Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Sfinxul – Baza Salvamont Baba Mare – Vf. Omu – Valea Gaura – satul Şimon

Vreme buna, timp perfect pentru excursii. Ieri s-a aratat si ceva ploaie pe aici, dar primele zile ale lui septembrie chiar au fost perfecte. Intruna din aceste zile am facut si excursia de mai sus, o drumetie inceputa cam atipic pentru altii, destul de tipic pentru mine.

Itinerariul stabilit tot de mine… desi s-ar fi vrut altceva. Totusi m-am gandit ca este mai bine cum zic 🙂 fapt recunoscut apoi in unanimitate, asa ca am plecat din Busteni peste Bucegi la Simon. Eu dorind sa fac acest traseu exclusiv pe jos, am fixat intalnirea la Babele. Acelasi eu am uitat ca nu pot fi mereu punctual din cvasi-motive si ora 9 la Babele a fost de fapt un 9:40 pe la Baza de la Baba Mare. Nu mai conteaza cine te asteapta, fete sau baieti, batrani sau colegi, conteaza ca intarzii.  Pe la 7:40 eram abia in Busteni in centru 🙂 Si eu care trebuia sa fiu peste 80 de minute la Babele… nicio sansa.

Ulterior, am aflat eu ca inca o fata care a fost cu noi, urcase cu o zi inainte tot pe jos, singura, pe Jepii Mici. Foarte curios, am intrebat-o mai tarziu cand am aflat, de ce a mers, chestii din acestea, si mi-a zis ca a auzit ca este cel mai greu traseu si ca vrut pe acolo, ca a parcurs traseul in 4 ore. Pe masura ce povestea, in mintea mea a aparut contextul… deci cum statea asa intre blocuri, si-a zis „ce naiba fac eu pe aici, ia sa merg pe Jepii Mici ca este greu, de ce sa stau acasa” 🙂 . Am zis ca mor de ras si am necajit-o de cateva ori pe traseu cu treaba asta. Bine, i-am zis ca traseul de azi este un traseu lung dar a spus: „cu cat e mai lung, cu atat mai bine”, si mi-am dat seama ca se va descurca.

Deci am urcat repede Jepii Mici, pe la 8 am intrat in padure si pe la 9:25 eram iesit din Vale… mai exact, tin minte ca am primit un sms la 9:28 si semnal ai mai sus de cabana Caraiman, deci trecusem de aceasta locatie.

1La 8:11 eram la indicator, cu multumiri pentru cei care au sters porcariile scrise pe indicatoarele aflate de-a lungul traseului. Probabil cei de la Salvamont… m-am gandit cand le-am zis ca trebuie sterse… ca s-ar putea sa nu inteleaga si sa o ia ca pe o gluma. Dar au facut o treaba foarte buna.

2

3Treptele sapate

4Cascada Caraiman fara apa… Aici eram la 9:08, nu am urcat chiar rau…

5O capra neagra cobora prin spatele meu si… gata am ajuns 🙂

6In traseul spre cabana si varful Omu, marcaj banda galbena… cabana se vede acolo unde este sageata rosie

7O privire spre Coltii Morarului apoi pe sub Cerdac am continuat… sa ne apropiem de cabana Omu, intai cu privirea si apoi cu pasul 🙂

8Nu parea cine stie ce animatie pe la cel mai inalt varf al Bucegilor

9A aparut si un indicator nou, acesta cu cele trei trasee. Felicitari celor care au ridicat stalpul, l-au fixat si au adus indicatorul. Conteaza mult asemenea actiuni mici pentru ca ele decid niste evenimente… fiind indicatoare stie oricine unde merge.

10Dupa „Pe aici coboram” ma uit spre vf. Bucura

11si inteleg ca fie nu a vrut, fie ca a fost pe acel varf. Mai jos am aflat ca nu si-a dat seama ca acela este varful si de intors inapoi nu mai putea fi vorba, fiind deja foarte jos.

De la Omu, ne-am mai uitat asa de jur-mprejur:

12Traseul ce coboara pe Bucsoiu Mare, coboara tocmai dupa acel varf din imagine

13Traseul spre Bucsoiu are marcaj banda rosie si pe el se ajunge in Busteni in 4 ore… pe fundal se vede orasul Rasnov

14Releul Costila… vedere peste gardul fostei rezervatii de la Vf. Omu care nu mai exista decat pe hartie

15Cabana si refugiul Malaiesti

16Traseul turistic Bucsoiu-Malaiesti, marcat cu triunghi albastru, denumit si Brana Caprelor. Adica treci de varful Bucsoiu, cobori vreo 20 minute cel mult si se face o poteca la stanga cu marcajul pe care vi l-am spus. Foarte pitoresc traseul. Se coboara in Valea Malaiesti pe unde vedeti sagetile din poza.

17Peste muntele Padina Crucii zarim Lacul Tiganesti precum si traseul turistic ce urca spre Saua Tiganesti

18Lacul Tiganesti, considerat a fi singurul de origine glaciara din Bucegi

19Si deja suntem pe Valea Gaura, in opinia mea valea cea mai pitoreasca din Bucegi

20Pe stanga vedem bordeiul unde dorm noaptea ciobanii. De la Omu eu vazusem o turma de cai ce pasteau pe aici, insa ajunsi la fata locului caii erau de fapt magari :))

22De acolo am inceput sa coboram

23Cum spunea cineva mai jos: „De sus nici nu iti dai seama cat de frumoasa si de lunga este valea”

24Aici, am cuprins un intreg univers intr-o fotografie. Aceasta este cea mai faina poza a traseului… din punctul meu de vedere 🙂 …un element introdus in acest cadru poate naste o lume noua, zic si eu 😉

25

Imagini pitoresti dupa depasirea segmentului abrupt de coborare, prevazut cu lanturi, care, spre surpriza mea a parut din punctul celorlalti de vedere, partea cea mai interesanta a traseului:

26

27

28

29

Insa dupa admirarea acestor „peisaje desenate” ne-am asezat la un popas:

30Dupa ce am auzit de regim, de vegetarian, vegan si mai stiu eu ce… mi-am dat seama ce bine ma simt eu cu Pepsi si gratar. Probabil tot asa se simt si altii, important este sa faca fiecare ce crede.

31Un coacaz rosu ni s-a aratat chiar in zona de deasupra cascadei Moara Dracului, cadere de apa inexistenta acum 🙂 Coacazele care nu erau coapte cum ar trebui, deci cine mai trece peste vreo 2 saptamani 🙂 Important este sa nu le confundati cu altceva.

32

33Pana in Simon 1 ora si jumatate pe marcaj triunghi galben

34Pe aici am aflat ca suntem prieteni pana la urs. Adica daca vine ursul nu mai suntem prieteni 🙂 scapa cine poate 🙂

Dupa o coborare destul de accentuata am ajuns si la firul apei, poteca urmareste acest fir, traverseaza poieni superbe si ajunge intr-un drum forestier:

35

36

Am trecut si pe la monumentul militarilor cazuti cu elicopterul in muntele Gutanu:

37

38Constatam ca doar steagul Israelului mai este si ca lipseste al Romaniei. Poate trece cineva pe acolo si pune un steag…

39Tratament cu apa rece de munte 🙂

40

41

42Toamna, tu ne bati la geam sau deja ai venit pe nestiute…

Mergem ce mai mergem si vedem masina Jandarmeriei:

43

44Vreo 4-5 taurasi pasteau, pe dreapta observam o casuta si un mar. De o creanga a pomului fructifer atarna o sacosa. In sacosa, se ghiceau niste mere. Concluzia? Cineva mai trece pe acolo din cand in cand si atunci cand se mai coace un fruct, il aduna si-l baga in traista 😉 Hai ca toamna e lunga…

45Vestea buna este ca am ajuns in Simon. Vestea mai putin buna este ca urma un drum de cativa kilometri pana la statia de autobuz 🙂 Pentru mine era o placere, aveam de pozat cate ceva de prin Simon.

46Tatal era foarte atent la noi, ca nu cumva sa pricinuim ceva familiei 🙂

47I-am atras rand pe rand pe catelusii astia dupa noi, promitand ca vor fi parte din meniul de seara. Bietii caini, ce am mai ras de ei… Am vrut sa-i pacalesc si sa-i bag intr-o curte oarecare si sa-i inchid acolo, dar ideea mea a fost primita cu rasete si cu indemnul sa mergem ca ne ia lumea de pe acolo la bataie. Dintr-o curte, un mar isi intindea crengile peste gard venind in intampinarea dorintelor turistilor ca noi… Desi pornisem de la o casa cu un numar apropiat de 400, parca numerele scadeau foarte greu, abia am ajuns pe la 220, prin urmare mai era pana la statie… Eu ma vaitam cel mai tare, „cat mai e, ca nu mai ajungem” ca sa nu aiba loc nimeni de mine :))

48„Nu-l pozezi, uite ce frumos este…” Eu da, dar nici nu-l vazusem 🙂

49

50Asta voiam in mod special sa pozez. Este clar ca aici m-am rupt de grup, pentru vreo 20 de poze.

51Biserica din Simon, parca mai trecusem pe langa una… sau nu?!

52Aici trebuie sa mai vin… super poza.

Cand am ajuns la statia de microbuz, un nene de pe acolo ne-a spus ca trebuie sa apara si autobuzul, era vreo 17:35. Deci de la Omu si pana in Simon am facut circa 5 ore si jumatate de mers lejer.

53Poza din autobuzul spre Brasov, un bilet costa 7 lei. In Simon, am ajuns la concluzia ca nu vom prinde trenul de 19:35 spre Busteni si ca abia la ora 21 vom mai avea un microbuz.

Insa nu a fost asa, un moment de geniu al unuia dintre noi si am coborat din autobuz langa un taxi, un mijloc mult mai rapid. Cu 10 lei am ajuns la 19:24 la gara din Brasov.

Deci am prins trenul 🙂 Si excursia s-a terminat cum trebuia.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Pestera – Cabana Padina – Saua Strunga – Saua Strungulita – La Bancuta – Vf. La Bisericuta – Moieciu de Sus

Un alt traseu spre zona Bran-Rucar cu plecare din Valea Prahovei. Initial ideea a fost sa ajungem in Fundatica dar mai apoi am recalculat… desi am urcat cu telecabina din Busteni si ne-am oprit la Babele unde domnii Marian si Catalin ne-au dat o multime de detalii despre acest traseu… si chiar daca am ajuns la Pestera tot cu telecabina, ei bine, de la Padina plecam la ora 10:40, asadar, foarte tarziu pentru un astfel de traseu.

Prin urmare a ramas traseul din titlu. Ziua se anunta perfecta si a fost perfecta si din multe alte aspecte 🙂 La Busteni, la Babele si in zona Pestera-Padina era foarte, foarte multa lume… am vazut un cetatean care cerea de pomana pe drumul de la Pestera. Nu am mai vazut pana acum in Parcul Natural Bucegi astfel de oameni.

1Plecare de la cabana Padina

2Pensiunea Cocora situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera

3

4Una dintre cele mai mari constructii din Bucegi se ridica langa cabana Diana

5Stana unde au fost trasnite circa 100 de oi, acum vreo luna de zile. Traseul turistic nu este pe unde suntem noi, dar toata lumea urca pe langa stana pentru ca este mai usor… se ajunge intr-o poteca ce urmareste curba de nivel.

6Traseul turistic ar fi pe unde arata acele sageti rosii, curba de nivel urmata de mai toata lumea este indicata de sagetile galbene.

7

9Refugiul din Saua Strunga… a fost periodic degradat de turisti necivilizati, ploua prin el, arata destul de rau in interior

10

11Am ajuns aici dupa vreo 50 de minute, nelipsitul Pepsi iar ne-a insotit, am facut un mic popas, apoi pe la 12 ieseam din Bucegi si treceam in Leaota.

De la acest refugiu, se urmeaza marcajul banda rosie, in stanga, nu se merge inainte sau la dreapta. Vine un stalp cu indicatoare, se urmeaza directia aratata de indicatorul spre cabana Leaota.

12Refugiul din Saua Strunga vazut din traseul spre Leaota, noi ne apropiam de Saua Strungulita

13Saua Strungulita, poarta dintre Bucegi si Leoata, este situata la 15-20 minute de Saua Strunga

14Vedere spre Babele si Sfinx de langa Saua Strungulita… pariu pe ce vreti, bine eu am si poza mult mai mare si o pot apropia 🙂 dar este unul certat cu regulile Parcului Natural Bucegi urcat pe Sfinx

15Intrand pe taramul Leaotei. Unde este sageata rosie este locul „La Bancuta” pentru ca acolo a fost o vreme o mica banca. In prezent, este doar un loc de foc si niste lemne risipite, arse partial. De acolo, urma sa facem dreapta pe un picior de plai, o muchie prin padure.

16In timp ce coboram, vedeam in dreapta traseul turistic ce pleaca din Saua Strunga spre Poiana Gutanului si nu numai…

17Ne uitam si in spate de unde am iesit din Bucegi, atrasi de strigatele ciobanului care ne spunea ca nu a coborat din Bucegi deloc in aceasta vara. Ne ceruse bomboane, noi i-am dat niste ciocolata.

Cum unul dintre prieteni nu prea socializeaza cu cainii, nu ca eu ma dau in vant dupa ciobanesti, tot puneam paie pe foc cand intalneam cate o turma… el ca „sa stam unii langa altii”, eu apeland ciobanii cu: „Bre, da’ niste caini asa mai mari, mai rai, nu ai? Care sa latre…” 🙂 Bine, prietenul ramanea foarte serios cand auzea ce debitez dar la intoarcere mi-a zis ca nu s-a suparat ca l-am necajit. Treaba era ca am intalnit doar caini care leneveau, obisnuiti cu turistii si care stateau doar pe langa ciobani.

18

19Saua Strungulita, in spatele nostru

Si… atentie: de mai jos de Sa, se urmeaza linia de creasta, pe acolo trece traseul turistic. Este si un drum care usureaza deplasarea si intersecteaza traseul ceva mai departe. Dar, desi te scapa de mici urcusuri, privelistea nu mai este aceeasi. In plus, scapi din vedere acest traseu, putin cunoscut:

20Este un alt traseu spre Moieciu, ce pleaca din traseul spre Leaota, dupa ce ai trecut de Saua Strungulita. Veti gasi pe multe forumuri si site-uri tot felul de greseli sau ca pareri ca nu exista acest traseu. Ca sa va faceti o imagine corecta, trebuie sa stiti:

  1. In Saua Strunga intalniti trei trasee marcate cu banda rosie. In dreapta urca traseul cunoscut drept „Drumul Granicerilor” si ajunge la Omu. Inainte, traseul cu banda rosie ne scoate pe langa Poiana Gutanului la Simon. Traseul spre Simon este comun cu un traseul ce coboara la Moieciu. In stanga, se ajunge in Leaota.
  2. Acum traseele spre Moieciu. Din Saua Strunga spre Poiana Gutanului coboara 2 marcaje, banda rosie-Simon, si triunghi rosu-Moieciu de Sus. La vreo 20 minute cel mult distanta de Saua Strunga, traseul spre Moieciu coboara abrupt in stanga. Acesta este primul traseu spre Moieciu. Mai departe, ajungeti aproape de Poiana Gutanului, continuati pe langa o ruina ce era odinioara fostul canton Bangaleasa si veti vedea prin aceasta zona alt marcaj triunghi rosu care de asemenea duce tot la Moieciu 🙂 Insa acesta vine de la Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului. Deci avem 2 trasee care duc la Moieciu de Sus, ambele cu triunghi rosu. Ce va spuneam eu mai sus, este al treilea traseu spre Moieciu, acesta pleaca de mai jos de Saua Strungulita, din culme, nu din drum, asadar din traseul spre Leaota.

21Unde este sageata galbena este traseul cu banda rosie spre cabana Leaota. De acolo se vede acest al treilea traseu spre Moieciu, altfel, nu exista vreun indicator. In imagine este primul stalp al traseului spre Moieciu.

Multi recomanda tot felul de site-uri, de genul emunte, alpinet, etc, mie, in domeniul Bucegilor, mi se par destul de slabute. Fie au tot felul de povesti fantastice, fie a postat fiecare ce a dorit si gasesti tot felul de variante, astfel ca nu mai stii care este cea corecta. Recomandari de site-uri nu prea am, probabil forumul de pe carpati.org dar si acolo trebuie sa diseminezi un pic. Cel mai sigur este sa te bazezi pe tine 🙂 Dar o persoana care nu comunica informatii trunchiate si are trasee batute cu piciorul prin acesti doi munti este Cezar Partheniu, are si un blog de drumetii montane.

22Vedere spre Abruptul vestic al Bucegilor. Saua Strunga cu rosu, Saua Batrana cu galben.

23Traseul cu banda rosie continua spre stanga, noi ne-am oprit unde arata acea sageata rosie, in locul unde era in trecut o banca mica

24Din locul „La Bancuta” privind spre Piatra Craiului si zona Bran-Moieciu. Ca sa ajungem in Fundatica ar fi trebui sa continuam pe banda rosie pana in Curmatura Fiarelor si sa coboram pe unde este sageata rosie. In fata noastra vedeam stana din Poiana Lacului si cu galben Vf. Gorganu (alt. 1598 m).

Noi insa am facut dreapta pe singura poteca existenta. Spun asta pentru ca nu ai cum sa te ratacesti, e doar o poteca.

25Ultima privire spre Bucegi, de acolo venisem

26Imediat am si coborat, tinta fiind locul unde arata sageata rosie: varful La Bisericuta. Ideea era sa traversam acele poieni pitoresti.

27Apropiem un pic stana noua din Poiana Lacului, pe acolo este o varianta mult mai directa si mai rapida spre Moieciu, dar si o poteca nemarcata spre Fundatica. Noi am preferat sa ajungem in acele poieni din Moieciu lasand pe alta data si acest traseu.

28Trecem printr-o mica poienita cu aceasta constructie darapanata dar totusi frumoasa 🙂 mentionand ca in coborarea din locul unde a fost bancuta, poteca intersecteaza mai jos drumul spre stana, un drum facut probabil de vreun an-doi cu buldozeul. Am coborat mai bine de o ora pe acel drum pana sa iesim in poienile cu acele constructii pentru fan.

29De vis 🙂

29bIncadrat in vis

30Aici ar fi trebuit sa fie doi prieteni pasionati de fotografie: Micutul si Cezar, sigur plecam noaptea din aceste locuri de basm, dar poate-i conving cu pozele acestea 🙂

31

32Valea Gaura din Bucegi

33

34Sagetile rosii arata pe unde venisem, bine nu am pozat eu din dorinta de a relata traseul cat mai detaliat. Ci, precum in basme, cum ma uitam eu asa, ceilalti erau deja integrati in aceasta panorama de poveste, vad o fata frumoasa (aveam si binoclul 🙂 ) in pantaloni scurti, cu parul in vant, zburdand ca o caprioara prin poieni spre constructiile acelea pline cu fan. Si tot urca spre constructii… la un moment dat a ajuns la una si nu a mai iesit de acolo 😦 :))  Am incercat sa-i fac atenti pe prieteni dar nu era un subiect important asa ca nu am fost bagat prea mult in seama 🙂 Ei sunt si foarte seriosi, de fel.

35Spre varful La Bisericuta

36

37Mai jos de varf, continuand drumetia.

38

39

40

41

42

43Zici ca esti pe la poalele Alpilor… Transilvaneni ce-i drept, dar nu-i nici un bai. Important este ca sunt romanesti.

44

45Sa stai asa pe o astfel de margine verde, sa privesti si sa tot privesti, sa te destrami in particule si sa te recompui aidoma unei renasteri. Cam asa, cum spun „Holografii” 🙂

46

47

48

49Popas sa mancam si sa stam la soare tot prin aceasta zona am facut…

Apoi am coborat in localitate, nu departe de pensiunea MC, la bere rece, Pepsi si inghetata. Intreb si eu ce inseamna MC si mi se spune: „Monte Carlo”. Imi dau seama ca este de la aer si de la peisaj si ca de fapt denumirea corecta ar fi Moieciu Cald.

50Aceasta este pensiunea MC aflata pe partea cu paraul Moieciu Cald 🙂 Prietenii au ramas la umbra, eu am continuat mai departe pe jos, desi patronul pensiunii, foarte amabil, mi-a spus ca mai sunt multi kilometri pana la DN.

Cezar plecase cu masina din Busteni si trebuia sa soseasca in circa 30 minute. Ultima oara cand il sunasem era pe la Rasnov. Deci mai aveam timp sa mai pozez cate ceva, sa iau pulsul vietii de pe acolo 🙂

M-am dus vreo 4 km pana m-am intalnit cu el. Pe primul loc trebuie mentionat ca oamenii de pe acolo sunt foarte credinciosi, toti au cruci pe case, am vazut tot felul de troite pe la porti…

51

52„Crede si vei birui, lupta si vei invinge”

53Cum ar fi sa stai acolo, intr-un astfel de loc? Cred ca mi-as face un perete din sticla spre munte, undeva la etaj 🙂 Sa vezi peisajul cat mai bine. Cata inspiratie si cata energie cred ca ai intr-un asemenea loc 🙂 Mai trebuie un telescop, un fotoliu care sa se legene singur… mai trebuie… Ce mai, sunt faini Bucegii din orice parte i-ai privi 🙂

55Un prieten, tot vazand atatea constructii noi se intreba si intreba: „Bai, dar unde sunt localnicii?” Aveai impresia ca doar orasenii si-au facut pensiuni si vile prin aceste locuri. Dar mai sunt, ca in imaginea de mai sus, si case de localnici.

Mai revin eu si cu alte poze in zilele urmatoare.

Cine urca cu prima telecabina…departe ajunge :)

Asa se poate interpreta in stil personal o anumita zicala. Dupa traseul de sambata a urmat cel de duminica. Cand ma gandeam eu ca voi pleca linistit, doar cu un prieten, doi, pe munte…a sunat telefonul. Asa ca am operat o modificare in planul excursiei. Am mutat ora si locul de intalnire la 9:30 si respectiv mai sus de statia de telecabina de la Pestera. Cei care veneau au dorit un traseu pe munte. Cum traseul ales de mine mi se parea ok si pentru ei, timp, efort, privelisti…nu am avut nicio retinere sa mai iau si pe altii…dupa cum nu vroiam nici sa renunt la traseul propus 🙂

Traseul nu a ramas „batut in cuie” pentru ca el trebuie imbunatatit permanent, actualizat in functie de toti participanti. Initial, am vrut din Busteni sa urc pe jos Abruptul Prahovean, sa trec Platoul Bucegi-Valea Ialomitei si muntele Batrana, sa traversez Valea Horoabei dupa care sa merg pe la mijlocul muntelui spre Saua Strunga- muntele Tataru-Saua Lucacila si sa ies pe langa cabana Podu cu Florile langa lacul Bolboci. In cele din urma dupa ce am facut niste calcule…am ales sa coboram tot langa lacul Bolboci dar prin alta parte…drumul forestier Vardales, unde am sunat dupa masina si i-am imbarcat pe noii-veniti…apoi am venit singuri si fara griji in Sinaia.

La urma o sa scriu exact traseul de duminica…

La plecare…soarele incalzea Bucegii

Din partea aceea trebuia sa apara astrul datator de viata

Au vrut cate unii sa-i dea o forma…i-au facut ochi, nas, gura. (Aici eram deja sus pe munte, la 2200 m alt. ajunsesem cu telecabina din Busteni )

Traseul, am pus un punct galben ca reper…pana in zona acelui punct trebuia traversat: Valea Ialomitei, muntele Batrana, Valea Horoabei

Asta este mai vechi decat ceea ce au construit unii „initiati”…boala grea si treaba asta, cu forme suspecte, urme extraterestre

Coborand muntele Babele, sau Piciorul Babelor…in acest munte, oficial exista 2 pesteri…de fapt eu am gasit 4

Doua turme de oi in tarcuri…jos, Valea Superioara a Ialomitei

Lacul superb! Cat am stat pe langa el…mie nu mi s-a parut ca am ajuns mai devreme si ca am mai stat dupa ceilalti…am avut ce face, privit, admirat, pozat

Cai ce pasteau nestingheriti, stana din apropiere se vedea ca era parasita, cine stie ai cui erau…

Ghivece naturale

De acolo am venit, de la Babele

Drum superb ce leaga Valea Ialomitei de Valea Horoabei…drum realizat in urma cu 40 de ani

Mai departe tot pe drumul de pe muntele Batrana

Parea aproape dar pana acolo trebuia sa ocolim o mare parte din Valea Horoabei

Pitoreasca zona a Horoabei, in poiana din fata trebuia sa ajungem

Un peisaj de vis 🙂 Si pe aici „am pierdut timpul” 😉

Stana din Valea Horoabei…am fost preveniti ca aici sunt cei mai periculosi caini ciobanesti…dar nu era nimeni. Sau aproape nimeni. Cobor, fiindca ramasesem ultimul, printre jnepenii din fata, se vede in imagine un culoar, spre firul vaii de unde trebuia sa facem stanga. Nu cobor bine ca un ciobanesc se repede spre mine. Initial nu zic nimic, el latra ca un natarau. Cum o tinea asa si de vorba buna nu intelegea, a trebuit sa-l alerg o vreme 🙂 S-a ascuns printre jnepeni insotit de urarea mea „intr-o saptamana te-au mancat lupii”.

Pentru unii nu inseamna nimic, pentru altii seamana cu o jungla unde nu ai ce cauta…pentru mine? Un taram super, pe acolo sa tot mergi :))

Am ajuns in poiana din imaginea 17 . Dunga aceea prin jnepeni este drumul pe care venisem…ce locuri frumoase!

Intrare in tarcul oilor…foarte practic :))

O feriga si-a ales loc de casa 🙂

In traseul Padina-Saua Strunga

Vacile pasc oriunde pe munte…oare ursii au orbit? 🙂 Ce naiba cauta prin localitati cand la ei acasa sunt atatea animale 🙂

Refugiul din Saua Strunga, noi am urmat traseul spre cabana Leaota pana in Saua Strungulita de unde schimbam poteca…o alegeam pe acea cu punct galben

Intersectia de la Strungulita…8 ore pana in Leaota, 4 pana la Bolboci 🙂 …bine, sunt putini exagerati timpii

Muntii cei mai departati sunt muntii Fagaras (Iezer)

Un lac ceva mai mic 🙂

Pe marcaj punct galben

Un marcaj aproape sters, un traseu aproape uitat…Memorialul Nae Popescu

Aici este un alt loc frumos…superba Vale a Tatarului. Vroia sa o transforme omul acela care a fost presedintele CJ Dambovita, in partie de schi. Bine ca i-a luat Dumnezeu puterea de decizie ca multe rele s-au facut pe Bucegi in mandatul lui…si mai era si lector universitar…

Gradina botanica a Bucegilor…asa se poate spune despre acest versant al muntelui Tataru

Lacul Bolboci…am decis sa urmam traseul „Memorial Nae Popescu” si sa nu mai ocolim pe la cabana Podu cu Florile

Cruce in amintirea lui Nae Popescu

Am parasit traseul cu punct galben ce trecea nu departe de stana din imagine

Si am continuat pe Plaiul Mircii

Am intrat in padure si am urmat o scurtatura a Memorialului. De fapt poteca „marcata” greu se mai distinge iar aceasta scurtatura care este si simpla ne-a scos in drumul forestier Vardales…pe langa o multime de astfel de pietre

In firul vaii, eram deja pe drum, scutind vizitatorii de un umblet prin desisuri de molid 🙂

Inspirat, am chemat masina inca de la golul alpin, pe aici nu prea era semnal

Nu puteau lipsi din peisaj

Acest panou este singura marturie ce atesta existenta traseului…adica odinioara a fost un traseu, acum trebuie refacut integral

Ei daca stiu unde se afla cu exactitate ursii, vor stii sa indrume culegatorii spre anumite paduri…afis pus de Administratia Parcului

Scapati de obligatii, am avut timp si de poze mai multe…un aspect din lacul Bolboci

Pe barajul Bolboci, cabana pe langa care trecusem…lacul este foarte scazut, parca niciodata nu a fost asa

Cerul era atat de deschis…doar toamna lacul are aceasta culoare

Am traversat barajul si am ajuns pe celalalt drum care inconjoara lacul si care este supus unei modernizari. Va fi asfaltat desi drumul acela nu accesibilizeaza nimic. Mergi numai prin padure kilometri intregi, mai impiedica si fauna sa ajunga la apa lacului. A fost gandit doar pentru a se cheltui niste bani si pentru a da de lucru unor firme.

La o curba am vazut alt drum forestier. Am mers putin si pe el…la umbra unor molizi am vazut cateva ciuperci, 4-5…ma uit la ele, sa le iau, sa nu le iau, prietenul bucatar se bucura de orice ciuperca…pana la urma imi spun ca este un prieten si nu trebuie sa ma gandesc la altceva, efortul este si unul minor. Dau jos rucsacul, scotocesc prin el dupa o sacosa Isostar si i le culeg…timp in care raman singur. Ma intorc sa plec, fac cativa pasi si ajung la un desis de molizi. La baza lor…o lume intreaga de ciuperci. Si mie care mi se paruse penibil ca am pus 5 ciuperci intr-o sacosa mare :))

Dupa ce le-am cules, am zarit altele in apropiere. Am cules foarte multe…ciupercile acestea sunt numite popular Nane. Daca vrei sa te plictisesti atunci trebuie sa mergi cu ciupercari de profesie…ti se va parea o zi interminabila :)) Cotrobaie oamenii acestia pasionati toate colturile padurii. Vorba Micutzului „Domnu’ mai dati-le naibii de ciuperci…” :)) La prietenul bucatar se refera…bine, desi sunt culegatori renumiti, nu le stiu si denumirea stiintifica a tuturor ciupercilor culese. O sa le-o spun eu la urma… 😉

Cu cateva kilograme in plus pornesc la drum…pana sa ajung la asa-zisa baza salvamont Zanoaga, prietenul Matrix se intorcea dupa mine. A stat el un timp, apoi s-a gandit ca am gasit ceva…s-a uitat la ciuperci ca pisica in calendar…nici el nu le are cu treaba asta 🙂

Numai asa cresteau…grupuri-grupuri 🙂 Unul l-am taiat intreg ca sa se mire bucatarul. El de regula si altii, stiu ca aceasta ciuperca creste izolata, una colo, una dincolo 🙂

Vizavi de Campingul Zanoaga. Arata bine, estetic vorbind, m-am intrebat cum naiba au luat aviz de la Apele Romane…toata aceasta investitie este la vreo 400 metri distanta de baraj, langa albia raului. Din ce stiam, legea nu permite decat anumite constructii, in care sa nu se locuiasca…va dati seama ca langa un baraj nu esti prea sigur. Cat a costat si „lucrarea” asta? :)) O nimica toata…pe la 10 miliarde lei vechi 😉

Cand tot muntele este acoperit de refugii si baze salvamont…cuiva i-a venit ideea sa ridice constructia asta si sa o denumeasca baza salvamont…pe aici neintamplandu-se vreun accident montan, nefiind decat drum. Asa s-a lansat strategia de dezvoltare montana a Consiliului Judetean Dambovita sub plaga portocalie. Pretexte de cheltuire a banului public… Evident ca nu sta nimeni pe acolo…ursii le rup anexele…

Am continuat pe DJ 714 si am ajuns in Saua Dichiului, loc in care troneaza o alta investitie damboviteana…sa vedem cine va baga bani pentru amenajarea interioarelor, pentru intretinere…ca sunt foarte mari, stupizeniile acestea din bani publici…

Ma bucur ca a ramas acel panou al Administratiei Parcului, singurul lucru util din zona in cauza 🙂

Stati ca mai este un lucru util, alt panou…deja amatori de urcat masina pe iarba se gasesc…

Luam o pauza..o ambulanta urca zgomotos…era clar se intamplase un accident prin Valea Ialomitei, ne-a depasit ulterior mult mai jos spre Sinaia. O tanara se rasturnase cu Atv-ul…a suferit cateva rani, dar este in stare buna la spitalul din Sinaia

Acesta este DJ 713, acum asfaltat in totalitate…dar au aparut niste noutati…se lucreaza altfel. Mai cu simt de raspundere…apar ziduri de sprijin, balustrade. Ma gandesc ca se intampla asta deoarece nu mai este echipa PDL la conducerea CJ DB. Cred ca oamenii aceia in afara de rele nu puteau gandi altceva…sper sa-i fi zburat de prin toate posturile noua guvernare. Oricum institutiile de mediu din Dambovita au fost in mare parte de-portocalizate. Ma bucur pentru ca tot ce a fost portocaliu in acest judet a insemnat politica de distrugere a Parcului Natural Bucegi…cumva trebuia cheltuiti niste bani si au gasit tot felul de idei: baza salvamont din imaginea de mai sus, a insemnat o investitie de cam 20 miliarde lei vechi, la fel si constructia din Saua Dichiului, etc…de aceea au taiat salarii si pensii ca sa acopere smecherii de acest gen, facute in toata tara. Cred ca as vota si cu Partida Romilor numai sa nu-i mai vad pe fanariotii astia…

Balustrada nu a fost inca montata pe tot drumul, iar stalpii nu sunt in beton…adica nu pare prea „safe”

O ultima privire inapoi 🙂

Nu am crezut ca voi vedea lucrari serioase pe acest drum, dar se pare ca m-am inselat…mai erau si alte exemple

Privirea spre bazinul hidrografic al Izvorului Dorului mi-a amintit de o urcare ce parea ca nu se mai termina, pe firul Vaii Dracilor…putin straniu si pe acolo

Acasa la bucatar, dezbatand problema ciupercilor… nu a vazut atatea ciuperci Nane in toata viata sa de culegator pasionat :)) Peste 4 kg…intreba bucuros, ca unde le-am gasit, ca de ce nu l-am sunat, le pipaia :)) Nici eu nu am vazut atatea pana atunci…deci specia este comestibila si se numeste Coprinus comatus. Micutzule, spune-le sa nu mai caute ca asa se numeste :)) Nu are nicio treaba cu Agaricus, Asparigus sau cum am auzit … :)))

Buuun, deci asta a fost excursia de duminica, cu elemente neprevazute care dau sens unei astfel de deplasari…ca poti sa mergi si fara sa vezi, mergi asa, de dragul de a merge…cunoastem si cazuri din acestea…dar ii aduce Micutzul morocanos pe drumul cel bun :)))

Si traseul complet:

Plecare de acasa pe la 7:20 – spre telecabina Busteni-Babele, am prins prima telecabina – 8:30 pe Platoul Bucegilor – coborare pe Piciorul Babelor, traseul turistic spre Pestera Ialomitei – traversarea Vaii Ialomitei, a afluentului acesteia Valea Doamnei, ambele aveau apa, nu erau vai seci – drumul de pe muntele Batrana spre capatul Vaii Horoabei – stana Horoaba – pe poteca de animale pe la jumatatea versantilor, cu vedere spre Platoul Bucegi si Valea Ialomitei – intersectare cu traseul Padina-Saua Strunga, pe care l-am urmat pana la refugiul din acea Sa – apoi, stanga spre Strungulita pentru a urma traseul cu punct galben – schimbare de traseu si coborare pe Memorialul Nae Popescu, in prezent un traseu nemarcat – coborare pe o scurtatura facila in drumul forestier Vardales – iesire in drumul dintre Bolboci si Pestera – lacul si cabana Bolboci – traversarea barajului – Cabana Zanoaga – urcare pe drum in Saua Dichiului – coborare pana la cabana Cuibul Dorului – apoi pe sosea 4 km pana in cartierul Malul Spitalului din Sinaia – circa 12 ore, kilometri inca nu i-am calculat 🙂

Bucegii au forma unei potcoave…deci doua ramuri, una estica si una apuseana. Am venit de pe cea estica…iar  din Valea Ialomitei care imparte Bucegii am urcat pe cea vestica, parcurgand-o pana la Bolboci…de aici am inceput urcusul pentru a reveni in cea estica, mai exact in Saua Dichiului. Dupa care am inceput si coborarea ramurei estice…spre oras.

Pe data viitoare! :))

Traseu din Valea Ialomitei spre Şimon

Am fost pe un drum cunoscut sub diferite denumiri populare…”la vechea vama, drumul contrabandistilor, drumul vamal, etc”.  Traseul, se inscrie in categoria traseelor spre zona si imprejurimile Branului…daca mai tine vremea cu noi, vom mai face o excursie, doua, spre Bran.

Din nou ne-am intalnit in Busteni, nu departe de cofetaria Floare de Colt si Parcul Schiell, apoi am mers spre telecabina. Asa am ajuns la Babele si mai departe cu o alta telecabina in Valea Ialomitei. La Babele era un frig…cred ca erau sub 10 grade, m-am imbracat repede mai bine…

Micul parc Schiell

Programul de functionare afisat la statia de telecabina Babele

Cand am iesit din telecabina la Pestera, jos in Valea Ialomitei, parca era mai cald, dar erau nori care intr-una „mergeau” si impiedicau soarele sa ne vada 🙂

Statia de telecabina si postul de jandarmi (cu albastru)

Am mers spre cabana Padina, pe langa manastirea Pestera Ialomitei, iar cand am ajuns pe platoul din fata cabanei am observat destule corturi…anul acesta nu mai merg cu cortul pe munte, s-a dus vara si nu ma duc sa stau cu gandul la frig, sa aduc dupa mine sac de dormit, haine…la anul voi mai iesi cu cortul…sau poate indraznesc sa merg la maratonul din muntii Ciucas de sambata si atunci trebuie sa iau cortul…sa vedem!

Trecem de Padina si incepem sa urcam spre Saua Strunga, pentru a ajunge in partile Branului pe cel mai simplu traseu existent in zona Abruptului Vestic al Bucegilor. In circa o ora, am ajuns si la refugiul din Saua Strunga…pana acolo insa… :))

Nu am reusit sa stau in grup si am plecat iar cand in stanga, cand in dreapta, sa mai vad una-alta, poze, ce mai creste, ce mai vietuieste…dupa mine a venit si Catalin, o buna parte din „traseu” pana am disparut intr-o mica vale de unde trebuia sa urci inapoi…dar acolo am facut niste poze reusite si am vazut destule lucruri…numai mie nu mi se pare mare lucru sa cobori o panta mare pentru poze sau cine stie ce observatie, dupa care sa te intorci, sa urci panta spre punctul de unde ai coborat :))

Cabana Horoabele si mai departe hotelul Pestera

De data aceasta, aflat dincolo de grupul de prieteni cu cel putin o creasta muntoasa, m-am gandit ca mai bine merg tot inainte, sa urc in altitudine, in acelasi timp treceam si pe la niste stanci dar castigam si in altitudine.  In 10 minute micuta vale in care coborasem era la sute de metri distanta in urma…am ajuns la Catalin care si el mergea la distanta mare de poteca, apoi am coborat spre refugiu.

Printre…din piatra in piatra

Aici am gasit un tanar care pazea patru rucsaci. Spunea ca au dormit in refugiul Batrana si ca prietenii lui au plecat sa vada lacul Bolboci, urmand apoi sa mearga spre Bran. Am trecut si de Saua Strunga, imediat ne-a dat binete vantul taios…uuu, ce frig era…noroc ca mai iesea soarele din cand in cand…

Refugiul

Iar cand mi-e frig, adica este enervant sa stai cu fata in vant si sa simti vantul pe la maini…mergi asa, fara ganduri prea multe, mereu in astfel de cazuri trebuie sa mananc ceva, ciocolata, etc…acum au fost covrigi si mere…

Ne-au latrat niste caini, am trecut pe langa o turma de oi, aiurea tare sa fii cioban, nu stiu cum nu s-or plictisi sa faca aceleasi lucruri…bine, nu cred ca se plictisesc…la altele ma gandeam 🙂 …de unele lucruri ma mir continuu :))

Pana in Poiana Gutanului am vazut niste trunchiuri arse prin padure…cred ca singura explicatie mai credibila este ca au fost arse de vreun fulger…mare mirare cum de nu a luat foc padurea…un copac traznit, a cazut si s-a rupt in bucati…

Am ales drumul de caruta al celor de la Stana din Gutanu si pe acesta am coborat…nu inainte de a face un popas pentru masa…de vreo 40 minute. Mai departe traseul era ceva simplu, coborare si mers pe drum…cam o ora si jumatate pana la intrarea in Simon.

Pe acest traseu, nu am intalnit un singur pet, nici in apa Simonului, nici pe langa drum, abia la circa 500 metri de civilizatie am observat cateva. Foarte curata si linistita aceasta zona…

Bucegii sunt interesanti si pentru ca in jurul lor se gasesc obiective, localitati cu un anume specific, pe raza a trei judete…in partea prahoveana ai Sfinxul, Babele, Crucea, Pelesul, telecabinele, Busteni, Sinaia, in partea damboviteana, Pestera Ialomitei, Lacul Bolboci, „dezvoltare turistica”, aici este in floare mafia lemnului si braconajul…mai departe daca iesi spre zona civilizata, aterizezi direct in tiganie, Glod, Moroeni, in partea brasoveana, adica partea mai civilizata si cu peisaje salbatice, se afla Vf. Omu, vaile glaciare, ajungi in Rasnov, Bran, Moeciu, Simon…localitati curate, cu oameni civilizati. As imparti astfel Bucegii: partea prahoveana -tranzitie spre civilizatie, partea damboviteana – vestul salbatic, partea brasoveana – civilizatie autentica romaneasca.

La intrarea in Simon ne astepta masina…alta, mult mai incapatoare si am plecat spre casa. Pe la 9:30 am ajuns la Pestera si pe la 16 eram in masina…deci a fost ceva foarte usor.

In Simon, langa masina
Si alte poze mai interesante de pe traseu:

Destui copaci, molizi, se aflau in aceasta stare pe langa acest drum…ciobanii iau coaja molizilor pentru a face: branza in coaja de brad…deci daca vedeti pe undeva pe piata, sa stiti de unde se ia coaja si ca nu este de brad, eu nu am vazut niciodata „branza in coaja de brad”…de molid, da. 🙂

Vedere spre Saua Strunga

Un moment cu soare

Foarte multe vaci in Poiana Gutanului si aproape de Simon

In loc de incheiere!

A doua zi de Craciun…in Valea Spumoasa

Ne-am tinut de cuvant si a doua zi de Craciun am ajuns si la refugiul din Valea Spumoasa. Mai intai, cativa mai matinali…care sa adune lemne si sa aprinda focul in vatra de afara si in soba din interior. Apoi au venit si ceilalti rand pe rand…

Cand am ajuns eu, mai de dimineata, ma gandeam de unde naiba sa luam lemne…nu le gaseam noi vara daramite acum sub zapada!  Si ma gandesc eu asa pe drum, in urcare, ca toata lumea se duce pe o panta sa adune lemne si de aceea nu se mai gasesc, ca se urca panta pentru a se cobori usor cu lemnele presupus existente. …apoi ma intreb: Daca oamenii normali se duc la deal dupa lemne pentru a le arunca usor in vale, oameni mai putin normali oare ce trebuie sa faca? :)))

Ei trebuie sa le aduca din vale la deal 🙂 Motiv pentru care am calculat eu ca degeaba urcam ditamai versantul cand putem sa coboram pe o alta panta circa 50 metri si sa tragem crengile la deal. In 25 minute am rezolvat problema si am facut rost de lemne pentru mai multe ore…si ca sa fiu „modest” aceasta problema am rezolvat-o de unul singur. Eu cu ideea si tot eu si cu practica. Nu s-a mirat nimeni…sunt toti obisnuiti  :))

Cum umblam eu printre copaceii plini de zapada singur, cu gluga pe cap ca sa nu imi cada zapada pe dupa gat, tot mi s-a parut de cateva ori ca mai este ceva prin preajma. Mi-am dat gluga jos sa aud mai bine, am privit atent, nu am mai facut zgomot, se mai auzea cate un fosnet, zapada scuturata de ceva cadea pe frunze uscate prinse de cateva crengi. Nu am vazut ce era, dar statea pe la 20 metri distanta…mai tarziu am vazut 🙂 …un urs!

Vatra era plina cu zapada, dar hai sa facem focul si in zapada

Un foc tupeist in imensitatea alba 🙂

Dupa ce am invins zapada, a venit momentul sa aprindem focul si in soba, lucru mult mai simplu de facut…ca sa gaseasca si ceilalti cald

Iar Mihaita nebunaticul, a taiat lemnele, a deszapezit, initial facuse o poteca atat de lata incat de abia incapeau soarecii mergand in sir indian…apoi am sarit cu gura pe el, saracul toata ziua l-am stresat, ba cu una, ba cu alta, si la urma cu poeziile lui. El scrie poezii, si l-am laudat eu fata de ceilalti, cand am plecat. El probabil s-a bucurat cand a auzit ca-l laud dupa ore bune de stres. Ceilalti i-au cerut sa spuna una, eu repede ca de aceea si deschisesem gura ca sa pregatesc intrebarea lor…m-am oferit sa le spun ultima lui poezie care evident mie „imi placuse mult” :)))

Poezia de fapt era o prostie auzita de mine cu versuri si rime, mai sa cadem prin zapada de atata ras…fiind o tampenie auzita la o stana din muntii Baiului, cu un nenea Nae care urca dealu’ si facea ceva cu magaru’…. Nu a fost Micutzul morocanos cu noi ca ma indemnam eu si mai tare :)))

Si prin imprejurimi

Cascadele din Valea Spumoasa

Cocosul de munte din interiorul refugiului

Si telecabina din Busteni spre Babele a facut destule curse…dincolo de plafonul ce se vede era cerul senin

Se si intrezareste albastrul…

O veritabila casuta din povesti…refugiul din Valea Spumoasa, inchis atat de ingenios…

Si amprentele Martinelului ce umbla prin imprejurimi…

De la marginea orasului am vazut spre muntii Baiului cum plafonul noros se intindea pana langa acei munti…dincolo de el se vedea stralucirea soarelui.

A fost o iesire pe cinste, desi am plecat tarziu… cu Revelionul sunt deja cateva variante…

Afara din casa pe o vreme capricioasa!

Daca am stabilit ca sambata mergem cu totii undeva…sambata am si plecat, nu toti, dar am fost cativa.

Mai intai, dis-de-dimineata, a trebuit sa-mi astept sotia de la spital…m-am intalnit cu ea, m-a asigurat ca nu face vreun efort, ca se va odihni, ca are ceva de rezolvat pana vin…si eu am plecat cu prietenii. Dupa niste ore, unde ajunsese ea? :))) Pe la un salon, apoi pe la niste prietene, categoric a simtit un imbold sa se odihneasca in acest mod 🙂 Am stabilit sa ne intoarcem in acelasi timp acasa…adica pe la ora 18, din directii diferite.

Sa revin la aceasta zi. Dimineata ploua intr-una, fara gand sa se opreasca. Uneori era lapovita. Totusi am plecat, unii din Sinaia, altii din Busteni…la refugiul din Valea Spumoasa. Cine sa se gandeasca la un gratar si intalniri pe acolo in afara de noi.

Cu toata ploaia si ninsoarea, lemne ude, evident ca era imposibil sa nu aprindem focul. Unora li se mai si intampla aprinderea aceasta 🙂

Asa era prin padure

Refugiul din Valea Spumoasa si vatra de foc in dreapta

Am zis sa ne facem cate o poza…pentru posteritate. Dovada ca am infruntat vitregiile naturii :))) Deci daca va era „dor” de fatza mea :))) Numaram fulgii de nea… 🙂 „Priveam fara de tinta in sus…departe in zari albastre dus” :)))

Aici, urcam sa adunam lemne. Si cat urci si nu sunt lemne 🙂 Totul a fost strans de ani de zile. Undeva sus, la sute de metri, langa stanca muntelui, mai gasesti cate ceva… cateva lemne erau si pe langa refugiu stranse, dar nu ne folosim de munca altora, daca este nevoie ne strangem noi. Cine stie in ce moment va fi nevoie si cine va avea nevoie de stocul minim de lemne adunate acolo…

Si uite ca l-am aprins, pe ploaie, cu lemne ude, hartie si doua bete de chibrit

M-am gandit eu la un moment dat sa pozez si imprejurimile…

Pe firul apei

Mai departe…

Pana aici…Ajunge! 🙂 Ploua destul de tare!

Dovada ca unii mai tin si post…

Si nu stateau de loc sa-i prind in poza pe toti, cand patru-cinci in fata, cand doi-trei in urma, pana la urma am pozat cati am prins 🙂 A fost o zi foarte reusita! In Valea Spumoasa s-au scris multe dintre amintirile frumoase…

……….

Pana aici am scris aseara, dar abia azi le postez.

Aseara, sotia era in pat, se uita pe o carte…dupa o zi plina, in care alesese „sa se odihneasca” intr-un fel cel putin surprinzator. Si m-am gandit eu ca nu am strans-o prea mult in brate, de bun venit…practic e si cam greu cu burtica 🙂 Asa ca m-am dus langa ea, i-am luat cartea, am inceput sa o mangai, o mie de pupici pe toata fatza, si dupa 5 minute era in lumea viselor :))) Intuisem eu ca de aceea nu avea somn :))

Acum dimineata dau sa cobor din pat, dar o mana mi se pune autoritar dupa gat…asa ca mai pleaca daca poti. Deschideam cate un ochi pe furis ca sa intrezaresc momentul cand pot fugi si pana la urma am reusit sa ajung in oras sa cumpar ce trebuia :))

Si am alergat…nu 35 km, cine mai stie cati, dupa 9 ore

Cum programasem noi si cum a fost si vreme buna am pornit in tura de alergare, sa facem un ocol de munte 🙂 Ne-am miscat ca femeile in fata oglinzii la plecare, adica incet.

Plecam noi cu vreo 45 de minute intarziere…Babe!

Dar recuperam, in circa 40 de minute eram la Stana Regala

Continuam sa alergam si dupa circa 20 minute eram la Schitul Sf. Ana, adica fugeam tare 🙂

Mai departe, am trecut de Cota 1400, de Cota 1500, am intrat pe traseul turistic marcat cu banda rosie, am facut o mica oprire la Tintarul Hotilor pentru dezbateri, si am continuat urcusul pe Drumul de Vara.

Pe Drumul de Vara

Cum urcusul parea cam mic 🙂 l-am lungit urcand inca o panta din Curmatura Vf. cu Dor spre Cota 2000

Si ne pregatim sa abordam Valea Soarelui-Platoul pana in Saua Laptici. Cand ne uitam in departare vedem si ramura vestica a Bucegilor, unde trebuia sa ajungem.

Portiunea cu verde colorat reprezinta ce nu se vede, Padurea Laptici-Valea Ialomitei-Padurea Tataru, adica un coboras lung si un urcus pe masura, pana in locul unde iar reluam traseul rosu. Deci in fata este muntele Tataru.

Luam startul ajungem la un stalp de telescaun si evident urma iar o panta si inca una 🙂

Mai era ceva pana in saua Laptici de unde venea coborarea in Valea Ialomitei apoi urcusul pe muntele Tataru

Pana la urma ne-am vazut si la indicatoarele de la acea Sa, traversand Izvorul Dorului si DJ 713

Intram in padure si vedem in zare pajistile de pe muntele nostru, enervant de departe…

Gasim o scurtatura :))) adica o mica umblare prin salbaticie deasa, unde am facut slalom printre crengi, am sarit copaci cazuti si am traversat paraiase si mlastini. A durat cam zece minute apoi pe o poteca am iesit in  drumul auto din Valea Ialomitei si am inceput urcusul prin alta padure.

Inca nu ajunsesem la drumul auto

Nici nu am intrat bine in padure ca 6 caini ciobanesti mari ne iau la rost. Ciobanul care era pe acolo ne asigura ca am gresit drumul, eu i zic ca nu, el zice ca da, eu i explic, el ne insoteste cu grija cainilor. Va dati seama daca ne muscau bietii cainii :))) ? Clar ca ne-a crezut plecati cu sorcova si avea grija cainilor sa nu ne atinga 🙂

Grabim pasul si la deal si iesim in sfarsit din padure. Ne uitam la ceas, intreaga distanta din saua Laptici cu  suprafata mare impadurita o parcursesem in circa 40 minute

Mai urcam putin tot in fuga si inainte se vede Vf. Tataru, impozant. Il urcam? Il urcam, doar de aceea am venit 🙂

Potrivit planului urmam liziera padurii pana in varf. Dar planul nu se potriveste cu ce se intampla. Suna telefoanele cand unul cand altul, tricourile sunt ude, le punem la uscat si scoatem altele din rucsaci. Pana la urma cadem de acord ca peisajul este magnific si luam o pauza sa mancam. Tot pana la urma trece o ora pana ne miscam din acel loc…deci babe simulante 🙂

Si incepem sa urmam liziera padurii, in ritm alert

Mai aruncam si cate o privire spre coltul acesta de rai al Vaii Tatarului

Valea superioara a Tatarului

Urcusul devine tot mai dificil, dar continuam cu nadejde 🙂

Mai si radem de tot felul de prostii 🙂

Cand merg cu persoane cunoscute evident eu nu pot sta locului. Si hai pana acolo sa vedem nu stiu ce, dincolo este altceva, la stanga e un varf, o stanca plina de fisuri in dreapta…pana la urma am intrat pe o panta plina de pietre. Serpi? Nu…au fugit si aia cand au simtit ca venim 🙂

Marturii ale glaciatiunilor

Amprenta multi-milenara, de fapt noi intrasem intr-un loc fosilifer

Era de asteptat sa se intample tot felul de chestii, eu mereu patesc asta 🙂 Am urcat orice varf din zona, unul singur nu a ramas pana in Saua Strunga.

La un moment dat, dupa atata urcus se vedea in spate Lacul Bolboci

Si mai urma o creasta pana la varful cel mai inalt, asa ca din piatra in piatra a trebuit sa ajungem si acolo

De unde am pozat zona Moeciu, muntii Piatra Craiului

Ne apropiam cu pasi siguri de Saua Strunga, dupa ce in cateva ore venisem din Valea Prahovei, urcasem tot Abruptul Prahovean, traversasem Valea Ialomitei care imparte Bucegii in doua, si acum ne gaseam pe marginea Abruptului Vestic al Bucegilor.

De pe un alt varf priveam spre refugiul din Saua Strunga, ni s-a parut noua ca este mai multa lume ca de obicei 🙂

Coborâm, ne uităm mai bine si ce vedem? Ce nu ne asteptam vreodata sa vedem pe acolo…o mireasa in varf de munte, departe de orice drum de acces, si cu nuntasii dupa ea 🙂 Asa ca eu alerg repede spre mireasa 🙂

Deci este ceva superb, unic. De necrezut asa ceva, ma bag pe acolo in discutii, aflu ca ea este din Constanta, mirele care inca nu trecuse muchea si nu se vedea, era din Bucuresti si ca el organizase totul. Apoi aud ca ei sunt oameni ce iubesc muntele si ca amandoi au dorit sa faca cununia religioasa in acel loc, au adus si un preot cu ei. Accesul fiind dificil, o caruta a dus nuntasii pana unde s-a putut, adica pana mai jos cu un kilometru, doi. Si apoi au avut de urcat bine de tot.

Mireasa si cu o ruda probabil…au avut si vreme buna, si-au urcat si familiile, am trecut si noi pe acolo, deci o sa fie o relatie reusita…casa de piatra si numai bine 🙂 O adevarata nunta in Bucegi.

Noi ne-am vazut de alergare mai departe…fara sa stim traiam povesti ale muntelui, si dadeam pagina dupa pagina

Prin padure si pe niste poteci de oi am ajuns in Poiana Horoabei

Adica la cativa pasi de manastirea Pestera Ialomitei si de cladirile sale

De la manastire am mers pe drum pana la statia de telecabina de la Pestera cu scopul de a urca spre cabana Babele, adica undeva sus de tot, tocmai in muchea ultima din poza

Desi am crezut ca o sa facem mai mult decat estimasem, nu a fost asa, am urcat mult mai bine

Pe poteca de la Pestera Ialomitei spre Babele si Platoul Bucegilor

Ceva mai sus, un grup de tineri cantau la chitara

Aproape de Babele pe o stanca antropomorfa un grup de persoane stateau in meditatie cu palmele deschise spre cer

Dupa ce am platit dublul pretului normal la cabana Babele, pentru o ciocolata Poiana si una Mars, am coborat spre cabana Caraiman si de acolo in circa 40 de minute eram prin orasul Busteni. Inca doi kilometri pana acasa si asta a fost ziua de alergare.

Cabana Caraiman, dupa ea, Valea Jepilor apoi Busteniul

Ca o concluzie, cred ca a meritat un traseu atat de lung, ar trebui sa scriu ore in sir ce am vazut, vorbit, etc. A meritat orice efort, ne-am si antrenat intr-un mediu sanatos, am vazut atatea lucruri, am participat la multe evenimente din viata muntelui. Lucruri rele nu au fost, parca pe Bucegi cand mergem se intampla doar lucruri frumoase…exceptand invitatia primita de a ramane peste noapte :))) care nu stiu unde ar trebui incadrata, cert este ca nu e bine sa mergem cu haine stramte pe noi :)) Altii ar fi ramas…