Apicultura peste milenii si jurnalismul de calitate: interviu de exceptie cu d-l Ion Stanescu – „Stupul cu Blazoane”

Chiar nu aveam cum sa ratez asa ceva…

As mai putea completa cu niste notiuni istorice, de genul cand se mentioneaza apicultura la noi… sau cum au trecut atatia migratori si noi am tot ramas prin aceste locuri.

Cu siguranta, unul dintre cele mai mari mistere ale Istoriei va ramane Etnogeneza romaneasca si cum am reusit sa fim pana la urma intre niste granite. Este aproape miraculos 🙂 …in mod sigur, va fi teza de doctorat.

Articolul la care voi face referire este despre un om incredibil, pe care l-am si cunoscut alaturi de doamna sa. Oameni educati, oameni care fac diferenta imediat. Acum e vorba doar de ei, dar sa vezi cand se va ajunge cu un articol si la copiii lor 🙂

Revista „DOR” prin condeiele doamnelor Nicoleta Radacina si Larisa Balta, introduc cititorul… intr-o lume pe care nimeni mai bine ca ele nu ar fi putut sa o redea. Este acea scrupulozitate si atentie feminina, pe care o cunosc foarte bine pentru ca am intalnit-o si eu la unele din cartile mele 😉 🙂 Adevarul trebuie spus mereu, ca ne place, ca nu ne place 🙂

D-l Stanescu (foto: Revista DOR)

La mine acasa, treaba este destul de serioasa in ceea ce priveste subiectul cu pricina 🙂 Cel mic de ani buni nu vrea decat miere „Stupul cu Blazoane”… iar acum tinem de borcane pana la anul, la urmatoarea productie 🙂

Articolul integral, cu multe detalii, este o placere sa-l citesti, se gaseste mai jos:

Apicultura la pensie: din mijlocul stupilor direct pe YouTube

Carti pentru cabana Malaiesti; Excursii la stane din Bucegi; Opinii despre biciclete, articole disparute si parcari

Intai cu subiectele frumoase:

Mai multi voluntari brasoveni, iubitori ai muntelui, cauta sa organizeze in cabana Malaiesti un colt de lectura:

Cei care cauta alternative la canicula si doresc excursii tematice, pot apela la experimentatul ghid montan Toni Ionita – Carpathian Tour Guide. Un domn educat, civilizat, cu multe cunostinte despre munte, turism si cu idei frumoase de petrecere a timpului liber. Nu e chiar de aici, de colo, sa te aduca omul cu masina pana la usa unei stane:

Opiniile  🙂

Se pare ca in urmatoarele zile, o sa mergem pe biciclete pana la Giurgiu. Iar vorbim multi, iar plecam putini 🙂 Sau poate in cursul saptamanii viitoare. Bine, toata lumea stie sa se urce pe o bicicleta si sa pedaleze. Dar nu toata lumea stie cum sa participe la trafic, cum sa transforme pedalatul in placere, nu in chin sau performanta. Daca te setezi pe plecare din punct A si atingere punct B, mai bine iei o masina. Face acelasi lucru si ajungi si mult mai repede.

Oprire pentru poze

De multe ori vad ciclisti pe drumuri care trec glont pe langa noi. Adesea, am facut la fel pana mi-am dat seama ca nu ma alearga nimeni si ca este tot timpul din lume. Tu decizi unde mergi, cat mergi, cand te intorci. Evident ca fiecare face ce doreste, fiecare se simte bine cum stie el mai bine. Trecerea pe la Manastirea Comana este sigur in plan…

Despre articolul disparut 🙂

Articolul nu a fost sters, l-am scos pur si simplu. Era un articol din anul 2012, care prezenta niste constructii realizate fara acte in muntii Baiului. Titlul era „Distrugeri ale mediului….”.

De ce l-am scos?

La Busteni si nu numai, apar periodic niste persoane pornite sa faca dreptate, spun acestea. Acum, eu nu am cum sa ma pronunt asupra scopurilor sau traumelor sau ce or fi in spatele actiunilor acestor persoane din simplul motiv ca nu le cunosc. Nici nu as vrea sa le cunosc pentru ca deseori, imprumutau detalii ca sa zic asa, de pe blogul meu si apoi le asezau in ceva jignitor. In timp ce ei injurau pe oricine la adapostul anonimatului, altii trageau ponoasele actiunilor lor, in speta eu si altii care mai luaseram pozitii contradictorii cu autoritatile 🙂

Intotdeauna, ce am facut, am facut la lumina zilei, cu propriul nume. Prin 2009-2013 cand autoritatile parca intrasera in letargie, se impuneau tot felul de actiuni in domeniul mediului, ca exemplu.

In prezent, justitiarii din 2019 imi tot distribuiau articolul, ca si cum faptele erau realizate ieri. Cum in ziua de azi, oamenii nu mai citesc, vedeau titlul si se apucau sa injure, ca uite ce au facut nenorocitii 🙂 🙂 Nu se uita nimeni la data articolului. Degeaba am pus un update 🙂 Nu conta ca intre timp au luat acte, au fost amendati, ca lucrurile din 2012 nu mai sunt valabile in 2019. Asa ca, deja erau impinse lucrurile spre ceva incorect, oamenii de buna credinta erau manipulati. Ce facem acum, scriem toata viata si jignim pe aceasta tema?!  Daca tu ai un meci cu nu stiu cine de 10 ani, eu nu am cum sa particip la asa ceva! Eu fac doar acele lucruri in care cred, niciodata nu am sa scriu despre ce face nu stiu cine in privat etc.

Cata vreme Politia, Parchetul, orice alta institutie a statului nu vede lucrurile semnalate de justitiarii anonimi, inseamna ca doar vorbim, ca nu sunt dovezi.

Eu cand scriam ceva acuzator, ma bazam pe probe. Ca si acum. A inceput nu stiu cine o constructie ilegala, pozam, intrebam de acte, mergeam pe la alte institutii. Apoi, luam toate probele si le lasam la Garda de Mediu. Adica, mai departe e treaba ta, ca institutie de control a statului, eu mi-am asumat suficiente riscuri. Si veneau amenda si masurile de indreptare a situatiei. Nu o faceam anonim sau prin intermediari. Nu pentru a poza eu in mare justitiar ci pentru a dovedi ca fiecare putem face cate ceva pentru a schimba in bine societatea.

Ma intrebau cativa prieteni despre parcarea de la Sinaia. Probabil o sa fac si eu o dezbatere, un articol mai larg, despre un subiect care acum nu prea pot sa-l abordez prea obiectiv ca nu am suficiente detalii.

E vorba de parcarea cu fonduri europene de la Sinaia, care va fi realizata intre gara orasului si hotelul Caraiman.

Desi, respect si imi place ce face Rise Project, gasesc fortata asocierea „sit istoric+perdea vegetala” cu proiectul parcarii. Asa, la instinct, cred ca miza ar fi cele 4 milioane de euro pe care deja a pus mana Sinaia. Rise Project foloseste temele sit istoric si natura, poate bineintentionati. Cred ca Rise Project a primit pontul si informatii de la cineva cu interes in proiect. Ori a fost exclus din proiect, ori omis 🙂 De la lucrari, evident!

Comentariile arata cat de mici suntem in astfel de mize. Sunt convins ca totul se invarte in jurul banilor, e invidia ca primarul Vlad Oprea iar a ajuns la struguri, ca de obicei 🙂  vor si altii macar un ciorchine, iar se dezvolta Sinaia, iar fac unii bani…

Fara sa studiez problema prea in detaliu, asta cred, ca e vorba numai de bani. Restul este altceva…

Pozitia viitoarei parcari… peste spatiul verde.

Chiar i-am spus unui prieten, referitor la acest proiect, asa:

„Este doar o coasta nenorocita!” :))

„Coasta” de la gara cu vreo 20-30 de copaci, este un versant din care cad periodic pietre, impadurit in ultima suta de ani, cu alei noi, refacute anul trecut. Care sit istoric? Dispare verdeata. Ok, sa planteze de 10 ori, de 50 de ori mai mult. Sunt 4 milioane de euro, fonduri europene aduse la Sinaia care se transforma in ceva folosit de toata lumea.

Din versant, din piatra seaca, uite ca Vlad Oprea a scos bani :))

O mai fi vrut careva sa furnizeze el fierul, schelele, lemnul, cuiele, cine stie ce si nu s-a regasit in plan. Si ca sa-i puna lumea in cap, o da cu distrugerea de situri istorice concomitent cu a naturii. „Fii atent ce face: distruge istoria si taie padurea” :))

Repet, sunt 4 milioane de euro! De aici, plecam! Daca era sit istoric, nici nu aveti idee cat de rapizi sunt cei de la IPJ Prahova in astfel de situatii 🙂

De asemenea, in conditiile in care curg constant milioanele de euro la Sinaia, iti dai seama ca in viata aceasta este foarte greu sa bati la alegeri un astfel de primar.

„Ne distruge istoria si natura”, ambele seculare evident, pot fi niste teme cu care sa incerci sa-l ataci. Numai ca, sinaianul cand se uita de jur imprejur vede zeci de mii de copaci in padurile orasului, centrul orasului e plin de verdeata… Vor fi nemultumiti cativa dar… primarul o sa vina cu un alt proiect… impadureste cu fonduri europene cine mai stie ce.

Chiar, o idee: plantarea de copaci in imprejurimile caii ferate de pe raza orasului. Cand s-a reabilitat calea ferata, a fost taiata toata perdeaua vegetala de la Ploiesti la Azuga. Ar trebui replantata! Reabilitarea s-a facut cu fonduri europene, impadurirea sa se faca tot la fel!

Apoi, daca situatia copacilor taiati de pe acel versant o intelege oricine, prin prisma evidentei, componenta istorica a pantei de la gara cum poate fi inteleasa? 🙂 Ca nu exista una! Aa, ca unul ca mine a facut „istorie” tot urcand-o de la gara? 🙂 Asta e altceva!

Tu vorbesti de Sinaia, statiune europeana, de Peles si perioada regala, dar, cand vine iarna, trimiti muncitori cu galeti si lopeti sa arunce cu nisip, pe aleea de la gara, sa nu cada turistii! 🙂 Normal ca administratia locala trebuia sa gaseasca un proiect care sa rezolve mai multe probleme!

Articolul cu numarul 1000 pe BucegiNatura2000

Fiind articolul cu numarul 1000, am sa postez cateva poze cu Rares 🙂

azi

Cum este Rares la un an si aproape doua luni? Un scump, un copil care nu poate sta locului, care merge in viteza in maini si genunchi si scotoceste astfel toata casa, face si pasi, dar mai sovaitori…rasfoieste paginile la carti, rupe, arunca, mananca si singur unele alimente…nu poate fi pacalit si sa-i distragi atentia. Daca vrea sa ajunga intr-un loc, degeaba, orice ai face, tot acolo se intoarce. Initial voia sa iasa din camera si de cateva ori l-am adus inapoi. Cum il asezam jos sau in pat, primul gand, in prima secunda, era sa se duca la usa :)) Asa ca ne conformam…Face doar ce vrea el…se supara daca nu il lasi, te cearta cu vorbele lui…apoi se preface ca plange, ca sa-l iei in brate :))…evident, orice ar face cineva pentru el, el stie un lucru: sa fuga la tati. Oana si alte persoane, mereu spun ca nu au vazut copil care sa fie asa atasat de tata 🙂 De cate ori se supara, este adus la mine sa-l impac…si sa vedeti cum isi rosteste el cu suspine, supararea :)) Este un dulce! Daca o usa este inchisa, bate la ea, dar cate nu face :))

Ieri se intorsese de la plimbare…asta ii place cel mai mult, sa-l plimbi, sa priveasca :)) Nu sta in carucior decat la plimbare, altfel daca il asezi acasa, sta doar ridicat in picioare :)) Nu trebuie sa-l amani, el vrea atunci, pe loc, altfel face galagie :)) Cu cine o semana…

I-am facut 10 poze cu mare greutate, ca el nu prea sta locului:

1Avea o floricica in mana si parea asa de scump…repede cu aparatul pe el

2

3

4

5Si cei doi dintisori

6

7

8

9

10Tot insista sa-mi dea cu floarea peste aparat

O minune din Bucegi

Alt termen de comparatie nu am gasit pentru definirea imaginii de mai jos. Pana mai spre seara sau maine dimineata, cand voi prezenta un articol  intreg si complet, am sa va las sa admirati un lac din Parcul Natural Bucegi. Ca multe locuri frumoase nici acest lac nu are un nume. Pentru ca nu conteaza decat pentru aceia care iubesc muntele si-l parcurg la pas.

Orice material de prezentare despre aceasta arie protejata, de interes european, sub orice forma se gaseste el, carte, ghid, brosura, videoclip, nu arata mare lucru din ce este in Bucegi. Arata doar ce este la indemana, ce poti vede si din masina…restul, adica marea majoritatea a atractiilor raspandite pe cei 300 kmp, reprezinta o poveste pe care o voi termina de scris in cativa ani pe acest blog :))

Un colt de munte oglindit in apa…va imaginati ca am stat o vreme in preajma lacului

Apele minerale de la Busteni

As fi vrut sa scriu in acest articol doar informatii de interes, ca o stire…ma gandesc insa ca…nu este si ce gandesc. Deci, -chiar imi place cuvantul asta ”deci” pentru ca are darul de a enerva-, sunt destule chestii pe la Busteni si prin Bucegi interesante, insa daca scrii despre ele se duce cineva a doua zi si le ia.

O sa ziceti ”ca nu are cum sa le ia”, ca nu ai cum de exemplu sa iti insusesti un teren sau un izvor ca tot este vorba… Insa la Busteni este posibil orice…sa ceri subventii importante si sa ai o mana de animale, sa construiesti fara autorizatie, cred ca sunt zeci si zeci de case ce se ridica sau sunt ridicate fara a avea acte, exploatezi fara nicio limita albia raului Prahova, lasi gunoaie oriunde vrei, faci cam orice la Busteni daca stii cu cine sa vorbesti.

Am gasit niste izvoare sulfuroase prin zona orasului, bine, daca spui cuiva de pe la Primarie nu va crede, daca o spui vreunui edil o sa spuna ”cine a mai auzit sa bei apa sulfuroasa”, ca la baut se gandesc unii, mai intai…de parca izvoarele acestea au doar o utilitate.

Izvorul acesta recent (din imagine), destul de maricel, este in cu totul alta parte decat se spunea…in trecut…ca ar fi o mica falie, si la capatul ei ies izvoare minerale…acum s-au dus, acele izvoare. Din intamplare am dat peste alt izvor, nu este un lucru important…le trecem la categoria „Si altele…”. Sa stea acolo linistit… la fel ca si cu izvorul de apa din muntele Lespezi. Analizele facute la un laborator din Bucuresti, 200 lei, anul trecut, erau similare cu cele facute la apele de la 7 izvoare…apa plata naturala, fara impuritati. Mare lucru nu este! Mai trec eu pe acolo si mai iau din cand in cand 😉

Si cu izvorul acesta la fel…sa curga asa, decat sa incapa pe mainile vreunuia, fara mama, fara tata, pus pe facut bani si din piatra seaca. Au vandut si distrus tot ce era mai de Doamne-Ajuta prin Busteni…sau nu se preocupa de ceea ce defineste orasul.  Ca un exemplu, Monumentul Eroilor de pe Caraiman arata cum nu a aratat niciodata, degradat si vai de el…ma gandeam acum cateva zile ca o fi girat cineva cu el…

Daca intrebi pe cei abilitati vei fi asigurat ca exista un proiect de restaurare, tot felul de oameni implicati, vrajeala, nu se va face nimic decat atunci cand va cadea jumatate din soclu…

….

Acum mai am un obiectiv, sa vad cum iau un detector de metale, sa caut ceva intr-un alt loc din Bucegi. Nu este prea legal, dar daca o fi ceva oricum le ia statul. Intai insa sa vad cum fac demersuri legale, mie imi place mai mult sa le gasesc nu sa ma si folosesc de ce gasesc…de regula nu prea te crede nimeni cand spui asta, dar putin imi pasa. Fiecare le stie pe ale lui. Stati linistiti, ca nu caut prin transee, nu sunt atat de fraier :))

Si un link catre un site…veti afla la modul detaliat ce se face cu apele sulfuroase:

http://www.farmaciata.ro/medicina-alternativa/item/333-cura-cu-ape-sulfuroase-face-minuni

Rares, Expeditia, Vf. Bucura si Fosilele

O zi interesanta, astazi. Nici nu m-am dezmeticit bine ca ziua isi si cerea „tributul”. Mai intai, ma reped la calculator sa-i dau substanta unui proiect mare, gandit de mult, nu foarte in detaliu, pentru ca nu stiam cand ii vine momentul. A venit insa si am trecut la lucru. Repede ordonez imaginile si ramane partea de tehnoredactare…din minte evident, ca nu merg cu copy/paste niciodata.

Scriu o pagina, doua, si cu o ureche o aud pe Oana ca pleaca la cumparaturi cu o prietena. Doar nu cu mine :)) Pentru ele poate este un lucru super placut, pentru mine ar dura putin timp. Dar le place sa se hlizeasca prin toate rafturile… Varul meu mai este asa, dar ăsta ar face orice femeie invidioasa. Am mers cu el prin Brasov, Doamne ce am patit pe acolo. M-am intors singur categoric. Printre ce vroiam noi sa cumparam, mai vroia el o pereche de blugi. Nimic obisnuit. Doar ca a intrat la un magazin, apoi la altul, si iar la altul si tot asa o tinea. Proba colo o pereche, dincolo alta. Vazand acestea, l-am considerat cu o piesa lipsă. El mai si lăsa vorbă pe unde trecea ca se intoarce imediat 🙂 Ne-am vazut acasa iar la cumparaturi niciodata in viata asta, si au trecut ani buni 🙂

Dupa plecarea Oanei, -era vreo 10:30, nici pana la ora 15 nu s-au intors 😉 chipurile, ploaia care le-a prins, aglomeratie, texte feminine amuzante prin neadevarul lor, s-au holbat prin tot supermarketul-, … imi dau eu seama ca am uitat de…Rares 🙂

El, dragalasul, statea ca un ingeras cuminte in pat si se uita la mine. L-am vazut si mi-a zambit. Prin urmare, am uitat de alte treburi si m-am dus la el sa-l ia tati putin in brate. Si el bucuros tresălta intr-una, scotea diverse sunete. Il iau si-l pun in patul meu, sa-l am sub ochi. Dupa o vreme de scris, imi dau seama ca este putin cam agitat. Ii prepar lapticul, apoi il ajut sa dea aerul afara si zic eu ca am scapat. Dupa scurt timp dadea din picioare si nu a joaca. Asa ca, a urmat schimbarea :)) Putina baita, alifie, alt scutec, alte hainute…si el nu statea deloc linistit, se juca cu mana mea, se rostogolea de pe stanga pe dreapta, râdea…l-am imbracat pana la urma.

L-am asezat in pat si am recurs la metoda consacrata de a-l adormi: pupici pe frunte si mangaieri usoare pe cap si fata. Peste cateva minute dormea. Reusesc sa dau telefon si sa aman unele lucruri pentru maine. O femeie daca pleaca la cumparaturi atunci timpul se opreste, nu mai exista. Si scriu mai departe, noroc ca mai foloseam si „scrisul de 14” pe alocuri. Nu prea simteam oboseala pentru ca era un proiect pentru Bucegi la care tineam. I-a venit randul in sfarsit.

Ca un facut, ma suna un prieten. Tot cu o chestie ce o urmaream de vreo trei ani. O intreaga „armata” va veni pe Bucegi. Au vizionat o filmare cu ceva descoperit de mine in urma cu cativa ani si vor sa-i duc in acel loc. Lista ar fi alcatuita din oameni cu renume in cateva domenii. Tot ce sper este sa nu fie din Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi pentru ca ii voi purta prin cele mai bolovanoase locuri :)) si pe cai foarte lungi. Orice activitate de cercetare din Parcul Natural Bucegi se desfasoara doar cu acordul acelui Consiliu. Va imaginati insa ca pentru mine, oamenii acestia din Consiliul Stiintific, in afara de dl. Cristian Goran, desi doctori si mari academicieni nu au nicio valoare. Ei dadeau avize pentru proiecte cu impact asupra mediului fara ca macar beneficiarul proiectului sa fi depus  o banala cerere, nu zic studii. Astia nici nu trebuie luati in considerare…

Ok, sa revin la Rares…s-a trezit si atunci i-am dat un iaurt amestecat cu cereale si cu o banana. A mancat cam jumatate din ce-i pregatisem, apoi iar i se inchideau ochii. Stau putin langa el, presupunand ca va adormi, da’ de unde 🙂 Ma prefac ca adorm, inchid ochii eu, dar el ii facea mari pe ai lui si ma privea. I se paruse ciudat ca dorm. Am izbucnit in ras, apoi am zis sa-l las in pace. Dar nu ma lăsa el. Cu o mana ma tragea de par, de obraz, radea…asa ca pana a adormit a trecut mai bine de o jumatate de ora. L-am invelit, pupat usor si la treaba.

Despre Vf. Bucura acum,

Ati vazut ce s-a intamplat, adica ati citit ce am scris, o experienta pe acel varf, cum o numeste fiecare 😉 Eu vorbesc cu multi oameni, din „simplul” motiv ca nu vreau sa sar de pe linia normalului, crestina. Nu accept si nici nu resping unele lucruri… doar le tin „in asteptare” ca la telefon, pana la acel moment cand le va veni scadenta realitatii/intelegerii. Printre aceia cu care vorbesc sunt si preoti, mari duhovnici, oameni care prin fiecare cuvant spus transmit iubirea LUI. Si voi posta o parte din vorbele unei astfel de persoane, nu am acceptul său, dar nu cred ca se va supara. Pentru ca nu fac acest lucru ca sa ma inalţ pe mine ci pentru ca si altii sa invete din asta. Iar mai bine ca dumnealui, eu nu ma pot exprima:

„te salut frate…ma bucur sa te aud..ca sa zic asa…am citit articolul..ma rog..nu este un subiect care ma pasioneaza si nu din ignoranta..insa eu stiu asa…si de la Sfantul Apostol Pavel..ca vrajmasul nostru diavolul umbla racnind ca un leu pe cine sa mai inghita…ca cel mai subtire loc al nostru prin care intra cel mai usor vrajmasul este gandul…ca lantul prin care ne leaga este patima…si multe altele…de ce spun acestea….pentru ca nascocirile mintii omenesti fara de Dumnezeu…a inlantuit de-a lungul vremurilor multe suflete…subiectele respective pe marginea acestor teme si atata pasiune nascuta pe marginea lor din pacate si printre fratii nostri intru Domnul nu ar trebui sa fie preocupare noastra, ci MANTUIREA …asta una…

De asemenea,

„adevarul frate este unul si acela este Dumnezeu….sti Duminica a fost evanghelia cu….luminatorul trupului este ochiul…trebuie sa avem mare grija la ochiul sufletului care este mintea…”.

Cuvinte atat de pline de inteles, de care va doresc fiecaruia sa va bucurati, citindu-le!

Cu fosilele acum…

Nu vreau sa va ganditi ca sunt atotcunoscatorul muntelui, doar ca intr-adevar am o predispozitie de a ajunge prin anumite locuri. Da, am gasit tot felul de fosile, pietre, un cutit din bronz, un fier probabil de la un tun sau poate mai vechi de perioada medievala, stiu locuri cu inscriptii, morminte, multe altele. Intreaga mea poveste, intitulata buceginatura2000, se sprijina pe toate aceste lucruri. Nu trag concluzii in functie de unul singur. Le am asezate toate ca intr-o biblioteca, mentala, si le privesc in acelasi timp si fiecare are o legatura cu altul, si fiecare cu ceva nou…la timpul lor.

De data recenta, am mers pe niste varfuri montane, ceva obisnuit cand merg pe munte. Cand merg, nu neaparat caut ceva, privesc ca tot omul, atent la imprejurimi. Am gasit o piatra, sau mai degraba o stanca, la peste 2000 metri altitudine. Pe langa aceasta au trecut mii de oameni, mie mi-a sarit asa deodata in privire. Fara sa ma apropii de ea, mi-au venit in minte doua cuvinte „fosil” si „marin”. Superba piatra! Am admirat-o putin, cateva poze si am plecat. Cu gandul ca nimeni nu este mai competent sa se exprime asupra ei decat Alexandru-Fosile de la Blogroll. Dumnealui, intr-o expunere argumentata stiintific mi-a confirmat presupunerile si chiar mai mult de atat.

Problema este ca vreau, nu vreau, trebuie sa o iau din acel loc si sa o transport in alta parte. De vreo 5 ani panta pe care se afla tot aluneca spre vale, iar daca va cadea nu o va mai gasi nimeni printre sutele de bolovani de mai jos. Cu toate ca ar trebui ca acel colorit aparte al stancii sa iasa in evidenta. Are cateva zeci de kilograme dar merge deplasata…

Deocamdata atat si pe ziua de astazi!

La doi ani de blog!

Au trecut doi ani de cand am creat blogul Buceginatura2000…a fost una dintre cele mai reusite idei pe care le-am avut pana acum.

Inainte scriam articole prin presa, acum acestea raman pentru totdeauna, cititorii sunt cu mult mai multi decat ai unui ziar obisnuit, informatia pe net ajunge oriunde si rapid.

Asa au aflat cat mai multi de hotiile din Parcul Natural Bucegi, nu ca ar fi fost unice in tara, dar prea se laudau cu lucruri false, coruptii ce se ocupa de destinele celor mai vizitati munti ai Romaniei.

Nu pot spune ca exista cineva care lucreaza pentru dezvoltarea durabila a turismului sau pentru protectia mediului in acest munte. Cei care vorbesc de dezvoltarea asta o folosesc doar pentru acoperirea unor interese iar aceia cu protectia mediului nu fac nimic decat ceea ce nu trebuie.

Cine distruge Parcul Natural Bucegi? Clasica intrebare! Nimeni nu o face mai bine decat institutia de resort prin subunitatile sale adica: MINISTERUL MEDIULUI, Romsilva, Garda de Mediu Dambovita, Administratia Parcului…

O concurenta deosebita o face insa Consiliul Judetean Dambovita prin marele conducator Florin Popescu, astia daca vor mai fi lasati cam doi ani, vor termina la propriu cea mai mare parte din Bucegi.

Astazi va fi o dezbatere publica, nu cred ca o sa-mi iau din timp, sa aman alte activitati ca sa particip. Stiu despre ce este vorba, stiu unde este loc de imbunatatiri, nu vin cu idei ca anul trecut, acum astept. I las pe oamenii ministerului sa traga concluziile, apoi cand vor da actul final o sa arat ca e loc si de altele. Bineinteles ca nu o sa scriu eu de rau de Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, acolo sunt persoane care isi fac treaba, sau de primarul Sinaiei. Am mai zis ca este mult mai bine sa ai incredere in primar decat in reprezentantii ministerului.

Iar din minister exceptand cateva persoane, restul pe care i-am cunoscut, direct sau indirect, nu sunt decat niste nenorociti fara scrupule. In acest minister cred ca doar femeile mai fac treaba, (unele dintre ele, in niciun caz Alina Frim), nu stiu daca sunt mai mult de 2-3 barbati pe care i-am vazut devotati muncii. Romsilva zero, Garda Nationala de Mediu zero…

A fost anul acesta o d-asta, cum naiba i zice….in sfarsit, un fel de program unde participai o saptamana, invatai despre…daca nu mai insel era ceva cu reciclarea deseurilor, etc, si de la Garda asta de Mediu mi-a zis cineva sa ma duc, eu crezand ca este ceva de invatat am acceptat. M-a trecut pe o lista de participanti…cand am auzit insa ca totul este gratis, cazare, masa, transport, nu m-am mai dus. Ce eu particip la bufonerii din acestea? Am crezut ca va fi ceva serios…ce prostie!

Vazut initial ca un instrument de promovare si protejare a Bucegilor, nu aveam cum sa nu starnesc si opinii adverse. Au aparut tot felul de cretini cu comentarii, pe unele le-am aprobat ca sa ma distrez, pe altele nu…am sters sute de comentarii, ca pe aici nu face fiecare ce-l taie capul, libertate de expresie exista doar in limitele normale. Ultimul comentariu mai important, nepublicat, a fost al unuia din Patriarhie, nemultumit ca am scris ceva negativ de o biserica. Bietul de el nu stia ca eu scriu si cand este de bine si cand este de rau. Era un personaj indobitocit, m-am distrat o seara intreaga schimband mesaje cu el, pe mail :))) . Mi-a fost mila de el pentru ce a trait, dupa ce i-am explicat ca oricarui om normal, a trebuit sa-l injur putin mai mult, ca imi tine el morala care face anumite lucruri prin spatele manastirii…saracul de el 🙂

Cu blogul, pe viitor, va deveni  un site, dar spre vara, tot acum se mai realizeaza si alte lucruri, pentru ca in timp strategiile se mai schimba. Ministerul Mediului trebuie facut de rusine, cum spunea un comentator, prin orice loc posibil pentru ca faciliteaza accesul infractorilor la patrimoniul natural al tarii in vederea distrugerii acestuia, prin institutii si angajati subiectivi si slab pregatiti.

Lucrurile bune in Bucegi le realizeaza voluntarii, copii, si alte persoane fara vreo legatura cu acel minister. Au trecut peste 7 ani de cand Parcul Natural Bucegi are o Administratie si inca se mai fac ecologizari cu sacul in spate, nu au fost in stare sa aiba un management al deseurilor. Ca sa nu mai vorbim ca ministerul nu detine nicio baza de date reala cu ce este si cu ce nu este prin Bucegi. Cum sa tragi o concluzie, cum sa faci ceva pentru protejarea mediului, cand doar din auzite si in linii mari cunosti cate ceva?!

Partea buna este ca oamenii ministerului, ma refer la acei talhari cu imbracaminte falsa de aparatori ai mediului, vor avea zile imprevizibile, apele politicii sunt tulburi, nu se stie ce va fi maine, si s-ar putea sa ramana fara acest cordon ombilical.

Multi au banuit ca se intampla ceva, da, se intampla. Se va infiinta o organizatie, legal constituita, cu scopul principal: Parcul Natural Bucegi, si cu altele adiacente. Acum se plimba statutul de colo-colo pentru a i se da forma finala. Nu se vor face adeziuni ca la partid, sunt membrii activi, fiecare cu un segment de activitate, membrii al caror nume nu va fi public, membrii sustinatori, la timpul potrivit voi scrie aici detalii, evident ca nu vom rata campaniile electorale pentru ca cea mai buna aparare este atacul, si fara sprijin politic nu reusesti prea multe. Daca in 2008 am fost putini si am reusit sa-i facem atenti pe favoritii momentului, dupa patru ani, ne-am mai inmultit si perfectionat.

Cam astea fiind spuse, acum la doi ani de blog, nu-mi doresc decat sa fiti voi sanatosi, cei care cititi pe aici, cu ganduri bune sau mai putine bune, important este sa fiti sanatosi, gandurile se mai schimba pe parcurs 🙂