Povestile morbide ale Bucegilor

Munte. Frumusete. Sanatate. Istorie. Natura. Oameni. Experiente. Putere…Viata!

Dar muntele poate fi si altfel. Povesti tacute, asternute cu litere de o culoare in cartea Bucegilor.

Asteptare…dar este acolo, sus

Unul dintre cele mai sinistre locuri de prin Bucegi…multi care trec pe poteca din Padurea Cocora au aceasta „senzatie”

Fostul sef al formatiei Salvamont Busteni

La Varful Omu,

Pe Bucegi…surzii pot auzi si orbii picta muţi. Acesti oameni sunt mai atenti decat multi altii, chipurile mai sanatosi.

Se vede 😉 cam ingust, dar totusi vizibil

44 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. criscar50 spune:

    „Iar in drumul tau pe o carare/Daca-n cale-o cruce-ai intalnit,/Nu uita sa pui macar o floare/Pentru-acel ce muntele-a iubit!”(Imnul Bucegilor-final…!?)

    Apreciază

    1. Este un indemn la prudenta in acelasi timp!

      Apreciază

  2. oanaclara spune:

    e bine sa mai scrii si de astea 🙂
    asa constientizezi nitel inconstientii de se urca aiurea pe munte

    Apreciază

    1. Asa un post o data pe luna, poate ar trebui 🙂 Oricum cine are in cap sa mearga la intamplare pe munte, o va face…

      Apreciază

  3. mariana spune:

    Lumea se află încă sub impresia evenimentelor de sâmbăta trecută şi, chiar dacă e tristă, cred că e binevenită această prezentare a unora dintre monumentele funerare din Bucegi, pentru luare-aminte, pentru atenţionare. Toate sunt mărturii ale unor întâmplări tragice şi unele sunt chiar impresionante prin durerea pe care o exprimă. Se observă că în general sunt tineri cei care au fost înghiţiţi de munte. Cred că unele din aceste cruci au devenit deja nişte repere în drumurile pe munte. Percepţia pe care o dă întâlnirea unei cruci pe munte este diferită de la om la om. Unul tresare într-un fel, altul în alt fel.

    Da, muntele oferă toate acestea – frumuseţe, sănătate, istorie, natură, putere, viaţă – dar cu condiţia de a-l cunoaşte, de a-l înţelege şi de a-l respecta. Cred că omul trebuie să-şi recunoască „micimea” – cum ai zis odată – nu numai în faţa timpului, ci şi în faţa naturii. Mulţi oameni sunt atraşi de frumuseţea neasemuită a muntelui, dar nepregătiţi pentru acesta, mor apoi precum fluturii la lampă. Dar, din păcate, mor şi din cei pregătiţi.

    Se aminteşte aici de cei care au unele simţuri afectate. Ei percep lumea cu restul de simţuri, care cred că sunt mai dezvoltate; există o lege a compensaţiei. Eu cred că sistemul lor de percepţie este mult mai profund. Şi la urma urmei ce este realitatea, lumea ce ne înconjoară ? Unul percepe lumea doar în imagini, altul doar în sunete, altul doar prin simţul tactil. Totul este de fapt inlăuntrul nostru şi nu în afară, pentru că acolo simţim, percepem totul. Şi mai apare şi al şaselea simţ, care se zice că este intuiţia. „Intuiţia e a sufletului, e subtilul.”

    Când am văzut prima imagine, am zis : „un bolovan”. Oare nu cade de acolo ? E aşa frumos cum stă el în vârf de stâncă. Iar ultima imagine este superbă, apare ca o motivare a atracţiei pe care o exercită muntele asupra noastră, în ciuda a orice altceva.

    Apreciază

    1. Mai sunt, Mariana, si alte marturii socante prin Bucegi. Unele mi se par aberante, sunt indemnuri la a sta acasa, probabil izvorate din durerea rudelor celor morti…Ai dreptate, perceptia unei cruci este diferita de la om la om. Mai este si o alta categorie, aceea care o priveste pana se obisnuieste cu ea si ii scapa sensurile. Bine spus „totul este de fapt inlauntrul nostru”. Acea imagine, acel bolovan, nu este vizibil daca treci pe sub acea stanca…aluzie la pericolul care exista si totusi nu se vede. Multumesc 🙂

      Apreciază

  4. dagatha spune:

    hmmm….
    s-ar cuveni un moment de tăcere acum…
    🙂

    Apreciază

    1. Unul mic si de memorat 🙂

      Apreciază

        1. Sa vezi ce curiozitate. Am scris postul asa dintr-o idee de moment, astazi. Poza cu prima cruce intotdeauna mi-a dat o stare ciudata, mai ales cand treceam prin acel loc…ultima oara pe 29.06, adica ieri.
          Azi am scris de ea si poimaine ar fi fost ziua acelei eleve. Poate ca maine nu ar fi rau sa dau ceva pe la biserica in amintirea ei…ar fi implinit 43 de ani.

          Apreciază

          1. dagatha spune:

            hmmm…
            lucrurile astea…cum se întâmplă ele…aparent întâmplător…
            e interesant câte secrete ascund munții ăștia…
            🙂

            Apreciază

            1. O expllicatie o exista cumva, intr-un fel 🙂

              Apreciază

              1. dagatha spune:

                evidement!
                🙂

                Apreciază

                1. 🙂 Acum inteleg de ce esti buna prietena cu d-ra Camelia 🙂

                  Apreciază

  5. un.bolovan spune:

    Adrian 🙂 acel bolovan este preferatul meu 🙂 de asta exista si in headerul meu de la blog, in diverse poze, de ani de zile 🙂 🙂 🙂
    Mi-ai facut o bucurie 🙂 Multumesc 🙂

    Cat despre partea morbida si despre cruci… eu am putin o alta viziune….am cunoscut candva un om de munte, il chema Radu, ca pe mine, Adrian tu sigur ai auzit de el… Avea 70 si mai multi de ani si toata ziua sau aproape era pe munte… A fost o stire, cum ca un om al muntelui a cazut de pe o brana si a murit… Nu am facut legatura, decat intr-un tirziu, cind un om tot de-al muntelui, mi-a spus ca era acel Radu. La inceput m-am intristat, apoi cumva m-am bucurat pentru el…. a murit acolo unde a fost mereu fericit, si nu calcat de o masina, omorit de cineva, sau pe un pat de spital….

    Depinde cum privesti…dar asta nu inseamna sa te arunci cu capul inainte…cum fac multi inconstienti… eu am vorbit numai de oameni de munte…

    Despre ceilalti… cum am mai spus candva, chemi salvamontul si esti in slapi, plateste… si nu putin…minim 1000 EUR. Si atunci, dupa cateva exemple, ne vom civiliza. Si banii ar trebui sa mearga la Salvamont, care ramane din pacate o meserie facuta doar din pasiune… pentru ca beneficiile… sint ca si inexistente…DIN PACATE.
    Acesti oameni isi risca viata pentru a salva pe altii si autoritatile nu dau nici 2 bani pe ei…

    Apreciază

    1. Cu mare placere 🙂 Ai vazut ca m-am „impiedicat” de el pana la urma? :)) Despre acel Radu, cred ca noi doi am mai vorbit de el. Il cunosteam si eu, orasul nu este asa de mare. A avut un moment de neatentie si…
      Sunt si eu de parere ca anumite actiuni ale Salvamontului trebuie platite de catre o anumita categorie de turisti…sa nu uitam ca una este un accident si alta o actiune iresponsabila de a cobori in espadrile pe Jepii Mici. Pentru ultimii, da, trebuie sa plateasca.

      Apreciază

  6. un.bolovan spune:

    Da, asa este, am mai vorbit de el, si cred ca vom mai vorbi, pentru ca eu cred ca istoria unui astfel de om ar trebui cunoscuta si impartasita si celorlalti, insa eu nu am resursele pentru a afla toata povestea….
    Despre Salvamont, da, corect, una e un accident si alta „SLAPII”…de asta am si exemplificat asa…. Sigur, ar trebui stabilite niste criterii extrem de clare, care sa faca diferenta, nu ajung doar slapii… Dar nici sa-si riste niste oameni de munte viata, la nesfarsit, pentru niste idioti… Crede-ma, daca s-ar lua astfel de masuri, lumea s-ar mai educa… Nicaieri in lume nu s-a educat de vorba buna… ci tot asa, cand il arzi la buzunar, se va gandi a doua oara si va spune si cunoscutilor….
    Accidente pot fi oricand, tu stii foarte bine asta, dar intra intr-o alta categorie, totusi, mult mai rar intalnita….

    Apreciază

    1. :)) suna bine „nicaieri in lume nu s-a educat cu vorba buna” :))) In Bucegi, este adevarul pur…doar amenda ii poate face bine pe unii si salva pe altii 🙂 Parerea mea este ca un om de munte trebuie sa spuna si altora ce stie el, pana moare…apoi e mai greu sa scrie altii despre el.

      Apreciază

  7. un.bolovan spune:

    Adrian, nu despre asta e vorba, el a spus ce stia, cel putin mie mi-a spus…si am invatat multe lucruri de la el…. Ideea mea era, sa putem cumva sa scriem noi despre el….si despre viata lui…. Uite, am sa spun ce stiu eu… Era Bucurestean, eu m-am mirat… mi-a spus atunci, am avut un tata care m-a invatat sa-mi placa muntele…m-a dus pe munte de mic copil. Mi-a mai spus, mi-a placut sportul, am fost instructor de caiac iar apoi instructor de karate…. Am iesit la pensie, am vandut tot in Bucuresti si am cumparat o casuta in Busteni… si merg pe munte cam 3 zile pe saptamana. Vara stau la Bolbici cand ploua mult, am o dubita, pun caiacul pe ea, si stau pe lac. Asta e ce stiu eu din viata lui, nu cred ca e suficient pentru un profil al unui om de munte…. de asta am scris mai sus ceea ce am scris…. Istoria si trecutul lui, sunt convins ca sunt mult mai complexe….de asta spuneam ca poate am putea afla toata istoria lui…

    Apreciază

    1. Oricum nu stiam atat de multe 🙂 Multumesc! Cred ca Radu Radulescu era numele lui!

      Apreciază

    2. iuliana spune:

      buna ziua,astazi mi-am/mi-ai explicat de ce nu mai raspunde radu la telefon,de ce nu mai suna,de ce nu ma mai cauta,unde a plecat.avea de luat niste bani multi pe o retrocedare(casa) si eu,in optimismul meu am crezut ca a plecat in alpi,asa cum spunea ca va face cand va lua acei bani.vroiati un portret radu radulescu?radu nu era doar un om al muntelui ,era un barbat al naturii,iubea spatiile deschise(schia toata iarna),iubea viata in stare pura,a facut box,karate,schif si mereu drumetii.imi spunea ca mai nou a descoperit splendoarea lacurilor….
      radu a fost in ciuda statului sau social un om curat,pur si naiv.un om al naturii.anacronic in modestia si curajul sau de a trai simplu.natural.radu a fost sotul meu cand am fost tineri si mereu am fost prieteni.dumnezeu sa-l odihneasca !

      Apreciază

  8. un.bolovan spune:

    Revenind la partea morbida, din ce mi s-a povestit mie, multe cruci din zona caraiman – cruce, sunt ale celor ce au lucrat la ridicarea monumentului…. Din ce stiu eu, materialele au fost carate cu magari pina la locul actual al monumentului… A fost o munca ce noua ne este aproape imposibil sa ne-o imaginam azi…. Si cu toate astea, Crucea de pe Caraiman, Monumentul Eroilor, a fost ridicat cu jertfa celor ce au lucrat acolo…..

    Apreciază

    1. Nu stiu ce sa zic, iti dai seama ca omul stia destule, dar prin zona traseelor turistice sunt de acum cruci, nu chiar asa de vechi. Celelalte or fi fost luate de avalanse…de atata timp. Cand treci prima oara Valea Jepilor, in urcare pe Jepii Mici, o sa observi o cruce chiar langa albia paraului. De la an la an aluviunile o mai ingroapa putin. Acum, cam 3/4 din aceasta este sub pietris. La fel de mult s-a muncit si la acel funicular lung de 16 km. Astazi, desi am evoluat pe multe planuri, ne este greu sa gandim un astfel de proiect, fara sa mai spun sa-l aplicam :))) Intelegi ce costuri ar avea :)))

      Apreciază

  9. un.bolovan spune:

    Adrian 🙂 🙂 🙂 crezi ca bolovanul din prima poza o sa cada de acolo intr-o zi? Sau il vor macina intemperiile…. 🙂 🙂

    Ai avut dreptare, am gasit stirea, doar ca el nu cred ca era alpinist, eu cel putin, nu stiu asa ceva…probabil de asta nici n-am facut legatura atunci…

    http://www.mediafax.ro/social/un-fost-alpinist-a-murit-dupa-ce-a-cazut-intr-o-prapastie-video-4442333

    Trasee frumoase si vreme buna!!

    Apreciază

    1. Intemperiile il vor dovedi, dar in timp :)). Eu stiu ca era un om in varsta, cu experienta, caruia ii placea sa mearga pe trasee mai putin circulate, brane, poteci de animale…un lucru destul de diferit. Multumesc Radu, a fost vreme buna si ieri si azi 🙂

      Apreciază

      1. un.bolovan spune:

        Deci nu crezi ca o sa cada de acolo :)))))) asa ma gandeam si eu :)))
        Da, asa este, mergea si mi-a aratat si mie cateva poteci nemarcate….dar nu alpinism 🙂 Daca l-ai fi vazut cu cata grija cobora din bolovan in bolovan fara sa forteze incheieturile…eu mai saream, si-mi zicea ca nu e bine ce fac… Dumnezeu sa-l ierte…

        Apreciază

        1. Este bine sudat…foarte fain, i-am gasit bolovanul lui un.bolovan :)) De acum, de cate ori il voi vedea stiu ca este „doar al tau” :)) Nu alpinism, eu nu am auzit. Poate a facut in tinerete. La coborare, pe munte, trebuie sa fi mai atent decat la urcus. Anul trecut am patit si eu ceva la picior. Am tacut chitic si dupa cateva luni a trecut :))
          Sa-l ierte Dumnezeu!

          Apreciază

          1. un.bolovan spune:

            Adrian 🙂 🙂 🙂 nu e doar al meu, e drept ca mie imi place muuuulltttt. Dar cred ca oricine il vede se indragosteste de el la prima vedere… Cred insa ca nu-l vad multi… nu se vede de la drumul principal 🙂 🙂 🙂

            Si uite inca unul foarte, foarte frumos:

            Sint convins ca-l stii 🙂

            Adrian 🙂 Cand urci pe varf, pentru o clipa vei privi, Acoperisul 🙂

            Apreciază

            1. Nu se vede de la drum intr-adevar 🙂 Oricum este ceva aparte si mai stiu unul…care pare ca acum va cadea :)) Data viitoare voi ajunge acolo si cu aceste ganduri, ale tale 🙂

              Apreciază

  10. un.bolovan spune:

    Adrian 🙂 iti multumesc 🙂 Oricum, bolovanii cad, insa acoperisul ramane… 🙂 🙂 Nu mai am buton de raspunde la dialogul nostru, dar te prinzi tu 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Radu :)), foarte buna chestia asta 😉 Da, multumesc si eu 🙂

      Apreciază

  11. un.bolovan spune:

    Inca ceva, stiu ca de baut nu bei, de fumat nu fumezi, insa promit sa iti aduc un platou de prajituri cand ne vom vedea :))

    Apreciază

    1. Nu stiu daca este bine, ca vine maratonul de pe Bucegi si acum sunt mai atent la alimentatie :)) Lasa, sa fim noi sanatosi si sa ne vedem cu bine 🙂 Ieri, oricum am scapat fraiele si…banuiesti ce se ascunde dupa acel „si”, nu are rost sa se mire cititorii :))

      Apreciază

      1. un.bolovan spune:

        Adrian 🙂 🙂 🙂 cum am mai zis, ce e bun, e ori putin, ori ilegal, ori imoral, ori ingrasa….. 🙂 🙂 🙂 Eu din astea practic… era sa zic ca doar 1, 3 si 4… dar daca stau bine sa ma gandesc… le practic pe toate…asta daca la punctul 2 se pune o melodie de pe net…sau +20km/h la masina 🙂 🙂

        Adrian 🙂 o sa fim si sanatosi si o sa ne si vedem cu bine 🙂 Curand 🙂

        Apreciază

        1. Da, dar mai stii ca si ce este prea putin nu ajunge…punctele urmatoare sunt poate compensatie? :)) Pe curand, Radu 🙂

          Apreciază

  12. un.bolovan spune:

    Nu, stiu ca ce e prea putin, e cu un scop, sa poti aprecia. Ca daca ar fi prea mult, ar deveni normalul si in timp s-ar instala plictiseala… 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Personal, nu m-am multumit mereu cu putin, la asta ma refeream. Ai dreptate, din acel unghi, este abordarea corecta :)) Sunt lucruri pentru care trebuie sa faci totul, pe altele sa le apreciezi, asa cum vin, putin sau mult 🙂

      Apreciază

  13. un.bolovan spune:

    Adrian 🙂 ai o dedicatie….
    http://ziardebusteni.wordpress.com/2012/07/02/un-bolovan/
    🙂 sper sa iti placa 🙂

    Apreciază

    1. Multumesc dinainte de a vedea :))

      Apreciază

  14. iuliana spune:

    radu radulescu era inginer constructor ca si tatal sau.a fost un impatimit al sporturilor,box,karate,canotaj etc.la varsta lui avea o sanatate de fier si un corp de tanar,numai muschi.are un fiu dar traia cu…natura.de la voi am aflat ca a decedat.dumnezeu sa-l odihneasca.

    Apreciază

    1. Da, a fost un cunoscut om de munte.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.