Pe langa faptul ca este hramul manastirii Pestera Ialomitei, in aceasta zi, in Bucegi, se desfasoara la fiecare stana, sarbatoarea traditionala „Masuratoarea Laptelui”. Parcul Natural Bucegi este plin de turisti, de oieri, de oameni ce au oile date pe munte, este ceva mai arhaic, din vechime, parca o caracteristica a poporului roman…
Mereu mi s-a parut frumoasa sarbatoarea aceasta, in acest an, vazand si auzind ca a cuprins tot Bucegiul, mi s-a parut si mai si…
Mai intai, sa incep cu o ciocolata calda. Una adevarata, tot plicul, frisca, pai, zahar, pret. Costa 5 lei. Nici nu vreau sa postez si poze cu alte ciocolate calde servite in alte locuri din Bucegi. Ultima oara, am baut o ciocolata la cabana Bolboci, tot acelasi pret, dar era… Ideea este ca nu trebuie sa cumparati ciocolata calda sau cafea de la cabana Bolboci. Cu siguranta au si alte produse, chestii mai bune, dar nu acestea.
Ciocolata calda la restaurantul de la Cota 2000
Arata cum trebuie
Plin Parcul Natural de oameni. Asa este frumos, sa faca lumea miscare, sa nu stea acasa, sa le inoculeze televiziunile tot felul de atitudini
Complexul olimpic sportiv de la Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor, altitudine 1950 m.
Sportivi in cantonament
Cum pastea el singuratic 🙂
Si, desfasurarea actiunii:
Putini stiu, muntele inseamna forta, sanatate, te curata si te leaga, trebuie sa nu te cramponezi de lucruri de…acasa, altele
Deosebit sa privesti, sa asculti, sa vezi…asta inseamna sa traiesti, sa nu te cramponezi de ce zice lumea, sa fii liber
Asta canta in masina unei familii sosite la stana
Bulz la jar…in interior, branza arata extraordinar
Anul acesta nu am ajuns la manastirea de la Pestera Ialomitei, dar m-am simtit la fel, tot Cineva ne aduna pe toti la un loc 🙂 Noi privim si intelegem doar aspecte de moment, timpul nu sta insa in cateva clipe…
Apoi, nu trebuia sa lipseasca si un desert:
Clatitele de la Cota 2000
Nu as putea sa spun ce am simtit, din acestea. Eu doar traiesc, privesc, retin, nu ma aglomerez cu lucruri inutile, filosofia mea este simpla, dar dificil de explicat 🙂 A fost ceva frumos!
BUCEGI NATURA 2000 
Frumos.., mi-ai făcut poftă Adiță, de mult n-am mai mâncat un bulz preparat la stână.
ApreciazăApreciază
Incearca sa ajungi mai des pe munte 🙂 Pana la urma, stii cum este, am ajuns asa la o concluzie: muntele trebuie sa ti-l prezinte cineva care il cunoaste. Daca urci prima oara pe munte si esti dus direct pe Abruptul Bucsoiului, nu-ti mai trebuie munte vreodata. Sunt multe exemple, tine in principal de cu cine mergi si unde mergi.
ApreciazăApreciază
Din păcate cu trecerea anilor, situația de fapt și exigențele profesionale m-au îndepărtat de munte.., însă NU sufletește.
Acum, abia îmi găsesc timp să ajung acasă la familie și cred că e lesne de înțeles.., prefer să-mi petrec timpul cu familia de cât să urc pe munte.
Tu și alți norocoși ca tine, prin natura serviciului, aveți această posibilitate…
Noi (cei ca mine), iubitorii de natură, suntem sortiți să rămânem admiratorii celor ca tine și să ne hrănim din imaginile și peripețiile ce le postezi și cel puțin eu, țin să-ți mulțumesc și pe această cale.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sperăm într-o normalizare a climatului economic și în special, a relațiilor dintre întreprinzători și autoritățile locale, astfel ca în Bușteni să poată activa și negustori cinstiți care n-au tangență cu cei ce fac „legea” în domeniu.
Da prietene drag.., sperăm și iar sperăm să ne întoarcem în orașul natal de unde am fost alungați de către parveniții.., să ne restabilim afacerile, să plătim taxe și impozite pentru acest oraș și nu alt undeva, să contribuim la dezvoltarea orașului și să creăm locuri de muncă și dacă se poate.., SĂ NE RĂMÂNĂ TIMP ȘI PENTRU A FACE DRUMEȚII PE CĂRĂRI DE MUNTE.
ApreciazăApreciază
Nu am consultat prognoza pe urmatorii doi ani, dar apreciind norii adunati, vremea mi se pare ca va cunoaste evolutii semnificative. Mai departe, vom vedea si in ce sens vor fi aceste schimbari. Poate va fi bine, in sensul dorit de tine!
ApreciazăApreciază
A fost ceva frumos; ai definit frumosul prin „frumos”…dar i-ai fost şi mărturisitor nouă prin imagini în care ai ţintuit acele clipe pentru amintiri.
La cele în care se arată mâncare, m-am uitat cu ochii închişi, c’aşa m-aş fi înfipt într-un bulz dintr-ăla de-ai fi zis că sunt ultima hămesită şi te faci vinovat de a nu mai şti acum cum să îmi păcălesc unele simţuri.
ApreciazăApreciază
Imi place sa si ramana ceva, de pe unde trec. O sa-mi trimita un prieten poze cu mine, ca l-am rugat sa surprinda momentul cand in fata mea era o tava cu 4 bulzuri. Vreau sa o postez pe Facebook, unde sunt majoritatea „prietenilor” mei si sa scriu sub ea, ceva de genul: „stiind bine cu cine au de face, oamenii acestia, tematori, au incercat sa-mi inchida gura cu 4 bulzuri” :)) Nu mai scriu ca este o gluma, ii las sa creada :))
Acolo in natura, pe pajistea muntelui, nu poate fi decat frumos. Esti parca mai aproape de Dumnezeu, nu stiu, pe munte, desi am mers de cine mai stie cate ori, mereu mi se pare altfel, in niciun caz obositor. Ai mai multa energie, simti ca traiesti, parca si gandesti mai bine 🙂 Nu am scris ca au fost bune cele mancate, sa nu fac pofta nimanui, dar acum nu stiu ce sa mai fac, ce sa mai zic, realitatea este in imagini, fara cuvinte prea multe…stii, pe munte ai o pofta grozava de mancare, daca esti cu prietenii si in locuri placute.
Bulz mai se face si acasa, dar nu este ca la stana…
ApreciazăApreciază
Frumos ai petrecut această zi de sărbătoare! La munte…este minunat! Aştia de la câmpie, aşa ce tânjim după măreţia muntelui, cu locurile deosebit de frumoase. Iar cu bunătăţile de la stână…m-ai dat gata. Cum să nu te duci pe acolo şi să te încarci de sănătate?
O duminică frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Este frumos la munte, dar si campia isi are frumusetile sale. Am umblat cam prin toata stana, si am vazut cum se face branza, etc. Ciobanii nu preau au timp sa stea, iar bunatatile sunt pentru noi, cei care trecem uneori pe la astfel de adaposturi pastorale, ei s-au obisnuit cu ele :). Ai dreptate, nu ai cum sa te intorci altfel de pe munte, dar desi nu am mai scris, am fost cam lenesi cu mersul pe jos. Am mers doar cativa kilometri in acea zi, in rest am urcat si am coborat cu telecabina, ca orice orasean :))
ApreciazăApreciază
„…timpul nu sta in cateva clipe” ,dar putem sa ne bucuram de ceea ce ne ofera fiecare clipa. O posibila explicatie a filozofiei tale „simple”?
ApreciazăApreciază
Timpul oricum trece, iar unele lucruri bune ce ne apar in prezent, s-ar putea sa nu le mai gasim in viitorul apropiat. Apoi, multi avem niste repere eronate in viata, vrem o masina mai buna, o casa mai mare, si tot fugind dupa aceste lucruri materiale, ne trezim intr-o zi ca pentru noi, si pentru altii, chiar nu am facut nimic din ce trebuia. Multi doar pentru asta traiesc, sa faca doar ce vad la televizor, sa stranga cat mai multe, sa-si faca orice capriciu pe motiv ca doar o viata au. Si de fapt lucrurile stau altfel, fiind mult mai simple.
ApreciazăApreciază
In acea piesa de folclor contemporan (Doi batrani plangeau la poarta),gasim un mesaj dureros sintetizat in doua versuri:”…Nu vad norii cerului,/Doar colbul pamantului…” O posibila concluzie: oricat ne-am simti de loviti, de indurerati,sa ridicam privirea si sunt sanse de a gasi argumentul pe care sa ne sprijinim pt. a merge mai departe.
ApreciazăApreciază
De multe ori ne-am obisnuit sa nu mai ridicam ochii din pamant, sa mergem asa, mai departe.
ApreciazăApreciază
@ Salut Adrian !
Doar privind mamaliguta
Si iti vine pofta
A manca branzita
De la tanti Safta !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Buna seara, d-le Aliosa! Branza era mai buna decat orice am gasit de cumparat prin oras. Nici aceia din zona Branului nu am vazut sa aiba o astfel de branza.
ApreciazăApreciază
În ultimul timp am tot văzut pe acest blog animale domestice, vaci, oi, nu am văzut capre, şi nu mă refer la cele negre, ci la caprele obişnuite, precum cea din „Capra cu trei iezi”, ca să spun aşa. Laptele de capră este redescoperit în ultimul timp, este foarte sănătos. Iată că muntele ne hrăneşte pe toţi, oameni, animale, plante.
Privind la acei ciobani care mulg oile, mă gândeam : de unde am plecat şi unde am ajuns, noi, oamenii… Păi între laptele acesta, proaspăt muls de la animale, şi cel care zace zile, săptămâni, chiar luni în şir, pe rafturile supermarket-urilor, mi se pare o distanţă ca de la cer la pământ. Nu ştiu, dar mie nu-mi inspiră nimic bun acel lapte la cutie, ce are un termen de valabilitate aproape nelimitat. Eu îl văd ca pe un produs mort, nu mai poate fi un produs viu.
Ca să nu mai spun că am auzit tot felul de grozăvii : în primul rând, că se diluează cu apă – se spune că tentaţia este prea mare -, că i se extrage smântâna, asta se ştie, că se îngroaşă cu făină, amidon, grăsime animală, etc., plus alte metode care mai de care mai subtile sau mai grosolane.
Îmi dau seama că sunt persoane care nici măcar nu ştiu care este gustul laptelui adevărat, cum arată acesta după ce îl fierbi, de exemplu, ce spumă groasă face deasupra (sau caimac, cum spun unii). Şi mai trist mi se pare faptul că ajung să nici nu le placă gustul laptelui adevărat, muls atunci de la vacă, de pildă, atât sunt de obişnuiţi cu cel la care au acces, cel care li se serveşte.
Poate dacă ajung la astfel de acţiuni, cum este şi cea prezentată aici, reuşesc să-şi dea seama, măcar un pic, ce înseamnă o hrană naturală, altceva decât fast-food şi supermarket.
ApreciazăApreciază
Capre nu am postat, pentru ca pe suprafata Parcului Natural Bucegi, este interzis pasunatul cu caprine. Deci pastorii nu au voie cu capre pe munte, probabil pentru ca acestea rod tot ce intalnesc.
Sunt convins ca laptele la cutie, de pe piata, este ceva nociv, in timp, pentru organism si cred ca sunt numeroase cazurile in care unii, ma refer la tineri, nu cunosc gustul laptelui natural.
Tine si de educatie si de felul cum alegem sa ne traim viata.
ApreciazăApreciază