Era vorba de un maraton montan la care sa particip…asa spuneam acum cateva zile. Lucrurile nu se petrec insa cum vrem ci cum le este dat sa se intample. Mai intai sa incep cu joi seara…plimbare de seara, ati vazut pozele postate vineri dimineata. Am omis sa spun ca ajuns acasa am constatat ca parul meu avea ceva :)) niste fire rebele ma fortasera sa dau si cu gel si cu fixativ :))…ok, am facut o baie si cred eu si din acest motiv seara urmatoare am avut niste friguri…pe munte :)

Bun, deci vineri trebuia sa urc pe munte pentru a participa la un maraton intitulat „Provocarea Bucegilor”, competitie din cadrul evenimentului Padina Fest. Descrierea si organizarea maratonului, asa cum citisem pe site-ul organizatorilor parea excelenta. Am plecat cu un rucsac mare spre telecabina din Busteni si cu gandul ca sambata 04.08.2012, ma voi intoarce. Startul fiind sambata la ora 8 dimineata, recomandat era sa fiu de vineri la Padina. Si mi-am propus eu sa inchei maratonul pana in ora 15 cel tarziu, apoi strangeam cortul si ma intorceam cu telecabina acasa. Dormeam seara si daca era cazul veneam la premiere a doua zi, duminica.

Sosesc la telecabina, multumesc Telefericului Prahova, ajung la Babele si apoi am coborat tot cu telecabina la Pestera.

Program telecabina Pestera-Babele

Ajung eu in zona festivalului :)) …caut punctul de informare. Era tot acolo ca si in 2011. Intreb de inscrierile pentru maratonul de alergare si mi se spune ca: „Nu se mai tine!” Motivul sau motivele erau diverse din ce am aflat ulterior…in principal, se spunea ca nu erau suficienti alergatori. Normal, doar era prima editie…acum, eu nu am de unde sa stiu cati participanti s-ar fi inscris dar au gresit ca nu l-au mai tinut. Si anul trecut au incercat un Cros al Bolbocilor destul de lung si pana la urma au ales o varianta mai scurta. Daca participantii erau putini trebuia sa existe o singure categorie.

In fine, daca tot venisem, m-am inscris la o cursa de tip Hit the Top, cine ajunge primul de la Padina la Vf. Omu si inapoi, denumita „Directia Omu”. Resemnat, am fost indrumat spre locul de tabara al organizatorilor, intr-o zona special destinata celor veniti cu cortul. Scena era destul de aproape de acest loc, am auzit ca focul nu este voie sa-l faci, corturile pareau numeroase si cam inghesuite, asa ca m-am oprit: „Oare nu mai bine ma intorc eu acasa?” -asa am gandit. Numa’ bine ca vad doi prieteni, reporteri tv, si ma intind la vorba cu ei, ii insotesc o vreme…si vad un loc tocmai bun de pus cortul. Ma duc intr-acolo, salut vecinii, si incep sa-l instalez…la un moment dat baietii sau nepotii vecinului, un om educat si o prezenta agreabila, se reped sa ma ajute, numai ca acest cort era simplu de montat, le-am multumit pentru gest.

Cortul meu portocaliu :)

Stau eu si ma gandesc cum sa dorm si cum sa las intrarea…vantul batea dinspre sud asa ca l-am orientat spre nord ca aveam deschidere panoramica, nici spre est nu mi-a placut :) Aranjez eu interiorul, fiecare lucru sa fie la indemana si cad de acord cu mine insumi sa dorm pe diagonala undeva pe directia SV-NE :) Altfel, mi se parea mie ca nu stau bine… ;)

Plec apoi sa fac turul taberei, ma lamuresc dupa o ora de umblet, de discutii cu tot felul de oameni…chiar am dat de niste oameni cumsecade, civilizati, in special un domn, vecinul, nu stiu cum il cheama, dar ne-am promis ca ne vedem la anul in acelasi loc.

Dintr-o data ma ia „sindromul Razvan” :) Razvan, prietenul meu de maratoane…are o regula, sa mananci/sa te hidratezi mult in pre-ziua concursului…si trec la cort, las borcanul cu ciocolata si aleg cutia cu orez cu lapte, apoi nu mai am pofta de nimic…plec pe la cabana Padina. Doar vad meniul si ceva de pe el ma atrage…sarmalute cu mamaliguta, putin recomandat, dar cum vreau, cer o portie. Destul de repede vine comanda, 4 sarmale, varza si mamaliga, mai cer o ciocolata calda :) …eu intotdeauna comand dupa pofta nu dupa cum mananca un om normal. Platesc o suma destul de mica, pana in 10 lei…la plecare ma intalnesc cu cei de la Parcul Natural. Toate zilele acestea patrulau intr-una sa nu se arunce gunoaie, sa nu se faca focul prin padure, uneori mai interveneau si jandarmii montani, acolo unde existau recalcitranti ;)

Am ajuns la cort si i-am lasat pe alti prieteni intalniti…m-am intalnit si cu John, cumnatul lui Razvan, venise din Spania… Nu am fost la niciun concert de seara, mai intai pentru ca trebuia sa ma odihnesc…bine, eu ma simteam odihnit dar sindromul acela era de vina, ii auzeam vorbele lui Razvan „Gabriel, nebunule, trebuie sa ne odihnim inainte de concurs” :))) …dar nici muzica nu era pe placul meu. Acum fiecare cu gusturile sale, dar eu am auzit niste strigate ce ar fi speriat cu usurinta un T-Rex, va spun mai incolo :))

Si ma luase si frigul, asa ca repede in cort…nu ajung bine si vad jandarmii ca indemnau oamenii sa mute corturile…ca nu este voie in acel loc, ca putin mai sus, ca ursul…m-am orientat repede, am scos tot din cort si le-am dus la 100 m distanta, dupa care am luat cortul pe sus si am rezolvat problema, in cel mult 7-8 minute. Mai mult mi-a luat sa aranjez in cort fiecare lucru la locul sau. M-am felicitat ca mi-am luat un izopren gros si un sac de dormit la fel, adica inseamna ceva, o siguranta ca nu ingheti si dormi ca tot omul. Desfac sacul de dormit, aveam si o perna mica, rucsacul de alergare l-am pus intr-o parte, rucsacul mare in alta, asa ca sa ai ceva suplimentar pe langa cap, panza cortului este subtire, cine stie ce poate arunca cineva, intentionat, intamplator, ma iti face si o aerisire pe la cap…agat o mica lanterna de un carlig aflat in ”acoperisul” cortului, ma dezbrac si gata la somn.

Cam intr-o jumatate de ora m-am incalzit, dar nu puteam inchide ochii…pe scena era o formatie care interpreta niste melodii de groaza. O imbinare intre mieunat de pisica, grohait de porc si sunete cum scoteau klingonienii in Star Trek, ceva pentru mine, ingrozitor. Am iesit afara, o fata vorbea la microfon „si acum o alta melodie”, mai spunea ceva de frigul de afara…iar nu m-am apropiat de scena si am ales cortul. Pana la urma fiecare asculta ce vrea…doar ca mie nu mi se parea nicio alta melodie, ci toate erau la fel. Nu se pronunta niciun cuvant, se auzeau tot aceleasi sunete :)

Adorm si ma trezesc pe la 6 si ceva dimineata…intind o mana, desfac putin cortul, afara roua pe iarba, frig. Stiam ca pana nu iese soarele nu trebuie sa ies din cort…

Semnul ca soarele a aparut :)

Multi tantari au murit de ciuda ca nu ajungeau la mine…cred ca zaceau morti o multime prin jurul cortului :)) Cred ca acela care i se vede umbra era „The Last”…cand moare si speranta :))

Pe la 7:30 apare si soarele, in cateva minute a incalzit panza cortului, se simtea caldura si in cort, ies si eu din sacul de dormit…urc la cabana sa ma spal, apoi mi se pare ca sunt cam adormit si cer o cafea. Din salonul pentru nefumatori privesc cum soarele ii trezeste pe participantii la Padina Fest, la viata. Stau la cafea alaturi de seful Parcului si alti oameni de munte.

Plec la cort sa imi pregatesc rucsacul si sa iau kitul de participare de la organizatori: nr. de concurs, tricou, etc. Uitasem sa mentionez ca probabil sponsorul principal al concursului de alergare montana Padina-Omu, dus-intors, a fost Vodafone Romania….alaturi de Volksbank, Himalaya, Generali, Isostar…asa ca primii inscrisi, si care erau abonati Vodafone…si-au pastrat banii, taxa de participare. Pe langa cei 60 de lei care i-am bagat in celalalt buzunar, fiind evident abonat Vodafone si printre primii inscrisi, cei de acolo ne-au dat un ghid de alimentatie pentru astfel de concursuri, chiar imi trebuia unul, o cartela Vodafone, bauturi energizante, au mai fost si altele…

Iau decizia la cort sa alerg fara sa tin cont de sfaturi, ma gandesc ca eu ma cunosc cel mai bine, asa ca „Zvarrr!”…cu rucsacul inapoi in cort, nu am nevoie de el. Pot sa merg si sa alerg ore bune fara sa beau apa sau sa am nevoie de ceva, cerul era senin deci nici ploaia nu venea, traseul il cunosteam, pentru cateva ore de alergare nu aveam ce face cu rucsacul. Iau doar nr. de concurs si aparatul foto si ma indrept spre zona de start…ii vad pe concurenti, recunosc pe unii de la alte concursuri, dar si eu m-am mai antrenat acolo cat de cat :)

Participantii se adunau la start

Dupa ultimele indicatii, se da startul la ora 11. Plec printre ultimii, fara a-l scapa din ochi pe primul. Incerc sa alerg intr-un ritm constant, trec de cabana Horoabele, manastirea Pestera, hotelul Pestera, statia de telecabina, privesc inainte…doar vreo 7 alergatori. Pana la Cascada Obarsiei reusesc sa ma desprind de castigatorul de la Hobby 7500, Florin Totalca, un sportiv foarte bun si de un alt alergator cunoscut, Alex Itu. Panta abrupta din apropierea cascadei imi vine in ajutor, urc repede, mie imi place sa urc repede pe pante abrupte, distanta intre mine si ceilalti creste, urc doar cu Andrei Tale, un prieten de la alte competitii. Alerg cat pot de teama ca vine apoi coborarea si ca poate sunt alti alergatori mai buni pe coborare. Ii vad in spate pe cei doi, si ma gandesc ca Florin este la categorie cu Andrei Tale, adica 18-29 ani si eu cu Alex la categoria 29-45 ani, chiar daca ma intrec cei doi tot obtin locul III…dar gandul nu ma incalzeste decat din punct de vedere statistic. Eu trebuie sa alerg cat pot de bine. La 300 metri de cabana Omu coboara pe langa noi cel mai bun alergator, Marcel Balan, peste cateva minute il vedem si pe Radu Milea, apoi gata am ajuns si noi. Pe traseu, la km 3,5 organizatorii au pus un punct de hidratare, dar eu cu spaima de la Maratonul 7500, am trecut multumind mai departe. La Omu luam un pahar cu energizant, un patratel de glucoza si fuga inapoi spre tabara.

Cu Andrei Tale la Vf. Omu dupa o ora si un sfert de la start

Nu stiu cand am ajuns sub Mecetul Turcesc, trecand pe langa turisti ce ne incurajau, ne faceau loc, concurenti…am tot fugit, suparat pe atatia bolovani la coborare, trebuia sa fi atent, cobor panta de la cascada, trec pe „malul” celalalt, privesc in spate si nimeni. Nu ma las amagit si fug la fel de constant…parca nu mai venea statia de telecabina. Ajung si acolo, privesc in spate si venea Florin. Privesc cateva secunde la ritmul lui si pornesc. Ma gandesc ca nu are cum sa ma ajunga si o las mai incet, dar nu prea incet…intrecerea dintre mine si el nu prea conta, teoretic. Podetul din lemn de langa manastire duduie sub mine, turistii se dau la o parte, pe care pot ii ocolesc, vine cabana Horoabele si simt eu ca trebuie sa alerg si mai tare pe ultimii 500 metri cat cred eu ca mai erau pana la start, ca sa nu am parte de surprize. Pana sa trec podul cu bariera privesc putin inapoi, Florin era mult mai aproape, dar totusi nu avea cum sa ma ajunga. Si… a venit Finish-ul, al patrulea concurent sosit, locul doi la categoria mea de varsta, in 2 ore de alergare…la care mai era doar primul sosit, Marcel Balan. Radu Milea si Andrei Tale erau la 18-29 ani. Cam imediat au sosit si Florin, adica locul III la 18-29 ani, si Alex Itu, locul III la 30-45 ani.

Prezentatorul evenimentului, omul care a fost sarea si piperul evenimentului, m-a luat in primire, am putut vorbi va dati seama, si cuvantul „Busteni” s-a auzit prin toata zona…cu un pahar de apa si o banana am asteptat si alti participanti. Nu am stat mult ca unul dintre responsabilii evenimentului, Alexandru Porancea m-a dus la un cort…cica toti alergatorii trebuie sa bem un revitalizant Gatorade. Ok, apoi cum organizatorii ne dadusera si bonuri de masa ne trimitea la masa. Mai pe seara m-am dus…dar eu eram cu gandul la sarmalele de la cabana.

M-am intors la cort sa ma schimb, inainte am facut o oprire in raul Ialomita pentru o scurta baie, aveam pantalonii scurti de alergare pe mine, nu am simtit oricum apa…chiar daca in apa am intrat la peste o jumatate de ora de la sosire. Inainte cu o ora de start, ma incalzisem cu o alergare prin spatele cabanei Padina spre Saua Strunga…cu un pet de Kinley :)

La cabana, supriza! Nu mai aveau sarmale, nu mai aveau nimic cu mamaliga, iau un Sprite la 2,5 l platesc 9 lei si revin la cort. Mananc ce am la mine, salam, cascaval, ciocolata, oua, beau suc, stau la soare pe izopren, imi dau cu alifie pentru muschi si articulatii. Imi dau nu ca trebuie ci pentru ca mi-a intrat in cap chestia asta, vazuta si la altii :)…dupa o ora depasesc starea. Ma ridic si aproape alerg spre zona unde se anunta tir cu arcul. Ma inscriu si eu…cu un jeton pe care platesti 5 lei ai 6 sageti. Stau putin insa si analizez situatia, cum tin unul, altul arcul, ce spun instructorii, putini nimereau tinta, daramite punctul galben, centrul. Apoi, cand am datele problemei imi iau arcul. Eu vreau sa tin sageata intr-un fel, instructorul imi zice ca degetele nu trebuie sa atinga sageata, dar eu vreau sa trag cum vreau, numai ca nu se poate…se trage cum zice el, regulile se respecta :) Imi arata sa asez sagetile cu o culoare din zona penei spre exterior. Incerc sa prind semnificatia dar nu o gasesc. De ce una dintre cele trei laturi ale penei, adica cea colorata trebuie sa stea in afara? Nu am timp sa procesez, intind arcul bine si sageata se duce acolo unde nu a trimis-o nimeni :)) … prin stanga tintei, la zeci de metri departare. „Asta trage tare” aud vorbind prin spatele meu si ma gandesc ca poate este unul dintre cei care aduna sagetile si are de umblat dupa ale mele :) Mai trag inca una si se duce tot acolo. Imi zic „ce naiba” si ma deplasez putin…sa nu mai fiu chiar perpendicular cu tinta. Trag din nou si trece la mica distanta de tinta. Pun alta sageata, ridic putin arcul si sageata trece pe deasupra tintei…in gandul meu dau vina pe arc si sageti. A cincea sageata ma gandesc sa o trag mai usor si se infige in fata tintei :)). Si trag concluzia inainte de a pune a 6 a sageata: de cate ori trag, arcul are bataie spre stanga, mai fac un pas spre dreapta, cobor usor arcul si…ultima sageata se duce exact in centrul tintei, in punctul galben…adica am castigat o bere :), bine, nu m-am dus sa ridic drept premiu o bere, este ridicol :)) Am mai vrut eu sa mai trag o data, dar nu mai era voie in cadrul concursului…dar, „daca vroiam, de placere, puteam sa mai trag” :)))

Am vrut sa-mi pozez isprava si am pornit si eu dupa instructor :)

A trecut si aventura cu arcul :))…vine premierea. Eu imi iau tricoul cu Bucegi Natura 2000, Stana Regala, Ioana Hotels si Marathon 7500. Ma striga, urc pe a doua treapta a unui podium din lemn, prezentatorul isi aduce aminte ca sunt din Busteni, poze, unii pozau scrisul de pe tricou :)). Dupa premiere, ma duc sa mai stau de vorba cu niste prieteni pe la cort, aud la microfon spunandu-se ca in cursul noptii cineva a furat luminile scenei…nu pe toate, dar probabil aveau un cost ridicat…oricum este prea de tot. Cat de hot sa fi ca sa furi luminile de la scena?!

In ziua cand am sosit, am facut o mica plimbare pana la biserica din Pestera Ialomitei…cu gandul sa revad un calugar. L-am regasit afara, statea pe un zid de beton. Prin biserica, am inceput sa ma rog, ca acesta era scopul principal al venirii mele :). Cum sa incep oare mai potrivit?…”TU mereu m-ai ajutat si ai fost langa mine, eu mereu TE-am uitat”…dupa care am vorbit cu acel calugar…

Intrucat premierea avusese loc tot in ziua concursului nu am mai plecat acasa pentru ca telecabina nu mai functiona la ora aceea…am mai ramas o noapte, iar pentru a doua zi imi fixasem un traseu: Izbucul Coteanu-muntele Strunga-Valea Horoabei 2-3 ore. Planul nu a fost pus in aplicare pentru ca aparatul foto nu a mai fost de acord si trebuia reincarcat acumulatorul. M-a tinut el peste o mie de poze, inclusiv la marathonul 7500. Nici incarcatorul nu-l aveam la mine. Seara, am privit la mini-excursiile cu balonul, cu un prieten am facut turul taberei, el se uita sa nu arda ceva din neatentie…apoi pe la ora 21:30 eram in sacul de dormit. Nu ma interesa cine canta :)) La scurt timp aud voci pe langa cort…cineva sosise cu masina si dorea sa instaleze cortul. Erau o familie…o vreme i-am auzit vociferand, deranjand vecinii, nu mai dibuiau cum se pune cortul, au pornit un generator…am zis ca ei cu ei, si eu cu somnul. Mi-am tras gluga sacului de dormit pe cap si puteau sa dea cu bomba ca nu ma mai trezeam :)) Si totusi pe la 4 dimineata, auzeam cum strigau de frig…pe zi i-am si vazut. Erau trei barbati, un copil, doua femei. O femeie dormise in masina, cred ca fugise din cort in toiul noptii, de frig…iar cealalta desi pe zi, era foarte cald afara, nu mai spun ce sauna era in cort, nu vroia sa iasa din cort. Se simtea rau…

Pe munte nu pleci asa, mai bine sa-ti fie cald decat frig…mai ieseau si altii zgribuliti, care in loc de sac de dormit aveau o saltea si o patura…

Corturile sponsorilor si corturile organizatorilor…cei de la cortul „Info” au fost foarte politicosi, manierati, prompti…

Mi-am mai luat niste cornuri cu ciocolata, o cafea :)) a doua dimineata consecutiva, am urmarit startul la concursul pe biciclete, circa 250 de participanti. Aveam si un prieten printre ei, dar nu ne-am intalnit la Babele, pentru ca era multa lume la rand la telecabina din Pestera…si am ajuns in Busteni.

Clasamentul general:

Despre fiecare poate fi spus ceva, sunt prezente cunoscute: Marcel Balan, sportiv in cadrul Armatei, Radu Milea, legitimat la CS Unirea Alba Iulia, Andrei Tale- Ro Club Maraton, eu, Florin Totalca…s.a.m.d.  16 minute intre mine si primul loc, 7 minute intre mine si locul 2…este bine :) Era rau de la 30 minute in sus.

Mai revin maine si cu alte imagini, despre organizatori, momente, etc. Pana atunci ascultati ce numesc unii muzica si chiar o asculta ;)

Cumplit! :) Si daca va intrebati cine poate scoate asemenea sunete, opere de arta, mi s-a spus…o fata foarte frumoasa :))

…

Am aflat ca iar a izbucnit sambata seara focul pe Creasta cu Zambri dar a fost lichidat printr-o prompta interventie…fiind ceva minor. Acum unii sunt patrunsi de simtul responsabilitatii, acum se intervine rapid :)) la cate sesizari le-am facut. Cand te suna prefectul nu este prea bine, mai ales dupa minciunile pe care i le-au spus :)) Vedeti? Altfel nu se misca lucrurile in Bucegi…fiecare da vina pe alta institutie, sau cel putin dadea…

Dar, ma intalnesc zilele trecute cu un salvamontist din Busteni, si imi reproseaza ca i-am facut incompetenti…acum daca si el se simtea in aceeasi oala cu aceia de la ISU nu mai este treaba mea :) dialogul era putin inutil…dar tinem aproape, pe viitor! Eu nu caut prietenia nimanui, nu ma intereseaza sa redau stiri, opinii, de „oameni de munte”, despre „poteci inexistente, zona abrupta, linii de coarda, un mare pericol”…stirile de interes le obtin prin deplasare si efort personal. Nu astept sa-mi dea ei subiectele pe care le vor, eu ii fac pe ei subiecte…daca este de bine scriu de bine, daca este de rau scriu de rau…nu este complicat deloc! Multe le trec si cu vederea pentru ca suntem oameni, gresim…dar in cazuri de genul incendiul din Creasta cu Zambri, incompetenti trebuie adusi in atentia, cititorilor, sefilor, etc, etc…ii paste subiectul :)

….

M-am gandit ca este bine sa pun si alte poze tot in aceasta postare, ca sa ramana un tot unitar acest eveniment. Dupa cum am mai spus organizatori au fost cei de la Asociatia Padina Fest, sprijiniti de Primaria Moroeni, Consiliul Judetean Dambovita, Administratia Parcului Natural Bucegi, Politie, Salvamont Dambovita, ISU Dambovita, Serviciul de Ambulanta, Jandarmeria…multi altii.

Aici era Casa, locul unde banii erau transformati in jetoane

Activitati in cadrul fetsivalului pe baza de jetoane

Acesta echivala cu 2 jetoane si a fost distribuit gratuit participantilor la concursul „Directia Omu”

Tragere cu arcul…

Prezentatorul evenimentului inainte de startul la concursul de alergare montana…profesionist, nu l-am auzit o data in aceste zile, spunand ceva gresit, intamplator

Cu rosu trebuia sa fie traseul maratonului, cu galben a fost concursul „Directia Omu”, iar cu verde maratonul cu bicicletele

Raul Ialomita

Apa era la circa 50 metri distanta de primul amplasament al cortului

Ce nu am stiut noi cei care am montat corturile? Faptul ca in acea zona era tot un tranzit de turme de animale. Oile veneau la apa, apoi vacile…veneau printre corturi. Daca le speria cineva, ceva, treceau peste corturi.

Eu cu privitul la animale, intins in cort…

Dar nu eram doar eu cu privitul :)

A doua zi, cortul meu portocaliu este deja pe alt amplasament…cu mult mai sigur si legal pana la urma :)

El era simpatic…de fel magarusii sunt draguti :)

Un panou reusit al celor de la Parcul Natural, existent in cabana Padina

In timpul alergarii, cand ma apropiam de Mecetul Turcesc…oricum de la Cascada Obarsiei, adica dupa un sfert de traseu, doar 3 alergatori am avut inainte, mi-am pastrat locul pana la final

Marcel Balan si Radu Milea…cred ca daca reusesc luna asta sa fac trei-patru ture de antrenament Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu-Babele, vorbim in timpi mai apropiati la maratonul din Ciucas

Vedere spre muntele Babele in prima zi

Vedere a doua zi tot spre muntele Babele…se vede si o parte din muntele Obarsiei

La ora aceea, Padina dormea

Politia, Jandarmeria, au asigurat ordinea publica…mai era si o firma de paza, Urban Protect. Mi-au placut cei de la ISU Dambovita, stateau numai in masina sau pe langa ea…i-am vazut in actiune la incendiul de la Babele, sunt buni. Cu mult peste cei de la Prahova. Dimineata, voluntarii si membrii Asociatiei Padina Fest efectuau ecologizarea zonei…gunoiul se ridica la primele ore ale diminetii, daca treceai pe langa toaletele ecologice nu iti cadea nasul ca la acelea de pe drumul spre Gura Diham…mie mi s-a parut o organizare foarte buna!

Corturile sponsorilorCam asa a fost in linii mari evenimentul din Valea Ialomitei…Padina Fest. Ne mai vedem la anul :)