Am fost pe un drum cunoscut sub diferite denumiri populare…”la vechea vama, drumul contrabandistilor, drumul vamal, etc”. Traseul, se inscrie in categoria traseelor spre zona si imprejurimile Branului…daca mai tine vremea cu noi, vom mai face o excursie, doua, spre Bran.
Din nou ne-am intalnit in Busteni, nu departe de cofetaria Floare de Colt si Parcul Schiell, apoi am mers spre telecabina. Asa am ajuns la Babele si mai departe cu o alta telecabina in Valea Ialomitei. La Babele era un frig…cred ca erau sub 10 grade, m-am imbracat repede mai bine…
Programul de functionare afisat la statia de telecabina Babele
Cand am iesit din telecabina la Pestera, jos in Valea Ialomitei, parca era mai cald, dar erau nori care intr-una „mergeau” si impiedicau soarele sa ne vada :)
Statia de telecabina si postul de jandarmi (cu albastru)
Am mers spre cabana Padina, pe langa manastirea Pestera Ialomitei, iar cand am ajuns pe platoul din fata cabanei am observat destule corturi…anul acesta nu mai merg cu cortul pe munte, s-a dus vara si nu ma duc sa stau cu gandul la frig, sa aduc dupa mine sac de dormit, haine…la anul voi mai iesi cu cortul…sau poate indraznesc sa merg la maratonul din muntii Ciucas de sambata si atunci trebuie sa iau cortul…sa vedem!
Trecem de Padina si incepem sa urcam spre Saua Strunga, pentru a ajunge in partile Branului pe cel mai simplu traseu existent in zona Abruptului Vestic al Bucegilor. In circa o ora, am ajuns si la refugiul din Saua Strunga…pana acolo insa… :))
Nu am reusit sa stau in grup si am plecat iar cand in stanga, cand in dreapta, sa mai vad una-alta, poze, ce mai creste, ce mai vietuieste…dupa mine a venit si Catalin, o buna parte din „traseu” pana am disparut intr-o mica vale de unde trebuia sa urci inapoi…dar acolo am facut niste poze reusite si am vazut destule lucruri…numai mie nu mi se pare mare lucru sa cobori o panta mare pentru poze sau cine stie ce observatie, dupa care sa te intorci, sa urci panta spre punctul de unde ai coborat :))
Cabana Horoabele si mai departe hotelul Pestera
De data aceasta, aflat dincolo de grupul de prieteni cu cel putin o creasta muntoasa, m-am gandit ca mai bine merg tot inainte, sa urc in altitudine, in acelasi timp treceam si pe la niste stanci dar castigam si in altitudine. In 10 minute micuta vale in care coborasem era la sute de metri distanta in urma…am ajuns la Catalin care si el mergea la distanta mare de poteca, apoi am coborat spre refugiu.
Aici am gasit un tanar care pazea patru rucsaci. Spunea ca au dormit in refugiul Batrana si ca prietenii lui au plecat sa vada lacul Bolboci, urmand apoi sa mearga spre Bran. Am trecut si de Saua Strunga, imediat ne-a dat binete vantul taios…uuu, ce frig era…noroc ca mai iesea soarele din cand in cand…
Iar cand mi-e frig, adica este enervant sa stai cu fata in vant si sa simti vantul pe la maini…mergi asa, fara ganduri prea multe, mereu in astfel de cazuri trebuie sa mananc ceva, ciocolata, etc…acum au fost covrigi si mere…
Ne-au latrat niste caini, am trecut pe langa o turma de oi, aiurea tare sa fii cioban, nu stiu cum nu s-or plictisi sa faca aceleasi lucruri…bine, nu cred ca se plictisesc…la altele ma gandeam :) …de unele lucruri ma mir continuu :))
Pana in Poiana Gutanului am vazut niste trunchiuri arse prin padure…cred ca singura explicatie mai credibila este ca au fost arse de vreun fulger…mare mirare cum de nu a luat foc padurea…un copac traznit, a cazut si s-a rupt in bucati…
Am ales drumul de caruta al celor de la Stana din Gutanu si pe acesta am coborat…nu inainte de a face un popas pentru masa…de vreo 40 minute. Mai departe traseul era ceva simplu, coborare si mers pe drum…cam o ora si jumatate pana la intrarea in Simon.
Pe acest traseu, nu am intalnit un singur pet, nici in apa Simonului, nici pe langa drum, abia la circa 500 metri de civilizatie am observat cateva. Foarte curata si linistita aceasta zona…
Bucegii sunt interesanti si pentru ca in jurul lor se gasesc obiective, localitati cu un anume specific, pe raza a trei judete…in partea prahoveana ai Sfinxul, Babele, Crucea, Pelesul, telecabinele, Busteni, Sinaia, in partea damboviteana, Pestera Ialomitei, Lacul Bolboci, „dezvoltare turistica”, aici este in floare mafia lemnului si braconajul…mai departe daca iesi spre zona civilizata, aterizezi direct in tiganie, Glod, Moroeni, in partea brasoveana, adica partea mai civilizata si cu peisaje salbatice, se afla Vf. Omu, vaile glaciare, ajungi in Rasnov, Bran, Moeciu, Simon…localitati curate, cu oameni civilizati. As imparti astfel Bucegii: partea prahoveana -tranzitie spre civilizatie, partea damboviteana – vestul salbatic, partea brasoveana – civilizatie autentica romaneasca.
La intrarea in Simon ne astepta masina…alta, mult mai incapatoare si am plecat spre casa. Pe la 9:30 am ajuns la Pestera si pe la 16 eram in masina…deci a fost ceva foarte usor.
In Simon, langa masina
Si alte poze mai interesante de pe traseu:
Destui copaci, molizi, se aflau in aceasta stare pe langa acest drum…ciobanii iau coaja molizilor pentru a face: branza in coaja de brad…deci daca vedeti pe undeva pe piata, sa stiti de unde se ia coaja si ca nu este de brad, eu nu am vazut niciodata „branza in coaja de brad”…de molid, da. :)


















Superb peisaj.
ApreciazăApreciază
Ce loc de intalnire…nu stiu cum rezisti :) Te intalnesti langa cofetarie…valeu omule. Dai tarcoale ca ursul la bunatati :)
ApreciazăApreciază
Pentru ca la ora aceea este inchis mereu :))
ApreciazăApreciază
Multumesc pt. „…ceva usor…” dar frumos! Interesanta clasificarea zonelor de infuenta si cred ca f. apropiata de realitate! Incheierea e …de colectie!
ApreciazăApreciază
A fost unul dintre cele mai simple trasee din acest an, au fost multe de vazut…Adevarul este ca demult vroiam sa ajung in ceea ce am numit „micuta vale” :)
ApreciazăApreciază
Frumoase trasee, frumoase instantanee.
Apropo de branza…
Am vazut odata la televizor o padure de brad macelarita, copaci jupuiti pana pe la 2, 5 m de la sol, binenteles soarta lor e usor de dedus… se uscau in picioare.
Nici macar nu voi gusta vreodata din acea branza.
ApreciazăApreciază
Multumesc…sincer am gustat dar pare la gust iute, nu mi-a placut. Obiceiuri traditionale…stii cum este niciodata nu o sa fie un consens in acest domeniu.
ApreciazăApreciază
Frumos, frumos!
Am sa vin si eu cand va iesi din nou macrisul! hahahh!
ApreciazăApreciază
Am inteles, pana atunci mai este ceva timp :))
ApreciazăApreciază
haahahahaaha! Cling!
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
cam frig….deja…
altfel, frumos descris traseul, si-n cuvinte, si-n fotografii…
ApreciazăApreciază
Nu mai merge sa iesi dimineata sau seara in tricou…multumesc :)
ApreciazăApreciază
Cind n-am o directie foarte precisa si nu trebuie sa-mi respect cuvintul si eu merg in toate directiile.Si nu o data am gasit mergind sa arunc o privire locuri frumoase,sau pietre .
Faina excursia,multumesc!
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu. Pe traseul ales se intampla sa vezi lucruri comune. Daca te abati putin acolo, poate gasesti si altele :)
ApreciazăApreciază
Când am văzut ultima imagine, am rămas pe ea şi am uitat de toate celelalte !
ApreciazăApreciază
Te cred, frumoase locuri, linistite, alta lume :)
ApreciazăApreciază
Nu am facut la picior decat putin din Muntii Bucegi/Leaota insa am prins o parte din traseul tau in luna mai – totul era plin de flori si era soare; Totusi, noi fiind la concurs nu puteam sa stam sa admiram atat de mult peisajele.
Muntele acesta trebuie servit cu ligurita – si savurat.
Felicitari pentru jurnal!
ApreciazăApreciază
In lunile mai-iunie este o placere sa mergi pe munte, totul prinde viata. Pai si tu participi la concursuri montane? :)) Multumesc, sa ne auzim cu bine :)
ApreciazăApreciază