Ce am mai citit si ce am mai retinut :)
Ca SUA si China au nave in Pacific, parca asta era oceanul, si dau lupte cu o civilizatie extraterestra ce si-a facut o baza subacvatica. Evident civilizatia are o atitudine ostila fata de specia umana :)
Ma astept in fiecare dimineata sa aud ca Japonia se ia la tranta cu China sau cu Taiwanul pentru niste insule…pana acum s-au batut cu tunuri cu apa.
De asemenea, o sa vina ziua cand Israelul va ataca Iranul, sau poate ca Iranul va ataca preventiv Israelul. Unii spun ca asa incepe un nou razboi mondial. Pana una alta, iranienii au prezentat o arma inteligenta, un avion spion fara pilot…si sa nu uitam ca rachetele lor nu doar ca pot cadea in bazele americane din tarile arabe dar pot ajunge pana in Romania. Riscuri pe care noi ni le asumam dinainte fara sa ne-o ceara cineva.
Ma uit si la telenovela Dan Diaconescu si Oltchim. Daca are banii va castiga un imens capital electoral, lumea il va vedea ca pe un mare patriot, daca nu are…nu se va intampla nimic. De promisiuni oricum toti eram satui :)
Am aflat si ca renumitul scriitor Sven Hassel a incetat din viata…cred ca foarte multi i-au citit cartile, aparute in tiraj mare si la noi dupa Revolutie.
Jurnalul National a publicat un articol foarte bun despre Parcul Natural Bucegi, in data de 25 septembrie 2012, intitulat „Safari printre oi si ghertoi pe Drumul Babelor”.
In postarile anterioare s-a adus vorba despre cunoscutul om de munte, Nae Popescu, un mare iubitor al Bucegilor. Cunoscatorii muntelui stiu ca exista si un traseu denumit Memorialul Nae Popescu. Traseul porneste de langa lacul Bolboci. Nae Popescu a murit in 2001 pe Plaiul Mircii pe cand efectua lucrari de intretinere la un traseu deschis de dumnealui. Prin anul 2008, am reusit dupa mai multe excursii sa parcurg toate traseele marcate de acest mare om al muntelui. Eu nu stiam la acea data cine a marcat traseele, trasee ce nu se regasesc pe nicio harta turistica si nici nu mai pot fi incluse din doua motive: traseele trebuie remarcate, iar remarcarea nu o poate realiza decat …eu. Ma bucur ca am pozat in detaliu acele trasee, astazi disparute, unele prin „grija” oamenilor platiti de Consiliul Judetean Dambovita sa „refaca” anumite trasee turistice. Poate intr-o zi le vom reface…
Promiteam ca voi posta o filmare cu niste capre negre pe Valea Caraimanului, filmare facuta sambata trecuta. Cam 3/4 din aceasta se vede bine, apoi cand iedul s-a repezit la mama sa a dat niste pietre la vale…si m-am uitat sa nu vina pe mine. Apoi, nu am avut ce face si am umblat pe la aparat…dar o mare parte se vede bine :)
Scriam ca sambata am pornit pe un traseu pe munte, fara a-l stabili dinainte si ca eram fara idei, chef…pana la urma s-a dovedit o zi frumoasa…plina de pietre, unele semipretioase, care au dat o nota particulara zilei. Numai ca, nu a fost doar atat.
In acea zi, am coborat spre firul Izvorului Dorului. Era liniste deplina, nici musca nu se auzea. Mergeam la cativa metri de albia paraului, prin care se strecura usor un firicel de apa. Trecusem de „columna” si de crucea cantonierului Ion Negoescu, cazut la datorie pe 25 mai 1948, asa scrie pe cruce. Mergeam la fel cum era si atmosfera din preajma …linistit.
Mi s-a parut la un moment dat ca am auzit un clipocit de apa…nici nu am intors capul spre stanga unde era paraul, pentru ca deosebesc unele zgomote, defect din armata. Nu avea cum sa faca apa asa, nu era nici debit si nici vant. Dupa cativa metri, ma opresc putin suprins de un nou zgomot si privesc la izvorasul cel timid. Nu avea cum sa clipoceasca el intr-o vreo adancitura, etc, debitul era infim. Cand privesc mai bine, pe langa apa se miscau firele de iarba uscata. Se intampla aceeasi chestie ca la Vf. Bucura de care am mai povestit. Am privit in mai multe parti, ori mi se parea, ori era de domeniul medical, ori era ceva, ori…
Chestia respectiva, fara forma, inainta spre amonte, mergea paralel cu mine. Nu mi s-a parut nimic…doar firele de iarba in miscare arata pe unde trecea. M-am oprit si am privit cum se duce mai departe. A urcat apoi malul intr-o portiune inalta de cel putin 2 metri, a trecut prin fata mea, la vreo 15 metri distanta si s-a dus pe pajisti, spre est. Scot aparatul si fug dupa ea…fara sa ma gandesc ca o filmare poate fi mai relevanta. Bine, nu stiu cat de relevant ar fi, si eu daca as auzi pe cineva as fi oarecum sceptic.
Am fost insa surprins sa vad pe Vf. Bucura ca acolo unde am aratat intr-o imagine, locul intamplarii, era marcat cu o coloana de pietre pusa una peste alta. Am alergat putin, poate 50 metri. M-am oprit insa…ca asa am vrut nu ca am simtit ceva. Mi s-a parut mie ca trebuie sa ma opresc. Prin unele zone ale Bucegilor trec rar, pentru ca am asa niste stari ciudate…de exemplu la crucea unei eleve din padurea Cocora, mereu am o strangere de inima, ca si cum acolo s-ar fi intamplat ceva groaznic. Oricum nu stie nimeni ce s-a intamplat, eleva era nascuta parca in 1964 sau 1969.
Si urmarea acestei intamplari, un prieten bun de pe net mi-a dat cateva sfaturi, adica a fost cel mai realist dintre toti. Doua personaje monahale au spus ca de fapt era „cel rau” ce incerca sa ma amageasca. Acum nu stiu cum incerca sa ma amageasca, ca doar mergea si eu intotdeauna am crezut in existenta lui. Altii au spus ca este sufletul ratacitor al cuiva care a murit in chinuri…de asemenea, o alta versiune ar fi ca este un spirit al muntelui. Data viitoare, daca va mai fi o data viitoare voi stii ce sa fac ;) Poate ca trebuia sa ma tin o vreme dupa ea…cred ca pe panta care venea as fi ramas insa in urma…Si apropo de urma, firele de iarba se miscau cam pe un 1 -1,5 mp si vedeai acest lucru si de la vreo 20 m distanta. Ceva ca in filmele SF sau cu „glumeti” mergea la firul ierbii :)
Bine, si mie daca mi-ar povesti cineva l-as privi…cred ca oarecum, intr-un fel :))
BUCEGI NATURA 2000 
ooo!
ApreciazăApreciază
OOO in ce fel? :))
ApreciazăApreciază
Admirativ!:))
ApreciazăApreciază
Nu stiam ce vrea sa spuna Contesa si am intrebat :)
ApreciazăApreciază
Pentru ca ti-am scris fraudulos, de la scoala!
:))
ApreciazăApreciază
Aha :))
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
Ar trebui sa zic multumesc! Deci, Multumesc! :)
ApreciazăApreciază
Am venit franta! Am avut multe ore, basca o sedinta lunga! :) Eu citesc cu drag ce scrii. Nu am mereu energia pentru un comentariu de calitate. Eu multumesc! :))
ApreciazăApreciază
Mi se intampla si mie si cred ca oricui, sa avem astfel de momente! O seara linistita! :)
ApreciazăApreciază
Multumesc, si tie! :))
ApreciazăApreciază
Mie mi se pare foarte credibila experienta ta si da, putea fi orice din tot ce ai mentionat tu. Eu nu as da la o parte niciodata ideea conform careia exista un univers paralel noua pe care nu-l putem accesa.Poate ca din cand in cand ni se mai intretaie drumurile ..
Unde merg sufletele dupa ce mor? Nimeni nu stie, toti avem teorii. Unii nici nu cred in existenta lor dar mie mi se pare ciudat sa ma consider un corp si atat- care functioneaza la cheie datorita unor arderi intracelulare.
Nu…eu sunt un suflet si am un corp.Pe-asta din urma il port temporar
Dar putea sa fie si un animal….o pisica , un urs mic? (acum sunt la moda ursii)
ApreciazăApreciază
Multumesc, sunt inca sub impresia acelui post al tau :)) Dar ca si tine, nici eu nu cred ca suntem doar acest corp. Poate invatam de-a lungul vietii si ce mai suntem.
ApreciazăApreciază
Da, cred ca asta e scopul
Sa vedem dincolo de limitele pe care corpul ni le pune
ApreciazăApreciază
Despre Dumnezeu se spune ca este Creatorul lucrurilor vazute si nevazute…deci exista si alte lucruri pe care nu le putem vedea, dar cumva le percepem.
ApreciazăApreciază
Pornind de la introducere,cineva ratacit intamplator pe blog ar putea spune:-Tara/Lumea arde si Baba… Dar, fara a fi autisti si nici… „ghertoi”, e chiar necesar si dea dreptul minunat sa ne putem rupe cand-si-cand de cotidian si sa traim stari mai aparte…Sa urmarim „amprenta energetica” a cine-stie carui fenomen,ori un iedut,gata de intarcat,incercand inca alaptatul.Mi s-a parut ca mama-capra ar avea o cicatrice!… Minunate vietati caprele astea de stanca,in echipament si cu rezerve pt. iarna.///Ochiul antrenat,in prelungirea unei minti agere si a unui suflet sensibil,va gasi oricand ceva frumos,demn de atentie,iar potentialul de atractivitate al muntelui este inepuizabil…Picioare sa ai si „antene”…
ApreciazăApreciază
Caprele negre erau destul de linistite, nu se fereau de om, pacat! Pe munte mereu ai ce vedea si invatam stii bine :)
ApreciazăApreciază
Adrian,daca cineva ti-ar povesti,eu cred ca l-ai privi cu interes,nu dintr-o parte.Si asta pentru ca si tie ti se intimpla si ti s-a intimplat.
Pe de alta parte,apropo de spiritele muntelui,poti explica de ce in locuri cu adevarat periculoase ,printre stinci,pe munte te simti in siguranta,linistit,impacat,in timp ce pe un drum plat parca ai fi cu ochii legati (uneori)?
Si asta o stii tu si ti-o poate comfirma orice om al muntelui,orice drumar.
Ceva este,nu?Si te protejeaza,iti arata unde sa pui piciorul sau te avertizeaza sa nu pui piciorul.
Oricum,alegerea este a ta.
ApreciazăApreciază
Vezi asta nu pot explica in cuvinte pe intelesul tuturor de ce intr-un loc pare bine si in altul pare alfel.Dar simti ca este bine, o explicatie este dar poate ca noi percepem doar din punct de vedere material, cum am fost invatati. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Ce mult mi-a placut filmuletul cu caprele negre!
Despre fenomenele pe care crezi ca le-ai simtit, fiecare simte dupa cum ii e credinta si dupa cat e de deschis sa creada si asteapta sa intalneasca astfel de fenomene.Cum faci tu cand treci pe langa crucea fetei disparuta in accident, te duci spre ea cu sufletul strans si atunci ai impresia ca e ceva in jur. Eu nu am ras de povestea ta cu iarba calcata langa izvor de cine stie ce ”ea” , faptura sau altceva, dar cred ca pot fi gasite multe explicatii.Daca ai fi facut si poze…:)
Desigur ca exista multe fenomene pe care inca nu le cunoastem si care ne pot surprinde, dar nu inseamna ca e necuratul sau vreo fantoma care umbla si bantuie anumite locuri.Parerea mea. :)
ApreciazăApreciază
Putin noroc si le-am filmat. Atunci eu nu credeam nimic, pur si simplu mergeam fara sa gandesc :)) Iar in poze nu se vede nimic, poate intr-o filmare pe data viitoare…sa aflam intr-o zi :) Dar sunt si lucruri care nu se pot afla :)
ApreciazăApreciază
Sa stii ca mai mult m-a atras „fenomenul ciudat” decat caprele negre. Pe ele le-am vazut de curand si m-au impresioant si pe mine atat de mult. Ma repet spunand ca acum vreo 4 we am vazut aceleasi capre asteptandu-ne „pe nocturna” fix in poteca marcata? Sau banuiesc ca sunt aceleasi ca erau cam in aceeasi zona (pe sau sub brana Caraimanului). Fenomenul intalnit de tine, energia, sufletul, entitatea care mergea langa tine e ciudat doar pentru cei ce nu vor sa inteleaga ca nu suntem doar noi, fiintele vizibile pe pamant. Telepatia, atractiile spre anumite energii si locuri (fara explicatie logica!), „mana” care iti este intinsa exact cand ai nevoie, umbrele inexplicabile (am vazut cateva in Bucegi) sunt tot parte din noi si trebuie sa le asimilam, daca nu le intelegem. Poate exact acea entitate te „chema” langa ea si a vrut sa mergi cu ea o perioada de timp. Simtind-o, ai fost pe lungime de unda cu ea. Poate fi sufletul fetei disparute inexplicabil in Cocora (crucea din poteca marcata cu BA aflata fix pe versantul sudic al firului secundar al valcelului Cocorei care delimiteaza Plaiul lui Pacala), poate fi un alt suflet care te-a atras pe drum sau in alte vieti, poate fi un strigat spre eliberare…In orice caz un animalut daca era se vedea cu ochiul liber! Bucura-te de experienta asta fiindca te-ai imbogatit astfel spiritual! Conteaza mai putin ce simt si cred altii, conteaza mai mult ce simti tu!
ApreciazăApreciază
Le-am vazut si din telecabina si tot pe acolo umblau. Imi pare rau ca nu fug de oameni, asa cine stie cine le poate impusca, banuiesc ca sunt aceleasi. Acel fenomen, a doua oara cand il „vad”, in mod cert mi-a deschis bine ochii. Sunt si alte lucruri pe lumea asta, nu suntem singuri. Bine, si inainte credeam in Dumnezeu si in timp am vazut multe ca sa nu ma indoiesc de prezenta Lui. De data asta, spre deosebire de experienta de la Vf. Bucura, am avut timp mai mult, adica am facut tot felul de comparatii. Am privit alte lucruri, am vrut sa verific orice ipoteza, poate exista o explicatie. Ei bine, ca si atunci, si acum am aceeasi explicatie: ceva fara forma mergea, si singura marturie a deplasarii sale erau firele de iarba care se miscau. Nu era un corp fizic sau ce stim noi din lumea concreta. Mai mult, l-am vazut, desi este impropriu spus vazut, in stanga mea, in firul vaii dupa care a facut un unghi de 90 grade si s-a dus pe pajisti. Singurul lucru vizibil era miscarea firelor de iarba, pe unde trecea. Oricum, prima oara este ca prima oara. Acum dupa ce am vazut din nou acelasi lucru sunt sigur ca este cu totul altceva decat ceea ce stim noi ca exista.
ApreciazăApreciază
Ar fi frumos sa incerci remarcarea traseului Nicolae Popescu, Adrian as mai avea o intrebare , din ce am cercetat pe blogul tau am vazut ca ziceai ceva de traseul triunghi rosu ce porneste de pe dichiu ai idee de unde pornesc si unde duc traseele am incercat sa-mi dau seama unde duc si nu am resusit?
ApreciazăApreciază
Ar fi, dar intai trebuie cateva avize…si s-ar putea sa nu poata fi obtinute prea usor. Nae Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost o persoana aparte. A marcat trasee pe care vezi peisaje diverse…la data cand el le-a marcat aceste zone traversate nu erau incluse in aria protejata. Acum sunt…iar unele au statut diferit. Mare parte din traseele sale parcurg zone salbatice, paduri virgine, in care omul nu a pornit drujba. Presupunand ca dovedim ca nu va fi un impact major asupra unor zone, munca de remarcare va presupune costuri pe care le estimez la cateva mii de lei doar pentru Memorial. Deoarece Memorialul nu inseamna doar Plaiul Mircii ci Valea Prahovei-Valea Ialomitei-Moeciu. Era un marcaj similar la Dichiu, era altceva cu acela, o varianta de legatura, dar toate acele marcaje nu mai exista in prezent, au fost sterse. Iar daca au fost marcaje si pe copaci au avut grija fie salvamontistii, fie societatea ce s-a ocupat cu remarcarea de trasee, sa le stearga. Le-au sters din nestiinta… Oricum munca lui Nae Popescu, -mare iubitor al Carpatilor Romanesti-, din muntii Bucegii, nu s-a pierdut. Toate traseele sale, astazi disparute in proportie de peste 90%, se cunosc. Le-am parcurs pe fiecare in parte, si pot sa spun ca datorita cautarii acestor trasee multe lucruri mai din trecut s-au descoperit. Nae Popescu nu a marcat acele trasee ca era el un foarte bun cunoscator al muntelui si a descoperit el de unul singur acele zone. A fost o persoana care a stiut sa puna in valoare ce a cules de la localnici, ciobani, vanatori, a avut viziune, a stiut cum sa lege lucrurile. Daca nu ar fi fost el multe despre Bucegi s-ar fi pierdut.
ApreciazăApreciază
Interesanta experienta ta Adrian!
Am avut si eu diverse intamplari, poate am sa scriu vreodata pe blog.
Cert este ca muntele ne cheama, ceva sau cineva ne cheama in linistea aceea sublima.
Intr-o vara urcam singura pentru cateva zile pe Ceahlau, aveam un rucsac destul de greu. Nu stiu ce s-a intamplat ca nu stiu cand am ajuns sus pe platou.
ApreciazăApreciază
Poate ar trebui sa scrii uneori, indiferent ce s-ar crede…pana la urma va exista cineva caruia ii va fi de folos, intr-un fel, ceea ce scrii.
ApreciazăApreciază
Caprele negre le cunoastem, sunt impresionante de fiecare data si ne sunt dragi. Un fel de tovarasi de drum uneori, un fel de ghid montan atunci cand ratacesti poteca si te afunzi in marea de jnepenis sau cand pe nemarcate ajungi intr-un labirint intortocheat de jnepeni si numai potecuta firava a caprelor te mai scoate de acolo.
Cat despre celalat tovaras de drum al tau, nu pot spune decat ca lumea in care traim si materia care ne inconjoara sunt mult mai complexe decat stim, sau am fost educati sa stim.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, de cate ori potecile de capre ne-au fost de folos…cred ca am fost educati sa nu stim, sa acceptam de bune ceea ce ni se spune.
ApreciazăApreciază
Acu’ mi-am amintit! Cand am fost la Omu cu Andra, am urcat si la Bucura si i-am spus povestea varfului, cum a fost botezat si ce reprezinta el, partea cu centrul energetic, muntele sfant, etc. Andra se uita asa suspicioasa la mine si la un moment a zis: energii pozitive, ok, am inteles, dar nu simt nimic!
Dupa vre-o luna si jumatate eram pe sosea, de la Rasnov spre Predeal si ne uitam din mers la Bucsoiu. Andra zice, asa fara nici o legatura: Mi-e dor sa stau iarasi la Omu! Eu o intreb: Te chema? Ea dand din cap: Ma cheama!…
Uite energia pozitiva…
ApreciazăApreciază
Pe multi am auzit spunand asta, ai vrea sa ajungi din nou…ma bucur pentru voi. Multi ani fericiti si calatorii cat mai multe.
ApreciazăApreciază
Este foarte frumoasă această filmare cu caprele negre, prin ceea ce prezintă ea, te impresionează să le vezi aşa, la ele acasă, în mediul lor, şi atât de aproape. Momentul culminant mi se pare cel în care, pe neaşteptate, apare puiul, care, ca orice pui, este foarte dulce.
În legătură cu întâmplarea pe care ai trăit-o, nu mă mai mir, deja am început să mă obişnuiesc. Este a treia, din câte ştiu, pe care o povesteşti aici. A fost una acasă, una pe Vârful Bucura şi cea de acum, de pe platoul Bucegilor. Observ că de fapt aceste trăiri nu ţin neapărat de un loc anume, cum ar fi Vârful Bucura, de exemplu, ci ele sunt legate de persoană. Doar unii dintre noi au asemenea experienţe şi mă întreb de ce oare este aşa ?
Cred că avem capacităţi, niveluri de percepţie diferite. Poate că tuturor ni se arată din cele nevăzute, dar nu suntem toţi pregătiţi, capabili să le vedem, să le primim. Mai trebuie lucrat la asta, dar în ce fel ? Poate voi afla în timp răspunsul…
ApreciazăApreciază
Initial nu am vazut si puiul, m-am gandit doar ca filmez doua capre…a aparut insa si iedul. Mai mult de atat s-a dus repede la burtica mamei :) Da, si aceea de acasa a fost ciudata…cu parintele Arsenie Boca. Poate el era si pe munte…
Ai pus bine problema, probabil sunt lucruri pe care unii le percep intr-un anume fel si altii deloc. Cert este faptul ca nu suntem singuri pe lumea asta…intr-un loc in Biblie, citisem ceva din care am inteles ca sunt si alte lumi, care nu sunt cazute in pacat…Dar, poate aflam odata…
ApreciazăApreciază
salut, apropo de cruci…cand mergi inspre Varful Omu dupa ce cobori de pe cerdeac se urca pe varful vaii cerbului e acolo o curce ..stii care este povestea crucii respective..? eu stiu ceva ceva e de prin ’99 ..se spun tot felul de chestii despre..
ApreciazăApreciază
Parca este a unei fete si are o poezie stranie pe ea, ceva cu zeii…nu stiu povestea.
ApreciazăApreciază