Ascultand muntele, ascultandu-te pe tine

Ati gandit vreodata astfel…adica se aduna multe chestii, sunt mici, dar multe, si tot le amanati? Posibil! Dar daca iti iei liber si lucrezi pentru a-ti usura zilele urmatoare, cum ar fi? :))

Asa am facut eu ieri. Am amanat tot ce trebuia sa fie ca o zi de munca. Dar nici liber nu am fost si nici munca multa nu am depus. Insa mi-am usurat programul pentru mai multe zile, vreo 6-7.

Prin urmare, dimineata plec pregatit de job, dar si cu rucsacul dupa mine. Un rucsac mai mare, cu mai multe in el. Mai intai merg in centrul Busteniului, platesc ceva facturi, fac niste copii xerox, cumpar ce mai imi trebuia pe munte, discutii, in fine, rezolv ce mai trebuia si plec. In loc de ora 9 cat pronosticasem dis-de-dimineata, ajung la intrarea in traseul de pe Valea Jepilor pe la ora 10 si ceva.

1Busteanul 🙂

Zic eu sa si alerg putin 🙂 Sa mai fac ceva antrenament, ca vine Maratonul 7500. Gasesc un bustean cazut, las rucsacul si scot din el alte haine, alt tricou, alta incaltaminte, alti pantaloni :)) Pana imi dau cu o crema de genunchi cu care m-a pacalit o tanti la un magazin de naturiste si cu alta crema pe brate si spate, trece timpul. Beau o limonada, ma uit in jos pe poteca, nu venea nimeni ca sa vada cum ma pregatesc ca mireasa de nunta, pana la urma plec. Rucsacul cam incomod, dar asta este, nu ma impiedic eu de un lucru 🙂

Urc repede, cu gandul ca poate nu mai imi da semne genunchiul, dar parca m-a auzit si incepe sa nu fie de acord cu mine. Si eu care imi dadusem cu crema. Dar eu imi dau cu crema nu pentru efect, fiind o pacaleala, ci asa,ca sa ma auto-sugestionez ca este bine ce fac :)) Mi-am dat cu crema, este perfect! Numai ca…nu era!

Urc parca mai incet. In dreapta jos, se aude un motor de Dacie, o fi careva dupa piatra, imi spun, mai tarziu, de mai sus, vad urcand pe drumul spre refugiul din Valea Spumoasa o Dacie alba. Dupa furat ceva, cine stie 🙂

Nu ridic capul la un zgomot de deasupra, este telecabina, cand zgomotul este mai slab, atunci intra in statie, cand se aude fier lovit de fier, este la un stalp, stiu si la care stalp fara sa fie nevoie sa ma uit. Nimeni in fata, nimeni in lateral, nici un sunet, doar vantul misca ramurile.

2Salvamontisti la podul de zapada

La circa 200 metri de traversarea apei Vaii Jepilor, aud o voce. Era un barbat, mai sus putin, prind si mirosul unui parfum, erau un el si o ea. Ii depasesc repede, mai sus intalnesc un alt grup, unul dintre ei avea un tricou cu EcoMarathon, dar nu-l stiu pe posesor. Nici el pe mine 🙂 Continui. Vad, aud,  ma gandesc ca iar este plina valea de oameni.

Trec pe langa o fata si un baiat ce stateau cu picioarele in apa. Chiar este fain, sa mergi pana la jumatatea vaii si sa stai pe bolovani, cu picioarele in apa, sub un soare potolit de o adiere usoara de vant. Mai sus de ei, salvamontisti. Poate inscenau ceva, acesta este primul meu gand cand il vad pe un tip filmand cu o camera. Ma uit ce filmeaza, era o capra neagra. Buna ziua, buna ziua, si mai departe. Nu dau mana cu ei, si nici ei cu mine, pentru ca nu ar fi o placere pentru nimeni, deci de ce sa ne prefacem…oricum era distanta intre noi.

3

4Erau chiar la podul de zapada de care am mai scris.  Merg la fel, cu acelasi ritm, si ma gandesc ca oamenii acestia poate chiar faceau ceva treaba pe la zapada aceea. Dar oricum este aiurea, miscam un bat, hai sa ne filmam. Gata, nu mai zic nimic, bine ca faceau, daca nu era iar o regie cu pericol maxim, interventie dificila, inaccesibilite si totusi noi, :)) Sa o tina tot asa!

6Uitati cat de mare este haul sub podul de zapada, o privire din partea de sus

7Cascada Caraiman

8Cu sageata rosie, cameramanul salvamontistilor filma, nu stiu ce facea personajul cu sageata verde la marginea podului de zapada. Poate incercau sa demonstreze ca nu se rupe podul. Pai si astfel de poduri, nu se rup ele cand vrei tu, ci se rup odata si pe neasteptate…cine stie, poate totusi au facut un lucru bun, nu doar au pus pe cineva sa-i filmeze. Vine week-end-ul maine, si iar vor trece pe acolo sute de turisti, cine stie ce se poate intampla.

Liniste si mirosuri de plante inflorite, vad si un crin de padure, cam palit. Cascada Caraiman avea apa mai putina, incepe sa se diminueze debitul de apa. Intru in Hornurile Caraimanului, privesc spre vale, aud in spate, de sus, niste pasi, nu ma intorc bine, ca ma striga un prieten din liceu. Stam un pic de vorba, schimbam impresii si nr. de telefon, ne-am si auzit mai tarziu, apoi ne despartim. El cobora.

Pana sa ma intalnesc cu el, zarisem un cioban cu o bata, cobora si el. Interesant este ca el nu ma vazuse, desi vezi mai bine de sus spre vale. Cum tindea sa coboare pe o scurtatura, il abordez repede. Putin comunicativ, dar aflu ca venea de la o stana din muntele Batrana. Fugise probabil 🙂 ori dupa bautura, ori de la stana…sau poate avea el o treaba :)). Se vedea dupa ochii lui albastri-tulburii… Era si bosumflat, nu avea toti boii acasa. L-am lasat sa se duca…inainte de a-mi spune el ca mai sus, poteca este mai buna :)) Poate ca trebuia sa-i spun si eu cate curbe mai am de dat pana ajung la fosta cabana Caraiman.

Urc usor, fara graba, cu ochii la telecabina, la peisaje, mananc o ciocolata. In linistea aceea perfecta s-a auzit un zgomot mic, de undeva de departe. Intotdeauna trebuie sa fii atent pe munte, ca niciodata nu esti singur, doar tu cu tine. Pe jos, pietre multe, fiecare pas facut de mine se auzea la distanta. Merg usor, si repetarea zgomotului imi lasa certitudinea ca merg bine :). Nu mirosea a nimic, nu se vedea nimic, deci pe aproape era un animal. Dar ce animal? Pana la urma tot apropiindu-ma de o zona impadurita pe langa care trecea poteca, localizez zgomotul. Un animal rontaia un plastic, nu-l vedeam fiind ascuns de niste jnepeni. Poteca trecea la mica distanta, asa ca merg usor si ajung vizavi. Dupa cum se auzea plasticul, doar un urs il chinuia in asemenea mod.

9Jnepeni, acolo era ursul

10Putin in dreapta jnepenisului, o cruce veche 😉 ca efect de moment :))

Daca miscam pietrele, ii atrageam atentia cu siguranta. Pana la urma, mai sus, il si vad si ma opresc la o distanta nici prea mare, dar nici prea mica, si-l privesc. Gasesc ca este indicat sa si mananc un sandwich, in timp ce-i fac poze. Nu era un urs mare.

11

12Era micut, dar s-a razgandit repede si a venit inapoi

13

14Acolo avea locul unde depozita gunoaiele stranse

15Cobora in traseul turistic

16

17

18Nu era deloc atent, asa ca nu m-a observat cand am ajuns deasupra lui. Niste turisti care coborau, cand au vazut ca poteca trece la un metru de urs, s-au intors  la telecabina Babele.

Aproape de cabana un caine latra, il admonestez repede: „Ma’, tie iti este rau?!” Cainele mai latra de vreo 2-3 ori si tace, nefiind bagat in seama. Nimeni pe afara la fosta cabana, plec mai departe spre Brana Caraimanului. Pana la Crucea de pe Caraiman, ma intalnesc cu 8 persoane. Liniste totala pe aceasta poteca pitoreasca.

19Nu zaresc nicio capra neagra pe versantii de mai jos, vad la un moment dat Cascada Caraiman, jos de tot. Aud un falfait usor, nici nu ma uit, ca stiu iar ce este 😉 nu este mare lucru…mergi de mai multe ori pe munte si te prinzi de mersul naturii. Sunt niste pasari prietenoase, ce zboara prin preajma oamenilor, de pe o stanca pe alta. Acestea privesc la oameni, ciripesc putin si fug pe o alta piatra, si tot asa fac o vreme. Daca esti atent, nu ti se pare ca ele cauta ceva. Doar privesc curioase. Pana la urma descopar un fel de cuib pe o stanca verticala, la circa 20 m distanta de poteca.

20Cabana Caraiman, in spate

Fluturi si pietre imi trec prin fata ochilor, le clasific din mers pe unele. Legat de geologie, era un alt motiv al acestei zile. Nu pot sa dau multe detalii, dar niste cunostinte analizeaza Bucegii in cadrul unui proiect de reconstituire a ceva, si eu sunt cu partea din teren. Asa am gasit si acei melci de milioane de ani. Bine, pentru o astfel de descoperire ar trebui sa-ti aprecieze cineva acest rezultat, confirmat de specialistii de la muzeul Antipa, dar stiti cum este la noi, un biet nebun 🙂 Sunt si o persoana reticenta… Doar ca eu pot lua bucati intregi de pamant cu cochilii palpabile, nu fosile, pietre, si altii nu. Si cu trecerea timpului, ma conving ca mai bine asa, ma mai uit eu la ei din cand in cand, mai postez imagini pe blog.

O pietricica se aude cazand de pe o stanca, ridic privirea, era o capra neagra. Pana sa fuga, ii fac cateva poze:

21

22

23

24

25

26Cascada

27Pe acolo isi facea veacul ursuletul, probabil a fost lasat de ursoaica in acest an, sa se descurce singur

28Un fluturas mic, Zygaena filipendulae. Anul trecut, am gasit o specie noua de Zygaena, neatestata inca in Bucegi

29Foarte frumoase astfel de grote cu mica verdeata in fata

Mai continui si maine, cu o altfel de descriere, cu alte poze.

Uitasem! Pe munte, intalnesc deseori turisti care au in buzunare…mici piramide. Am si mers cu zeci de astfel de persoane. Cica efectul de piramida, chestii din acestea, energie maxima daca se apropie de cuartite (cristale) neatinse de om. M-am gandit eu sa rog un prieten tamplar, sa-mi faca din placaj, fetele unei piramide, sa le uneasca, dar sa fie gol in interior si sa nu aiba baza. Pentru stabilitate sa prinda fetele in suruburi. Sa aiba intre 40-50 cm inaltime.

Apoi eu o intorc cu varful in jos si umplu golul cu cristale verzi, albe, albastre, galbene, rosii, ca sunt destule pe munte, prin locuri neumblate. Fiecare piatra o lipesc de alta, nu ma intrebati cu ce sau cum, si la urma desfac suruburile, si gata piramida, o sa vad ce finisari mai sunt de facut. Placajul m-ar ajuta sa aranjez cat mai bine pietrele, sa aiba forma de piramida. Ia sa vedem :)) Poate este gata vara aceasta, sa vedem cu timpul…

Paralele…montane si mediatice

Am sa incep cu un „motto” lung, de fapt un comentariu recent, scris de d-na Mariana, la articolul din data de 12 noiembrie 2012. Este vorba de acel articol cu oprirea tranzitului ilegal spre zona inalta a Bucegilor.

„Citind aici, începând cu „interesantul” motto şi până la final, mă gândesc că ceea ce faci tu, unora li se pare probabil o încercare de genul „să goleşti oceanul cu linguriţa”. Mă bucur totuşi că mai sunt şi persoane care te susţin, într-o formă sau alta, care măcar apreciază acţiunile tale.
Da, chiar dacă este foarte greu să se mişte într-o direcţie bună nişte lucruri, chiar dacă sunt riscuri, cred că trebuie procedat în continuare cu insistenţă, cu perseverenţă, cu multă stăruinţă şi trebuie să apară şi rezultatele.
Lumea în care trăim parcă s-a depărtat prea mult de nişte valori, este prea multă superficialitate şi vulgaritate, tinerilor li se induce doar ideea de distracţie,”la maxim”, trăim după modelul „trăieşte clipa” şi „după noi potopul”. Ce protecţie a mediului, dragoste faţă de întreaga natură, faţă de munte, de pădure şi alte nebunii visează unii ? Poate exagerez un pic, dar cred că nu foarte mult.
Dar, totuşi, nu asta poate fi calea cea bună, ea trebuie schimbată.
Revenind la Bucegi, da, cred că e bine să scrii mereu şi să prezinţi mereu imagini grăitoare, despre toate neregulile, despre nepăsare, despre trasee neglijate, indicatoare ruginite uitate, monumente abandonate, legi încălcate, sfidate, etc.
Şi mi-a plăcut cum a zis D-l Crişan, că eşti ca un cavaler călare „pe-un cal alb, gata oricând de luptă”. Cred că e de bine, e voie pe cal în Bucegi, nu ?”
Impactul acestei actiuni a fost destul de mare, si am sa dau cateva linkuri, inclusiv al meu 🙂

http://www.max-media.ro/eveniment/scandal-la-busteni-salvamontistii-acuzati-ca-merg-cu-masini-prin-parcul-natural-bucegi-o-arie-protejata.html

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/jandarmeria-a-oprit-jeepurile-care-mergeau-la-babele-628852.html

https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/11/12/legea-aplicata-in-parcul-natural-bucegi-salvamontul-in-deriva-busteni-4×4-no-limits-toamna-in-noiembrie/

http://www.carpati.org/stire/jandarmeria_a_oprit_jeepurile_care_mergeau_la_babele/3520/

Si pe Facebook au fost comentarii, inclusiv ale unor reprezentanti ai statului.

Am citit si cu siguranta multi dintre voi stiti despre ce se petrecea la Babele-Sfinx-Cruce. Pentru ca nu era de ajuns sa scriu eu, au mai scris si altii…va invit sa cititi ce a postat cineva pe un forum:

http://forum.hotnews.ro/index.php?showtopic=66383

„Reusim sa pozitionam masinile pe drumul normal si peste putin timp ajungem si la complexul de la Piatra Arsa. Aici gasim un fel de parcare, de fapt, un drum mai lat, unde toata lumea isi lasa masinile, dar nu din dragoste fata de munte ci datorita faptului ca drumul este foarte greu de strabatut pana la Cabana Babele. Te mai opreste si un indicator: „Rezervatia naturala Bucegi. Intrarea in rezervatie cu masina se pedepseste cu amenda intre 1500 – 3000 lei”.
Aiurea! O groaza de gipane o iau inainte, urmate de Loganuri fortoase. Loganurile le gasim mai incolo, la 200 de metri, oprite din cauza drumului foarte prost, cu gropi mari si bolovani la fel de mari, care stau drept pavaza in calea masinilor care ar fi avut chef sa mearga mai departe. Bineinteles, de vina este doamna Udrea, care nu a dat ordin sa fie dati bolovanii la o parte. Caci pentru ce s-a construit drumul spre Cabana Babele, nu pentru masini? Ei comedie…

Desi este intortocheat, acest drum nu dureaza mai mult de o ora. Toti „prostii” (damboviteni, prahoveni, brasoveni si bucuresteni) care si-au lasat masinile in apropierea Pietrei Arse, isi continua urcusul pe aceste serpentine domoale, sau taie poteca de-a curmezisul, pe stanca. Din cand in cand, trebuie sa se dea la o parte deoarece „desteptii” calare pe gipane isi cer tainul, cu praf cu tot, ignorand rugamintea de pe placuta, de a nu intra in rezervatie cu masina personala”.

Vedeti? Cine crede ca lucrurile vor intra in normal imediat se inseala.  Soferii de jeepuri asteapta sa plece Jandarmeria, spun ca nu vor putea sta acolo mereu. Din pacate pentru ei, vor sta cat timp este necesar ca nicio ilegalitate sa nu mai aiba loc.

Week-end-ul se anunta frumos, deci… Si daca soferii de jeepuri aveau o atitudine prietenoasa fata de mediu si de turisti, cu siguranta ca nu erau persoane atat de vehemente impotriva lor. Doar daca te uiti la pozele pseudo-salvatorilor montani Stefan Petrut si Sergiu Nagy postate pe Facebook iti dai seama ce fel de oameni sunt: derbedei, cu smecherie ieftina in cap. Primul a fost o vreme si angajat la Jandarmerie. Va dati seama ca nu avea cum sa faca el casa buna cu o astfel de institutie…mai bine la agatat turisti la telecabina. Dar ce turism sa promoveze unii ca ei? Ati vazut discutiile de pe Facebook, postate si aici, si ce vocabular au…Si turismul acesta se desfasoara dupa niste reguli generale, tine si de educatie…iei ciobanul din bar si-l pui sofer de jeep…nu merge! Ei nici nu stiau si nici acum nu stiu de ce nu este voie cu masina la Babele. Ajungem tot acolo…la educatie!

Poate ca ar trebui ca Politia orasului Busteni sa mai faca si cate un control prin acea zona, dupa acte, autorizatii…alte adiacente. Sau Primaria, sa vada daca salvamontistii acestia huligani sunt in timpul serviciului sau nu, atunci cand racoleaza turisti.

Cateva poze de astazi:

Ceata ca si ieri

Imagine postata si in primavara 🙂

Incepe sa semene a zi de toamna

Soarele nu s-a mai ascuns prea mult timp

Asa arata orice drum de poveste

Aceasta este iar o imagine ce trebuie sa o printez :))

Va mai amintiti statia de apa de la Valea Rea-Sinaia? Cat am scris anul trecut de ea? Despre gunoaiele de aici? Nimeni nu credea ca se va opri poluarea. Priviti, de cam un an de zile nu am mai scris nimic…desi eu trec periodic pe aici. Nu se mai polueaza Prahova.  Mai greu, dar se pot schimba multe, cu vointa. Asa si oamenii aceia stau linistiti…cateva minute pe zi, de strans gunoaiele nu inseamna mare lucru.Va dati seama ca este o nimica toata ca in urmatorul an, sa ma uit si la intersectia de la Babele.

Dezvoltarea Vaii Superioare a Ialomitei…un adevarat Paradis in Destramare

O piesa jucata in Parcul Natural Bucegi cu dezvoltarea turistica durabila, valorificarea potentialului natural…simple gogosi, nimic adevarat.

Singurul lucru ce se intampla este cheltuirea unor mari sume de bani, banii cetatenilor, nu se dezvolta niciun turism ca nu are cine sa-l dezvolte, majoritatea papagalilor ce apar la tv cu idei de dezvoltare a acestui munte nici macar nu cunosc notiuni elementare, nu fac diferenta intre un Parc National si un Parc Natural, mai mult de atat mai distrug si mediul inconjurator.

Este ca si cum ai lua un repetent de la gimnaziu si il pui decan la facultate. Ce sa stie? In afara de smecherie intalnita la tot pasul, nu vezi calitate, o directie turistica sanatoasa. Exista si o explicatie: atat Ministerul Turismului cat si cel al Mediului gem de tot felul de incompetenti, deci este greu de gasit un consens, este dificil sa imprime cineva o directie generala.

Nu se spune oare totul cand patru comisari de la Garda Nationala de Mediu au avut nevoie de patru zile pentru a se deplasa la patru obiective situate la cativa kilometri unul de celalalt? Si dupa patru zile nu au observat nimic. Va dati seama cat de prosti sunt oameni acestia? Sa nu vezi tu nimic, nu zic ca acele obiective puteau fi controlate in patru ore doar…mai jos o sa vedeti o diferenta majora numai la unul dintre obiective. Ce este in minte acelasi lucru a aparut si pe nota lor de constatare…adica NIMIC. Astia patru comisari au avut nevoie de sprijinul proprietarului celor patru obiective ca sa poata completa nota de constatare, va dati seama ce obiectivitate au avut :))) Au scris nota la el in birou 🙂 Poate nici sa scrie nu stiau si trebuia cineva sa-i ajute…

O fi venit arhitectul-sef din Consiliul Judetean cu vreo expresie de genul: „Eu sunt Consiliul Judetean Dambovita, dezvolt durabil si valorific potentialul muntelui, dar cum se intampla pe la noi, mai gasim si oameni inconstienti care nu vor sa mearga lucrurile bine…dar voi cine sunteti?” Si astia de la Mediu: „Pai, pe noi ne scuzati, suntem niste comisari mititei, nu vrem sa deranjam, ne-au trimis si pe noi sefii…”.  Cat de mici si inspaimantati s-or fi simtit ei pe scaune. D-le arhitect, next time cand vor mai veni luati-va dv un scaun inalt si lor aduceti-le niste taburete pentru copii, dupa firea fiecaruia 🙂 Sau sa stea ca turcii :))) Doar va rog sa nu tipati la ei ca incep sa planga si fug cu jucariile acasa 🙂 Oricum mai lamentabili de atat nu au cum sa fie…

In Bucegi sunt o multime de vandali deghizati in costume de iubitori ai naturii, simulanti desavarsiti ai grijei pentru concetateni. Pe unde apar sunt inconjurati de presa aservita care prezinta totul ca pe niste laudabile si marete realizari. Unele chiar sunt 🙂 Iata un exemplu. Se planteaza maine 3000 de copaci. Vin vasalii si filmeaza, langa initiatori sunt si copii care invata chipurile iubirea pentru natura, reprezentanti ai mediului, personalitati…totul e perfect.

Dincolo de asta, cand iei cu 10 maini iti permiti sa dai cu o mana…si pe astfel de regii. In presa nu mai apare si pretul copacilor, o ocazie binevenita sa cheltui niste bani, bani care de multe ori ies din circuit si ajung unde trebuie. Oricine daca are o firma de profil poate scoate gratis din Bucegi mii si mii de puieti si apoi sa-i vanda, mai trebuie ceva cunostinte intr-o institutie publica. Si asa se duc banii statului…traseul este usor de intuit.

Sa ne oprim insa azi la un subiect, o incursiune in dezvoltarea turismului, in Valea Superioara a Ialomitei.

Consiliul Judetean Dambovita a pus in practica o sumedenie de proiecte turistice cum le denumesc cei de acolo, cu ridicari de constructii, realizari de partii…evident le-a supus atentiei Agentiei pentru Protectia Mediului Dambovita. Stiti care a fost concluzia Agentiei? Niciun un proiect nu se supune impactului, mai pe scurt nu are nevoie de studiu pe biodiversitate Ca daca impuneau chestia asta proiectul se aplica mai greu, dureaza, poate chiar nu se aplica.

Sa nu ceri tu studii de impact si sa dai drumul la un manunchi de proiecte in inima sitului Natura 2000 inseamna doar inconstienta si neprofesionalism…asta la prima vedere. La „a doua vedere” probabil ar fi zburat de la joburi. Functionarii statului cu atributii in Bucegi miros de la 50 km a frica, a spaima. Am cerut detalii despre o constructie ce se edifica in zona hotelului Pestera. Era a unei societati Ramif nu stiu cum, dar cei din Agentie, de spaima sa nu-si asume raspunderea intr-un act, au anagramat numele de Ramif si mi-au scris ca acea constructie este ridicata de SC FIRMA…

Poza de ansamblu…mai jos drumul ce urca in dreapta spre statia de telecabina de la Pestera, in fata constructia de care vorbeam, o pensiune, in stanga ultima cladire este hotelul Pestera…masinile vazute pe la ridicarea acestei pensiuni le-am observat si pe la obiectivele de mai jos, pensiunea are toate actele asa mi s-a spus…deci bravo lor, nu? :))) un panou de constructie nu am vazut insa, poate este mai in spate 😉

Deci din Ramif a iesit Firma…cand am vazut asta nu am mai insistat. Doar toate sunt bune si frumoase, se fac investitii pe timp de criza…din cand in cand mai comenteaza cate unul ca mine, asa e lumea nu poate fi perfecta. Numai ca toate aceste investitii denumite ale tuturor sunt de fapt doar ale unora, cine priveste dincolo de aparente vede asta…si se mai lamenteaza cate unii ca nu merg lucrurile in tara asta.

Dispui de o caruta de bani, nu zice nimeni sa nu te lingi pe degete ca asa e romanul, dar mai faci si lucrurile cu cap, sa se vada ceva, sa scoti macar o parte din bani, ca sa arati lumii proaste ca orice parere critica nu este indreptatita. Cand insa le comiti asa in vazul tuturor, ce credibilitate sa mai ai? Si cu asemenea angajati…:))))

******************************

Primul popas pe care va invit sa-l facem este la cabana Podu cu Florile, de fapt viitoarea cabana 🙂

Amplasata la circa 2 km distanta de lacul si de cabana Bolboci, si tot la aceiasi distanta si de DJ 714, aceasta constructie se afla chiar pe marginea drumului forestier ce urca in fosta cariera Podu cu Flori.

Acel drum prin lege nu este unul public insa de teama reprezentantii mediului se feresc sa monteze un panou cu un insemn specific. Potrivit OUG 164, art. 96, alineatul 1, punctul 21, nu ai voie sa mergi cu mijloace motorizate in ariile protejate, in afara drumurilor publice. Cum de acest aspect a fost omis de cei care dau acte de mediu nu este greu de intuit…”de ce sa se complice, doar nu schimba ei lumea?” …laitmotivul obisnuit.

Amplasamentul este unul neinspirat, daca la cariera Podu cu Flori nu se putea, macar in saua aceea unde mai erau ruine de constructii, nu departe de o stana, acolo era un amplasament foarte bun. Au bagat cabana sub o rapa, a cazut pamantul peste tantalai, au jumulit toate imprejurimile ca sa faca terase, la cativa pasi este un parau cu aluviuni la nivel cu drumul…totul este cum nu se poate mai rau. Parca sa cheltuie cati mai multi bani.

Amplasamentul si cabana Podu cu Flori…va spuneam mai sus despre comisarii de mediu ce au mimat un control la acest obiectiv. Faceti o comparatie intre cele doua fotografii…se vede cu ochiul liber cat de mult s-a depasit suprafata intiala. Au rupt din munte cat au vrut si cat au considerat ei…amatorii de la Garda de Mediu nu au vazut nimic deosebit. Specimene din acestea decid viitorul sitului Natura 2000 Bucegi.

Mai jos priviti poza:

Undeva in dreapta este un drum ilegal facut, pe copacul de marginea stanga a acestui drum se vede un marcaj turistic. A fost creat un traseu turistic ce urca pana in Saua Strunga. Copacul din imagine are scoarta indepartata prin cioplaj pentru a se aplica un marcaj turistic. Aceasta actiune contravine tuturor normelor silvice si turistice. Un marcaj turistic se aplica numai pe scoarta arborilor.

Desi au trecut la cativa pasi de acest traseu, comisarii nu au vazut nici acest abuz asupra mediului. A trebuit sa revin cu o sesizare in care spuneam ca astia cu dezvoltarea lor turistica neadevarata au dezbracat copacii de scoarta. S-au dus din nou oamenii mediului si de data asta au vazut si ei ca acei copaci au fost vatamati…posibil sa fi fost alti oameni 🙂 Au dat o amenda modica….doar atat. Bai baieti, sa va duceti voi o data si sa nu vedeti nimic poate ca nu e mare lucru, dar sa va duceti a doua oara si sa constatati ceva diferit, e prostie tata…pacat de banii statului pe care-i risipiti.

In dreapta cabanei, un peisaj dezolant, distrugere

Propun sa aiba si aceasta locatie un imn. Am auzit acum cateva luni de zile o strofa din folclorul unei etnii. Privind zona constructiei este foarte clar ca „educatia” din acel imn se potriveste perfect cu situatia de la aceasta cabana. Iata si versurile, eu rad de cate ori aud chestia asta:

„I-auzi mama, vine, vine/Avioanele straine/Nu vin sa viziteze/Vin ca sa ne bolmbardeze.” :)) Ar trebui sa devina  Imnul cabanei Podu cu Florile.

In stanga cabanei, acelasi lucru…dar au cerut bani pentru lucrari suplimentare. Sa vedeti cate miliarde de lei vechi ingroapa ei prin malurile acestea. Banii tuturor…turismul asta nu trebuie dezvoltat si el? La noi totul costa mai mult decat in alte tari normale.

**************

Al doilea popas: Campingul Zanoaga

O idee buna sa faci un camping in zona Valea Ialomitei…dar langa albia raului si la cateva sute de metri de barajul de la Bolboci este o dovada de neintelegere a lucrurilor din Parcul Natural Bucegi. Bineinteles si a legilor 🙂  Din ce stiu parca suma realizarii acestui camping ajunge pe la 10 miliarde lei vechi…sa vedem insa ce lucrari suplimentare vor mai aparea. Ar fi de necrezut daca nu ar fi adevarat.

***********************

Al treilea popas: Baza Salvamont Zanoaga

In cladirea asta, dupa aprecierea mea pot sa doarma nu doar salvamontistii damboviteni ci toti salvatorii montani din Bucegi. Zona aceasta nu este una de risc, rar auzi sa se accidenteze cineva pe aici, si ei au ridicat o cladire, care va avea multiple functionalitati…va cred si eu, e un proiect foarte bun si inainte si dupa incheierea aplicarii lui :))) Cum e baza de la Cota 1400, o cladire inutila, unde se fac alt tip de salvari montane, cu strigate 🙂

****************

Bun, si ultimul popas la cabana Dichiu, amplasata chiar la intersectia lui DJ 713 cu o ramificatie a lui DJ 714. Ideea de amplasare este foarte buna, cineva le-a zis sa tina cont de directia vantului predominant in Bucegi…daca greseau si aici erau praf pe toata linia.

In schimb, in imaginea de mai jos sunt doua anexe, neprevazute in actele de mediu. Comisarii de mediu au venit si pe aici…nu le-au vazut :))))

Cabana Dichiu, fata vestica

Acoperisul pana jos, latura nordica

Acum trebuie sa zic ceva si de proiectant, arhitect…constructiile astea sunt masura eului, sunt prea colturoase, prea mari, nu sunt foarte estetice si nu se incadreaza in peisaj. Cel sau cei care au realizat aceste proiecte nu le au cu tipul constructiilor in zona montana. Sa vedeti costuri la intretinere 🙂

In plus au asezat la drum rezervoarele de apa si alte anexe. Inestetic, tiganie…cum naiba sa pui in fata casei magaziile alea doua? Le realizai naibii prin spatele cabanei. La Podu cu Florile mergea o constructie betonata in mal apoi montat acolo bazinul cu apa. Castigau si spatiu si dadeau alta nota peisajului. Asa cand vor avea o terasa si vor sta turistii in aer liber ce vor vedea langa ei? Un rezervor cu apa urias…astia sunt cei mai mari amatori care s-au preocupat vreodata de destinul turistic al Parcului Natural Bucegi.

Si cateva cifre, bani alocati pentru ridicarea obiectivelor de mai sus, fara lucrari suplimentare:

Cabana Dichiu = 2.423.389, 17 lei (Ron)

Cabana Podu cu Florile = 1.951.303, 68 lei (Ron)

Baza Salvamont Zanoaga = 1.865.601, 32 lei (Ron)

Restul…data viitoare 🙂 Uitasem ceva, aprecierile de mai sus apartin unui ghid turistic cu atestat national si international, deci nu unei persoane care merge si nestiind cum arata binele, intelege ca este rau…dar oamenii astia chiar gresesc si rau de tot, pe banii statului.

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.

Turist decedat in cort de luni bune, descoperit in Poiana Morarului

Marti dupa-amiaza, un cioban urcat recent cu oile pe munte a observat in padurea de la baza Vaii Morarului, mai sus de traseul turistic marcat cu triunghi rosu, ce leaga Busteniul de cabana Malaiesti, un cort amplasat intr-un loc izolat.

Curios s-a apropiat insa mirosul de corp in putrefactie l-a intors din drum dupa care a sunat la Jandarmerie. La fata locului s-au deplasat salvamontisti, jandarmi, personal de la Politia Criminalistica. Din primele cercetari s-a stabilit ca in cort se afla cadavrul unui barbat care a murit de cateva luni, cel mai probabil prin luna aprilie.

Misterul inca neelucidat este ce cauta barbatul in acel loc departe de poteca turistica. De asemenea, inca nu a fost identificat, desi se crede ca ar fi un turist considerat disparut in iarna pe la Crucea Caraimanului. Numai ca respectivul turist nu era echipat de munte potrivit rudelor sale pe cand cel gasit era insotit de o serie de obiecte, care induceau ideea ca omul a pregatit aceasta expeditie fara noroc.

Cauzele mortii se presupun, ceva sigur se va afla peste cateva zile. Anchetatorii vor trebui sa stabileasca si de ce era singur, daca nu a mai fost insotit de cineva, cand a plecat de acasa…

Observati insa greseala plecarii de unul singur intr-o excursie pe munte, precum si faptul ca niciun animal salbatic nu a intrat in cort la turistul decedat. Cu toate ca Valea Morarului este o zona cu diverse animale, cele mai reprezentative fiind lupul si ursul, acestea evita omul, chiar si cand este mort.

Cu aceasta ocazie a fost realizata si o filmare de 6 minute, ce contine imagini socante, viermi umbland prin hainele decedatului, filmare ce poate fi urmarita la link-ul de mai jos:

http://www.stiriploiesti.ro/2011/06/22/turist-decedat-de-cateva-luni-gasit-intr-un-cort-in-bucegi-video-atentie-imagini-socante/

„Sanatoriul” de la Cota 1400, o baza nepotrivita pentru salvamontisti…a fost ABANDONAT!

Inainte de a trece la subiect m-a multumit o stire…presedintele l-a enervat pe sarcozy al Frantei, declarand ca are dubii in privinta credibilitatii rebelilor libieni, si ca francezul si-a pierdut calmul 🙂

Basescu pe unde il prinde trebuie sa-l „cotonogeasca”. Amintesc ca presedintele se opune unei interventii armate in Libia. Oricine isi inchipuie ca sub pretextul „eliberarii”, oportunistii de genul lui sarcozy vor sa-i „elibereze” de cam ce au pe acolo libienii.

Revenind…

Nu de mult la cladirea sanatoriu de la Cota 1400, care ne-a costat pe noi romanii 11 miliarde de lei vechi acum circa un an de zile, se intampla un lucru bizar pentru unii, absolut normal pentru mine.

Periodic eu am scris prin ziare, pe internet, de inutilitatea ridicarii unei cladiri in acea zona, care sa functioneze ca baza salvamont. Intrucat Cota 1400 nu este o zona de risc si pericol, sa ridici acolo o astfel de constructie nu reprezinta altceva decat risipirea banilor publici.

In loc sa ridice o alta cladire salvamont la Cota 2000, de unde se poate interveni cu succes in adevarata zona in care se produc accidente (Valea Dorului, Valea Soarelui), artizanii cheltuirii acestor tipuri de fonduri, au ridicat o vila la Cota 1400.

Neavenita, irationala si nefericita, aceasta initiativa a gasit sprijin imediat. Intotdeauna ai nevoie de un pretext ca sa risipesti banii. Cladirea nu a fost inaugurata niciodata si nici nu va fi vreodata decat cand i se va da alta destinatie. Au intrat in aceasta constructie un vicepresedinte de consiliu judetean, acesta declarand ca aici vor gasi adapost turistii suprinsi de intemperiile naturii, apoi un ministru care a vizitat-o.

Actualmente salvamontistii nu mai stau noaptea la aceasta „baza” confirmand ce am spus intotdeauna…investitia este inutila.

Inainte de orice trebuia investit in oameni si apoi in cladiri.

De 11 miliarde se reusea fie modernizarea actualului refugiu de la Cota 2000, fie ridicarea unei baze salvamont la aceiasi cota, similara cu acea a Salvamontului din Busteni…care a costat 1,5 miliarde lei vechi. Atat 🙂

Cu restul de bani se investea in oameni, se cumpara echipamente de ultima generatie, se trimiteau salvamontisti in alte tari, se gasea o solutie ca actiunile de salvare/evacuare a accidentatilor sa se realizeze cat mai rapid…

Echipele salvamont trebuie sa aiba un buget anual pe care ei sa-l cheltuiasca, nu un neavenit care nu a calcat in viata lui pe munte. In prezent, salvamontistii sinaieni au salarii ridicole, sunt remunerati ca unul care da cu matura pe strada, mai fac si alte lucruri ce nu tin de natura profesiei lor…

Cel mai probabil nu li se platesc turele de noapte, din ce stiu eu se sta noaptea atat la acea constructie de la Cota 1400 cat si la refugiul de la Cota 2000. Cum la Cota 1400 noaptea, singurul accident care se poate produce este rasturnarea tomberoanelor de catre ursi, este inutil sa pierzi vremea pe acolo.

La inceput poate mai mergea sa vezi muntele dimineata, o intalnire cu prietenii, dar cred ca au ajuns la concluzia ca decat sa muncesti degeaba, mai bine stai degeaba.

In opinia mea, acest gest va avea consecinte asupra salvamontistilor. De la apropiatii salvamontistilor am aflat ca nu de mult cineva le-a spus ca aduce in locul lor 50 de voluntari.

:)))))  Intrebarea mea este: Si pe cei 50 de voluntari cine-i salveaza? 🙂 Poate ca oricine se poate numi voluntar si poate pleca la o actiune de salvare inarmat doar cu bune intentii. Dupa mintea unora se poate orice…

Salvamontistii teoretic pot face front comun atunci cand isi cer drepturile, practic este imposibil. Cine crede ca seful salvamontului sinaian va face greva vreodata?

Din pacate, nu au mari sanse de reusita decat daca mediatizeaza actiunea lor, altfel…vor fi cautati initiatorii care vor fi dati afara.

Oricum si cu bani mai multi si fara, constructia de la Cota 1400 nu va fi utila niciodata activitatii salvamont.

11 miliarde aruncati pe fereastra…mai bine zis pe anumite ferestre. Un proiect daca nu costa, nu se aplica 🙂 asta e adevaratul mers al lucrurilor, si cu proiectele astea.

Ce poti sa faci cu acea vila?

Sa instalezi in fata usii o taraba unde sa poata vinde initiatorii proiectului biscuiti si pufuleti…

Sa faci un azil…

Sa montezi niste boxe si sa dai drumul la manele ca sa „atragi” turistii…

Sa faci un muzeu, al interesului edililor pentru vizitatorii muntelui, cu diplome la vedere acordate pentru cheltuirea cu mare chibzuinta a banilor cetatenilor…

Sa faci un depozit de carburanti de la care sa alimenteze pe banii cetatenilor, evident obtinuti in urma unui proiect asemanator si justificat prin faptul ca sunt „turisti” care tranziteaza Drumul de Vara cu mijloace motorizate si care pot ramane in pana. Cum Drumul de Vara este o zona interzisa prin lege accesului motorizat se poate incadra imediat la zonele cu potential ridicat de risc si pericol…in mintea unora 😉

Sa o demolezi bucata cu bucata, cu grija, sa o incarci in multe masini de mare tonaj, si sa le abandonezi in fata usilor celor care au initiat constructia…apoi sa le ceri banii inapoi.

Sau sa dai anunt ca vinzi mobilier si ce se mai poate lua din acea constructie. Ce daca nu esti proprietar, important este ca vinzi, probleme e garantat ca nu ai cum sa ai. La cati „inteligenti” reprezinta statul in zona noastra sigur se va desfasura urmatoarea scena:

Cineva anunta organele abilitate, ca se fura, se instraineaza. Desi nu o sa inteleaga prea bine ce se intampla cei care raspund de aplicarea legii se vor duce sa vada ce se intampla. La fata locului vor pune intrebari. Raspunsul pe care il vor primi de la faptasi va fi unul natural, ca fura. Si atunci oamenii legii se vor linisti. In drum spre masina cu care au venit le va parea rau ca s-au deplasat. Faptasii nu faceau nimic rau…doar furau. E ceva rau in asta? 🙂

De aceea se fac tot felul de chestii prin Valea Prahovei si Bucegi…pentru ca legea o aplica uneori astfel de persoane.

Este bine si sa transformi cladirea in ferma de pasari, sa intre acolo vreo mie de gaini. Iar in week-end cand apar turistii sa dai drumul la pasari pe afara 🙂 O data la o saptamana sa-i inviti pe initiatorii proiectului de risipire a 11 miliarde de lei…la numarat de oua…

Concluzie:

Poti face orice cu acea constructie. Singurul lucru pe care nu ai cum sa-l faci este sa zici ca poate fi baza salvamont.

Week-end-ul ce a trecut…Parcul Natural Bucegi

Si s-a incheiat week-end-ul…sambata a fost o zi superba, cei care au fost la schi in Valea Dorului si Valea Soarelui stiu asta. Unii dintre ei au stat la soare pe sezlongurile de la terasa lui Mitirita 🙂

Ca toata lumea am urmarit evolutia situatiei cu turistii unguri blocati pe un varf montan din Bucegi. Dar nu cu mare atentie…eu intotdeauna sfatuiesc pe orice turist caruia i place muntele sa fie prudent si sa nu riste inutil.

Cunosc salvamontisti extraordinari, oameni care ar face totul pentru a salva niste turisti aflati in pericol, dupa cum stiu si oameni de munte care sunt departe de notiunea de salvator montan. Cel mai bine este sa te bazezi doar pe tine in orice situatie…si apoi pe ceilalti. Stii ca nu ai experienta montana mai bine abordezi trasee scurte, usoare, sau faci altceva.

Si aceasta salvare montana a fost plina de tot felul de ciudatenii, eu niciodata nu cred ca o actiune de salvare se deruleaza asa cum se relateaza.

Aparuse unul pe la televizor ce spunea ca salvamontistii au plecat din Bran prin padure (evident ca prin padure ca prin alta parte nu aveau cum!), ca turistii sunt in zona refugiului Tiganesti (din pacate singurul refugiu de pe acolo este cel aflat la Vf. Scara), ca au fost surprinsi de o avalansa si ca s-au retras pe un varf (parerea mea este ca daca erau suprinsi de o avalansa erau morti de mult, dar cine stie ce a inteles cel care a primit apelul, poate ca era pericol de avalansa). In sfarsit, s-au dus cu elicopterul sa-i ia de acolo, de pe varf…nu mai ca surpriza, elicopterul nu a reusit sa aterizeze.

Daca era cineva care sa cunoasca acea zona Vf. Omu-Bran stia ca in zona de creasta pe timpul iernii nu ai unde ateriza, dar si ca vibratiile elicopterului pot produce avalanse in mai multe vai invecinate: Valea Ciubotea, Valea Gaura.

Au plecat acolo si au vazut ca nu pot ateriza si le-au lasat un rucsac cu diverse, in loc sa ia cu ei o scara de franghie ca sa se urce turistii in elicopter. Se mai spunea ca au plecat dupa turisti o echipa de salvatori…problema este ca acestia au ajuns abia a doua zi alaturi de alte echipe de salvare.

Asadar, daca turistii aceia nu aveau echipament nu aveau nicio sansa de supravietuire. Nu poti rezista o noapte in plin varf montan doar cu hainele de pe tine. Probabil au avut noroc si cu ce le-au aruncat cei din elicopter…dar asta nu scuza faptul ca echipele de salvare au ajuns a doua zi.

Chestia cu pericolul de alte avalanse este bagata asa, ca sa para ca se desfasoara o vasta operatiune de salvare cu riscuri uriase. Cand colo, vrajeala pe fata…in zona Omu-Bran se poate interveni iarna si pe timp de noapte. Din contra este mai bine noaptea pentru ca temperatura scade si o data cu acestea si riscul de avalansa.

Dar multi salvatori montani au salarii mediocre si probabil nu au de ce sa se agite, vina in aceasta situatie o au edilii locali care nu-i remunereaza corespunzator si le traseaza sarcini care nu au nicio treaba cu activitatea de salvamontist.

Astia care intoxica lumea cu reportaje au preluat tot felul de prostii si le-au dat pe post…pana se va gasi cineva suficient de destept ca sa le faca o bucurie. Sa le dea o stire neadevarata cu niste chestii care sa starneasca atentia, si sa vezi cum se fac de ras, pentru ca pentru ei Bucegii inseamna un munte compact, doar atat, si nu o zona montana desfasurata pe 300 kmp.

Duminica a fost o zi exact cum a fost prognozata, ninsoare si vant. Un timp telecabinele nu au circulat, apoi au pornit pentru cateva ore instalatiile de transport pe cablu.

Spre seara, grupuri razlete de turisti coborau de la Cota 2000 spre Cota 1400 si mai departe spre Sinaia. Dupa un grup de 5 persoane alerga ceva. Am iesit sa ma uit mai bine si era un urs care se tinea dupa ei neobservat, pe langa copaci. I-a urmat pana la Cota 1400 de la distanta.

Atentie asadar la drumetiile pe jos pentru ca sunt cel putin doi ursi in zona amintita. Unul mare ce da tarcoale pe la Stana Tarle si altul mai mic ce sta pe la Cota 1400. Mic, mare, important este ca animalul e urs 🙂

Pe la Cota 1400

P.S. UITASEM CE ERA MAI IMPORTANT 🙂

Turistii maghiari au coborat pana la urma singuri 🙂

Intre timp „salvatorii” salvasera si ei…dar pe cine nu trebuia 🙂 evident a doua zi.

Au vazut alti turisti si au zis „Gata! I-am recuperat!” 🙂

Unde s-au intalnit pana la urma salvatii cu salvatorii?

La marginea unei partii.

Stiti unde este partia aceea? Nu foarte departe de marginea padurii…deci aia daca salvau ceva o faceau in reluare…

O sa inaintez o cerere zilele acestea ca acei salvamontisti si  jandarmii montani din prima echipa ce trebuia sa urce pe munte inca de sambata seara, sa nu fie platiti pentru aceasta actiune si sa fie sanctionati cu 10% din salariu pe trei luni. Adica te suna aia sa-i salvezi, indiferent ce sunt si cum sunt, si tu nu ajungi nici macar a doua zi…tot aia ce trebuiau salvati au dat peste salvatori.