Acum 5 ani „pleca” dintre noi ultimul pustnic al Bucegilor!.. Si alte evenimente din prezent

Azi sunt 5 ani de cand parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana din Bucegi, a plecat dintre noi. Au trecut repede sau greu, nu-mi pot da seama. Depinde de fiecare… cand lucrurile merg bine, timpul trece repede… si invers. Cred ca timpul trece oricum… insa depinde de noi cum ne raportam la el.

Sa ne amintim asadar de acest mare duhovnic…

1221

….

Sa trec mai departe, cu gandul ca povetele parintelui, felul lui de a fi, vor ramane mereu in cei care l-au cunoscut.

Am inteles ca la Busteni a fost cea mai reusita editie de pana acum a evenimentului „Zilele Orasului Busteni”… cu emisiuni transmise de la partie, concursuri, concerte, meciuri de fotbal…

aViceprimarul, seful Salvamont si bustenari pe podium. Sursa foto: Facebook – Petrut Stefan

….

De joi si pana duminica a fost si Targul de Turism la Romexpo, cu o prezenta slabuta a celor din Valea Prahovei si din judet in general.

dscf8838

dscf8839

dscf8840

dscf8841

dscf8849

dscf8856Ei au mai spalat rusinea… dar la cate are de oferit judetul Prahova este intr-un fel… zic eu, sa te duci mereu cu imaginea Pelesului dupa tine. Bine ca s-a dus cineva si asa…

dscf8858

dscf8859Lantul acesta… nu trebuia sa ridice prin muntii Azugii nu stiu ce statiune? 🙂 Umblau unii cu vrajeala asta pe la Azuga, cred ca pentru a vinde golul alpin unor prieteni. Sau au vrut sa le dea o teapa libanezilor de la Phoenicia…

….

Pe la Sinaia un incendiu puternic a mistuit o vila:

brandusa-elena-facebookFoto: Brandusa Elena – Facebook

….

Cateva imagini si prin Rasnov, o statiune care a stiut sa implementeze proiecte de milioane de euro…

dscf8864

dscf8863Biserica Evanghelica, monument istoric din secolul XIV.

Tot la Rasnov este si o biserica ortodoxa, ridicata cu sprijinul unui voievod muntean. Unii zic ca Mircea cel Batran… dar cred ca nu e Mircea, pentru ca el nu domnea in anul in care se mentioneaza ca este ridicata biserica. Ar fi o inscriptie prin altar pe care am reusit sa o vedem si noi… ramane de tradus.

Fantana de la gara Rasnov.

Martor la zi…

Locatii recomandate in Rasnov: hotelul Radsor unde exista o cofetarie care multumeste pe oricine, cred ca este si singura din Rasnov si… restaurantul Rosenau amenajat la interior in stil traditional romanesc. Mai zicea cineva de chestii sasesti… eu zic mai ales de chestii romanesti 🙂 In Romania vorbim in special despre romani si ce fac ei. Restul… si ei pe acolo!

La Stancile Sfanta Ana si prima zapada cazuta pe Bucegi

A plouat duminica mai toata ziua la Sinaia. Trebuia sa ajung la aceste stanci sa ma uit de ceva 🙂 Cand iti vine asa cate o idee din aceasta, nu mai stai, mergi sa vezi cu ochii tai, parca nu mai conteaza cum este vremea. Te duci azi, ca sa nu mai stai cu gandul ca trebuie sa faci acel lucru maine.

Mai exact, gasisem pe acasa, prin niste albume mai vechi, niste poze din 2 mai 2003, in care erau niste curiozitati sa le zic, care se vedeau mai bine acum, dupa… 12 ani, 6 luni si 20 de zile 🙂

Inainte, adica pe vremea aceea, rar facea cineva alpinism pe la aceste stanci… inca domnea linistea, parintele Ioanichie era undeva la 1 km de aceste stanci, lucrand la un schit. Adica pe dinafara acestuia si la imprejurimi, ca schitul intr-o forma mai mica era ridicat dinainte de 2003. Evident ca nici jandarmii montani nu erau prezenti, pentru ca nu erau infiintati… Centrul de Pregatire si Perfectionare de la Sinaia a fost infiintat in anul 2004.

Tot prin 2003 s-a constituit si Administratia Parcului Natural Bucegi, care dupa vreun an, doi, a intrat mai bine pe teren. Deci in afara de turisti ocazionali si de cate un calugar ce se retragea intr-un adapost situat deasupra Stancilor si transformat in prezent de ilustri necunoscuti ai muntelui, nu prea vedeai pe altcineva. Nu mai stiu cu exactitate cand am fost la aceste Stanci… in primii ani de dupa Revolutie, mai mult ca sigur. La fel, de nu stiu cate ori, ne-am speriat de calugari ce umblau pe acolo in liniste, si cand ii vedeai de la distanta in negru, ziceai ca este vreun urs.

Stancile Sfanta Ana reprezinta cel mai vechi loc religios ortodox din Valea Prahovei, schitul ce se afla la baza stancilor fiind atestat la 1453.

aIn grota din stanca, cineva aprinsese o lumanare cu o zi inainte, sambata

bStand pe o bancuta in acea grota si privind la ploaia mocaneasca de afara

Insa cum este sa stai in Grota Pustnicului de la Stancile Sf.Ana si sa te uiti la niste poze cu acest loc, din 2003? Intr-o poza este grota in care stai in prezent, in 2015, si te uiti la o imagine facuta tot de tine in 2003 :))

cUn detaliu foarte important… nu era icoana aceea, din lemn aurit, in fereastra metalica. Desi se spune ca prin 1999 a fost pusa, de fapt, cred ca a fost vorba de o cu totul alta icoana. Cea din lemn, disparuta probabil pentru ca era deteriorata, undeva prin 2014, a fost adusa prin 2003-2004.

dEste bine sa pozam periodic locurile pe unde trecem si care inseamna ceva pentru noi. Ulterior, peste niste ani, se pot observa niste diferente majore… de exemplu, unele inscriptii s-au cam dus… si aveau o foarte mare importanta. Sau, desi se bate toba ca schitul Sf.Ana a fost ridicat in 2008, existand si o placa pe acolo care mentioneaza ca niste cetateni au construit locasul, realitatea este putin diferita.

Actualului staret, parintelui Nicolae, i-am si dat o imagine veche cu schitul, asa cum il ridicase parintele Ioanichie prin anul 1995. Schitul era mai mic ca actualul si avea altarul orientat spre sud, totusi, se tineau acolo slujbe. Prin 2007 s-au apucat niste binevoitori sa ridice o constructie mai mare, integrand in ea micul schit. Dupa care a aparut la intrarea in schit si pe pisanie ca ei sunt ctitorii 🙂 In opinia mea, pentru respectarea adevarului, ar trebui data jos placa de la intrare in schit sau pusa alta in care sa se mentioneze ca, de fapt, a fost o redimensionare a schitului intamplata in 2007-2008, urmata de o sfintire facuta de I.P.S. Varsanufie Prahoveanul, coordonata de actualul Patriarh… si nu o ridicare totala din pamant.

Daca pe la poalele muntelui a plouat, pe creste a nins:

eSi, din ce se vede acum, de dimineata, sufla si vantul

f

Au trecut 3 ani… „Plecarea” parintelui Ioanichie de la Schitul Sf. Ana

Parca a fost ieri… da, exact acum 3 ani…

monumentMic monument ce aminteste de parintele Ioanichie, ridicat de actualul staret. Mai mereu arde o candela/lumanare acolo…

schitul sf. anaSchitul Sf. Ana

placaCel putin deplasat… ei au construit o mare parte din schit, nu pe tot. Si nu aminteste nimic de cel care l-a fondat… Parintele Ioanichie si acesti ctitori se regasesc insa pe pisanie… totusi, oamenii astia au simtit nevoia sa prinda o placa doar cu ei, de peretele schitului, la vedere. Cine trece sa-i vada!

Povestea nu a inceput insa o data cu ei. Prin anii 1993-1994, parintele sapa la fundatiile schitului… in acel loc era o mica poiana… constructia initiala era mult mai mica decat aceasta, evident! I-am si dat o imagine staretului Nicolae… cum arata schitul initial… imagine de prin 1997. Am si poze din interior cu parintele si niste rude, pe cand altarul era orientat spre sud.

Deci schitul Sf. Ana nu a fost construit de oamenii acestia… ei au extins o constructie existenta. Au facut un lucru bun, iar rasplata si-au asigurat-o singuri prin acea placa. Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, le faci un pic mai discret, nu te falesti cu acestea… ca ulterior ti-ai gasit recompensa in ceea ce spun oamenii despre tine… zic si eu…

Parintele Ioanichie… a fost… si exemplul sau a ramas!

Zgomot, meditatie, liniste…de week-end

Vine week-end-ul, am auzit ca si astazi este sarbatoare…cam multe sarbatori, parca de la o zi la alta sunt si mai multe sarbatori si mai multe zile libere 🙂

Acum incepe frenezia de iarna, cu „merg la munte, zapada si schi”, coloane de masini. Prin Capitala am auzit ca nici macar un fulg de zapada nu a cazut, dar ce spun eu de Bucuresti cand nici macar la Comarnic nu este zapada…aici la vreo 17 km.

1

Bine ca se incheie campania electorala, oamenii au fost mai apatici ca niciodata, circ am vazut destul pe la tv. Cel mai tare m-a amuzat un lucru, aici in Busteni :)) Sunt pdl-isti infocati care nu au fost de acord cu decizia primarului, de asemenea PDL, de a lasa amplasat vizavi de Primarie un balon cu candidatul USL la Camera Deputatilor, dl. Mircea Rosca.

Intr-un oras in care membrii PDL sunt mai bine de jumatate din cetatenii cu drept de vot, sa vii tu cu balonul USL si sa-l pui in fata Primariei este cel putin de domeniul fantasticului. Si de cand a aparut balonul, pdl-istii credinciosi partidului, spun in stanga si dreapta, „a dat jos balonul ieri”. Dar ieri este mereu si balonul tot acolo :)) Cred ca simt nevoia asa sa se amageasca intre ei. Pai daca primarul a fost de acord, o fi avand dumnealui vreun plan :)) Altfel tragea cu o prastie, o pusca, cu ceva acolo, de pe la balcoanele Primariei.  Daca este acolo, inseamna ca vrea sa fie acolo :)) Deci bine ca se termina si aceasta campanie…totusi, cum naiba sa tii balon USL de 5 metri in curtea PDL?! Pe bani nu scrie si numele partidului…asta era de fapt, acum am venit de acasa 😉

2Un bulgare de pamant, de lut 🙂 …in el sunt prinsi melci milenari. Acum ce sa spun, ca am doar unul, un bulgare, cand eu am luat mai multi…oricum nu stie nimeni de unde i-am luat asa ca, tot eu va trebui sa iau o decizie ca unele lucruri sa nu se piarda.  Cam slaba scuza dar atunci mi se paruse ca se poate produce o surpare si n-aveam chef sa sap cativa metri.

Intre timp insa, ca sa ma distrez sau sa-mi mentin atentia maximizata, cu o mica pila si alte ustensile incerc sa mai eliberez din gasteropode. Atinsi mai tare se sfarama…melcii astia i-am mai postat, dar din cand in cand mai eliberez cate unul de pamant. Este impropriu zis melcii, pentru ca doar cochiliile mai sunt de ei. Dormeau ei somn milenar la cativa metri adancime…vedeti?, nimic nu este vesnic, nici macar somnul lor, milenar :))

Chestia cu nu stie nimeni este spusa asa, mereu mai stie si altcineva :)) Cum este cazul lui Cristian Cioaca…bine ca l-au arestat. Oricum va ramane in istorie dosarul acesta.

Mi-a placut ce au spus procurorii, motivand astfel necesitatea arestarii. Am sa redau mai multe randuri, ce arata cat de realisti sunt unii oameni ai legii…mai devreme sau mai tarziu isi va recunoaste si Cioaca, fapta.

„Ca urmare, neluarea fata de autorul infractiunii a unor masuri ferme dupa descoperirea unor elemente probatorii noi, care au caracterul unui moment de cotitura in evolutia anchetei, in conditiile existentei unei atentii fara precedent din partea opiniei publice in legatura cu parcursul prezentului dosar, atentie nezdruncinata sau chiar intensificata de trecerea unui interval important de timp de la comiterea faptei, ar incuraja satirizarea unei infractiuni deosebit de grave, ar tulbura opinia publica si i-ar afecta grav increderea intr-un sistem real de valori, generand atitudini de neincredere la adresa organelor statului chemate sa protejeze ordinea sociala”, subliniaza procurorii.

„Inculpatul, in calitate de ofiter de politie, obligat sa vegheze la respectarea si aplicarea legii, nu numai ca a incalcat grav ordinea de drept prin uciderea propriei sotii, dar s-a si folosit de pregatirea si experienta sa profesionala pentru a ascunde urmele infractiunii, cunoscand faptul ca mijloacele de tehnica criminalistica existente in dotarea organelor de urmarire penala la momentul respectiv, faceau extrem de dificila detectarea urmelor de sange aflate sub noul strat de vopsea”, sustin anchetatorii.

„Procurorii mai afirma ca toate aceste imprejurari au condus la transformarea regretabila a victimei unei infractiuni de omor (comisa de propriul sot, ofiter de politie, in apropierea copilului minor al acestora), in sursa de divertisment, de umor de situatie – fapt de notorietate, care nu mai necesita administrarea de probe”.

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13754110-cristian-cioaca-fost-adus-arestul-central-politiei-capitalei.htm

3Cateodata ma relaxez asa…asez laptop-ul pe o masuta, masuta langa fotoliu…in stanga este o ramura de care am agatat mai multe cosulete. In fiecare cosulet sunt lucruri mici care imi trebuie si nu stau sa le caut peste tot, dintr-o privire cuprind toate cele 5 cosulete. Le am de la Ion, tiganul, care vinde fructe de padure pe la Cota 1400 :)) Mi le-a adus dupa…vreo doua luni :)))

4Evident ca tot dintr-o privire cuprind si peretele pe care am agatat tot felul…spre mirarea unora, dar se obisnuiesc cate unii, in timp…cand nu mai imi plac le dau jos, iar le asez sau le inlocuiesc…dupa „inspiratie”. Parintele Ioanichie sta si el pe aproape, intr-o imagine data de staretul Schitului Sf. Ana. Fotografia facuta de mine parintelui sta pe mormantul dumnealui de la manastirea din localitatea Rus…o mare multumire pentru mine, asa a vrut Dumnezeu sa fie.

Pe perete sunt mai ales fişele de concurs de la Maratonul de 92 km al Bucegilor…frunze, alte bazaconii 😉

5Si cateva povesti frumoase…

6O privire satelitara…din care nu putea lipsi o piatra superba. L-am denumit cand l-am gasit, mai mult in gluma, „Artefactul Diluvian”. Zacea in albia unei vaii seci, ingropat cam 3/4. L-am scos, ca am vrut sa pozez si un astfel de calcar. Cand l-am eliberat de pamant si nisip si l-am vazut…am fost surprins. Are parca un fel de ochi, aduce a pui de pterodactil, este o forma ciudata. Ca este greu de transportat este o alta poveste…dar il aduceam eu si de la 1000 km 😉 Cand trebuie, trebuie. La anul, nu l-am mai gaseam…il acopereau aluviunile din primavara.

Mai stau acum si cu gandul la spusele unui prieten, care alaturi de altii, renumiti in domeniu, cerceteaza Bucegii…si altfel. Spunea el, ca exista o legatura stransa intre ceea ce se afla in subsolul unei zone traversate (de noi) si psihicul uman.

7Daca ridic privirea peste laptop ca sa imi odihnesc ochii…peisajul este pe placul meu. Logic, devreme ce eu l-am pus in scena. Artefactul cel semet, sculptat in cine stie cat timp, fluturasul cel frumos pictat pe coji de oua, diverse, o icoana cu niste portite. Tot de la parintele Nicolae, staretul de la Schitul Sf. Ana, o am. Intr-o zi, era mai tarziu, era ceata si vreme inchisa, parea ca vine noaptea mai repede, eu coboram…ne-am vazut, ne-am salutat si parintele mi-a dat icoana. Eu nu am vrut sa o iau dar mi-a zis ca daca ma intalnesc cu vreun urs sa i-o arat, si pleaca. Altii probabil ar fi ras, dar eu nu am ras. Pur si simplu chiar am crezut. Dar bine, oricum nu cu ursii am eu o problema. Eu cobor indiferent de ce se spune, si ziua, si noaptea…ursul nu este agresiv decat daca ii creezi situatii.

8Apropo de urs, acum vreo doi ani, am gasit un craniu de urs, eram mai multe persoane, si Matrix a reusit sa-i scoata maselele si dintii…acasa le-a prelucrat, dat cu un lac si ne-a dat fiecaruia asemenea amintiri. Spunea el ca a incercat cu un burghiu sa le dea cate o gaura dar nu a reusit :))

10Aceia sunt alta specie de melci, Mastus Transsylvanicus, de asemenea sunt doar cochiliile. Melcii din aceasta specie reprezinta o alta curiozitate a naturii…o sa revin pe viitor cu un subiect.

11

12Fiecare piatra cu istoria ei…

14Pene…un porumbel a fost prins si mancat de o pasare rapitoare. La locul intamplarii au ramas urmele, si ale unuia, si ale altuia.

15Sub razele soarelui…

Intre a vrea si a se realiza

In aceasta dimineata nu am mai plecat eu primul de acasa 🙂 Cel mic, desi foarte mic, parca simtise ca-i pleaca mami si era agitat. Dadea din picioruse si plangea…sa vezi cand s-o face mai mare si s-o prinde de-a binelea :))

Rares este foarte atasat de parinti, cand i vorbesc se linisteste imediat…facea el lucruri surprinzatoare inca din burtica mamei…am fost plecat cateva zile la Maratonul de 90 de km de pe Bucegi si el nu a miscat deloc in burtica, atatea zile. Cum am ajuns acasa a inceput sa se miste burtica :)) Acum, cine il vede se topeste dupa el…este tot un du-te vino pe la mine 🙂

Asa ca a urmat, schimbare, baita, lapte si leganat in brate…a trecut o ora pe negandite, apoi s-a intors sotia si am plecat…numai ca nu am si ajuns :)) …spre Varful Omu, pentru ca nu functiona telecabina din cauza vantului. Nu mergeam singur…echipati cu tot ce este necesar…excursia insa s-a amanat :))

Sambata seara cineva mi-a dat o idee…sa scriu ceva, mai complex despre parintele Ioanichie, poate, ar fi bine sa postez si lucruri putin stiute, vedem… Aveam 15 ani cand parintele se apucase de schit, in fiecare an mai facea cate ceva…stiam si unde statea in rugaciune, de un loc unde isi facuse o bancuta si o masa…si citea in liniste…uneori mai vorbeam de ceea ce el numea „Poteca ursului”. Cum ar fi sa apara randuri mari scrise de un om mic fara aprobarea Bisericii? Cum sa fie publicat ceva in care scrie ca nu au vrut sa-l primeasca pe parinte la o manastire? Si altele…

Una peste altele, ca si eu am zapacit pe multi cu postarea ba de mistere, ba de inscriptii, ba de  informatii putin cunoscute de pana si cei mai buni prieteni sunt surprinsi, ei crezand ca ma stiu si cunosc cam ce ma intereseaza :)) o sa vin cu altceva. Ca sa lamuresc treaba…in mintea mea Bucegii sunt ca o tabla de sah, iar fiecare patrat are la randul sau o alta tabla, s.a.m.d. dar ca sa nu zapacesc si pentru ca tot vorbim de table sa va relatez mai jos ceva:

„Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii „Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele.”

„”Stiti”, mi-a spus staretul, „ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

Eu rad putin, doar putin, pentru ca toti aceia care s-au apropiat de acest subiect s-au impotmolit, sau daca s-a apropiat cineva putin l-a crezut lumea nebun. Dar cea mai mare parte a cercetatorilor indiferent cate doctorate au, pornesc din puncte gresite…nu are nimeni nicio sansa sa gaseasca ceva prin Bucegi daca nu locuieste aici…apoi mai este o problema: pentru ce cauti, ce cauti, ce vei face daca, dupa…

Staretul nu stie ca legenda in acest caz nu se aplica…o sa fac o cerere catre dansul sa vad si sa pozez replicile din plumb detinute de manastire, ca sa le postez aici :). Bineinteles ca omul nu o sa vrea mai ales cand i voi spune ca au mintit in niste chestii…cum ar fi cu aceea comoara pierduta a manastirii. Eu le pot demonstra ca undeva este o minciuna…

Totusi, interesant sau nu, „neste oameni” au cerut recent o fisa de inventar dintr-un depozit insistand pe tablite, nu ale staretului…mai sunt si alte locuri 😉 Va spun eu, subiectul nu este uitat, dati o cautare pe net dupa „tablitele de la sinaia” si veti vedea…numai ca eu orice as gasi ar fi ale statului, altii s-ar multumi sa le fure. Mie nici prin gand nu-mi trece sa fac altceva cu ele decat poze :)))

Este o pasiune si un interes personal de a face lumina pe niste subiecte, nu doar tablitele. Reusesc bine, nu reusesc imi umplu timpul, ma distrez…le iau cum vin 😉

Asa, in Bucegi, pe cei 300 kmp cat are parcul, sunt vreo 25 de asa-zis legende care numai legende nu sunt…plus alte zeci care nu au deocamdata fire de legatura cu concretul. In afara de falsurile existente in carti…

O parte am mai publicat pe aici, sa va mai amintesc unul:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/01/21/staretia-manastirii-pestera-ialomitei-este-ridicata-pe-un-mormant/

Pentru aceia care spun ca din cateva iesiri prin Bucegi cunosti tot ce au acesti munti trebuie sa sublinez ca de peste 20 de ani umblu pe ei si nu pot zice ca-i cunosc nici acum :))

„Stim doar ca atunci cand se va deschide Kogaionul , vor fi gasite acolo vase rotunde si 12 tablite din lut pe care sunt scrise Cuvine Sacre , cuvinte folosite la luminarea/vindecarea fiintei.” – spun si cred unii 🙂 sa vedem insa dincolo de vorbe, fara patos si elan copilaresc 🙂

Postari…

Am publicat astazi patru subiecte: „Avalansa din Bucsoiu Mic (Creasta Balaurului)„, „Cel mai negru gand al cabanierilor de pe Bucegi: Doamne-fereste sa ajungi ca Popica de la Izvoare„, „Starea traseelor turistice din muntele Diham-Parcul Natural Bucegi„, „Sa radem cu ISU PRHOVA„…si acesta :)) Le gasiti in ordine mai jos.

Le-am pregatit eu si ieri si alaltaieri…voi fi foarte ocupat in aceste zile, timp sper sa gasesc pentru a-mi vizita blogul meu si ale altora :)) daca nu, voi ruga pe cineva sa-l administreze iarasi, 95% din opiniile la adresa lor au fost bune :)))

Maine il vor ingropa pe parintele Ioanichie la manastirea din satul Rus, judetul Salaj…Dumnezeu sa-l odihneasca. Tot maine va avea loc si o slujba de pomenire a parintelui in Sinaia. Am sters multe comentarii…am vorbit nepotrivit si eu si altii, neadecvat unui astfel de moment…bine ca m-am abtinut pe cat posibil si un oarecare echilibru tot am tinut.

Am sters si comentarii care ma ridicau pe mine…le-am considerat tot nepotrivite cu acest moment, chiar daca au fost lasate de persoane cu ganduri bune. Mi-ar fi fost rusine ca in astfel de clipe sa se inteleaga o inaltare de sine in locul coborarii in modestie, etc…

Poate daca ar fi fost vorba de altcineva as fi facut o gluma proasta…tot comentase cineva ca ar trebui sa ne pese nu de locul inhumarii ci de un mijloc de transport care sa ne duca acolo…pentru astfel de oameni, ca eu am inteles ca vroia sa fie gratis…as fi facut o farsa.

Daca ar fi existat conditiile necesare…si sa nu se inteleaga ca fac probleme administratiei locale, unei manastiri…as fi lipit niste afise ziua in amiaza mare…”cu trei microbuze care pleaca la 6 dimineata pentru a ajunge la inmormantare, locuri limitate, transport gratis, pasagerii primesc ajutoare comunitare, nr. de telefon”…si apoi m-as fi distrat selectand la telefon „pelerinii”. I-as fi ales pe cei mai cei…primii la pomeni, prefacuti…as fi refuzat batranii pe motiv ca nu mai sunt locuri dar nu pe babele ce barfesc in prima linie a bisericii. I alegeam imediat la telefon propunandu-le locuri mai in fata sau mai in spate, mai multa faina sau mai mult zahar, ce ar fi dorit :))) Si dimineata m-as fi dus si eu sa vad 50 de persoane sau cat mai multe…asteptand ceva ce nu ar fi venit vreodata…poze, lamentari, alea-alea :)) Prostia trebuie taxata pentru ca apare pe fondul lipsei credintei…din pacate nu am avut nici timp sa ma ocup de asa ceva.

Evident ar fi fost ceva pe fata…mi-as fi asumat apoi initiativa :)) ceea ce nu inseamna mare lucru :)))

Asta asa ca fapt divers 😉

Mai povestim…pana una alta, o fotografie CARE SPUNE CEVA PENTRU CINE TREBUIE de acum cativa ani cu schitul Sf. Ana, o fotografie care nu mai poate fi facuta actualmente…iar crucea aceea o gasiti ingropata astazi pe o mica colina in spatele schitului, asa prin padure…nu le-a mai trebuit si au „plantat-o” pe acolo, in pamant!

Manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000 si Schitul Sf. Ana de la Cota 1400

Doua locuri religioase departate de viata urbana, ambele destul de accesibile. Pe la Schitul Sf. Ana am fost in aceste ultime doua luni de mai multe ori decat la acea manastire, fiind mai aproape de principalele cai de acces in Parcul Natural Bucegi.

Am fost duminica cu niste prieteni la ambele…cu masina. Initial la manastire care se afla cam la 7-8 km de Sinaia, mai jos de Complexul Petrom de la Cota 1000 si noul Han cu Ursi. Este si un indicator…

Pana am ajuns eu la acesti prieteni, si pana am plecat s-a facut de 11:00. Am parcat masina pe la Cota 1000 unde intentionam sa mai ramanem…ceata, nori si frig asa era. Mie imi place foarte mult sa merg prin ceata, pentru ca iti solicita simturile, numai ca era si frig si nu aveam chef de umblat prea mult 🙂

Intrăm pe drumul de cateva sute de metri lungime cu mai multe cruci pe stanga si ajungem. Cam 20 de masini parcate la 30 metri de usa bisericii…urata chestia asta sa ajungi cu masina pana in usa bisericii. In fine, intram chiar in toiul predicii…si ascultam:

„Noi aici pe pamant traim un canon, daca-l izbandim vom avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, de aceea nu cautati sa va legati viata de lucrurile materiale si sa lasati pe alt plan pe Dumnezeu. Fiti milosi, cautati binele si departati-va de cele usoare, si sa nu confundati lucrurile, Raiul nu este totuna cu Imparatia Cerului, sunt doua lucruri diferite…etc.” A fost o predica foarte frumoasa ce a tinut lumea tintuita locului, preotul a vorbit despre moarte, ca de un musafir nepoftit, ca plecarea din aceasta viata este pentru cei pregatiti o bucurie, pentru ca pornesc sa se intalneasca cu El…

Biserica de la Manastirea „Inaltarea Domnului”

La sfarsit am iesit afara si am intrebat unde il gasim pe parintele Ioanichie. Parintele este cel care a pus temelia Schitului Sf. Ana si a stat cateva luni aici fiindca este clima mai blanda. Un calugar i-a raspuns unui prieten „Va cunosc ati mai venit pe aici, dar parintele s-a intors la schit”. La intrebarea „De unde ma cunoasteti”, calugarul, enigmatic, i-a raspuns zambind „Va cunosc” si  a plecat mai departe. In manastiri exista un fel de comunicare din priviri intre vietuitorii de acolo, spun asta pentru ca am observat-o personal, pana la o anumita varsta am stat un timp printre ei, in vacante…nu mi s-a parut niciodata ca am cum sa ma fac calugar, preot. Trebuie sa fi ales pentru asta 🙂

Este poate mai usor „in lume”, in mijlocul pacatului, dar fiecare are un rost pe lumea asta…si nu stiu dar eu am vrut sa-mi fac o familie, mie mi-au placut femeile, daca asta poate fi un pacat :))) , cred ca femeia este cel mai mare dar pe care Dumnezeu putea sa-l faca barbatului, si ca impreuna reprezinta lucrul perfect…evident este greu de gasit cuplul perfect.

Asadar, de la manastire am plecat inapoi spre Sinaia ca sa urcam spre Schitul Sf. Ana unde stiam ca-l vom gasi pe parintele Ioanichie. Urcăm cu masina cei 11 km pana la Cota 1400 si de acolo pe jos spre schit, pentru circa 5-10 minute.

Clopotnita de la Schitul Sf. Ana

Intr-un an i-am propus sotiei sa mergem pana la o biserica pe jos. Nu era mult, doar 4 km :))) I-a placut! Apoi cand a fost sa mergem la alta a zis ea sa mergem pe jos, asa era mai mult timp de petrecut impreuna, de vorbit. Apoi am stabilit un plan, sa mergem la toate bisericile si manastirile din zona pe jos. Si am trecut muntele pana la manastirea Pestera Ialomitei, cam 25 km dus-intors, ne-am dus la manastirea Sf. Nicolae si apoi la biserica-catedrala din centrul Predealului, cam 30 km dus-intors, la orice biserica din Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. Am ajuns si la manastirea de la Cota 1000 si chiar si la Schitul Lespezi din Posada aflat la 20 km de casa 🙂 . Ne lua cate o zi, dar plecam cu rucsaci mici in spate, unde vroiam cumparam ce trebuia sau ne odihneam, fugeam de la job, numai ca sa atingem si acel obiectiv propus…cand am idei acestea devin molipsitoare :))) Nu mai este nici macar o luna si se apropie o zi importanta, intr-o seara rece de noiembrie ne-am intalnit prima oara…apoi intalniti am ramas. O sa povestesc mai multe pe 19 noiembrie 🙂

Si am ajuns la schit, evident nu mai erau decat cateva persoane, staretul ne-a spus in ce camera il gasim pe parinte, care s-a bucurat sa-i vada pe „oamenii muntelui”. Am schimbat impresii, ne-a povestit cum a fost in spital, dupa ce l-am ascultat captivati i-am dat si noi niste chestii ce stim ca-i plac, apoi ca de fiecare data ne-a pus in genunchi pe toti, a facut niste semne interesante cu patrafirul inainte de a il pune pe dansul, eu cum sunt neastamparat imi fug ochii de colo-colo pana si in astfel de momente…

Ne-a spus aceleasi rugaciuni cu care ne-a obisnuit ani de zile, circa 15 minute. Rugaciunile spuse de dansul, vocea lui, te patrunde, te ia cu fiori, imi rasuna glasul lui si acum prin minte.

In biserica schitului

Poate nu este bine, dar trebuie sa scriu si o impresie avuta. De foarte multe ori la intalniri cu diverse persoane simt ce persoana este cel din fata mea, in sfarsit nu vreau sa se inteleaga altceva…dar duminica am avut impresia ca timpul parintelui se apropie. Pe masura ce inaintam in varsta nu mai constientizam ca ne apropiem de o etapa a vietii cand cei din jurul nostru nu ne mai vad ca altadata. Pe calugarii de la manastire, pe staretul de la schit, i-am observat asa, era o stare desprinsa din gesturile si cuvintele lor, se simtea, era un nespus, ca acea povara a omului batran. Trist!