Vine week-end-ul, am auzit ca si astazi este sarbatoare…cam multe sarbatori, parca de la o zi la alta sunt si mai multe sarbatori si mai multe zile libere 🙂
Acum incepe frenezia de iarna, cu „merg la munte, zapada si schi”, coloane de masini. Prin Capitala am auzit ca nici macar un fulg de zapada nu a cazut, dar ce spun eu de Bucuresti cand nici macar la Comarnic nu este zapada…aici la vreo 17 km.
Bine ca se incheie campania electorala, oamenii au fost mai apatici ca niciodata, circ am vazut destul pe la tv. Cel mai tare m-a amuzat un lucru, aici in Busteni :)) Sunt pdl-isti infocati care nu au fost de acord cu decizia primarului, de asemenea PDL, de a lasa amplasat vizavi de Primarie un balon cu candidatul USL la Camera Deputatilor, dl. Mircea Rosca.
Intr-un oras in care membrii PDL sunt mai bine de jumatate din cetatenii cu drept de vot, sa vii tu cu balonul USL si sa-l pui in fata Primariei este cel putin de domeniul fantasticului. Si de cand a aparut balonul, pdl-istii credinciosi partidului, spun in stanga si dreapta, „a dat jos balonul ieri”. Dar ieri este mereu si balonul tot acolo :)) Cred ca simt nevoia asa sa se amageasca intre ei. Pai daca primarul a fost de acord, o fi avand dumnealui vreun plan :)) Altfel tragea cu o prastie, o pusca, cu ceva acolo, de pe la balcoanele Primariei. Daca este acolo, inseamna ca vrea sa fie acolo :)) Deci bine ca se termina si aceasta campanie…totusi, cum naiba sa tii balon USL de 5 metri in curtea PDL?! Pe bani nu scrie si numele partidului…asta era de fapt, acum am venit de acasa 😉
Un bulgare de pamant, de lut 🙂 …in el sunt prinsi melci milenari. Acum ce sa spun, ca am doar unul, un bulgare, cand eu am luat mai multi…oricum nu stie nimeni de unde i-am luat asa ca, tot eu va trebui sa iau o decizie ca unele lucruri sa nu se piarda. Cam slaba scuza dar atunci mi se paruse ca se poate produce o surpare si n-aveam chef sa sap cativa metri.
Intre timp insa, ca sa ma distrez sau sa-mi mentin atentia maximizata, cu o mica pila si alte ustensile incerc sa mai eliberez din gasteropode. Atinsi mai tare se sfarama…melcii astia i-am mai postat, dar din cand in cand mai eliberez cate unul de pamant. Este impropriu zis melcii, pentru ca doar cochiliile mai sunt de ei. Dormeau ei somn milenar la cativa metri adancime…vedeti?, nimic nu este vesnic, nici macar somnul lor, milenar :))
Chestia cu nu stie nimeni este spusa asa, mereu mai stie si altcineva :)) Cum este cazul lui Cristian Cioaca…bine ca l-au arestat. Oricum va ramane in istorie dosarul acesta.
Mi-a placut ce au spus procurorii, motivand astfel necesitatea arestarii. Am sa redau mai multe randuri, ce arata cat de realisti sunt unii oameni ai legii…mai devreme sau mai tarziu isi va recunoaste si Cioaca, fapta.
„Ca urmare, neluarea fata de autorul infractiunii a unor masuri ferme dupa descoperirea unor elemente probatorii noi, care au caracterul unui moment de cotitura in evolutia anchetei, in conditiile existentei unei atentii fara precedent din partea opiniei publice in legatura cu parcursul prezentului dosar, atentie nezdruncinata sau chiar intensificata de trecerea unui interval important de timp de la comiterea faptei, ar incuraja satirizarea unei infractiuni deosebit de grave, ar tulbura opinia publica si i-ar afecta grav increderea intr-un sistem real de valori, generand atitudini de neincredere la adresa organelor statului chemate sa protejeze ordinea sociala”, subliniaza procurorii.
„Inculpatul, in calitate de ofiter de politie, obligat sa vegheze la respectarea si aplicarea legii, nu numai ca a incalcat grav ordinea de drept prin uciderea propriei sotii, dar s-a si folosit de pregatirea si experienta sa profesionala pentru a ascunde urmele infractiunii, cunoscand faptul ca mijloacele de tehnica criminalistica existente in dotarea organelor de urmarire penala la momentul respectiv, faceau extrem de dificila detectarea urmelor de sange aflate sub noul strat de vopsea”, sustin anchetatorii.
„Procurorii mai afirma ca toate aceste imprejurari au condus la transformarea regretabila a victimei unei infractiuni de omor (comisa de propriul sot, ofiter de politie, in apropierea copilului minor al acestora), in sursa de divertisment, de umor de situatie – fapt de notorietate, care nu mai necesita administrarea de probe”.
Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13754110-cristian-cioaca-fost-adus-arestul-central-politiei-capitalei.htm
Cateodata ma relaxez asa…asez laptop-ul pe o masuta, masuta langa fotoliu…in stanga este o ramura de care am agatat mai multe cosulete. In fiecare cosulet sunt lucruri mici care imi trebuie si nu stau sa le caut peste tot, dintr-o privire cuprind toate cele 5 cosulete. Le am de la Ion, tiganul, care vinde fructe de padure pe la Cota 1400 :)) Mi le-a adus dupa…vreo doua luni :)))
Evident ca tot dintr-o privire cuprind si peretele pe care am agatat tot felul…spre mirarea unora, dar se obisnuiesc cate unii, in timp…cand nu mai imi plac le dau jos, iar le asez sau le inlocuiesc…dupa „inspiratie”. Parintele Ioanichie sta si el pe aproape, intr-o imagine data de staretul Schitului Sf. Ana. Fotografia facuta de mine parintelui sta pe mormantul dumnealui de la manastirea din localitatea Rus…o mare multumire pentru mine, asa a vrut Dumnezeu sa fie.
Pe perete sunt mai ales fişele de concurs de la Maratonul de 92 km al Bucegilor…frunze, alte bazaconii 😉
Si cateva povesti frumoase…
O privire satelitara…din care nu putea lipsi o piatra superba. L-am denumit cand l-am gasit, mai mult in gluma, „Artefactul Diluvian”. Zacea in albia unei vaii seci, ingropat cam 3/4. L-am scos, ca am vrut sa pozez si un astfel de calcar. Cand l-am eliberat de pamant si nisip si l-am vazut…am fost surprins. Are parca un fel de ochi, aduce a pui de pterodactil, este o forma ciudata. Ca este greu de transportat este o alta poveste…dar il aduceam eu si de la 1000 km 😉 Cand trebuie, trebuie. La anul, nu l-am mai gaseam…il acopereau aluviunile din primavara.
Mai stau acum si cu gandul la spusele unui prieten, care alaturi de altii, renumiti in domeniu, cerceteaza Bucegii…si altfel. Spunea el, ca exista o legatura stransa intre ceea ce se afla in subsolul unei zone traversate (de noi) si psihicul uman.
Daca ridic privirea peste laptop ca sa imi odihnesc ochii…peisajul este pe placul meu. Logic, devreme ce eu l-am pus in scena. Artefactul cel semet, sculptat in cine stie cat timp, fluturasul cel frumos pictat pe coji de oua, diverse, o icoana cu niste portite. Tot de la parintele Nicolae, staretul de la Schitul Sf. Ana, o am. Intr-o zi, era mai tarziu, era ceata si vreme inchisa, parea ca vine noaptea mai repede, eu coboram…ne-am vazut, ne-am salutat si parintele mi-a dat icoana. Eu nu am vrut sa o iau dar mi-a zis ca daca ma intalnesc cu vreun urs sa i-o arat, si pleaca. Altii probabil ar fi ras, dar eu nu am ras. Pur si simplu chiar am crezut. Dar bine, oricum nu cu ursii am eu o problema. Eu cobor indiferent de ce se spune, si ziua, si noaptea…ursul nu este agresiv decat daca ii creezi situatii.
Apropo de urs, acum vreo doi ani, am gasit un craniu de urs, eram mai multe persoane, si Matrix a reusit sa-i scoata maselele si dintii…acasa le-a prelucrat, dat cu un lac si ne-a dat fiecaruia asemenea amintiri. Spunea el ca a incercat cu un burghiu sa le dea cate o gaura dar nu a reusit :))
Aceia sunt alta specie de melci, Mastus Transsylvanicus, de asemenea sunt doar cochiliile. Melcii din aceasta specie reprezinta o alta curiozitate a naturii…o sa revin pe viitor cu un subiect.
Fiecare piatra cu istoria ei…
Pene…un porumbel a fost prins si mancat de o pasare rapitoare. La locul intamplarii au ramas urmele, si ale unuia, si ale altuia.
Sub razele soarelui…
Filed under: Jurnal | Tagged: artefact diluvian, balon primarie, bucegi, campanie, cochilii, curiozitate a naturii, fise de concurs, fotografie, gasteropode, icoana, liniste, maraton, mastus transsylvanicus, meditatie, melci, milenar, munte, parintele ioanichie, schitul sf ana, simt, staret, stie, urs, vrea, zapada | 12 Comments »
Rares si spre seara tot murdar de afine era. Pentru ca apoi i-am dat sa manance asa crude, de fapt, eu i-am pus, ca el singur si-a luat din castronel…a mancat si cu obrajorii si cu nasucul 🙂
Cu Rares si Ioana. Al meu nu poarta ciorapi prea mult timp, ii scoate si ii arunca
Nici unul nu prea ascultam indicatiile fotografului
Trebuia sa-i tin bine, sa le distragem atentia, ca impreuna se indeamna, nu au astampar o clipa.
