Cand crezi cu putere in ceva, tot Universul vine sa lucreze alaturi de tine, de gandul tau :) Trebuie sa ai vointa, determinare, ca sa crezi clipa de clipa ca un lucru poate fi posibil, intr-o zi.
Povestea irisului adus din Parcul Natural Bucegi o cunoaste multa lume. Acum zeci de ani, vreo 40-50, un reputat botanist a descoperit in Bucegi o specie de iris. El a crezut ca este o specie noua, poate asa si era sau este, si a denumit-o Iris Beldie. Beldie venea de la numele cercetatorului. S-a presupus ca acel iris este de altfel Iris aphilla, o specie foarte rara in Bucegi, dar destul de cunoscuta in Europa. Desi este considerata specie protejata in Parcul Natural, nimeni nu a mai vazut de zeci de ani o floare de Iris Aphilla prin Bucegi.
Din fericire, este facut sa ma impiedic de multe lucruri prin Bucegi, asa ca am intrat din intamplare printr-o zona salbatica, pe unde sunt multi ursi, unde teoretic nu ai ce cauta, si acolo am intalnit peste 100 de stanjenei. Numai ca erau neinfloriti. Cum frunzele aveau dimensiuni mai mari decat ale stanjeneilor observati pana atunci pe munte am scos unul sau doua exemplare si le-am adus acasa, convins ca ori este irisul lui Beldie, ori Iris Aphilla. Asta acum o vreme, nu anul acesta :)
Metoda de scoatere, desi neconventionala, trebuia aplicata. Cine stie cand ma mai intorceam prin acea salbaticie. Am intrebat specialisti, oameni de munte…cel mai bun biolog din Bucegi mi-a trimis tot felul de detalii, Samsara tot felul de poze cu irisi de prin Bicaz, Hasmas, Mihaela-Gradinareasa mi-a dat niste sfaturi, in fine, au fost multi implicati in povestea asta.
In ghiveci, desi un iris a crescut mare, nu a iesit nicio floare, spre dezamagirea mea, dar nu au intrat zilele in sac, mi-am spus. Oana Clara imi povestea despre un iris ce inflorise dupa 20 de ani :) Dar eu cand vreau, vreau, mi-am propus sa lamuresc problema anul acesta nu altadata…si mai este si dupa cum vrei.
Irisii erau in doua cutii. Una am dat-o unei persoane, va dati seama, daca i-am dat eu irisul meu, o parte din mine :)) Pentru unii, asa cum te uiti la imagini, par niste banalitati verzi, pentru mine nu sunt :) A aparut insa o problema, neanticipata. Irisii cresc si nu mai incap in cutii, si atunci stagneaza. De vreo saptamana, ma uitam la irisii din cutia mea. Nu mai cresteau, stateau asa. Cred ca si daca ar fi crescut cativa milimetri mi-as fi dat seama, asa de mult i-am privit :)) Am analizat eu problema, o zi-doua, apoi am trecut la actiune, avand toate datele problemei. Am adus pamant din padure, pamant cum vazusem in acea zona salbatica si am mutat irisii. Nu prea voiau sa iasa, m-am chinuit putin, dar i-am scos si i-am separat.
Ma uit azi dimineata, la cele doua cutii si una avea un boboc. Dupa culoare, este Iris Aphilla ;) Este o chestiune de zile sa apara floarea. Acum trebuie sa iau legatura cu Administratia Parcului Natural Bucegi sa mergem in acea zona cu irisi, probabil singura statiune de Iris Aphilla din Bucegi.
Pentru mine, acel boboc, este o bucurie foarte mare. Irisii sunt sensibili la transplantari, dar cei doi pe care i-am adus, au nascut altii, in cutii si nu in mediul lor natural. Surprinzator a fost ca s-au prins. Acum surprinzator este ca i-am mutat si unul a inflorit.
Asa s-au intamplat pe Bucegi o sumedenie de chestii: nimeni nu a vazut roci vulcanice, eu am luat una si acasa, nimeni nu a auzit de izvoare feruginoase, eu am gasit unul foarte mare, iar pozele postate aduceau a peisaj jupiterian, si cate altele, este facut sa fie asa. Doar eu pot face anumite lucruri, le-am spus asta si soferilor de jeepuri multe luni de zile, si nu au vrut sa creada…de aceea nu mai pot urca prea lesne la Babele decat daca sunt dispusi la amenzi intre 3000-5000 lei. Ei radeau cand le-am spus ca doar eu pot face asta. Acum nu mai rad, rad eu ;) Apoi ma asteptau in jnepenii de la Piatra Arsa, ca sa ma arunce pe acolo. Acum ii astept eu ;) Ei m-au asteptat o data, eu am sa-i astept mereu, aceasta este diferenta. Ei mituiau pe unii reprezentanti ai statului cu atributii pe munte, pe ideea ca fiecare om are un pret. Unii prosti ca luau, altii prosti ca dadeau, distrugeau si muntele, pagubeau si statul. A trebuit sa le dau peste mana, gata, a fost suficient, ca sa nu va invatati asa si sa numiti raul bine ;) Pretul meu nu a fost stabilit inca, eu cred ca nu exista, de fapt, este acesta Iris Aphilla :) Cine sta la preturi pentru ceva irecuperabil :)
Va spuneam ca sunt mai multi irisi acum, au iesit unul dupa altul. Sa vedem ce vor zice Administratia Parcului si Agentia pentru Protectia Mediului Prahova. Vor trebui replantati, sa vedem insa daca tot acolo sau ii raspandim prin Bucegi. Desi specialistii spun ca in locul de origine trebuie re-plantati, eu ma gandesc ca nu ar fi nicio problema daca ar fi plantati si in alte locuri din Bucegi. Eu o sa pastrez floarea, pentru acel templu al trandafirilor :)
Cat de frumos poate fi…acum intarzii la job cateva ore, ca scriu despre el :))
Ideea este ca infloreste irisul meu…de fapt este al tuturor, dar acum si-a luat un concediu pentru o vreme, sa infloreasca la mine!
BUCEGI NATURA 2000 
Salut Adrian !
Cele spuse in fraza de la inceputul acestui minunat articol,
sunt 100% adevarate !
O spun cu toata sinceritatea si din propria-mi experienta !
O saptamana minunata !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Multumesc :) Pai si dv aveti cam aceleasi trairi, ganduri pe care le-ati purtat si implinit o viata intreaga. Asemenea va doresc, alaturi de multa sanatate!
ApreciazăApreciază
Aşadar i se întâmplă irisului anotimpul înfloririi, cel aşteptat.
S’o petrece şi asta după vreo lege a lui, neştiută, dacă e după cum ţi-a povestit Oana Clara.
ApreciazăApreciază
In sfarsit a inflorit :) Nu stiu ce lege o fi, si irisii acestia sunt de nu stiu cate feluri. Acesta probabil a simtit ca trebuie sa infloreasca, sa lamurim un mister.
ApreciazăApreciază
Extraordinar! Parcă nu-mi vine să cred, după ce atâta lume, cu experienţă în domeniu, s-a arătat destul de sceptică, după ce s-a spus că nu sunt şanse să înflorească prea repede, şi-aşa mai departe.
Am citit un pic în urmă, m-am amuzat când spunea d-na Mihaela că poate dacă mai spui tu o rugăciune, iese bine şi cu irisul.
Nu ştiu dacă este de la rugăciune sau de la altceva, dar mă bucur să văd că înfloreşte, mă bucur pentru tine, mă bucur pentru Bucegi.
Cred că ar fi bine să faci nişte fotografii în fiecare zi sau măcar la două zile, să rămână înregistrate toate etapele până la înflorirea completă.
Abia aştept să văd cum arată floarea, dacă tot ne-ai făcut curioşi de vreun an încoace.
Felicitări, Universul lucrează!
ApreciazăApreciază
Asa este, multumesc si tie pentru participare si pentru ca ai fost de la inceput, ca dl. Crisan, Camelia, etc, alaturi de aceasta specie de iris. Este frumos astazi sa vedem acest boboc. Acum, cand va inflori, un specialist in botanica ne va spune cu siguranta ce fel de iris este. Cred ca am spus mai multe rugaciuni :) Si eu ma bucur, ca a inflorit depasind orice asteptari/previziuni. Un moment, merg sa-l aduc in casa, poate mi-l ia cineva, vazand ca ma bucur prea mult :)) …Gata, l-am adus inauntru :)
Poze am sa-i fac si maine, si poimaine, ai dreptate. Si eu abia astept sa vad floarea…
Universul lucreaza cand este vorba de lucruri bune!
ApreciazăApreciază
Aştepta în el, Adrian; doar e din culoarea verde, culoarea care nu cere nimic, doar aşteaptă. Aşteaptă Întâmplarea Minunii, care se petrece după legea ei.
Asta ai înţeles de ceva vreme, ştiu că da.
ApreciazăApreciază
Da, bine zis, verdele este asteptator etern, nu azi intr-un fel si maine altfel. Multumesc Camelia, sa vedem acum floarea, dupa culoare pare Iris aphilla, totusi mi se pare parca prea inchis albastrul :) De fapt, albastrul mai inchis este o culoare frumoasa :) Cred ca ii ia vreo 7 zile sa se deschida…
Este interesant ca anul trecut a crescut destul de mare si nu a inflorit, acum este mic-mic si infloreste. Minunile se produc dupa niste legi, in anumite conditii…iti dai seama, cine stie cand mai treceam eu prin locurile salbatice, natale si departate ale irisului?!
ApreciazăApreciază
ori sunt eu în altă dimensiune…ori țin minte o poveste….asemănătoare de anul trecut?
ApreciazăApreciază
Exact, este acea poveste, numai ca azi, ne apropiem de sfarsitul ei. Anul trecut ne uitam asa la iris, poate ca da, poate ca nu, in acest an deznodamantul pare unul fericit. Multumesc :)
ApreciazăApreciază
Mă gândeam că trăiesc deja-vu – uri! ;-)
ApreciazăApreciază
:)) Poate altora sa li se intample :)
ApreciazăApreciază
:lol:
ApreciazăApreciază
Fara cuvinte!E fantastic de fain.Astept cu nerabdare, sa vad floarea.Toate bune i-ti doresc alaturi de ai tai si de irisi!
ApreciazăApreciază
Sa vedem acum floarea :) Probabil mai dureaza vreo saptamana, dar vorba cuiva, am asteptat atat, mai este putin. Pare a fi Iris Aphilla, parca mie mi se pare bobocul prea albastru, un mov.
ApreciazăApreciază
Cata bucurie sa vezi itind acel bobocel dupa atata asteptare…
Natura e incredibila…
ApreciazăApreciază
Asa este, natura isi vede de ale ei, inclusiv intr-un ghiveci. Uite, ca s-a inserat bine, ma duc sa-l aduc in casa, pana maine dimineata. Sa nu-i fie frig, sa nu mi-l ia cineva ;)
ApreciazăApreciază
Am intalnit si eu un iris pe Brana Ocolasului Mare anul acesta (pentru prima data)
Datorita altitudinii aproape ca nu avea tulpina. Floarea iesea direct din pamant. Superba.
ApreciazăApreciază
In Bucegi nu a mai vazut nimeni un astfel de iris, de multi, multi ani. Desi apare pe lista cu specii protejate, este mai rar decat floarea de colt, sangele voinicului…Ar trebui sa fac sambata o plimbare pana la acel loc cu irisi din Bucegi, sa vad. Acestia de care zic, erau mai adapostiti, cred mai inalti, nu iese floarea chiar din pamant. Multumesc :)
ApreciazăApreciază
Rasplata perseverentei,rabdarii,puterii de a astepta actionand!
ApreciazăApreciază
Azi am sa public poze cu irisul inflorit :)
ApreciazăApreciază