Diversitate, in cateva ore prin Bucegi

Voi incepe postarea cu o imagine, in acel loc am fost de Florii, de atunci si pana azi nu au mai fost zile frumoase, ca sa mai merg/mergem acolo:

1Dar sa asteptam, acum vine vara

2Perete in Valea Caraimanului

3Creasta impadurita, acelasi perete

4Cum o fi oare sa cobori si sa faci un popas, in acea mica poiana? Este asa o intrebare, nu ca voi merge acolo, deocamdata nu exista vreo motivatie, explicatie…

5Bun ceai, bun suc natural, cred ca ar iesi bun si un sirop, asta nu am incercat

6Jos valea, mai aproape un sac??? Ce credeti ca poate fi? 😉 Sa apropiem putin…

7Cineva a adunat gunoaiele aruncate de altii. Cel mai probabil a coborat cu un sac gol in mana si a inceput sa stranga. Si uite asa a umplut ditamai sacul. Insa pe parcursul coborarii spre oras, ecologistul/ecologistii de ocazie, s-au razgandit. Da’ cum sa cari ca prostul gunoaiele tuturor? :)) Asa ca ia du-te tu sacule singur inainte :). Si l-au aruncat prin buruieni 🙂 Suntem vai de capul nostru, daca nici ecologizare nu mai stim sa facem 🙂 …Au avut o revelatie descoperind ca este mai greu un sac plin decat unul gol, asa ca l-au abandonat :))

8Piatra aceea de care va spuneam, mai trec eu pe acolo sa o mai vad, poze i-am facut destule

9Prefer sa vad animalul acesta pe Platoul Bucegilor decat jeepuri

9bTurma de vaci. Pacat, noi in loc sa dezvoltam unele activitati de acest gen, ridicam constructii inutile, pe care le denumim cabane sau baze salvamont, pentru a acoperi furtul banilor… in ultimii 10 ani, fondurile de la APIA nu au ajuns pe nicio pasune din Bucegi. Bine, pe hartie au ajuns, real nu au ajuns…intrebati orice cioban de prin Bucegi.

10O pisica moarta. Au trecut destui oameni pe langa ea, chiar si un pastor de vaci. Nimeni nu i-a facut poza, nimanui nu i-a atras atentia…o banala pisica moarta…pe Platoul Bucegilor. Eu cred ca nu oricui si oricand ii este dat sa vada un astfel de animal, pe munte

11Felis silvestris silvestris, pisica salbatica. A fost usor de confundat cu pisica domestica. Doar ca sunt doua lucruri ce atrag imediat atentia: coloritul blanii si locul unde se afla, departe de orice constructie, pe Platoul Bucegilor

12Un mic monument din lemn, amplasat pe la 1550 m altitudine

13Au reparat banca de vizavi de Casino, imi place banca aceasta 🙂

14Si de incheiere, Casinoul din Sinaia

Ale lumii, ale mele…o intamplare pe Bucegi, aceeasi, in alte conditii

Ce am mai citit si ce am mai retinut 🙂

Ca SUA si China au nave in Pacific, parca asta era oceanul, si dau lupte cu o civilizatie extraterestra ce si-a facut o baza subacvatica. Evident civilizatia are o atitudine ostila fata de specia umana 🙂

Ma astept in fiecare dimineata sa aud ca Japonia se ia la tranta cu China sau cu Taiwanul pentru niste insule…pana acum s-au batut cu tunuri cu apa.

De asemenea, o sa vina ziua cand Israelul va ataca Iranul, sau poate ca Iranul va ataca preventiv Israelul. Unii spun ca asa incepe un nou razboi mondial. Pana una alta, iranienii au prezentat o arma inteligenta, un avion spion fara pilot…si sa nu uitam ca rachetele lor nu doar ca pot cadea in bazele americane din tarile arabe dar pot ajunge pana in Romania. Riscuri pe care noi ni le asumam dinainte fara sa ne-o ceara cineva.

Ma uit si la telenovela Dan Diaconescu si Oltchim. Daca are banii va castiga un imens capital electoral, lumea il va vedea ca pe un mare patriot, daca nu are…nu se va intampla nimic. De promisiuni oricum toti eram satui 🙂

Am aflat si ca renumitul scriitor Sven Hassel a incetat din viata…cred ca foarte multi i-au citit cartile, aparute in tiraj mare si la noi dupa Revolutie.

Jurnalul National a publicat un articol foarte bun despre Parcul Natural Bucegi, in data de 25 septembrie 2012, intitulat „Safari printre oi si ghertoi pe Drumul Babelor”.

In postarile anterioare s-a adus vorba despre cunoscutul om de munte, Nae Popescu, un mare iubitor al Bucegilor. Cunoscatorii muntelui stiu ca exista si un traseu denumit Memorialul Nae Popescu. Traseul porneste de langa lacul Bolboci. Nae Popescu a murit in 2001 pe Plaiul Mircii pe cand efectua lucrari de intretinere la un traseu deschis de dumnealui. Prin anul 2008, am reusit dupa mai multe excursii sa parcurg toate traseele marcate de acest mare om al muntelui. Eu nu stiam la acea data cine a marcat traseele, trasee ce nu se regasesc pe nicio harta turistica si nici nu mai pot fi incluse din doua motive: traseele trebuie remarcate, iar remarcarea nu o poate realiza decat …eu. Ma bucur ca am pozat in detaliu acele trasee, astazi disparute, unele prin „grija” oamenilor platiti de Consiliul Judetean Dambovita sa „refaca” anumite trasee turistice. Poate intr-o zi le vom reface…

Promiteam ca voi posta o filmare cu niste capre negre pe Valea Caraimanului, filmare facuta sambata trecuta. Cam 3/4 din aceasta se vede bine, apoi cand iedul s-a repezit la mama sa a dat niste pietre la vale…si m-am uitat sa nu vina pe mine. Apoi, nu am avut ce face si am umblat pe la aparat…dar o mare parte se vede bine 🙂

Scriam ca sambata am pornit pe un traseu pe munte, fara a-l stabili dinainte si ca eram fara idei, chef…pana la urma s-a dovedit o zi frumoasa…plina de pietre, unele semipretioase, care au dat o nota particulara zilei. Numai ca, nu a fost doar atat.

In acea zi, am coborat spre firul Izvorului Dorului. Era liniste deplina, nici musca nu se auzea. Mergeam la cativa metri de albia paraului, prin care se strecura usor un firicel de apa. Trecusem de „columna” si de crucea cantonierului Ion Negoescu, cazut la datorie pe 25 mai 1948, asa scrie pe cruce. Mergeam la fel cum era si atmosfera din preajma …linistit.

Mi s-a parut la un moment dat ca am auzit un clipocit de apa…nici nu am intors capul spre stanga unde era paraul, pentru ca deosebesc unele zgomote, defect din armata. Nu avea cum sa faca apa asa, nu era nici debit si nici vant. Dupa cativa metri, ma opresc putin suprins de un nou zgomot si privesc la izvorasul cel timid. Nu avea cum sa clipoceasca el intr-o vreo adancitura, etc, debitul era infim. Cand privesc mai bine, pe langa apa se miscau firele de iarba uscata. Se intampla aceeasi chestie ca la Vf. Bucura de care am mai povestit. Am privit in mai multe parti, ori mi se parea, ori era de domeniul medical, ori era ceva, ori…

Chestia respectiva, fara forma, inainta spre amonte, mergea paralel cu mine. Nu mi s-a parut nimic…doar firele de iarba in miscare arata pe unde trecea. M-am oprit si am privit cum se duce mai departe. A urcat apoi malul intr-o portiune inalta de cel putin 2 metri, a trecut prin fata mea, la vreo 15 metri distanta si s-a dus pe pajisti, spre est. Scot aparatul si fug dupa ea…fara sa ma gandesc ca o filmare poate fi mai relevanta. Bine, nu stiu cat de relevant ar fi, si eu daca as auzi pe cineva as fi oarecum sceptic.

Am fost insa surprins sa vad pe Vf. Bucura ca acolo unde am aratat intr-o imagine, locul intamplarii, era marcat cu o coloana de pietre pusa una peste alta. Am alergat putin, poate 50 metri. M-am oprit insa…ca asa am vrut nu ca am simtit ceva. Mi s-a parut mie ca trebuie sa ma opresc. Prin unele zone ale Bucegilor trec rar, pentru ca am asa niste stari ciudate…de exemplu la crucea unei eleve din padurea Cocora, mereu am o strangere de inima, ca si cum acolo s-ar fi intamplat ceva groaznic. Oricum nu stie nimeni ce s-a intamplat, eleva era nascuta parca in 1964 sau 1969.

Si urmarea acestei intamplari, un prieten bun de pe net mi-a dat cateva sfaturi, adica a fost cel mai realist dintre toti. Doua personaje monahale au spus ca de fapt era „cel rau” ce incerca sa ma amageasca. Acum nu stiu cum incerca sa ma amageasca, ca doar mergea si eu intotdeauna am crezut in existenta lui. Altii au spus ca este sufletul ratacitor al cuiva care a murit in chinuri…de asemenea, o alta versiune ar fi ca este un spirit al muntelui. Data viitoare, daca va mai fi o data viitoare voi stii ce sa fac 😉 Poate ca trebuia sa ma tin o vreme dupa ea…cred ca pe panta care venea as fi ramas insa in urma…Si apropo de urma, firele de iarba se miscau cam pe un 1 -1,5 mp si vedeai acest lucru si de la vreo 20 m distanta. Ceva ca in filmele SF sau cu „glumeti”  mergea la firul ierbii 🙂

Bine, si mie daca mi-ar povesti cineva l-as privi…cred ca oarecum, intr-un fel :))

Intr-o zi, pe Valea Caraimanului

Am urcat pe firul vaii si nu pe traseul turistic:

Stanca aceasta cu aspect de jgheab, slefuita de cine stie cat timp, mi-a placut foarte mult…un veritabil monument al naturii.

Dupa urcare, o privire inapoi

Si iar o urcare, valea este spectaculoasa, plina de astfel de obstacole…in fata un ochi de apa in care se aflau tot felul de vietati

Din ce in ce mai departe…ochiul de apa, avea o culoare interesanta

Valea se mai „domoleste” pe masura ce urci…in fata un mic baraj din crengi

Apa si castori mai trebuia 🙂