Vine week-end-ul, am auzit ca si astazi este sarbatoare…cam multe sarbatori, parca de la o zi la alta sunt si mai multe sarbatori si mai multe zile libere :)
Acum incepe frenezia de iarna, cu „merg la munte, zapada si schi”, coloane de masini. Prin Capitala am auzit ca nici macar un fulg de zapada nu a cazut, dar ce spun eu de Bucuresti cand nici macar la Comarnic nu este zapada…aici la vreo 17 km.
Bine ca se incheie campania electorala, oamenii au fost mai apatici ca niciodata, circ am vazut destul pe la tv. Cel mai tare m-a amuzat un lucru, aici in Busteni :)) Sunt pdl-isti infocati care nu au fost de acord cu decizia primarului, de asemenea PDL, de a lasa amplasat vizavi de Primarie un balon cu candidatul USL la Camera Deputatilor, dl. Mircea Rosca.
Intr-un oras in care membrii PDL sunt mai bine de jumatate din cetatenii cu drept de vot, sa vii tu cu balonul USL si sa-l pui in fata Primariei este cel putin de domeniul fantasticului. Si de cand a aparut balonul, pdl-istii credinciosi partidului, spun in stanga si dreapta, „a dat jos balonul ieri”. Dar ieri este mereu si balonul tot acolo :)) Cred ca simt nevoia asa sa se amageasca intre ei. Pai daca primarul a fost de acord, o fi avand dumnealui vreun plan :)) Altfel tragea cu o prastie, o pusca, cu ceva acolo, de pe la balcoanele Primariei. Daca este acolo, inseamna ca vrea sa fie acolo :)) Deci bine ca se termina si aceasta campanie…totusi, cum naiba sa tii balon USL de 5 metri in curtea PDL?! Pe bani nu scrie si numele partidului…asta era de fapt, acum am venit de acasa ;)
Un bulgare de pamant, de lut :) …in el sunt prinsi melci milenari. Acum ce sa spun, ca am doar unul, un bulgare, cand eu am luat mai multi…oricum nu stie nimeni de unde i-am luat asa ca, tot eu va trebui sa iau o decizie ca unele lucruri sa nu se piarda. Cam slaba scuza dar atunci mi se paruse ca se poate produce o surpare si n-aveam chef sa sap cativa metri.
Intre timp insa, ca sa ma distrez sau sa-mi mentin atentia maximizata, cu o mica pila si alte ustensile incerc sa mai eliberez din gasteropode. Atinsi mai tare se sfarama…melcii astia i-am mai postat, dar din cand in cand mai eliberez cate unul de pamant. Este impropriu zis melcii, pentru ca doar cochiliile mai sunt de ei. Dormeau ei somn milenar la cativa metri adancime…vedeti?, nimic nu este vesnic, nici macar somnul lor, milenar :))
Chestia cu nu stie nimeni este spusa asa, mereu mai stie si altcineva :)) Cum este cazul lui Cristian Cioaca…bine ca l-au arestat. Oricum va ramane in istorie dosarul acesta.
Mi-a placut ce au spus procurorii, motivand astfel necesitatea arestarii. Am sa redau mai multe randuri, ce arata cat de realisti sunt unii oameni ai legii…mai devreme sau mai tarziu isi va recunoaste si Cioaca, fapta.
„Ca urmare, neluarea fata de autorul infractiunii a unor masuri ferme dupa descoperirea unor elemente probatorii noi, care au caracterul unui moment de cotitura in evolutia anchetei, in conditiile existentei unei atentii fara precedent din partea opiniei publice in legatura cu parcursul prezentului dosar, atentie nezdruncinata sau chiar intensificata de trecerea unui interval important de timp de la comiterea faptei, ar incuraja satirizarea unei infractiuni deosebit de grave, ar tulbura opinia publica si i-ar afecta grav increderea intr-un sistem real de valori, generand atitudini de neincredere la adresa organelor statului chemate sa protejeze ordinea sociala”, subliniaza procurorii.
„Inculpatul, in calitate de ofiter de politie, obligat sa vegheze la respectarea si aplicarea legii, nu numai ca a incalcat grav ordinea de drept prin uciderea propriei sotii, dar s-a si folosit de pregatirea si experienta sa profesionala pentru a ascunde urmele infractiunii, cunoscand faptul ca mijloacele de tehnica criminalistica existente in dotarea organelor de urmarire penala la momentul respectiv, faceau extrem de dificila detectarea urmelor de sange aflate sub noul strat de vopsea”, sustin anchetatorii.
„Procurorii mai afirma ca toate aceste imprejurari au condus la transformarea regretabila a victimei unei infractiuni de omor (comisa de propriul sot, ofiter de politie, in apropierea copilului minor al acestora), in sursa de divertisment, de umor de situatie – fapt de notorietate, care nu mai necesita administrarea de probe”.
Cateodata ma relaxez asa…asez laptop-ul pe o masuta, masuta langa fotoliu…in stanga este o ramura de care am agatat mai multe cosulete. In fiecare cosulet sunt lucruri mici care imi trebuie si nu stau sa le caut peste tot, dintr-o privire cuprind toate cele 5 cosulete. Le am de la Ion, tiganul, care vinde fructe de padure pe la Cota 1400 :)) Mi le-a adus dupa…vreo doua luni :)))
Evident ca tot dintr-o privire cuprind si peretele pe care am agatat tot felul…spre mirarea unora, dar se obisnuiesc cate unii, in timp…cand nu mai imi plac le dau jos, iar le asez sau le inlocuiesc…dupa „inspiratie”. Parintele Ioanichie sta si el pe aproape, intr-o imagine data de staretul Schitului Sf. Ana. Fotografia facuta de mine parintelui sta pe mormantul dumnealui de la manastirea din localitatea Rus…o mare multumire pentru mine, asa a vrut Dumnezeu sa fie.
Pe perete sunt mai ales fişele de concurs de la Maratonul de 92 km al Bucegilor…frunze, alte bazaconii ;)
Si cateva povesti frumoase…
O privire satelitara…din care nu putea lipsi o piatra superba. L-am denumit cand l-am gasit, mai mult in gluma, „Artefactul Diluvian”. Zacea in albia unei vaii seci, ingropat cam 3/4. L-am scos, ca am vrut sa pozez si un astfel de calcar. Cand l-am eliberat de pamant si nisip si l-am vazut…am fost surprins. Are parca un fel de ochi, aduce a pui de pterodactil, este o forma ciudata. Ca este greu de transportat este o alta poveste…dar il aduceam eu si de la 1000 km ;) Cand trebuie, trebuie. La anul, nu l-am mai gaseam…il acopereau aluviunile din primavara.
Mai stau acum si cu gandul la spusele unui prieten, care alaturi de altii, renumiti in domeniu, cerceteaza Bucegii…si altfel. Spunea el, ca exista o legatura stransa intre ceea ce se afla in subsolul unei zone traversate (de noi) si psihicul uman.
Daca ridic privirea peste laptop ca sa imi odihnesc ochii…peisajul este pe placul meu. Logic, devreme ce eu l-am pus in scena. Artefactul cel semet, sculptat in cine stie cat timp, fluturasul cel frumos pictat pe coji de oua, diverse, o icoana cu niste portite. Tot de la parintele Nicolae, staretul de la Schitul Sf. Ana, o am. Intr-o zi, era mai tarziu, era ceata si vreme inchisa, parea ca vine noaptea mai repede, eu coboram…ne-am vazut, ne-am salutat si parintele mi-a dat icoana. Eu nu am vrut sa o iau dar mi-a zis ca daca ma intalnesc cu vreun urs sa i-o arat, si pleaca. Altii probabil ar fi ras, dar eu nu am ras. Pur si simplu chiar am crezut. Dar bine, oricum nu cu ursii am eu o problema. Eu cobor indiferent de ce se spune, si ziua, si noaptea…ursul nu este agresiv decat daca ii creezi situatii.
Apropo de urs, acum vreo doi ani, am gasit un craniu de urs, eram mai multe persoane, si Matrix a reusit sa-i scoata maselele si dintii…acasa le-a prelucrat, dat cu un lac si ne-a dat fiecaruia asemenea amintiri. Spunea el ca a incercat cu un burghiu sa le dea cate o gaura dar nu a reusit :))
Aceia sunt alta specie de melci, Mastus Transsylvanicus, de asemenea sunt doar cochiliile. Melcii din aceasta specie reprezinta o alta curiozitate a naturii…o sa revin pe viitor cu un subiect.
Fiecare piatra cu istoria ei…
Pene…un porumbel a fost prins si mancat de o pasare rapitoare. La locul intamplarii au ramas urmele, si ale unuia, si ale altuia.
Sub razele soarelui…
BUCEGI NATURA 2000 
Adrian… si tu ziceai de mine ca n-am toti bolovanii acasa :) :)
Vad ca NU numai eu colectionez bolovani, melci si frunze :) :)
Stii… ma mai intreaba cate un prieten cand pleaca pe undeva.. ce vrei sa-ti aduc de acolo, eu raspund simplu, un bolovan, o pietricica :) :) :)
ApreciazăApreciază
Pai nu stii ca intotdeauna este mai usor sa te uiti in curtea altuia?! :))
Am tot felul de colectii, dar de pe munte iau numai daca stiu ca se vor pierde daca vor fi lasate in acelasi loc. Bine, in mintea mea este o idee mult mai mare, cu un muzeu mare, public, sa invete toata lumea despre ce este in Bucegi. Dar numai cu ajutorul unei institutii poate fi facut, Primarie sau Administratia Parcului. Inseamna ca tu ai lazi de „pietricele” :))
ApreciazăApreciază
hmmm nu dau din casa, dar da, am rafturi intregi :) :) :) :) :) si mai am si la sertar… ca nu am unde sa le pun :) :) :) cred ca am pus candva si o poza pe FB cu un raft cu melci…. hmmm.. gata am gasit:
Sustin ideea unui muzeu, dar sunt cam descurajat de ce vad in jur… daca nu-i cu o manea, cu un mic si-o bere… atunci putini vizitatori….din pacate :(
ApreciazăApreciază
La cate am vazut pe munte, este pacat sa nu le vada toata lumea, real. Mai ales ca luarea lor nu inseamna vaduvirea muntelui…sunt mai multe intr-un loc. Este o problema mare, este adevarat, dar mai sunt si altii, si cata vreme nu ar fi o afacere…
ApreciazăApreciază
Adrian,e greu cu muzeul.Mai ales la oras si mai ales daca nu ai un spatiu in proprietate (sa nu fii nevoit sa platesti chirie).
Eventual sa incerci manevra asta (cu muzeul) undeva sus,la o cabana.Sa fie ca un premiu pentru cei care ajung pina acolo.
Imi place gramada de munte adus in casa.Odata in plus,pastrezi legatura.
Sa aveti un sfirsit de saptamina placut!
ApreciazăApreciază
Alexandru, atat Administratia Parcului cat mai ales Primaria din Busteni au intentia de a face un muzeu al Bucegilor. Nu vreau sa-l fac eu, nu am nici timp de a-l intretine, nici nu ma pot ocupa de el, cu atat mai mult sa caut spatiu si sa platesc chirie. Ei pot face asta, iar eu, noi, toti cei care merg pe Bucegi il putem imbunatati. Dar trebuie privita cu seriozitate chestia cu muzeul, nu luat de pe la marginea orasului o basculanta cu bolovani si gata muzeul. Ca eu cred ca in prima faza la asta se gandesc unii dintre ei…pe o masina de bolovani comuni sa incaseze un caruta de bani. Multi daca nu merg pe munte ci doar locuiesc la baza lui, fara sa fi intrat vreodata prin padure, vad muntele ca pe o piatra mare, pericole, prapastii si animale care ataca la tot pasul.
Mai complicat mi se pare gasirea unor oameni seriosi in institutiile mentionate. Nu sa faca muzeul in curtea unui hotel sau pe cine stie ce proprietate privata. Ori este pentru toata lumea, ori nu este! Sunt bolovani plini de fosile, situati in locuri care azi sunt, maine nu mai sunt, adica ii poti gasi daca ai norocul la sute de metri intr-o vale, prabusiti, acoperiti de alte pietre. Este pacat sa se piarda astfel,copiii in principal, ar putea vedea cum arata o fosila. Vorbesc doar despre fosile, ca este un subiect al nostru,comun, dar sunt zeci si zeci de lucruri interesante in Bucegi. Ma gandesc doar cate stiu, cate imagini sau ce au prin casa unii dintre cei mai batrani oameni ai muntelui. De aceea, chestia cu muzeul nu este, dupa cum bine stii, o chestie de azi pe maine. Trebuie timp, oameni seriosi, nu pusi pe furat cine stie ce fonduri…
Multumesc ca iti place coltul de munte. Zile frumoase si tie! :)
ApreciazăApreciază
Sint faini,Bolovanule,dar astia sint melci contemporani.Din marile calde.
ApreciazăApreciază
Salut Adrian! Am si eu o…poveste cu liniste,ceva zgomote si mai putina meditatie.Satul de relativul confort al blocului,cu bormasinile permanentelor renovari sfredelindu-ti creierii,de promisiunile si contrele zgomotos-sforaitoare ale candidatilor si sustinatorilor lor si mai ales de iarna fara zapada din Bucuresti,am cautat alternativa.S-a intamplat ieri,vineri.La ora 9 coboram in halta Vl.Larga,fara o tinta anume.A iesit un traseu cu urcare pe Culmea Gagu Mare,cu ocolirea palniei largi de la izvoarele Vaii Cainelui,peste Vf. Mierlei,Vornicul,Piscul Cainelui (toate cu ceva peste 1600 m. alt.) si coborare pe Piciorul Cainelui,la Sinaia.Prin padure,zapada neinceputa de picior de om,cam de 10 cm.,m-a lasat sa ajung usor pana in pajisti.Apoi,cu liziera plantatiei de zada in dreapta(sud),zapada viscolita dinspre nord ,foarte inegala,cu locuri in care ma scufundam pana la genunchi, mi-a ingreunat inaintarea.Dar efortul a fost rasplatit din plin de privelitea permanenta asupra abruptului estic al Bucegilor,de la Costila pana la Vanturis,cu prelungirile deluroase spre Comarnic.Mai sus mi-au aparut Postavarul,peste ceata Tarii Barsei.Din creasta,Ciucasul cu Tigaile,Culmea Gropsoarele-Zaganul;Bratocea era in nor,dar se vedeau Bobu Mare,Fata lui Gherghel,Grohotisul.grupul Neamtului,Culmea Petru-Orjogoaia lasandu-se spre Vl. Doftanei.Mai aproape ,Baiul Mare,Draganul si toate picioarele cobarand spre Prahova.Un vanticel slab,dar rece cat sa ma racoreasca dupa urcus .Liniste aproape deplina,rar tulburata de cate un avion de linie,ori vreun tren,dar si de un utilitar si de un helicopter.Parca as fi vrut sa mai aud si altceva decat scartaitul pasilor,ori,mai rar,trosnetul crustei inghetate sub bocanc! Soarele dorit se facea simtit mai ales prin clinchetul turturilor(tzurtzurilor) cazand din zade.Un spectacol deosebit:panza stravezie de pacla,pe la 1400-1500m.,dea lungul Prahovei,parea sa se disipeze spre amiaza,ca apoi sa se inconjoare de tot felul de formatiuni noroase anuntand un apropiat episod de ninsoare(cred ca s-a confirmat)! Numeroase urme de animale,nebanuite in sezonul cald,dar dovedindu-se acum deosebit de active,adevaratele stapanitoare ale zonei:cerb,ciuta,veverita, ieporas,vulpe,lup,pisica salbatica,poate(!) ras;cele mai multe intersectandu-mi directia de mers,unele foarte proaspete.Pe la Crucea lui Megelea,o urma dus-intors, pe directia marcajului.Fiind pe Piciorul Cainelui ,nu putea fi decat un caine!Ce-o fi cautat acolo, in acea pustietate?!Poate sa admire ,in minunatele poieni adapostite de vant,zapada ale carei cristale inflorisera! Luandu-i urma si parasind puncul albastru,am ajuns,hat departe, la varsarea Vaii Cainelui in Prahova.Aici,dupa vreo 7 ore,am fost bucuros sa ma salut cu cativa copii! Mi-a mai ramas timp (tren la 17.55),sa trec pe la Manastire si prin parc…Acum,aud cum plange ploaia,dar nu ma deprima…Am povestea mea!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos Crisan, ce poveste superba. Ma bucur pentru tine, asa sa o tii :) Acum, aici zapda are circa 20 cm si ninge continuu…
ApreciazăApreciază
Ooo…, o adevărată expoziţie în toate aceste imagini ! Atâtea părticele din munte adunate şi aduse mai aproape. Da, cred că ar fi bine să se deschidă un muzeu al Bucegilor, şi cred că la Buşteni ar fi cel mai potrivit, pentru că numai aici găseşti acea panoramă minunată a Bucegilor, numai aici ţi se deschid în faţa ochilor înălţimile copleşitoare şi spectaculoase ale Bucegilor.
Există la Sinaia acel muzeu al Rezervaţiei Bucegi, secţie a muzeului judeţean de ştiinţe ale naturii Prahova, dar este slăbuţ, chiar foarte slăbuţ, cred că nu s-a mai făcut nimic pe acolo de mulţi, mulţi ani. Cred că muzeul se mai salvează doar cu acele expoziţii temporare, cu tematică diversă.
Bucegii merită mai mult!
Separat de asta, îmi place mult fotografia cu părintele Ioanichie. Când văd un asemenea bătrân, cu părul nins, cu barba albă, care ştiu cine a fost, care degajă aşa, o mare linişte, o mare seninătate, chiar mă linişteşte şi mă îndeamnă la meditaţie… Ar trebui cred, dincolo de orice zbateri, să ne bucurăm mai mult de lucrurile cu adevărat importante şi atât de simple, până la urmă, ar trebui să ne bucurăm că suntem sănătoşi, de exemplu, că suntem…
ApreciazăApreciază
Multumesc! Bucati mici, ca exemplu, ca relaxare. Asa sunt planurile, ca la Busteni sa se ridice un muzeu al Bucegilor. Nu stiu si daca este o initiativa serioasa. Ar fi locul cel mai potrivit. In ceea ce priveste muzeul din Sinaia, acesta doar scolarilor de clasa I sau cel mult a doua, le poate atrage atentia, dar asa cum bine spui, acele expozitii temporare ii mai salveaza.
Asa este, cred ca uitam sa ne bucuram de lucrurile simple. Ne indemnam unii pe altii la altele…nu intotdeauna si cele mai inspirate, mai potrivite.
ApreciazăApreciază
„…sa ne bucuram ca …suntem…”
ApreciazăApreciază