Un traseu foarte frumos. Am plecat la ora 8 si ne-am intors la ora 18.

O luasem bine din loc si nici nu ne dadeam seama ca ne apropiam de paraul Piatra Arsa. Tocmai ce intrasem intr-o doboratura de arbori, cand pe sus, cand pe dedesubt si… auzim cum fuge ceva mare in stanga noastra. Zgomot mare, crengi groase rupte. Urs sau vreun cerb! Cum „zgomotul” nu se aude mai departe ne dam seama ca nu e cerb 🙂 Totusi, ca sa nu mergem fara sa stim ce a fost, ma duc pana mai aproape, ca era un loc de unde puteai vedea mai bine. Ajuns acolo vad la vreo 20 de metri alti busteni cazuti dar nu se auzea nimic 🙂 Animalul, inteligent, astepta ascuns sa plecam mai departe. Nu avea niciun rost sa caut dupa bustenii cazuti :))

Pana la parau poteca face un unghi de aproape 90 de grade. Ne-am oprit acolo sa vedem daca vine dupa noi. Nu venea, probabil umblase toate noaptea si se odihnea, nu avea chef. Ajungem in zona cu leurda de la Poiana Stanei…

In Poiana Stanei Regale…

Urcam in ciripit de pasarele Piciorul Pietrei Arse:

Spre Platoul Bucegilor dar privind spre Sinaia.

Complexul de la Piatra Arsa

In departare cabana de la Omu cu ceva zapada pe ea, statia meteo si in stanga scheletul metalic al „bisericutei” de la Baba Mare.

O masina mica mergea spre aceste panouri deci… se poate ajunge auto.

O fuga si prin Izvorul Dorului, sa vedem cum se prezinta 🙂

Alta lume…

Iesim pe traseul spre Pestera Ialomitei.

Ocazional, salutam si brandusele albe, pe trecute acum…

Prin Cheile Tatarului vedem Lacul Bolboci.

S-au prins bine si molizii plantati de Administratia Parcului si un ocol silvic. Aici suntem la padurea Cocora.

Prin Saua Strunga zarim o parte din Fagarasi.

Acolo va locui regele gandacilor de scoarta 🙂 Nu are cum sa scoata nimeni lemnul de acolo, ce trist :))) Sa vezi roiuri de gandaci… Astia vor face raiduri pana la Cheia 🙂

Mecetul prins cum imi place.

Hop in Cheile Ursilor unde…  un urs destul de mare misuna pe acolo. Cine merge si o mai gasi zapada, are ce urme sa vada. Nu aveam cum sa-l vedem ca ii aveam pe ai nostri 😉

Confluenta

Povestea chiar curgea frumos, precum Ialomita, dar n-am avut noroc… A trebuit sa iesim din traseu ca de la atata stat prin casa… cate unii mai uita mersul pe munte. Si credeau ca se poate merge si pe apa 🙂 Cand omul nu vrea sa asculte, nu ai ce sa-i faci.

O privire pentru data viitoare. Si cu cizme tot imbaiati i-as fi scos :))) Cand „sareau” din bolovan in bolovan aterizau prin apa… am zis ca mor de ras :)))

Sa mergem la masa…

Gentiene

Locul perfect

Sa stai la foc si sa te uiti la munte :))

La final am strans jarul si l-am acoperit cu pamant si gata…

Cand plecam, plecam prost, in reluare…

Nu mai mergem si la Cascada Doamnei, ca e prea cald… si la ritmul nostru…

Propun „varianta dama cu camelii” adica urcare din Valea Sugarilor in traseul spre Babele. Ca sa nu urcam tot Piciorul Babelor. Lumea se trezeste cand vede ca am iesit in cateva minute in zona pesterilor 🙂 Eu ma dau modest dar nu aveam niciun chef sa urc tot Piciorul :))) Oricum, e bine tare sa te simti ca prin curtea proprie pe Bucegi.

Ajungem praf aici. Se aud opinii ca e de la dozele de Tuborg sau de la soarele puternic, ca am facut insolatie ori ca nu mai avem conditie fizica. Culmea era ca nu parea niciuna din toate acestea :)) Cert este ca ne-am prajit pe figuri si pe maini. Dar nu-i bai, le luam cum sosesc.

Opresc un nostalgic sa nu se arunce in zapada, cu intrebarea: „Ce faci, te bagi la un Egipt sau cum?”. El  se uita cam asa si nu intelege. Ii explic ca zapada mascheaza intrarea intr-un aven si poate nu-l tine… si mai departe a inteles. Stiti ca prin zona aceea, te bagi prin anumite locuri si prinzi bilete de Tibet sau de Egipt.

Trecem de Babele si parca nu mai avem nimic, o zbughim spre Jepii Mici si facem toata creasta pana la intersectia cu traseul pe Jepii Mari. Cred ca simteam nevoia sa ne demonstram ceva…

De pe Bucegi: 1 – muntii Baiului, 2 -Grohotisul, 3 – muntii Tataru… cred ca e chiar Vf. lui Crai.

Nu mai stam sa o studiem…next time.

Coboram in liniste pe Jepii Mari si ajungem deasupra Cascadei unde observam ca gata, s-a dus si izvorul amenajat acum 100 ani pentru cei de la statia funicularului din apropiere.

Ori l-au zidit si captat mai jos de teava… ori e secat temporar.

Parca simti ca traiesti dupa un asemenea traseu 🙂