. Ia sa vedem :)) Poate este gata vara aceasta, sa vedem cu timpul…

Zgomot, meditatie, liniste…de week-end

Vine week-end-ul, am auzit ca si astazi este sarbatoare…cam multe sarbatori, parca de la o zi la alta sunt si mai multe sarbatori si mai multe zile libere 🙂

Acum incepe frenezia de iarna, cu „merg la munte, zapada si schi”, coloane de masini. Prin Capitala am auzit ca nici macar un fulg de zapada nu a cazut, dar ce spun eu de Bucuresti cand nici macar la Comarnic nu este zapada…aici la vreo 17 km.

1

Bine ca se incheie campania electorala, oamenii au fost mai apatici ca niciodata, circ am vazut destul pe la tv. Cel mai tare m-a amuzat un lucru, aici in Busteni :)) Sunt pdl-isti infocati care nu au fost de acord cu decizia primarului, de asemenea PDL, de a lasa amplasat vizavi de Primarie un balon cu candidatul USL la Camera Deputatilor, dl. Mircea Rosca.

Intr-un oras in care membrii PDL sunt mai bine de jumatate din cetatenii cu drept de vot, sa vii tu cu balonul USL si sa-l pui in fata Primariei este cel putin de domeniul fantasticului. Si de cand a aparut balonul, pdl-istii credinciosi partidului, spun in stanga si dreapta, „a dat jos balonul ieri”. Dar ieri este mereu si balonul tot acolo :)) Cred ca simt nevoia asa sa se amageasca intre ei. Pai daca primarul a fost de acord, o fi avand dumnealui vreun plan :)) Altfel tragea cu o prastie, o pusca, cu ceva acolo, de pe la balcoanele Primariei.  Daca este acolo, inseamna ca vrea sa fie acolo :)) Deci bine ca se termina si aceasta campanie…totusi, cum naiba sa tii balon USL de 5 metri in curtea PDL?! Pe bani nu scrie si numele partidului…asta era de fapt, acum am venit de acasa 😉

2Un bulgare de pamant, de lut 🙂 …in el sunt prinsi melci milenari. Acum ce sa spun, ca am doar unul, un bulgare, cand eu am luat mai multi…oricum nu stie nimeni de unde i-am luat asa ca, tot eu va trebui sa iau o decizie ca unele lucruri sa nu se piarda.  Cam slaba scuza dar atunci mi se paruse ca se poate produce o surpare si n-aveam chef sa sap cativa metri.

Intre timp insa, ca sa ma distrez sau sa-mi mentin atentia maximizata, cu o mica pila si alte ustensile incerc sa mai eliberez din gasteropode. Atinsi mai tare se sfarama…melcii astia i-am mai postat, dar din cand in cand mai eliberez cate unul de pamant. Este impropriu zis melcii, pentru ca doar cochiliile mai sunt de ei. Dormeau ei somn milenar la cativa metri adancime…vedeti?, nimic nu este vesnic, nici macar somnul lor, milenar :))

Chestia cu nu stie nimeni este spusa asa, mereu mai stie si altcineva :)) Cum este cazul lui Cristian Cioaca…bine ca l-au arestat. Oricum va ramane in istorie dosarul acesta.

Mi-a placut ce au spus procurorii, motivand astfel necesitatea arestarii. Am sa redau mai multe randuri, ce arata cat de realisti sunt unii oameni ai legii…mai devreme sau mai tarziu isi va recunoaste si Cioaca, fapta.

„Ca urmare, neluarea fata de autorul infractiunii a unor masuri ferme dupa descoperirea unor elemente probatorii noi, care au caracterul unui moment de cotitura in evolutia anchetei, in conditiile existentei unei atentii fara precedent din partea opiniei publice in legatura cu parcursul prezentului dosar, atentie nezdruncinata sau chiar intensificata de trecerea unui interval important de timp de la comiterea faptei, ar incuraja satirizarea unei infractiuni deosebit de grave, ar tulbura opinia publica si i-ar afecta grav increderea intr-un sistem real de valori, generand atitudini de neincredere la adresa organelor statului chemate sa protejeze ordinea sociala”, subliniaza procurorii.

„Inculpatul, in calitate de ofiter de politie, obligat sa vegheze la respectarea si aplicarea legii, nu numai ca a incalcat grav ordinea de drept prin uciderea propriei sotii, dar s-a si folosit de pregatirea si experienta sa profesionala pentru a ascunde urmele infractiunii, cunoscand faptul ca mijloacele de tehnica criminalistica existente in dotarea organelor de urmarire penala la momentul respectiv, faceau extrem de dificila detectarea urmelor de sange aflate sub noul strat de vopsea”, sustin anchetatorii.

„Procurorii mai afirma ca toate aceste imprejurari au condus la transformarea regretabila a victimei unei infractiuni de omor (comisa de propriul sot, ofiter de politie, in apropierea copilului minor al acestora), in sursa de divertisment, de umor de situatie – fapt de notorietate, care nu mai necesita administrarea de probe”.

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13754110-cristian-cioaca-fost-adus-arestul-central-politiei-capitalei.htm

3Cateodata ma relaxez asa…asez laptop-ul pe o masuta, masuta langa fotoliu…in stanga este o ramura de care am agatat mai multe cosulete. In fiecare cosulet sunt lucruri mici care imi trebuie si nu stau sa le caut peste tot, dintr-o privire cuprind toate cele 5 cosulete. Le am de la Ion, tiganul, care vinde fructe de padure pe la Cota 1400 :)) Mi le-a adus dupa…vreo doua luni :)))

4Evident ca tot dintr-o privire cuprind si peretele pe care am agatat tot felul…spre mirarea unora, dar se obisnuiesc cate unii, in timp…cand nu mai imi plac le dau jos, iar le asez sau le inlocuiesc…dupa „inspiratie”. Parintele Ioanichie sta si el pe aproape, intr-o imagine data de staretul Schitului Sf. Ana. Fotografia facuta de mine parintelui sta pe mormantul dumnealui de la manastirea din localitatea Rus…o mare multumire pentru mine, asa a vrut Dumnezeu sa fie.

Pe perete sunt mai ales fişele de concurs de la Maratonul de 92 km al Bucegilor…frunze, alte bazaconii 😉

5Si cateva povesti frumoase…

6O privire satelitara…din care nu putea lipsi o piatra superba. L-am denumit cand l-am gasit, mai mult in gluma, „Artefactul Diluvian”. Zacea in albia unei vaii seci, ingropat cam 3/4. L-am scos, ca am vrut sa pozez si un astfel de calcar. Cand l-am eliberat de pamant si nisip si l-am vazut…am fost surprins. Are parca un fel de ochi, aduce a pui de pterodactil, este o forma ciudata. Ca este greu de transportat este o alta poveste…dar il aduceam eu si de la 1000 km 😉 Cand trebuie, trebuie. La anul, nu l-am mai gaseam…il acopereau aluviunile din primavara.

Mai stau acum si cu gandul la spusele unui prieten, care alaturi de altii, renumiti in domeniu, cerceteaza Bucegii…si altfel. Spunea el, ca exista o legatura stransa intre ceea ce se afla in subsolul unei zone traversate (de noi) si psihicul uman.

7Daca ridic privirea peste laptop ca sa imi odihnesc ochii…peisajul este pe placul meu. Logic, devreme ce eu l-am pus in scena. Artefactul cel semet, sculptat in cine stie cat timp, fluturasul cel frumos pictat pe coji de oua, diverse, o icoana cu niste portite. Tot de la parintele Nicolae, staretul de la Schitul Sf. Ana, o am. Intr-o zi, era mai tarziu, era ceata si vreme inchisa, parea ca vine noaptea mai repede, eu coboram…ne-am vazut, ne-am salutat si parintele mi-a dat icoana. Eu nu am vrut sa o iau dar mi-a zis ca daca ma intalnesc cu vreun urs sa i-o arat, si pleaca. Altii probabil ar fi ras, dar eu nu am ras. Pur si simplu chiar am crezut. Dar bine, oricum nu cu ursii am eu o problema. Eu cobor indiferent de ce se spune, si ziua, si noaptea…ursul nu este agresiv decat daca ii creezi situatii.

8Apropo de urs, acum vreo doi ani, am gasit un craniu de urs, eram mai multe persoane, si Matrix a reusit sa-i scoata maselele si dintii…acasa le-a prelucrat, dat cu un lac si ne-a dat fiecaruia asemenea amintiri. Spunea el ca a incercat cu un burghiu sa le dea cate o gaura dar nu a reusit :))

10Aceia sunt alta specie de melci, Mastus Transsylvanicus, de asemenea sunt doar cochiliile. Melcii din aceasta specie reprezinta o alta curiozitate a naturii…o sa revin pe viitor cu un subiect.

11

12Fiecare piatra cu istoria ei…

14Pene…un porumbel a fost prins si mancat de o pasare rapitoare. La locul intamplarii au ramas urmele, si ale unuia, si ale altuia.

15Sub razele soarelui…

Vremea care imi place!

Imi place vara, alteori si toamna, de nevoie nu de bunavoie. Nu imi place frigul asa prostesc, continuu…dar uneori imi place gerul care pare ca iti „musca” din obraji. Dar pentru asta trebuie sa fie zapada si drumul de parcurs sa fie scurt.

Si ieri si astazi vremea este la fel in Valea Prahovei si in Bucegi. Adica muntele este in ceata, in oras ploua usor, oricine stie ca pe munte acum ninge. Cat de mult ninge chiar nu as vrea sa aflu. Este deprimant sa stii ca pana in aprilie-mai vezi zapada pe munte :))

Dar pe o astfel de vreme, prin padure sau parc poate fi relaxant:

Vf. Claia Mare o prelungire spre est a muntelui Jepii Mici

Se zareste prin ceata, albul zapezii…acolo nu as vrea sa fiu 🙂

In urcare

Am intrat in ceata

Copaci invaluiti de o mantie…tacuta.

Frunzele fosneau sub picioare, liniste deplina, miros de padure, putina umezeala in aer, copaci parca incremeniti

O furca de intors fanul, daca avea doar trei brate il denumeam trident…seamana si cu un fulger intors…unde era artistul/poetul. A, nu v-am spus: Matrix scria acum vreo 10 ani poezii. Dar eu am citit una tot asa de mult si am murit de ras…poate o fi uitat ca am ras si reusesc sa-l conving sa iau una din ele…pentru aici :)) Iar am ras, se pare ca nu ma pot abtine nici acum!

Mai departe venea o vale…dinspre aceasta razbateau pasi…vreun animal mergea. Mai repede il auzeam noi de pe acest platou impadurit decat el pe noi. Prin ceata asta deasa nu am vazut ce era…

Un peisaj superb, un colt de natura frumoasa, imortalizat…

Incepuse sa ninga usor, parea mazariche, nu fulgi…caderea lor pe frunze semana cu aruncatul orezului peste miri, acelasi sunet, putin diferit…doar cadeau pe frunze. Sa asculti linistea…uneori nu este inspaimantatoare…prea multa liniste 🙂 Depinde de locul unde te afli…si de starea de spirit :)))