Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Traseu pe Bucegi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Complexul Piatra Arsa – Padurea Cocora – Telecabina Pestera – Cascada Doamnei – Lacurile de langa Cheile Ursilor – Cheile Ursilor – Manastirea si Pestera Ialomitei – Pestera Pustnicului – Cabana Padina – Izbucul Coteanu – Turbaria Laptici – Drum Bolboci Mal Stang – Lacul Bolboci – Padurea Nucet – DJ 713 – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cabana La Sami – Castel Peles – Sinaia

Am ales si parcurs acest traseu a doua zi de Pasti. Cum bine spunea cineva care citeste acest blog de mult timp, a fost al treilea an consecutiv cand am ajuns la Manastirea Pestera Ialomitei, a doua zi de Pasti. Adica am trecut muntii Bucegi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei, si inapoi 😉

Prima zi de Pasti nu mi-a placut. Pentru mine a fost o zi foarte aiurea. Astfel ca, pentru a doua zi aveam nevoie de un traseu lung si frumos. Nu am luat cu mine decat pe cine stiam ca poate parcurge acest traseu. Am mai zis, cu unii prieteni merg in drumetii scurte si fac gratare, cu altii alerg zeci de kilometri pe Bucegi, si o alta categorie sunt cei care merg cu mine oriunde, prin orice loc posibil sau mai putin posibil.

Abia ieri m-am gandit sa deschid telefoanele, multumesc tuturor pentru mesaje sau comentarii pe blog. Cand nu vreau sa stric buna-dispozitie a altora, imi vad de ale mele, nu deranjez pe nimeni, nu raspund la nimeni.

O sa ma lungesc putin cu aceasta introducere, desi articolul va fi el destul de lung, cu zeci de poze. Trebuie sa explic niste lucruri cu un astfel de traseu. Prin Bucegi, stiu cam orice  coltisor de munte, mereu am variante de retragere din traseu, mereu stiu distantele exacte intre locul in care ma aflu si cel mai apropiat loc de adapost. Mai toate excursiile organizate de mine ies bine pentru ca in spatele lor, sunt o multime de solutii si calcule. Poate ca pare, dar niciodata nu plec undeva sa ma plimb, doar asa.

Nu-mi place superficialitatea. Am in rucsac haine de schimb, chiar daca vremea pare buna, am trusa de prim ajutor, stiu ce trebuie sa mananc si cat, stiu de unde sa beau apa si de unde nu, etc. Intotdeauna trebuie sa ai toate datele problemei. Pe munte daca gresesti consecintele pot fi destul de neplacute. Nu pleci la drum, cu gandul ca „vedem noi acolo ce facem!”.

In Parcul Natural Bucegi, si o spun din experienta mea de localnic, sunt vreo 20 de ani de cand merg pe munte, trebuie sa ai incredere in tine, sa te cunosti, sa te gandesti ce faci daca ramai singur intr-un anumit loc. Opreste-te intr-un loc si intreaba-te: „daca as fi aici singur, ce as face?”

Nu acordati importanta sfaturilor date de salvamontisti. Ascultati-le cu o ureche. Ce spun ei sunt sabloane clasice, spuse in special ca sa nu faca nimic, sa stea la televizor si la alte prostii. Daca-i pui sa urce un traseu turistic de genul Valea Caraimanului sau Abruptul Bucsoiului, nu doar ca ajungi inaintea lor la destinatie, dar mai si dormi o ora-doua pana ajung si ei. Asta daca mai ajung si nu se intorc inapoi. Ma refer indeosebi la echipa din Busteni, astia au nevoie de un ATV sa se deplaseze pe o distanta de 800 m, cat este intre statia de telecabina si baza salvamont. Scoateti-va din minte ca vine Salvamontul sa va scoata din ce stie ce cotloane. Pana vin, s-ar putea sa fie cam tarziu. Va dau exemplu si o stire recenta. Nu trebuie sa mergi pe munte ca sa-ti dai seama de niste lucruri: lenea si incompetenta sunt la ele acasa. Ce au recomandat ei? Sa nu urcati pe munte, de Paste, ca puteti provoca avalanse sau va puteti rataci! De ce sa mai ajungi atunci la munte, daca te poti rataci? Unde sunt marcajele turistice? Poate ar trebui dati afara pe motiv de prostie continua…

Cand merg pe munte, ma opresc sa mananc cand am pofta, sa ma odihnesc atunci cand vreau. Acesta este un lucru important: sa faci ce simti, cand simti. Nu la comanda cuiva, ca nu functionam toti la fel. Dar totul trebuie facut cu atentie si moderatie. Nu dai ospat daca urci pana la 2500 m altitudine. Nu bei 1 litru de apa la fiecare popas.

Nu te urci pe stanci, nu te duci pe margini de prapastii sa faci poze, nu faci nimic din ce ar presupune un risc inutil. Te gandesti inainte, de ce sa fac asta? Daca esti la Cerdac si vezi fulgere la Vf. Omu, nu continui pe ideea ca acolo este cabana si te adapostesti, ci te intorci repejor spre Babele. Mai bine ocolesti turmele de oi ce au caini multi sau ai petarde la tine, decat sa te lasi in baza ciobanului.  Nu fugi incolo si incoace pe un traseu lung, iti conservi fortele.

Acasa cand ajungi nu te repezi dupa mancare si apa. Organismului ii trebuie cel putin 30 minute sa intre in alt tempo. In acest interval de timp, te speli pe maini, faci un dus, bagi la spalat tot ce ai avut pe tine, de la rucsac la adidasi, tot ce inseamna accesorii vestimentare. Iti pui ordine in idei, recapitulezi drumetia, initiezi discutii cu familia, apoi te asezi la masa. Exact acum este 12 noaptea, am facut o ora baie, mi-am spalat tot, am baut 3 cani de ceai din 15 plante indulcit cu miere, am mancat salata de boeuf, niste kiwi si sunt ca nou, nu ma doare nimic si am mers peste 50 km.

Cam atat! Restul data viitoare! 🙂 Acum, desfasurarea excursiei:

DE CE AM ALES ACEST TRASEU?

Nu am postat pe blog niciodata imagini cu Izbucul Coteanu sau Cascada Doamnei. Acesta a fost un alt motiv. Pozele fie au fost mai putin reusite, fie cascada avea apa putina. Azi le-am prins cum am vrut!

2In urcare spre Stana Regala

1Poiana Stanii

3Iesirea din padure, pe Piciorul Pietrei Arse

4Aproape de Complexul Piatra Arsa, pe Platoul Bucegilor… la 2 ore si 20 minute de la plecarea din oras

5Drumul spre Babele mai are zapada 😉

6Au si rupt panoul 🙂 Nu avea cine sa o faca decat soferii de jeepuri din Busteni sau vreun salvamontist, tot din Busteni.

7

8Covoare intregi de branduse. Acum ies ele pe Bucegi

9Crucea unei eleve, stiti, aici se simte ceva de cate ori treci. Este un loc sinistru, pe cruce era o poezie de acelasi gen. Numai ca, a rezistat zeci de ani aici. Cineva nu a mai vrut sa fie nimic, care sa aminteasca de intamplarea si persoana decedata in acest loc. Asa ca, atunci cand am trecut nu mai era decat crucea…orice altceva disparuse. Au mai ramas pozele publicate pe blog, in anii trecuti.

10Asa sunt adaptati molizii la altitudine

11Vedere din Padurea Cocora spre Cascada Doamnei

12Telecabina Pestera si postul Jandarmeriei Montane (cu albastru)

13Functiona telecabina, de regula este pornita dupa 15 iunie

14Langa telecabina

15Spre cascada

16Podet improvizat peste raul Ialomita

17Raul Ialomita la circa 2 km de izvoarele sale. Ceva mai sus se observa Cascada Obarsia Ialomitei

18Un rai al florilor am intalnit mai sus de Cheile Ursilor

19Stana de sub Piciorul muntelui Doamnele

20Aproape am ajuns 🙂

21Peisaj, muntele Doamnele. Mergeam spre o grota vazuta de la distanta.

22O grota cu doi ochi 😉

23Superba aceasta grota

24In interior

28

30Mi-a placut mult aici, pana la urma in acest loc am si facut popas

31Am dat si cojile pe jos… acesta este primul ou de Pasti si singurul, anul trecut nu am mancat niciunul. Nu stiu de ce, dar nu prea pot sa mananc oua de Pasti, nu am pofta 🙂

32Cascada fiind cam aproape, am mai si ajuns 🙂

33Poti sta destul de bine in spatele cascadei

34

35Este si o mica grota in spatele caderii de apa

36Imagine din spatele cascadei

37O ultima privire spre acea grota interesanta. Si prin 2011, daca nu ma insel, am avut o discutie pe marginea unei pesteri, cu o anume persoana, aici pe blog. Gasisem o mica pestera cu o vulpe strivita in ea de caderi de bolovani. Si din vorba in vorba am ajuns la o concluzie. Urmatoarea cavitate in munte va avea numele acelei persoane. Intrucat nu am mai gasit ceva interesant, nu am reusit sa pun acea denumire. Dar eu cand zic ceva, mai si fac, mai devreme sau mai tarziu. Astfel ca, adunand toate detaliile, cautand, intreband, stiind acum tot ce inseamna acea grota, am aflat ca nu are nume si ca, de acum inainte, trebuie sa se stie ca acea grota se va numi: Grota Cameliei!

Sunt multe argumente, dar nu le insir acum 🙂

38Tot pe langa Cheile Ursilor, un lac frumos, acum, primavara

39Toate aceste lacuri, servesc… la adapatul animalelor: oi, cai

40Oua de broasca pe pamant… nasteri in afara „spitalului”

41Prin Cheile Ursilor, peste acel copac am trecut

42Privire in urma

43Raul Ialomita in Cheile Ursilor

45In fata Pesterii Ialomitei

44Biserica din pestera

46In Pestera Pustnicului

48Atingerea unui alt obiectiv

49Un suvoi de apa curat iese din aceasta pestera

50Turbaria Laptici, traseu de vizitare amenajat de Administratia Parcului Natural Bucegi. Trebuie insa un panou montat, sa stie turistul rostul acelor podete, ce semnifica.

51Acest panou este insuficient

52Lacul Bolboci

53Cabana Bolboci vazuta de la intrarea in traseul marcat cu cruce galbena, ce urca prin padurea Nucet

54Am iesit din padure in circa 20 minute

56DJ 713, ce strabate Platoul Bucegilor, o alta lovitura data bugetului statului

55Cantonul Pajistea Alpina si covoare de branduse

57Valea Soarelui, Valea Dorului, trebuia sa trecem peste muntele din fata pentru a cobori spre Cota 1400

58Vedere de la Cota 1500 spre Cota 1400

59Peste 45 de minute de la Cota 1500 eram in curtea Pelesului. Ora corecta, asa cum v-ati obisnuit 🙂 este 19:43

Cand faci cate o astfel de iesire in natura, chiar ai ce spune zile in sir. Au ramas multe altele nescrise. Mai revin eu! 😉

Filmari, la Cascada Doamnei si in Cheile Ursilor:

Ce ar presupune existenta lostritei in Lacul Bolboci – Parcul Natural Bucegi

1. Mai intai sa vedem un mic istoric:

-lacul Bolboci este un lac de acumulare, existent pe  raul Ialomita, barajul fiind finalizat in 1988.

-foarte probabil, speciile de pesti, pastravul si lostrita urcau pe acest rau pentru a depune icre. Ridicarea barajului a facut imposibila migrarea pestilor din aval spre amonte si invers.

-daca lacul era izolat atunci nici macar nu s-ar fi luat ipoteza existentei lostritei in considerare.

-batranii povestesc ca pe raul Ialomita prin anii ’70 inca se prindeau lostrite

-in folclorul montan, mai mult sau mai putin adevarat, numerosi oameni vorbesc de existenta unor pastravi de 1 metru in lacul Bolboci. Cartile de specialitate spun ca asta reprezinta o exceptie. Deci cate exceptii pot fi intr-un lac?

-oficial, in acte si carti, in lacul Bolboci nu exista lostrita.

2. Mai apoi sa citim despre niste caracteristici ale speciei:

„Lostrita

Denumire: Lostrita( Hucho hucho )

Familia: Salmonide

Raspandire in Romania: : Bistrita, Moldova, Viseu, in bazinul Dunarii si in afluenti.

Lungime: : 1-1,5m (exceptional 3-5m)

Greutate: 10-20 kg (exceptional 50-60 kg)

Aspect: : Are corpul cilindric si gura mare cu dinti puternici. Culoarea este argintie cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie, roscata pe margini si burta galben deschis cu luciri argintii.

Hranire: in special cu pesti (zglavoaca, mreana, pastravi, lipan, etc.) si chiar pasari si soareci.

Se pescuieste la: momeala artificiala(lingurita rotativa nr 4-6,linguri oscilante,voblere 7 cm-12 cm,twister);momeli vii (montura de pestisor viu)”

Preluare de pe: ( site-ul Pescuit Sportiv  )

-daca va amintiti filmarea, acel peste capturat de pescarul „Vijelie”, avea burta galbena si prezenta toate caracteristicile unei lostrite.

-daca va amintiti un articol scris de mine, am postat filmari de pe Youtube cu lostrite prinse pe raurile din alte tari europene…se pot viziona acele filmari de pe youtube, tastand „hucho hucho”. Oricine poate vedea cat de mult seamana cu pestele scos din apele Bolbociului.

3. Ce spune legislatia de mediu?

In Anexa 3 din Ordonanta 57/2007, referitoare la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, exista o lista destul de mare cu anumite „specii de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică”. Printre acestea si lostrita, declarata monument al naturii.

ok_17731Acesta ar fi recordul mondial la lostrita, prinsa pe undeva prin Austria. Nu stiu daca este reala poza, dar burta mi s-a parut perfecta de ilustrat. Probabil nu este reala, femeia tine o greutate mare in maini si pe fata nu i se citeste incordarea 🙂

4. Ce inseamna existenta lostritei in lacul Bolboci-Parcul Natural Bucegi?

-creste valoarea acestei arii protejate

-lacul Bolboci devine o zona de protectie speciala

-ca anumite institutii de mediu cu atributii in acea zona, in special Directia Silvica Targoviste, cel mai mare poluator al Bucegilor (aveau gropi uriase de gunoi langa doua cabane ale lor, toate ecologizate la initiativa mea 😉 ) nu va dori niciodata sa recunoasca existenta lostritei. Interesele acestei directii contrare mediului, a se vedea nu doar acele gropi de gunoi, ci sumedenia de magarii facute: s-au facut ca nu vad cand o firma jupuia copacii de scoarta pentru a aplica marcaje turistice, au inventat atacuri ale gandacilor de scoarta pentru a defrisa prin Valea Ialomitei, au asfaltat in 2012 drumul forestier Bolboci Mal Stang care accesibilizeaza doar paduri virgine iar asfaltul este ca in centrul Bucurestiului, deschizand astfel calea unui urias proiect imobiliar in acea zona, prin 2006 multe din acele paduri virgine si-au schimbat proprietarii, timpul a trecut si smecherii au pus mana pe acolo pe terenuri, prin 2004 cumparasera un tanc rusesc chipurile sa scoata radacini cu el…la vremea aceea se vehicula suma de 7 miliarde lei pentru acel utilaj ce nu a functionat vreodata…numai nenorociri au facut…De aceea nu a mers nimic in Bucegi, pentru ca multa vreme insasi Administratia Parcului era o subunitate a acelei Directii.

-ca tot la ora actuala sunt institutii de mediu, care au demarat cercetari si care au cerut sa se faca studii pentru a se sti daca este sau nu lostrita in lacul Bolboci.

-existenta lostritei inseamna foarte probabil interzicerea pescuitului in Valea Ialomitei, suprafata Parcului Natural

-existenta lostritei reprezinta un obstacol in calea proiectelor imobiliare din respectiva zona, este o mare problema, autoritatile de mediu vor manifesta exigenta

Va dati seama asadar, ca noi in loc sa ne bucuram ca exista aceasta specie de peste in Bucegi, nu stim cum sa ne plangem, sa mintim sau sa nu facem nimic, si cum sa oprim luarea unor masuri de conservare.

Probabil, in acest an, va trebui sa organizam o strangere de fonduri, ii oferim acelui pescar profesionist o suma de bani…sa mai vina sa prinda inca unul :)) Sa-l filmam, sa-l aratam tuturor…ma gandesc insa ca pescarul „Vijelie” dupa acea captura, a mai venit an de an sa mai prinda…nu a mai postat filmari pentru ca s-au prins unii pe unde este locatia si i-au si scris asta, chiar atunci in acel an. Eu sunt sigur ca a mai venit 🙂 Poate gasim bani si-l facem sa mai vina… :))

Avand confirmarea oficiala, a unor specialisti, ca ar exista lostrita in acest lac, vine intrebarea: Cine va asigura conservarea speciei si cum?

Eu cred ca exista o singura institutie capabila sa faca acest lucru, altcineva nu are nicio sansa: Jandarmeria, postul de jandarmi Padina.

Mai este putin pana la primavara!

Aventura „Padina Fest”…locul 2 la concursul de alergare montana „Directia Omu”

Era vorba de un maraton montan la care sa particip…asa spuneam acum cateva zile. Lucrurile nu se petrec insa cum vrem ci cum le este dat sa se intample. Mai intai sa incep cu joi seara…plimbare de seara, ati vazut pozele postate vineri dimineata. Am omis sa spun ca ajuns acasa am constatat ca parul meu avea ceva :)) niste fire rebele ma fortasera sa dau si cu gel si cu fixativ :))…ok, am facut o baie si cred eu si din acest motiv seara urmatoare am avut niste friguri…pe munte 🙂

Bun, deci vineri trebuia sa urc pe munte pentru a participa la un maraton intitulat „Provocarea Bucegilor”, competitie din cadrul evenimentului Padina Fest. Descrierea si organizarea maratonului, asa cum citisem pe site-ul organizatorilor parea excelenta. Am plecat cu un rucsac mare spre telecabina din Busteni si cu gandul ca sambata 04.08.2012, ma voi intoarce. Startul fiind sambata la ora 8 dimineata, recomandat era sa fiu de vineri la Padina. Si mi-am propus eu sa inchei maratonul pana in ora 15 cel tarziu, apoi strangeam cortul si ma intorceam cu telecabina acasa. Dormeam seara si daca era cazul veneam la premiere a doua zi, duminica.

Sosesc la telecabina, multumesc Telefericului Prahova, ajung la Babele si apoi am coborat tot cu telecabina la Pestera.

Program telecabina Pestera-Babele

Ajung eu in zona festivalului :)) …caut punctul de informare. Era tot acolo ca si in 2011. Intreb de inscrierile pentru maratonul de alergare si mi se spune ca: „Nu se mai tine!” Motivul sau motivele erau diverse din ce am aflat ulterior…in principal, se spunea ca nu erau suficienti alergatori. Normal, doar era prima editie…acum, eu nu am de unde sa stiu cati participanti s-ar fi inscris dar au gresit ca nu l-au mai tinut. Si anul trecut au incercat un Cros al Bolbocilor destul de lung si pana la urma au ales o varianta mai scurta. Daca participantii erau putini trebuia sa existe o singure categorie.

In fine, daca tot venisem, m-am inscris la o cursa de tip Hit the Top, cine ajunge primul de la Padina la Vf. Omu si inapoi, denumita „Directia Omu”. Resemnat, am fost indrumat spre locul de tabara al organizatorilor, intr-o zona special destinata celor veniti cu cortul. Scena era destul de aproape de acest loc, am auzit ca focul nu este voie sa-l faci, corturile pareau numeroase si cam inghesuite, asa ca m-am oprit: „Oare nu mai bine ma intorc eu acasa?” -asa am gandit. Numa’ bine ca vad doi prieteni, reporteri tv, si ma intind la vorba cu ei, ii insotesc o vreme…si vad un loc tocmai bun de pus cortul. Ma duc intr-acolo, salut vecinii, si incep sa-l instalez…la un moment dat baietii sau nepotii vecinului, un om educat si o prezenta agreabila, se reped sa ma ajute, numai ca acest cort era simplu de montat, le-am multumit pentru gest.

Cortul meu portocaliu 🙂

Stau eu si ma gandesc cum sa dorm si cum sa las intrarea…vantul batea dinspre sud asa ca l-am orientat spre nord ca aveam deschidere panoramica, nici spre est nu mi-a placut 🙂 Aranjez eu interiorul, fiecare lucru sa fie la indemana si cad de acord cu mine insumi sa dorm pe diagonala undeva pe directia SV-NE 🙂 Altfel, mi se parea mie ca nu stau bine… 😉

Plec apoi sa fac turul taberei, ma lamuresc dupa o ora de umblet, de discutii cu tot felul de oameni…chiar am dat de niste oameni cumsecade, civilizati, in special un domn, vecinul, nu stiu cum il cheama, dar ne-am promis ca ne vedem la anul in acelasi loc.

Dintr-o data ma ia „sindromul Razvan” 🙂 Razvan, prietenul meu de maratoane…are o regula, sa mananci/sa te hidratezi mult in pre-ziua concursului…si trec la cort, las borcanul cu ciocolata si aleg cutia cu orez cu lapte, apoi nu mai am pofta de nimic…plec pe la cabana Padina. Doar vad meniul si ceva de pe el ma atrage…sarmalute cu mamaliguta, putin recomandat, dar cum vreau, cer o portie. Destul de repede vine comanda, 4 sarmale, varza si mamaliga, mai cer o ciocolata calda 🙂 …eu intotdeauna comand dupa pofta nu dupa cum mananca un om normal. Platesc o suma destul de mica, pana in 10 lei…la plecare ma intalnesc cu cei de la Parcul Natural. Toate zilele acestea patrulau intr-una sa nu se arunce gunoaie, sa nu se faca focul prin padure, uneori mai interveneau si jandarmii montani, acolo unde existau recalcitranti 😉

Am ajuns la cort si i-am lasat pe alti prieteni intalniti…m-am intalnit si cu John, cumnatul lui Razvan, venise din Spania… Nu am fost la niciun concert de seara, mai intai pentru ca trebuia sa ma odihnesc…bine, eu ma simteam odihnit dar sindromul acela era de vina, ii auzeam vorbele lui Razvan „Gabriel, nebunule, trebuie sa ne odihnim inainte de concurs” :))) …dar nici muzica nu era pe placul meu. Acum fiecare cu gusturile sale, dar eu am auzit niste strigate ce ar fi speriat cu usurinta un T-Rex, va spun mai incolo :))

Si ma luase si frigul, asa ca repede in cort…nu ajung bine si vad jandarmii ca indemnau oamenii sa mute corturile…ca nu este voie in acel loc, ca putin mai sus, ca ursul…m-am orientat repede, am scos tot din cort si le-am dus la 100 m distanta, dupa care am luat cortul pe sus si am rezolvat problema, in cel mult 7-8 minute. Mai mult mi-a luat sa aranjez in cort fiecare lucru la locul sau. M-am felicitat ca mi-am luat un izopren gros si un sac de dormit la fel, adica inseamna ceva, o siguranta ca nu ingheti si dormi ca tot omul. Desfac sacul de dormit, aveam si o perna mica, rucsacul de alergare l-am pus intr-o parte, rucsacul mare in alta, asa ca sa ai ceva suplimentar pe langa cap, panza cortului este subtire, cine stie ce poate arunca cineva, intentionat, intamplator, ma iti face si o aerisire pe la cap…agat o mica lanterna de un carlig aflat in ”acoperisul” cortului, ma dezbrac si gata la somn.

Cam intr-o jumatate de ora m-am incalzit, dar nu puteam inchide ochii…pe scena era o formatie care interpreta niste melodii de groaza. O imbinare intre mieunat de pisica, grohait de porc si sunete cum scoteau klingonienii in Star Trek, ceva pentru mine, ingrozitor. Am iesit afara, o fata vorbea la microfon „si acum o alta melodie”, mai spunea ceva de frigul de afara…iar nu m-am apropiat de scena si am ales cortul. Pana la urma fiecare asculta ce vrea…doar ca mie nu mi se parea nicio alta melodie, ci toate erau la fel. Nu se pronunta niciun cuvant, se auzeau tot aceleasi sunete 🙂

Adorm si ma trezesc pe la 6 si ceva dimineata…intind o mana, desfac putin cortul, afara roua pe iarba, frig. Stiam ca pana nu iese soarele nu trebuie sa ies din cort…

Semnul ca soarele a aparut 🙂

Multi tantari au murit de ciuda ca nu ajungeau la mine…cred ca zaceau morti o multime prin jurul cortului :)) Cred ca acela care i se vede umbra era „The Last”…cand moare si speranta :))

Pe la 7:30 apare si soarele, in cateva minute a incalzit panza cortului, se simtea caldura si in cort, ies si eu din sacul de dormit…urc la cabana sa ma spal, apoi mi se pare ca sunt cam adormit si cer o cafea. Din salonul pentru nefumatori privesc cum soarele ii trezeste pe participantii la Padina Fest, la viata. Stau la cafea alaturi de seful Parcului si alti oameni de munte.

Plec la cort sa imi pregatesc rucsacul si sa iau kitul de participare de la organizatori: nr. de concurs, tricou, etc. Uitasem sa mentionez ca probabil sponsorul principal al concursului de alergare montana Padina-Omu, dus-intors, a fost Vodafone Romania….alaturi de Volksbank, Himalaya, Generali, Isostar…asa ca primii inscrisi, si care erau abonati Vodafone…si-au pastrat banii, taxa de participare. Pe langa cei 60 de lei care i-am bagat in celalalt buzunar, fiind evident abonat Vodafone si printre primii inscrisi, cei de acolo ne-au dat un ghid de alimentatie pentru astfel de concursuri, chiar imi trebuia unul, o cartela Vodafone, bauturi energizante, au mai fost si altele…

Iau decizia la cort sa alerg fara sa tin cont de sfaturi, ma gandesc ca eu ma cunosc cel mai bine, asa ca „Zvarrr!”…cu rucsacul inapoi in cort, nu am nevoie de el. Pot sa merg si sa alerg ore bune fara sa beau apa sau sa am nevoie de ceva, cerul era senin deci nici ploaia nu venea, traseul il cunosteam, pentru cateva ore de alergare nu aveam ce face cu rucsacul. Iau doar nr. de concurs si aparatul foto si ma indrept spre zona de start…ii vad pe concurenti, recunosc pe unii de la alte concursuri, dar si eu m-am mai antrenat acolo cat de cat 🙂

Participantii se adunau la start

Dupa ultimele indicatii, se da startul la ora 11. Plec printre ultimii, fara a-l scapa din ochi pe primul. Incerc sa alerg intr-un ritm constant, trec de cabana Horoabele, manastirea Pestera, hotelul Pestera, statia de telecabina, privesc inainte…doar vreo 7 alergatori. Pana la Cascada Obarsiei reusesc sa ma desprind de castigatorul de la Hobby 7500, Florin Totalca, un sportiv foarte bun si de un alt alergator cunoscut, Alex Itu. Panta abrupta din apropierea cascadei imi vine in ajutor, urc repede, mie imi place sa urc repede pe pante abrupte, distanta intre mine si ceilalti creste, urc doar cu Andrei Tale, un prieten de la alte competitii. Alerg cat pot de teama ca vine apoi coborarea si ca poate sunt alti alergatori mai buni pe coborare. Ii vad in spate pe cei doi, si ma gandesc ca Florin este la categorie cu Andrei Tale, adica 18-29 ani si eu cu Alex la categoria 29-45 ani, chiar daca ma intrec cei doi tot obtin locul III…dar gandul nu ma incalzeste decat din punct de vedere statistic. Eu trebuie sa alerg cat pot de bine. La 300 metri de cabana Omu coboara pe langa noi cel mai bun alergator, Marcel Balan, peste cateva minute il vedem si pe Radu Milea, apoi gata am ajuns si noi. Pe traseu, la km 3,5 organizatorii au pus un punct de hidratare, dar eu cu spaima de la Maratonul 7500, am trecut multumind mai departe. La Omu luam un pahar cu energizant, un patratel de glucoza si fuga inapoi spre tabara.

Cu Andrei Tale la Vf. Omu dupa o ora si un sfert de la start

Nu stiu cand am ajuns sub Mecetul Turcesc, trecand pe langa turisti ce ne incurajau, ne faceau loc, concurenti…am tot fugit, suparat pe atatia bolovani la coborare, trebuia sa fi atent, cobor panta de la cascada, trec pe „malul” celalalt, privesc in spate si nimeni. Nu ma las amagit si fug la fel de constant…parca nu mai venea statia de telecabina. Ajung si acolo, privesc in spate si venea Florin. Privesc cateva secunde la ritmul lui si pornesc. Ma gandesc ca nu are cum sa ma ajunga si o las mai incet, dar nu prea incet…intrecerea dintre mine si el nu prea conta, teoretic. Podetul din lemn de langa manastire duduie sub mine, turistii se dau la o parte, pe care pot ii ocolesc, vine cabana Horoabele si simt eu ca trebuie sa alerg si mai tare pe ultimii 500 metri cat cred eu ca mai erau pana la start, ca sa nu am parte de surprize. Pana sa trec podul cu bariera privesc putin inapoi, Florin era mult mai aproape, dar totusi nu avea cum sa ma ajunga. Si… a venit Finish-ul, al patrulea concurent sosit, locul doi la categoria mea de varsta, in 2 ore de alergare…la care mai era doar primul sosit, Marcel Balan. Radu Milea si Andrei Tale erau la 18-29 ani. Cam imediat au sosit si Florin, adica locul III la 18-29 ani, si Alex Itu, locul III la 30-45 ani.

Prezentatorul evenimentului, omul care a fost sarea si piperul evenimentului, m-a luat in primire, am putut vorbi va dati seama, si cuvantul „Busteni” s-a auzit prin toata zona…cu un pahar de apa si o banana am asteptat si alti participanti. Nu am stat mult ca unul dintre responsabilii evenimentului, Alexandru Porancea m-a dus la un cort…cica toti alergatorii trebuie sa bem un revitalizant Gatorade. Ok, apoi cum organizatorii ne dadusera si bonuri de masa ne trimitea la masa. Mai pe seara m-am dus…dar eu eram cu gandul la sarmalele de la cabana.

M-am intors la cort sa ma schimb, inainte am facut o oprire in raul Ialomita pentru o scurta baie, aveam pantalonii scurti de alergare pe mine, nu am simtit oricum apa…chiar daca in apa am intrat la peste o jumatate de ora de la sosire. Inainte cu o ora de start, ma incalzisem cu o alergare prin spatele cabanei Padina spre Saua Strunga…cu un pet de Kinley 🙂

La cabana, supriza! Nu mai aveau sarmale, nu mai aveau nimic cu mamaliga, iau un Sprite la 2,5 l platesc 9 lei si revin la cort. Mananc ce am la mine, salam, cascaval, ciocolata, oua, beau suc, stau la soare pe izopren, imi dau cu alifie pentru muschi si articulatii. Imi dau nu ca trebuie ci pentru ca mi-a intrat in cap chestia asta, vazuta si la altii :)…dupa o ora depasesc starea. Ma ridic si aproape alerg spre zona unde se anunta tir cu arcul. Ma inscriu si eu…cu un jeton pe care platesti 5 lei ai 6 sageti. Stau putin insa si analizez situatia, cum tin unul, altul arcul, ce spun instructorii, putini nimereau tinta, daramite punctul galben, centrul. Apoi, cand am datele problemei imi iau arcul. Eu vreau sa tin sageata intr-un fel, instructorul imi zice ca degetele nu trebuie sa atinga sageata, dar eu vreau sa trag cum vreau, numai ca nu se poate…se trage cum zice el, regulile se respecta 🙂 Imi arata sa asez sagetile cu o culoare din zona penei spre exterior. Incerc sa prind semnificatia dar nu o gasesc. De ce una dintre cele trei laturi ale penei, adica cea colorata trebuie sa stea in afara? Nu am timp sa procesez, intind arcul bine si sageata se duce acolo unde nu a trimis-o nimeni :)) … prin stanga tintei, la zeci de metri departare. „Asta trage tare” aud vorbind prin spatele meu si ma gandesc ca poate este unul dintre cei care aduna sagetile si are de umblat dupa ale mele 🙂 Mai trag inca una si se duce tot acolo. Imi zic „ce naiba” si ma deplasez putin…sa nu mai fiu chiar perpendicular cu tinta. Trag din nou si trece la mica distanta de tinta. Pun alta sageata, ridic putin arcul si sageata trece pe deasupra tintei…in gandul meu dau vina pe arc si sageti. A cincea sageata ma gandesc sa o trag mai usor si se infige in fata tintei :)). Si trag concluzia inainte de a pune a 6 a sageata: de cate ori trag, arcul are bataie spre stanga, mai fac un pas spre dreapta, cobor usor arcul si…ultima sageata se duce exact in centrul tintei, in punctul galben…adica am castigat o bere :), bine, nu m-am dus sa ridic drept premiu o bere, este ridicol :)) Am mai vrut eu sa mai trag o data, dar nu mai era voie in cadrul concursului…dar, „daca vroiam, de placere, puteam sa mai trag” :)))

Am vrut sa-mi pozez isprava si am pornit si eu dupa instructor 🙂

A trecut si aventura cu arcul :))…vine premierea. Eu imi iau tricoul cu Bucegi Natura 2000, Stana Regala, Ioana Hotels si Marathon 7500. Ma striga, urc pe a doua treapta a unui podium din lemn, prezentatorul isi aduce aminte ca sunt din Busteni, poze, unii pozau scrisul de pe tricou :)). Dupa premiere, ma duc sa mai stau de vorba cu niste prieteni pe la cort, aud la microfon spunandu-se ca in cursul noptii cineva a furat luminile scenei…nu pe toate, dar probabil aveau un cost ridicat…oricum este prea de tot. Cat de hot sa fi ca sa furi luminile de la scena?!

In ziua cand am sosit, am facut o mica plimbare pana la biserica din Pestera Ialomitei…cu gandul sa revad un calugar. L-am regasit afara, statea pe un zid de beton. Prin biserica, am inceput sa ma rog, ca acesta era scopul principal al venirii mele :). Cum sa incep oare mai potrivit?…”TU mereu m-ai ajutat si ai fost langa mine, eu mereu TE-am uitat”…dupa care am vorbit cu acel calugar…

Intrucat premierea avusese loc tot in ziua concursului nu am mai plecat acasa pentru ca telecabina nu mai functiona la ora aceea…am mai ramas o noapte, iar pentru a doua zi imi fixasem un traseu: Izbucul Coteanu-muntele Strunga-Valea Horoabei 2-3 ore. Planul nu a fost pus in aplicare pentru ca aparatul foto nu a mai fost de acord si trebuia reincarcat acumulatorul. M-a tinut el peste o mie de poze, inclusiv la marathonul 7500. Nici incarcatorul nu-l aveam la mine. Seara, am privit la mini-excursiile cu balonul, cu un prieten am facut turul taberei, el se uita sa nu arda ceva din neatentie…apoi pe la ora 21:30 eram in sacul de dormit. Nu ma interesa cine canta :)) La scurt timp aud voci pe langa cort…cineva sosise cu masina si dorea sa instaleze cortul. Erau o familie…o vreme i-am auzit vociferand, deranjand vecinii, nu mai dibuiau cum se pune cortul, au pornit un generator…am zis ca ei cu ei, si eu cu somnul. Mi-am tras gluga sacului de dormit pe cap si puteau sa dea cu bomba ca nu ma mai trezeam :)) Si totusi pe la 4 dimineata, auzeam cum strigau de frig…pe zi i-am si vazut. Erau trei barbati, un copil, doua femei. O femeie dormise in masina, cred ca fugise din cort in toiul noptii, de frig…iar cealalta desi pe zi, era foarte cald afara, nu mai spun ce sauna era in cort, nu vroia sa iasa din cort. Se simtea rau…

Pe munte nu pleci asa, mai bine sa-ti fie cald decat frig…mai ieseau si altii zgribuliti, care in loc de sac de dormit aveau o saltea si o patura…

Corturile sponsorilor si corturile organizatorilor…cei de la cortul „Info” au fost foarte politicosi, manierati, prompti…

Mi-am mai luat niste cornuri cu ciocolata, o cafea :)) a doua dimineata consecutiva, am urmarit startul la concursul pe biciclete, circa 250 de participanti. Aveam si un prieten printre ei, dar nu ne-am intalnit la Babele, pentru ca era multa lume la rand la telecabina din Pestera…si am ajuns in Busteni.

Clasamentul general:

Despre fiecare poate fi spus ceva, sunt prezente cunoscute: Marcel Balan, sportiv in cadrul Armatei, Radu Milea, legitimat la CS Unirea Alba Iulia, Andrei Tale- Ro Club Maraton, eu, Florin Totalca…s.a.m.d.  16 minute intre mine si primul loc, 7 minute intre mine si locul 2…este bine 🙂 Era rau de la 30 minute in sus.

Mai revin maine si cu alte imagini, despre organizatori, momente, etc. Pana atunci ascultati ce numesc unii muzica si chiar o asculta 😉

Cumplit! 🙂 Si daca va intrebati cine poate scoate asemenea sunete, opere de arta, mi s-a spus…o fata foarte frumoasa :))

Am aflat ca iar a izbucnit sambata seara focul pe Creasta cu Zambri dar a fost lichidat printr-o prompta interventie…fiind ceva minor. Acum unii sunt patrunsi de simtul responsabilitatii, acum se intervine rapid :)) la cate sesizari le-am facut. Cand te suna prefectul nu este prea bine, mai ales dupa minciunile pe care i le-au spus :)) Vedeti? Altfel nu se misca lucrurile in Bucegi…fiecare da vina pe alta institutie, sau cel putin dadea…

Dar, ma intalnesc zilele trecute cu un salvamontist din Busteni, si imi reproseaza ca i-am facut incompetenti…acum daca si el se simtea in aceeasi oala cu aceia de la ISU nu mai este treaba mea 🙂 dialogul era putin inutil…dar tinem aproape, pe viitor! Eu nu caut prietenia nimanui, nu ma intereseaza sa redau stiri, opinii, de „oameni de munte”, despre „poteci inexistente, zona abrupta, linii de coarda, un mare pericol”…stirile de interes le obtin prin deplasare si efort personal. Nu astept sa-mi dea ei subiectele pe care le vor, eu ii fac pe ei subiecte…daca este de bine scriu de bine, daca este de rau scriu de rau…nu este complicat deloc! Multe le trec si cu vederea pentru ca suntem oameni, gresim…dar in cazuri de genul incendiul din Creasta cu Zambri, incompetenti trebuie adusi in atentia, cititorilor, sefilor, etc, etc…ii paste subiectul 🙂

….

M-am gandit ca este bine sa pun si alte poze tot in aceasta postare, ca sa ramana un tot unitar acest eveniment. Dupa cum am mai spus organizatori au fost cei de la Asociatia Padina Fest, sprijiniti de Primaria Moroeni, Consiliul Judetean Dambovita, Administratia Parcului Natural Bucegi, Politie, Salvamont Dambovita, ISU Dambovita, Serviciul de Ambulanta, Jandarmeria…multi altii.

Aici era Casa, locul unde banii erau transformati in jetoane

Activitati in cadrul fetsivalului pe baza de jetoane

Acesta echivala cu 2 jetoane si a fost distribuit gratuit participantilor la concursul „Directia Omu”

Tragere cu arcul…

Prezentatorul evenimentului inainte de startul la concursul de alergare montana…profesionist, nu l-am auzit o data in aceste zile, spunand ceva gresit, intamplator

Cu rosu trebuia sa fie traseul maratonului, cu galben a fost concursul „Directia Omu”, iar cu verde maratonul cu bicicletele

Raul Ialomita

Apa era la circa 50 metri distanta de primul amplasament al cortului

Ce nu am stiut noi cei care am montat corturile? Faptul ca in acea zona era tot un tranzit de turme de animale. Oile veneau la apa, apoi vacile…veneau printre corturi. Daca le speria cineva, ceva, treceau peste corturi.

Eu cu privitul la animale, intins in cort…

Dar nu eram doar eu cu privitul 🙂

A doua zi, cortul meu portocaliu este deja pe alt amplasament…cu mult mai sigur si legal pana la urma 🙂

El era simpatic…de fel magarusii sunt draguti 🙂

Un panou reusit al celor de la Parcul Natural, existent in cabana Padina

In timpul alergarii, cand ma apropiam de Mecetul Turcesc…oricum de la Cascada Obarsiei, adica dupa un sfert de traseu, doar 3 alergatori am avut inainte, mi-am pastrat locul pana la final

Marcel Balan si Radu Milea…cred ca daca reusesc luna asta sa fac trei-patru ture de antrenament Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu-Babele, vorbim in timpi mai apropiati la maratonul din Ciucas

Vedere spre muntele Babele in prima zi

Vedere a doua zi tot spre muntele Babele…se vede si o parte din muntele Obarsiei

La ora aceea, Padina dormea

Politia, Jandarmeria, au asigurat ordinea publica…mai era si o firma de paza, Urban Protect. Mi-au placut cei de la ISU Dambovita, stateau numai in masina sau pe langa ea…i-am vazut in actiune la incendiul de la Babele, sunt buni. Cu mult peste cei de la Prahova. Dimineata, voluntarii si membrii Asociatiei Padina Fest efectuau ecologizarea zonei…gunoiul se ridica la primele ore ale diminetii, daca treceai pe langa toaletele ecologice nu iti cadea nasul ca la acelea de pe drumul spre Gura Diham…mie mi s-a parut o organizare foarte buna!

Corturile sponsorilorCam asa a fost in linii mari evenimentul din Valea Ialomitei…Padina Fest. Ne mai vedem la anul 🙂

ZONA 7 IZVOARE, DACICE..O CIUDATENIE OCULTATA!

Intr-un articol anterior, referitor la anumite fenomene ciudate din Bucegi, spuneam ca cei care s-au axat pe explicarea unor intamplari din acest munte au cazut in alta extrema, mai ales ca majoritatea oamenilor nu cred anumite lucruri pana nu le vad ei insisi!

Avem asadar mai multa nevoie de marturia ochilor si multitudinea de intamplari, supranaturale sau nu, descrise in media, nu au facut decat sa creasca numarul scepticilor si al pseudo-cercetatorilor. Astfel ca, daca cineva a abordat un subiect dintr-un unghi bun a avut toate sansele sa fie asezat la un loc cu alti exaltati, care pe fondul unor afectiuni psihice sau sub influenta unor „anestezice”, au realizat si realizeaza tot felul de „observatii” complet nestiintifice si au „revelatii de prooroci”!

De aceea, imi exprim indoiala de a relata anumite aspecte observate de-a lungul anilor in acest deosebit colt al tarii, care este Parcul Natural Bucegi!

Multi au auzit de cele 7 izvoare de unde se spune ca Zamolxe, zeul suprem al geto-dacilor, a baut apa! Trebuie sa fii foarte credul sa gandesti ca acest zeu a fost observat potolindu-si setea din acele izvoare! Sunt mentiuni in antichitate, referitoare la faptul ca din fluviul Dunarea, sau Istru, cum i se spunea atunci, beau apa dacii, deoarece il considerau sacru!

Lipsa unor dovezi concrete, izvoare istorice, descoperiri arheologice, a facut ca zonei mistice a Bucegilor sa i se acorde o serie de interpretari, sa fie efectuate o serie de paralele. Daca Istrul era sfant si din el beau apa dacii, atunci era musai ca si zeul lor sa aiba propriile izvoare!

S-au lansat felurite ipoteze ca si cand ar fi fost adevaruri absolute, insa acestea nu au niciun temei logic, cu atat mai putin un fundament istoric. Una dintre pasiunile mele a fost de la varste fragede istoria, insa nu istoria la modul cum o inteleg unii. Eu daca vad niste ruine, stiu in ce perioada aproximativa sa le incadrez, si adunand intr-un tot, legendele, realitatea actuala si adevarul istoric, reies niste concluzii interesante!

Multi dintre cei care apar la TV si vorbesc de mistere in Bucegi sunt neavizati in domeniu si intrucat nu au dovedit concret prezenta daco-getilor in Bucegi, au luat-o pe alte cai: gen civilizatii care stau ascunse sub munte si din cand in cand mai zgaltaie din acest masiv provocand mici cutremure, lumini ciudate si fiinte inaripate…

Cel mai trist este ca multi oameni asculta fascinati acest gen de relatari si daca acum eu as spune o chestie tampita, cum ar fi „a inviat Sfinxul” si adaug o poveste fascinanta, maine si gasesti amatori care sa dea o fuga sa vada daca mai este acel monument la locul lui!

Nu sustin ca tot ce se spune despre Bucegi este o fabulatie, sunt o multime de lucruri ciudate care se intampla, insa toate acestea trebuie intelese si nu supradimensionate. Nu imi propun sa fac pe atotstiutorul…cu toate ca la ora actuala pot aduce o sumedenie de argumente reale in sustinerea teoriei ca Bucegii au reprezentat un loc aparte in cultura geto-daca! Nu e chiar o teorie…

Doresc astazi sa spulber un mit, o minciuna, o creatie a imaginatiei oamenilor, si anume celebra „Zona 7 izvoare” despre care „insusi Ceausescu a dispus cercetari”. De regula, de un astfel de subiect este legat si un laitmotiv, al dictatorului care voia sa pastreze pentru el apa zeilor.

Despre aceste izvoare se spune ca sunt redate pe Columna lui Traian. Insa nu a postat nimeni o imagine cu acel aspect pe internet si chiar daca ar fi asa, nu este relevant. In multi munti sunt mai multe izvoare la un loc. Si in decurs de doua mii de ani au secat rauri intregi, daramite cateva izvoare! Insa in jurul acestei legende create poti deschide o afacere si sa le vinzi la creduli…apa! Evident, a lui Zamolxe!

Numai ca mai trebuie gasite si niste opinii de specialisti: „ca sunt cunoscute izvoarele de zeci de ani pentru puritatea lor, ca au fost multe studii, ca trec pe langa un zacamant de argint si acest lucru da calitatea apei”… Pai daca era vreun astfel de metal acolo, sapau ai nostri romani pana in fundul muntelui…

Se mai si spune ca apa de la 7 izvoare este unica in lume. Insa nu stiu cum se face, dar cu anumite cazuri suntem toti patrioti…apa ca la noi nu e nicaieri, romancele sunt cele mai frumoase, este cunoscuta ospitalitatea romanilor, mai presaram un pic aspecte stravechi cu raul si ramul, apoi tragem concluzia: noi avem totul si ceilalti nu au nimic! Si cu toate acestea ne numaram printre tarile europene cu cel mai scazut nivel de trai!

Fabulatia cu cele 7 izvoare, care sunt ape curate, dar in niciun caz unice in Bucegi, nu zic in toata lumea, imbraca forme mult dimensionate. Se spune ca debitul de apa al acelor izvoare este nici mai mult nici mai putin decat…4000 litri/secunda!

Nu am stralucit la capitolul matematica, dar isi inchipuie cineva ce inseamna acest lucru? Daca nu ma insel si as dori sa fiu corectat, 4000 litri pe secunda inseamna 4 metri cubi pe secunda sau multe milioane de litri de apa intr-o ora! Are raul Ialomita in raza Bucegilor acest debit? Eu cred ca nu are cum sa aiba un astfel de debit intre Pestera si Bolboci si cu atat mai putin la Scropoasa, zona invecinata cu cele 7 izvoare. Ar insemna sa avem un alt rau in Bucegi alaturi de Ialomita! Cum naiba sa aiba un asemenea debit niste izvoare?!

Dar mintea omeneasca, acolo unde nu intelege, imagineaza tot felul de chestii absurde! Oricum, zona unde se gasesc cele 7 izvoare cu segmentul cuprins intre Scropoasa si Zanoaga, este una deosebit de pitoreasca!