Rares, Expeditia, Vf. Bucura si Fosilele

O zi interesanta, astazi. Nici nu m-am dezmeticit bine ca ziua isi si cerea „tributul”. Mai intai, ma reped la calculator sa-i dau substanta unui proiect mare, gandit de mult, nu foarte in detaliu, pentru ca nu stiam cand ii vine momentul. A venit insa si am trecut la lucru. Repede ordonez imaginile si ramane partea de tehnoredactare…din minte evident, ca nu merg cu copy/paste niciodata.

Scriu o pagina, doua, si cu o ureche o aud pe Oana ca pleaca la cumparaturi cu o prietena. Doar nu cu mine :)) Pentru ele poate este un lucru super placut, pentru mine ar dura putin timp. Dar le place sa se hlizeasca prin toate rafturile… Varul meu mai este asa, dar ăsta ar face orice femeie invidioasa. Am mers cu el prin Brasov, Doamne ce am patit pe acolo. M-am intors singur categoric. Printre ce vroiam noi sa cumparam, mai vroia el o pereche de blugi. Nimic obisnuit. Doar ca a intrat la un magazin, apoi la altul, si iar la altul si tot asa o tinea. Proba colo o pereche, dincolo alta. Vazand acestea, l-am considerat cu o piesa lipsă. El mai si lăsa vorbă pe unde trecea ca se intoarce imediat 🙂 Ne-am vazut acasa iar la cumparaturi niciodata in viata asta, si au trecut ani buni 🙂

Dupa plecarea Oanei, -era vreo 10:30, nici pana la ora 15 nu s-au intors 😉 chipurile, ploaia care le-a prins, aglomeratie, texte feminine amuzante prin neadevarul lor, s-au holbat prin tot supermarketul-, … imi dau eu seama ca am uitat de…Rares 🙂

El, dragalasul, statea ca un ingeras cuminte in pat si se uita la mine. L-am vazut si mi-a zambit. Prin urmare, am uitat de alte treburi si m-am dus la el sa-l ia tati putin in brate. Si el bucuros tresălta intr-una, scotea diverse sunete. Il iau si-l pun in patul meu, sa-l am sub ochi. Dupa o vreme de scris, imi dau seama ca este putin cam agitat. Ii prepar lapticul, apoi il ajut sa dea aerul afara si zic eu ca am scapat. Dupa scurt timp dadea din picioare si nu a joaca. Asa ca, a urmat schimbarea :)) Putina baita, alifie, alt scutec, alte hainute…si el nu statea deloc linistit, se juca cu mana mea, se rostogolea de pe stanga pe dreapta, râdea…l-am imbracat pana la urma.

L-am asezat in pat si am recurs la metoda consacrata de a-l adormi: pupici pe frunte si mangaieri usoare pe cap si fata. Peste cateva minute dormea. Reusesc sa dau telefon si sa aman unele lucruri pentru maine. O femeie daca pleaca la cumparaturi atunci timpul se opreste, nu mai exista. Si scriu mai departe, noroc ca mai foloseam si „scrisul de 14” pe alocuri. Nu prea simteam oboseala pentru ca era un proiect pentru Bucegi la care tineam. I-a venit randul in sfarsit.

Ca un facut, ma suna un prieten. Tot cu o chestie ce o urmaream de vreo trei ani. O intreaga „armata” va veni pe Bucegi. Au vizionat o filmare cu ceva descoperit de mine in urma cu cativa ani si vor sa-i duc in acel loc. Lista ar fi alcatuita din oameni cu renume in cateva domenii. Tot ce sper este sa nu fie din Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi pentru ca ii voi purta prin cele mai bolovanoase locuri :)) si pe cai foarte lungi. Orice activitate de cercetare din Parcul Natural Bucegi se desfasoara doar cu acordul acelui Consiliu. Va imaginati insa ca pentru mine, oamenii acestia din Consiliul Stiintific, in afara de dl. Cristian Goran, desi doctori si mari academicieni nu au nicio valoare. Ei dadeau avize pentru proiecte cu impact asupra mediului fara ca macar beneficiarul proiectului sa fi depus  o banala cerere, nu zic studii. Astia nici nu trebuie luati in considerare…

Ok, sa revin la Rares…s-a trezit si atunci i-am dat un iaurt amestecat cu cereale si cu o banana. A mancat cam jumatate din ce-i pregatisem, apoi iar i se inchideau ochii. Stau putin langa el, presupunand ca va adormi, da’ de unde 🙂 Ma prefac ca adorm, inchid ochii eu, dar el ii facea mari pe ai lui si ma privea. I se paruse ciudat ca dorm. Am izbucnit in ras, apoi am zis sa-l las in pace. Dar nu ma lăsa el. Cu o mana ma tragea de par, de obraz, radea…asa ca pana a adormit a trecut mai bine de o jumatate de ora. L-am invelit, pupat usor si la treaba.

Despre Vf. Bucura acum,

Ati vazut ce s-a intamplat, adica ati citit ce am scris, o experienta pe acel varf, cum o numeste fiecare 😉 Eu vorbesc cu multi oameni, din „simplul” motiv ca nu vreau sa sar de pe linia normalului, crestina. Nu accept si nici nu resping unele lucruri… doar le tin „in asteptare” ca la telefon, pana la acel moment cand le va veni scadenta realitatii/intelegerii. Printre aceia cu care vorbesc sunt si preoti, mari duhovnici, oameni care prin fiecare cuvant spus transmit iubirea LUI. Si voi posta o parte din vorbele unei astfel de persoane, nu am acceptul său, dar nu cred ca se va supara. Pentru ca nu fac acest lucru ca sa ma inalţ pe mine ci pentru ca si altii sa invete din asta. Iar mai bine ca dumnealui, eu nu ma pot exprima:

„te salut frate…ma bucur sa te aud..ca sa zic asa…am citit articolul..ma rog..nu este un subiect care ma pasioneaza si nu din ignoranta..insa eu stiu asa…si de la Sfantul Apostol Pavel..ca vrajmasul nostru diavolul umbla racnind ca un leu pe cine sa mai inghita…ca cel mai subtire loc al nostru prin care intra cel mai usor vrajmasul este gandul…ca lantul prin care ne leaga este patima…si multe altele…de ce spun acestea….pentru ca nascocirile mintii omenesti fara de Dumnezeu…a inlantuit de-a lungul vremurilor multe suflete…subiectele respective pe marginea acestor teme si atata pasiune nascuta pe marginea lor din pacate si printre fratii nostri intru Domnul nu ar trebui sa fie preocupare noastra, ci MANTUIREA …asta una…

De asemenea,

„adevarul frate este unul si acela este Dumnezeu….sti Duminica a fost evanghelia cu….luminatorul trupului este ochiul…trebuie sa avem mare grija la ochiul sufletului care este mintea…”.

Cuvinte atat de pline de inteles, de care va doresc fiecaruia sa va bucurati, citindu-le!

Cu fosilele acum…

Nu vreau sa va ganditi ca sunt atotcunoscatorul muntelui, doar ca intr-adevar am o predispozitie de a ajunge prin anumite locuri. Da, am gasit tot felul de fosile, pietre, un cutit din bronz, un fier probabil de la un tun sau poate mai vechi de perioada medievala, stiu locuri cu inscriptii, morminte, multe altele. Intreaga mea poveste, intitulata buceginatura2000, se sprijina pe toate aceste lucruri. Nu trag concluzii in functie de unul singur. Le am asezate toate ca intr-o biblioteca, mentala, si le privesc in acelasi timp si fiecare are o legatura cu altul, si fiecare cu ceva nou…la timpul lor.

De data recenta, am mers pe niste varfuri montane, ceva obisnuit cand merg pe munte. Cand merg, nu neaparat caut ceva, privesc ca tot omul, atent la imprejurimi. Am gasit o piatra, sau mai degraba o stanca, la peste 2000 metri altitudine. Pe langa aceasta au trecut mii de oameni, mie mi-a sarit asa deodata in privire. Fara sa ma apropii de ea, mi-au venit in minte doua cuvinte „fosil” si „marin”. Superba piatra! Am admirat-o putin, cateva poze si am plecat. Cu gandul ca nimeni nu este mai competent sa se exprime asupra ei decat Alexandru-Fosile de la Blogroll. Dumnealui, intr-o expunere argumentata stiintific mi-a confirmat presupunerile si chiar mai mult de atat.

Problema este ca vreau, nu vreau, trebuie sa o iau din acel loc si sa o transport in alta parte. De vreo 5 ani panta pe care se afla tot aluneca spre vale, iar daca va cadea nu o va mai gasi nimeni printre sutele de bolovani de mai jos. Cu toate ca ar trebui ca acel colorit aparte al stancii sa iasa in evidenta. Are cateva zeci de kilograme dar merge deplasata…

Deocamdata atat si pe ziua de astazi!

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. fosile spune:

    Pai cum?
    Cind sa inceapa povestea,e gata ziua?
    Si urmatoarea peste vreo doua luni,sa ametesti de cap (de altceva nu se poate) pina o gasesti pe prima si le pui cap la cap?
    Ei,ce sa facem?
    Asteptam.

    Apreciază

    1. Alexandru, si tu ai zis ca trebuie sa avem rabdare 🙂 Mai sunt zile, multumesc! 🙂

      Apreciază

  2. Camelia spune:

    Ai grijă cu prăvălitul bolovanului, Sisiph!

    Cât despre femeile la cumpărături, adesea asta este precum un labirint, unde mai pui la socoteală că se desfăşoară din oboseală în oboseală, doar nu ai fi tentat că’i întâmplare şi lucru lesne…Într-un final, fireşte, se ajunge acasă, neapărat, nu? însă nu şi repede…dar ce minunată zi ai avut cu fiul tău care te-a hrănit cu fericire…tu, pe el, cu banane şi cereale…ai mai fi şterpelit tu o aşa zi ondulată în râsete şi şotii dacă Oana nu ar fi avut de trebăluit un timp mai îndelung?

    Apreciază

    1. Am grija, dar daca am zis ca ii voi duce prin astfel de zone pe acolo ii voi duce, si daca la fel am zis ca voi lua acea stanca inseamna ca o voi lua. Toata treaba este sa mai fie acolo dupa acele zile urate din punct de vedere meteorologic :)) Este posibil sa se fi dus la vale 🙂 Dar o iau si de acolo, daca o mai gasesc :))
      Este foarte complicat din ce vad eu la cumparaturi :)) Nu stiu de ce, dar eu nu pot pierde nici macar o ora cu treaba asta. Ziua a fost cu adevarat minunata, copilul a fost adorabil, acum abia astept sa-l iau cu mine la plimbare, intr-o zi de week-end 🙂

      Apreciază

  3. dagatha spune:

    shoppingul a fost delicios, iar despre Rareș…ce să mai zic! Știe să profite de tati la maxim! :-))))

    Apreciază

    1. Dar si lui tati i-a placut din cale afara :)) Abia astept data viitoare! 🙂

      Apreciază

      1. dagatha spune:

        cred și eu!!! Cu așa mândrețe de băiat…
        🙂

        Apreciază

        1. Multumesc, este un dragalas 🙂

          Apreciază

  4. criscar50 spune:

    Ne starnesti interesul si…pe urma…cui ne lasi? Norocul e ca stii sa pigmentezi povestea cu „expeditii” prin magazine dupa blugi,cu vorbe de intelepciune („ochii sufletului”) si mai ales cu dragalaseniile lui Rares. Astept continuarea serialului:”Rares…Fosilele”.Poate ne tii la curent si cu rezultatele trecerii „armatei” prin Bucegi.Numai bine!

    Apreciază

    1. Vin si urmarea sau urmarile 🙂 Sa zicem ca am pregatit terenul, Crisan. Cu prima ocazie voi lua acea stanca si o voi duce undeva mai spre varf pe loc sigur…deocamdata este sigur ca vor veni, insa ultimul cuvant nu il au ei. Sa vedem si ce va fi cu acel loc, ulterior…pentru ca nu gandim doar pe moment. Si bineinteles ca voi scrie, indiferent cum ar fi. Doar trebuie 🙂 Multumesc, la fel!

      Apreciază

  5. mariana spune:

    Duminica ce a trecut a fost a III-a după Rusalii şi s-a citit din Evanghelie despre paza minţii şi grijile vieţii. Pentru că se leagă cu subiectul despre Vârful Bucura, scriu următorul citat referitor la paza minţii:
    „Ochiul este lumina trupului.Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină;
    dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mari trebuie să fie întunecimile !”
    Această lumină care este în noi este mintea noastră şi după mulţi Sfinţi Părinţi, mintea este ochiul sufletului. Dacă ea va fi păstrată curată şi fără răutate, atunci şi lucrările trupului şi ale sufletului nostru vor fi luminate. Ar trebui să avem mare grijă să fim treji şi veghetori cu mintea în toată vremea. Să ne păzim mintea de închipuiri pătimaşe şi de gânduri păcătoase.

    Sunt postate mai multe imagini în acest articol şi nu se spune nimic despre ele. În prima văd intrarea într-o peşteră sau grotă, şi zona este superbă. În a doua ştiu ce este. A treia imagine este foarte frumoasă, cu turma de mioare. O fi şi vreo aluzie la „oile rătăcite” ? În a patra văd un cap de dinozaur foarte bine reprezentat în stâncă. În ultima imagine o fi stânca aceea cu un colorit aparte, e o culoare pe care nu am mai văzut-o la o piatră. Da, pietrele vorbesc, dar pentru cine ştie să le asculte, să le vadă, să le dezlege tainele. Eu văd aşa, în acea imagine, ca un cap de peşte îndreptat cu gura în sus, mai degrabă seamănă cu un cap de delfin. Ciudat !

    Cât despre Rareş, cred că s-a bucurat să stea şi el mai mult timp cu tati.

    Apreciază

    1. Eu ca un necredincios am uitat duminica sa ascult ce s-a spus. De regula, daca nu ajung la o biserica, ascult pe net. Asta cred ca nu se sterge: „mintea este ochiul sufletului” dupa cum parintele Teofil Paraian, Dumnezeu sa-l ierte, ne spunea intr-o predica la Sambata de Sus, un lucru deosebit: „Constiinta este glasul lui Dumnezeu”.
      Nu am spus nimic despre imagini…sa spun acum 🙂 Prima poza semnifica „departarea, aproape si totusi departe”. A doua,”gandurile sunt ca o pestera, enigmatice, nestiute pana nu ti se spun, aluzie la faptul ca nu stiu ce voi face cu acea expeditie. Dar se vede fundul pesterii deci raspunsul nu se va lasa asteptat”. A treia: „oi, adica oameni, pe toti ii leaga credinta, unele stau mai adunate, docile, altele mai risipite, altele mai aproape de pastori”. A patra: „fiecare vede in felul sau, pare un chip de dinozaur, o poveste impietrita”. Ultima poza este acea piatra deosebita atat ca aspect cat si continut. Ai dreptate, in interior are un „cap de delfin”, iar ochiul sa stii ca este o cochilie fosilizata.
      Rares, s-a bucurat atat de mult, incat nu am cuvinte sa redau zambetele continue, rasetele lui :))

      Apreciază

  6. Camelia spune:

    Gândurile sunt „ca o peşteră”? Gândurile sunt să îşi cheltuie în mod tainic misterele, pricepându-se să işte altele, acelea pe calea cărora încă nu am ajuns să ni le ştim fura încă.

    Şi îngăduie-mi, te rog, să îl salut pe domnul Crişan şi paşii lui tăcuţi pe tărâmurile cuvintelor mele.

    Apreciază

    1. Seamana, cu o pestera 🙂 …ce isca unele si cheama altele…bineinteles, dl. Crisan se va bucura sa auda salutul tau!

      Apreciază

  7. criscar50 spune:

    Poemele-eseuri ale Cameliei/Perfectiune merita mai mult decat platitudinea „comentariilor” mele,asa ca…raman in tacerea „pesterii” gandurilor mele…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.