Prin Dobrogea: Capul Dolosman si Cetatea Argamum (II)

La  8 dimineata deja plecam din Jurilovca spre Capul Dolosman. Daca vremea nu ar fi fost rece, trebuia sa fi fost acolo din seara anterioara.

DSCF3049Jurilovca ramane din ce in ce mai in spate

DSCF3052Pe un canal vedem niste pelicani… dar si un fel de gard sau plasa pe langa stuf.

DSCF3054

DSCF3055Cum mergeam noi linistiti, admirand peisajul in racoarea diminetii… auzim niste zbierete, chiote. M-am gandit ca e o nunta de tatari 🙂 Apropiind cu aparatul foto zaresc un nene langa o constructie metalica, fugind si agitandu-se pe acolo.

Noroc ca auzisem de niste ani, ca astia care au vii organizeaza astfel de spectacole ca sa goneasca graurii si alte pasari ce vin sa dea iama in struguri. Nu aveti cum sa va imaginati cum facea omul acela. Va este imposibil. Un ospiciu de glumeti nu-l egala. Bubuia in chestia metalica, sarea in sus, canta sau zbiera. Deci ala innebunea pe oricine pe o raza de minim doi kilometri 🙂

DSCF3057Hotelul plutitor „Bella Marina” si biserica din Jurilovca

DSCF3069Tot din drum, undeva departe mai vedeam si pasari pe un camp

DSCF3066Adica erau pescarusi. Am observat in fiecare dimineata, ca veneau in acelasi loc si stateau pe acolo.

DSCF3074Amenajari cu fonduri europene cand s-a accesibilizat zona Dolosman cu cetatea. Stam de vorba cu paznicul si aflam tot felul de chestii faine.

DSCF3077Pe marginea lacului Razelm. In sfarsit la Capul Dolosman 🙂

Plecam imediat spre cetatea Argamum:

DSCF3079Ruinele

DSCF3081

DSCF3082Fosta basilica

DSCF3086

DSCF3087

DSCF3094Dupa un arbust zarim un mic monument. Probabil cenusa scriitorului Doru Davidovici a fost risipita prin aceste locuri. Acest scriitor a fost in acelasi timp si pilot militar, decedand intr-un accident aviatic. S-au prabusit cu un Mig 21. Era prieten cu niste salvamontisti sinaieni. Primii mei bani, 4 hartii de 10 lei, ii tineam intr-o carte scrisa de el. Si azi, dupa 30 de ani sunt tot acolo 🙂

DSCF3099Indragostitii de aceste locuri mirifice

DSCF3105Va dati seama ca dupa ce am amplasat cortul, am stat fara timp pe langa aceste ziduri, cascand ochii, pierzand timpul 🙂

Pana la urma:

DSCF3103Curios sa ma uit la fiecare piatra din zid, zaresc o piatra sparta. Separand un pic bucatile, zaresc fosila aceasta. O piatra dintr-o cetate veche de peste 2500 de ani, in ea o fosila veche de milioane de ani. Dar cum sic transit gloria mundi 🙂 am pornit mai departe… dorind sa strabatem tot promontoriul stancos de la Dolosman, lung de 2,5 km, pe la baza acestuia…

DSCF3109

DSCF3112Un mic observator, pacat ca nu avea si balustrade deasupra

DSCF3114

DSCF3118Fugind si pentru a gasi o cale de a cobori la malul lacului si a merge pe sub peretele stancos… dar si de bucurie.

DSCF3119Si ne apropiem

DSCF3120

DSCF3125Un alt sat ce apartine tot de comuna Jurilovca

DSCF3127

DSCF3140

DSCF3145Si gata am ajuns, expeditia poate incepe 🙂

DSCF3146Tot inainte

DSCF3148

DSCF3153

DSCF3155

DSCF3156

DSCF3158Cred ca e frumoasa si biserica din acel sat, poate mergem la anul pana acolo si chiar mai departe spre Capul Iancina.

DSCF3160Un rac

DSCF3169Am mers cand pe pamant, cand prin tufisuri, cand prin apa. Nu am vazut serpi pescari decat la Jurilovca in port.

DSCF3177Cum cine indrazneste mai si reuseste, am gasit un loc plin de mure mari. O jumatate de ora am mancat intruna. Cred ca daca merge cineva pe acolo strange 10 kg fara multa munca, toate sunt unele langa altele 🙂

DSCF3179Intai l-am indopat pe capitanul expeditiei 🙂

DSCF3184Ne-am suit pe orice terasa, poteca accesibila

DSCF3185Acesta este un fel de cuib din pamant, prins de stanca. Mie mi se pare ca e facut de vreo specie de insecta 🙂 O viespe ceva…

DSCF3186

DSCF3188

DSCF3190

DSCF3193

DSCF3196

DSCF3197

DSCF3199Cercetatorii

DSCF3201

DSCF3203Mereu uit ce sunt fructele acestea…

DSCF3204Mai departe 🙂

DSCF3207

DSCF3211Alte cuiburi, e clar ca de insecte.

DSCF3212

DSCF3213O mica grota unde sade comoara piratilor. La anul mergem sa o luam 🙂

DSCF3214

DSCF3217

DSCF3220

DSCF3221

DSCF3223

DSCF3224Cum din sit nu ai voie sa iei sau cauti, mai sunt si alte locuri. Cred ca aduni sute de bucati de ceramica veche de 2000 ani. Ar fi trebuit toata adunata si depozitata in Jurilovca, etichetata, sa fie expusa publicului.

DSCF3231Insula Bisericuta, rezervatie de protectie stricta unde accesul este interzis. Cuibaresc niste pasari din ce am inteles si apoi mai este si o fortificatie romana. La anul ma duc eu pana acolo, sunt destule barci in Jurilovca…

DSCF3235Expeditia pe sub Capul Dolosman s-a incheiat… cetatea Argamum de deasupra acestei faleze am vizitat-o… deci hai pe mica plaja a lacului Razelm.

DSCF3243

DSCF3246Prima iesire pe bune la pescuit a copiilor 🙂

DSCF3247Liniste ca… sperii pestii 😉

DSCF3257Gura Portitei si plasele unor pescari

DSCF3268Colonii de midii

Si alte peisaje de la Dolosman:

DSCF3273

DSCF3277

DSCF3278Dealurile Dunavatului, cred…

DSCF3284

DSCF3288

DSCF3295

DSCF3296

DSCF3297Maslinul dobrogean… poate ati auzit povestea cu aceasta specie extrem de rara si alte de-astea. Cred eu ca… realitatea ar fi ca specia nu este una autohtona. Ci a fost adusa de colonistii greci care au intemeiat cetatea. Si s-a dezvoltat pe acolo, si traieste in continuare…

Mi se pare ca suna mai frumos ca acei maslini provin din Grecia, ca s-au dus cetatea si locuitorii ei, dar ca maslinii mor si cresc mai departe… decat chestia cu super specia protejata si unica. Noi avem filme stupide in cap, cu cea mai tare, cea mai faina, singurul loc din lume, buricii pamantului… nimeni ca noi.

DSCF3300Parcul eolian din zona Babadag, vazut de la Cetatea Argamum

DSCF3302Stoluri de gaste salbatice… o macaneala sau gagaiala dificil de reprodus 🙂

DSCF3307Din nou satul… care se numeste Salcioara. Jurilovca mai are inca un sat, Visina. Cu acest sat v-ati mai intalnit undeva, ca mic detaliu, in cartea „100 de pasi in timp”.

In satul acesta, Salcioara, era sa se insoare Matrix. Omul e de-a dreptul socat ca i-am gasit fosta iubire sau ce o fi fost 🙂 Lumea asta e atat de mica.

DSCF3311Cred ca acolo ar fi Capul Iancina unde este si un turn romano-bizantin.

DSCF3314Cand te ia valul, te ia si nu mai ai nicio scapare 🙂 Fain!

DSCF3318O testoasa moarta pe langa zidurile cetatii

Si in alta zi am revenit la Jurilovca pentru a pleca in alta expeditie, alta directie, alta localitate:

DSCF3323

DSCF3324Monumentul Eroilor din Jurilovca

DSCF3326Sediul Politiei

DSCF3328Primaria

DSCF3329Langa hotelul Albatros asteptand masina de… Constanta!

La „descoperiri” cu Rares si Andrei in defileul Posadei

Cand parintii nu asculta de copii…

Intr-un moment liber zic sa-i duc pe cei doi nazdravani in parc.

„Iar in parc?” Deci nu am nimerit-o!

DSCF1751

DSCF1758

DSCF1761Rares

Andrei: „Eu am prieteni in alt parc!”. Na, ce sa-i faci!

Zic eu: „Sa mergem la biserica!”. Evident in Busteni, la Biserica Domneasca. Era totusi o varianta mai buna, asa ca am mers acolo.

Stam pe banca, vorbim. Rares: „Nu mergem si in biserica?”. Mergem… Se uita Rares la portretul Reginei Elisabeta si-i spune lui Andrei ca apare si in calendarele si in pozele ce le face la scoala. Asta pentru ca Andrei invata la scoala „Regina Elisabeta”. Rares la 4 ani si jumatate a facut legatura intre pictura din Biserica Domneasca si simbolul scolii unde invata Andrei. Asta se intampla ieri. Azi stia deja cum se numesc biserica, ctitorii…

In biserica nu era nimeni. Rares se porneste sa alerge prin naos, in cerc 🙂 Ma uit la el si ma trezesc vorbind dupa ce facuse niste ture, ca sa nu mai alerge, ca nu se alearga in biserica. Adica prostiile ce mi se fixasera inconstient in minte, care se propaga peste tot. Bineinteles, am revenit, era bine sa alerge. „Alearga, tati, cat vrei!”. E bucuria unui copil, nu altceva.

Din biserica mergem la micul cimitir al eroilor de langa biserica. In mod cert, cei de la biserica sunt un foarte bun exemplu despre  cum trebuie cinstiti eroii:

DSCF1923In spatele lor se afla mormantul locotenentului Virgiliu Abeleanu ce apare si pe coperta cartii „100 de pasi in timp…”.

Acest aroman, unul dintre cei 10.000 de aromani inrolati voluntar in Armata Romana in Primul Razboi Mondial, a fost comandantul companiei a 10-a din cadrul Regimentului 5 Vlasca si a cazut aparand Predealul, pe muntele Susai, in ziua de 7 octombrie 1916. Mai e putin si se fac 100 de ani…

Umbland putin prin astfel de locuri, le-am desteptat simtul de aventura, setea de cunoastere si toata seara au tabarat pe mine ca sa mergem intr-o expeditie 🙂 Pana la urma, coordonatele zilei urmatoare se schimba ca prin minune si gata, plec cu cei doi neastamparati.

Unde pot fi dusi asemenea copii? Unde credeti ca i-am dus?

In defileul de la Posada 🙂

Ne suim in Regiotrans, coboram la Posada la 8:20. Ca daca nu plecam de dimineata, se striga prin casa: „cand plecam/nu mai plecam”. Cel mai mic este si cel mai revolutionar!

DSCF1931Pornim prin defileu sa iesim la Valea Larga. Mi-am propus sa luam inapoi trenul de 16:30, timp suficient sa se desfasoare „expeditia” 🙂

DSCF1935

DSCF1942

DSCF1970

DSCF1974Cascadele Conciului

DSCF1976

DSCF1977

DSCF1984

DSCF1986Posada reloaded

DSCF1991

DSCF1993Cand va cadea?!

DSCF2009

DSCF2010Adica a facut o magie, in limbajul lui

DSCF2019

DSCF2020

DSCF2021

DSCF2025

DSCF2026

Apoi… „trebuie sa descoperim ceva…”. Eu zic: „Bine, sa descoperim!” 🙂 🙂 Inainte de asta ma intrebase Rares: „Tati, nu putem sa traim aici? E asa frumos?”.

Primul vine Andrei:

DSCF2027Mare descoperire, e buna de ceva…

DSCF2031

DSCF2032

DSCF2033

Cand mergeam pe drum, Rares desena sageti in nisip, sa stie cine vine dupa noi care e drumul 😉 Iar Andrei facuse din doua bete si o lespede legata cu tulpini de iedera, un topor. Am cazut de acord ca era unul „de lupta”, categoric! 🙂

DSCF2034La pescuit

DSCF2036

DSCF2037Sa ne enervam ca nu trage. Dupa care a incercat alt procedeu… scotea cu sapca apa, chipurile poate prinde asa… „niste peste”. Pana sa intervin era ud tot.

DSCF2040Cum depozitul trebuia constituit, din toate directiile soseau „descoperirile”.

DSCF2041

DSCF2042

DSCF2049

DSCF2052Din ce in ce mai multe 🙂

DSCF2057

DSCF2059

DSCF2063

DSCF2065Depozitul

Pana la urma mai stam, mai mergem…

DSCF2066

DSCF2067

DSCF2069

DSCF2070

DSCF2071

DSCF2073In 10 minute venea trenul in statia Valea Larga. I-am adus acasa murdari, uzi, bronzati… dar fericiti. Sunt cei mai incantati 🙂 Am spalat „descoperirile” si le bagam intr-o cutie. Sa se usuce numai! Scriem pe ea data si unde am fost!

Melancolie de vara

Si m-a luat! 🙂

Intamplator, am auzit o piesa muzicala, si mi-am amintit de anii ’90 cand eram un pusti, de ’95 cand am intrat la liceu…de serile cand ne strangeam prin parc, de prietenii de liceu, de atatea lucruri frumoase care au trecut venind la timpul lor, nemaintamplandu-li-se o a doua venire.

Si am cugetat….stati un moment! Ca mi-am adus aminte de o discutie de ieri-alaltaieri cu prietenul Design 🙂 Sa fie foarte clar, daca as fi mers la acel incendiu de pe Creasta cu Zambri, sa termin treaba inceputa de ploaia precedenta, adica sa sting micul focar, fara doar si poate as fi luat gratarul, o fata de masa alba, etc…numai sa enervez acele institutii ce au „participat” la stingerea incendiului. Dar de idei nu duc eu lipsa si voi recupera intr-un fel, pe viitor.

Ramasesem la faza cu ganditul, cugetarea! Imi zic eu, ce naiba sunt eu sa lucrez ca un robot intr-o societate manipulata, indoctrinata, sa merg la somn pe la 11 noaptea si sa ma trezesc la 6 dimineata? Unde imi este spiritul liber, stelele Bucegilor…d-astea. Ok, deci familie mi-am facut, copii la fel, doar nu ‘oi sta acum doar prin preajma casei. Asa ca…sa plec pe undeva!

Unde? Cu cine? De ce?

Mai intai merg sa alerg la un alt maraton, este prima editie in acest an si se numeste „Provocarea Bucegilor”. Eu merg pentru ca imi place traseul: Padina-Saua Strunga-Refugiul Batrana-Vf. Omu-Babele-Piatra Arsa-Cota 2000- Valea Dorului-Lacul Bolboci-Padina. Ma inscriu sa zburd pe crestele muntilor din prea multa energie 😉

M-am gandit eu si trebuie sa fac si o excursie de 2-3 zile pe Bucegi, dorm pe la manastirea Pestera. Mai trebuie si asta de facut.

Sotia pleaca o saptamana sau cateva zile la rudele ei in Oltenia, eu o sa fac altceva. As merge la mare dar mi se pare banal. Intri in apa, stai pe plaja, cauti o inghetata, te uiti de jur-imprejur…nu este de mine. Nu prea pot sta locului, trebuie sa fie ceva interesant, atractiv… la un prieten in delta as merge cu siguranta, daca nu ar fi problema cu tantarii. Vin de acolo ca o sita. Saptamana trecuta, nu am ascultat si in loc sa imi iau ceva pe mine, am ramas in pantaloni scurti…ai naibii tantari, desi i-am lichidat pe toti, mi-au lasat niste urme de nu am dormit doua nopti. Si la munte nu prea sunt tantari :)) Din delta as veni ciuruit. Asa ca…poate la mare o zi-doua, dar nu stiu pentru ce, poate sa vad cum este drumul si plaja cu oameni…

Suna bine si expeditia de vreo 9 zile a Clubului pentru Protectia Naturii si Turism Brasov denumita „Atacul Orientalilor”. Mai ca l-as suna pe Cornel sa-l rog „Ia-ma si pe mine, vin si eu”. Este clar ca este de mine, dar nu stiu daca pot lipsi atatea zile de acasa, de la munca… Se parcurg munti multi si se ajunge dupa atatea zile pe muntii Baiului si in Valea Prahovei, adica direct acasa la mine.

Trebuie sa merg si la plaja si gratar pe Valea Cerbului cu familia si niste prieteni…da, si cu Matrix. A luat-o si el razna…crede ca eu sunt finul lui nu invers :)) Oricum nu stia el faza cu rudenii, aliante…

Dar mai vreau si sa ma plimb prin Brasov si Campina, doua orase care imi plac foarte mult. Sunt niste locuri interesante: cofetarii indeosebi, mai merg prin piata pentru ca imi place cum miroase :)), sa privesc comerciantii cum incearca sa-si vanda marfa, apoi sa iau cozonaci secuiesti, sa stau pe banca si sa privesc la oameni, apoi sa concluzionez in maxi-taxi sau tren, ca tot mai bine este la mine. Numai ca acum nu mai vreau la mine :))

Sa le iau pe rand. Vreau sa plec dar nu stiu unde, cum, cand, intrebarile de baza. Ar fi marea dar ce era de vazut pe acolo am vazut, si sa stau pe un sezlong sau la o terasa nu este o idee prea buna….oare o fi ceva care sa mi se para interesant? Nici la sporturi de apa nu ma bag, mai vin si pe jumatate inecat :)) Sunt asadar expeditia CPNT, a mea la manastirea Pestera, Valea Cerbului, Campina, Brasov, delta iese din discutie…ma gandisem si la o tura cu bicicleta pe Transfagarasan. Ceva din astea trebuie sa fac. Maratonul nu-l mai socotesc ca vine peste cateva zile.

Cred ca o sa fie greu sa ma decid…pentru ca acum sunt prea comod ca sa ma incarc cu obligatii, bagaje, cort, si totusi destul de prevazator 🙂 nu plec eu undeva pana nu stabilesc toate detaliile. Nu stiu cum se vor impaca cele doua stari si ce va iesi…daca nu mai scriu pe aici, am plecat pe undeva cateva zile :))

Piesa de demult, declicul salvator sau nu, era „Aripi sa pot zbura” – T-Short . Timpul trece, nu-l putem opri…clipele lui insa le putem trai! 🙂

Rares, Expeditia, Vf. Bucura si Fosilele

O zi interesanta, astazi. Nici nu m-am dezmeticit bine ca ziua isi si cerea „tributul”. Mai intai, ma reped la calculator sa-i dau substanta unui proiect mare, gandit de mult, nu foarte in detaliu, pentru ca nu stiam cand ii vine momentul. A venit insa si am trecut la lucru. Repede ordonez imaginile si ramane partea de tehnoredactare…din minte evident, ca nu merg cu copy/paste niciodata.

Scriu o pagina, doua, si cu o ureche o aud pe Oana ca pleaca la cumparaturi cu o prietena. Doar nu cu mine :)) Pentru ele poate este un lucru super placut, pentru mine ar dura putin timp. Dar le place sa se hlizeasca prin toate rafturile… Varul meu mai este asa, dar ăsta ar face orice femeie invidioasa. Am mers cu el prin Brasov, Doamne ce am patit pe acolo. M-am intors singur categoric. Printre ce vroiam noi sa cumparam, mai vroia el o pereche de blugi. Nimic obisnuit. Doar ca a intrat la un magazin, apoi la altul, si iar la altul si tot asa o tinea. Proba colo o pereche, dincolo alta. Vazand acestea, l-am considerat cu o piesa lipsă. El mai si lăsa vorbă pe unde trecea ca se intoarce imediat 🙂 Ne-am vazut acasa iar la cumparaturi niciodata in viata asta, si au trecut ani buni 🙂

Dupa plecarea Oanei, -era vreo 10:30, nici pana la ora 15 nu s-au intors 😉 chipurile, ploaia care le-a prins, aglomeratie, texte feminine amuzante prin neadevarul lor, s-au holbat prin tot supermarketul-, … imi dau eu seama ca am uitat de…Rares 🙂

El, dragalasul, statea ca un ingeras cuminte in pat si se uita la mine. L-am vazut si mi-a zambit. Prin urmare, am uitat de alte treburi si m-am dus la el sa-l ia tati putin in brate. Si el bucuros tresălta intr-una, scotea diverse sunete. Il iau si-l pun in patul meu, sa-l am sub ochi. Dupa o vreme de scris, imi dau seama ca este putin cam agitat. Ii prepar lapticul, apoi il ajut sa dea aerul afara si zic eu ca am scapat. Dupa scurt timp dadea din picioare si nu a joaca. Asa ca, a urmat schimbarea :)) Putina baita, alifie, alt scutec, alte hainute…si el nu statea deloc linistit, se juca cu mana mea, se rostogolea de pe stanga pe dreapta, râdea…l-am imbracat pana la urma.

L-am asezat in pat si am recurs la metoda consacrata de a-l adormi: pupici pe frunte si mangaieri usoare pe cap si fata. Peste cateva minute dormea. Reusesc sa dau telefon si sa aman unele lucruri pentru maine. O femeie daca pleaca la cumparaturi atunci timpul se opreste, nu mai exista. Si scriu mai departe, noroc ca mai foloseam si „scrisul de 14” pe alocuri. Nu prea simteam oboseala pentru ca era un proiect pentru Bucegi la care tineam. I-a venit randul in sfarsit.

Ca un facut, ma suna un prieten. Tot cu o chestie ce o urmaream de vreo trei ani. O intreaga „armata” va veni pe Bucegi. Au vizionat o filmare cu ceva descoperit de mine in urma cu cativa ani si vor sa-i duc in acel loc. Lista ar fi alcatuita din oameni cu renume in cateva domenii. Tot ce sper este sa nu fie din Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi pentru ca ii voi purta prin cele mai bolovanoase locuri :)) si pe cai foarte lungi. Orice activitate de cercetare din Parcul Natural Bucegi se desfasoara doar cu acordul acelui Consiliu. Va imaginati insa ca pentru mine, oamenii acestia din Consiliul Stiintific, in afara de dl. Cristian Goran, desi doctori si mari academicieni nu au nicio valoare. Ei dadeau avize pentru proiecte cu impact asupra mediului fara ca macar beneficiarul proiectului sa fi depus  o banala cerere, nu zic studii. Astia nici nu trebuie luati in considerare…

Ok, sa revin la Rares…s-a trezit si atunci i-am dat un iaurt amestecat cu cereale si cu o banana. A mancat cam jumatate din ce-i pregatisem, apoi iar i se inchideau ochii. Stau putin langa el, presupunand ca va adormi, da’ de unde 🙂 Ma prefac ca adorm, inchid ochii eu, dar el ii facea mari pe ai lui si ma privea. I se paruse ciudat ca dorm. Am izbucnit in ras, apoi am zis sa-l las in pace. Dar nu ma lăsa el. Cu o mana ma tragea de par, de obraz, radea…asa ca pana a adormit a trecut mai bine de o jumatate de ora. L-am invelit, pupat usor si la treaba.

Despre Vf. Bucura acum,

Ati vazut ce s-a intamplat, adica ati citit ce am scris, o experienta pe acel varf, cum o numeste fiecare 😉 Eu vorbesc cu multi oameni, din „simplul” motiv ca nu vreau sa sar de pe linia normalului, crestina. Nu accept si nici nu resping unele lucruri… doar le tin „in asteptare” ca la telefon, pana la acel moment cand le va veni scadenta realitatii/intelegerii. Printre aceia cu care vorbesc sunt si preoti, mari duhovnici, oameni care prin fiecare cuvant spus transmit iubirea LUI. Si voi posta o parte din vorbele unei astfel de persoane, nu am acceptul său, dar nu cred ca se va supara. Pentru ca nu fac acest lucru ca sa ma inalţ pe mine ci pentru ca si altii sa invete din asta. Iar mai bine ca dumnealui, eu nu ma pot exprima:

„te salut frate…ma bucur sa te aud..ca sa zic asa…am citit articolul..ma rog..nu este un subiect care ma pasioneaza si nu din ignoranta..insa eu stiu asa…si de la Sfantul Apostol Pavel..ca vrajmasul nostru diavolul umbla racnind ca un leu pe cine sa mai inghita…ca cel mai subtire loc al nostru prin care intra cel mai usor vrajmasul este gandul…ca lantul prin care ne leaga este patima…si multe altele…de ce spun acestea….pentru ca nascocirile mintii omenesti fara de Dumnezeu…a inlantuit de-a lungul vremurilor multe suflete…subiectele respective pe marginea acestor teme si atata pasiune nascuta pe marginea lor din pacate si printre fratii nostri intru Domnul nu ar trebui sa fie preocupare noastra, ci MANTUIREA …asta una…

De asemenea,

„adevarul frate este unul si acela este Dumnezeu….sti Duminica a fost evanghelia cu….luminatorul trupului este ochiul…trebuie sa avem mare grija la ochiul sufletului care este mintea…”.

Cuvinte atat de pline de inteles, de care va doresc fiecaruia sa va bucurati, citindu-le!

Cu fosilele acum…

Nu vreau sa va ganditi ca sunt atotcunoscatorul muntelui, doar ca intr-adevar am o predispozitie de a ajunge prin anumite locuri. Da, am gasit tot felul de fosile, pietre, un cutit din bronz, un fier probabil de la un tun sau poate mai vechi de perioada medievala, stiu locuri cu inscriptii, morminte, multe altele. Intreaga mea poveste, intitulata buceginatura2000, se sprijina pe toate aceste lucruri. Nu trag concluzii in functie de unul singur. Le am asezate toate ca intr-o biblioteca, mentala, si le privesc in acelasi timp si fiecare are o legatura cu altul, si fiecare cu ceva nou…la timpul lor.

De data recenta, am mers pe niste varfuri montane, ceva obisnuit cand merg pe munte. Cand merg, nu neaparat caut ceva, privesc ca tot omul, atent la imprejurimi. Am gasit o piatra, sau mai degraba o stanca, la peste 2000 metri altitudine. Pe langa aceasta au trecut mii de oameni, mie mi-a sarit asa deodata in privire. Fara sa ma apropii de ea, mi-au venit in minte doua cuvinte „fosil” si „marin”. Superba piatra! Am admirat-o putin, cateva poze si am plecat. Cu gandul ca nimeni nu este mai competent sa se exprime asupra ei decat Alexandru-Fosile de la Blogroll. Dumnealui, intr-o expunere argumentata stiintific mi-a confirmat presupunerile si chiar mai mult de atat.

Problema este ca vreau, nu vreau, trebuie sa o iau din acel loc si sa o transport in alta parte. De vreo 5 ani panta pe care se afla tot aluneca spre vale, iar daca va cadea nu o va mai gasi nimeni printre sutele de bolovani de mai jos. Cu toate ca ar trebui ca acel colorit aparte al stancii sa iasa in evidenta. Are cateva zeci de kilograme dar merge deplasata…

Deocamdata atat si pe ziua de astazi!

Ganduri de Paste

Mai intai sa va urez Sarbatori linistite si pline de bucurii…ca apoi ma „pierd” in randuri si imagini :))

Deocamdata, azi si maine stau pe acasa ca asa trebuie, ca mai vin unii-altii, pe la bucatarie trebuie sa dau o mana de ajutor…bine, cu statul pe acasa este la nivel de intentie si poate doar azi sa se materializeze, sansele scad dramatic de maine incolo. In acele zile am programat o „expeditie” in Pestera Ialomitei dincolo de zona vizitabila. Motiv pentru care iar nu o sa platim intrarea. Nu stiu de ce mi se pare aiurea sa platesti intrarea cand intri in pestera cu alte scopuri decat de a te plimba ca orice om…sa zicem normal :)) Oricum este o suma mica dar i se spune taxa si am/avem o alergie la denumirea aceasta…deci am stabilit, cum nu vizitam pestera ci mergem in sectorul nevizitabil nu are rost sa platim :))

Tot din nebunii din acestea m-am legat la cap cu politica. Am atatea de facut incat ma intreb si eu uneori ce naiba mi-a trebuit…din nou politica. Sunt irecuperabil in idealismul meu, eu cred cu adevarat in ideea ca oamenii pot fi altfel, ca alesii locali trebuie sa lucreze in folosul cetatenilor, am tot felul de idei cu binele comunitatii…nu ma satur niciodata de cate şuturi am luat :)) Majoritatea oamenilor sunt ghidati de interese personale, eu continui sa cred ca putem fi altfel chiar daca realitatea inconjuratoare, de zi cu zi, este alta.

Nu o sa ma obisnuiesc niciodata cu acest stil de viata…sa faci totul doar pentru tine, sa-ti fie doar tie bine. Nu mi se potriveste…am o problema evident :))

Am stat si m-am gandit: cu putin efort ma „bag” si eu alaturi de unii care lucreaza in „folosul cetatenilor”. Mi-am imaginat cum ar fi sa nu faci mare lucru, sa dai din gura inutil, sa furi din banii publici, sa traiesti asa…dar nu este facut sa mi se potriveasca, sa fiu doar atat!

Ma multumesc sa mananc in varf de munte niste croissante in timp ce aceia cu banii publici pe mana servesc icre negre pentru exemplu :))) Nu-mi pasa catusi de putin. Ei se plimba in Mertzane eu cu maxi-taxi…dar iubesc aceasta forma de deplasare si mai ales mersul pe jos. Sunt un fericit pentru ca nu doresc sa-mi irosesc viata acumuland tot felul de bunuri materiale. Cel mai mare bun este viata, sa faci ceva cu ea…Dumnezeu ne-a dat-o cu un scop!

Nu vreau sa par nici acela prea corect, m-ar crede lumea plecat cu sorcova, pur si simplu stiu ca pot face multe si nu doar pentru mine :)) . In ultima luna, de cand m-a luat iar dorinta de a realiza ceva pentru comunitatea locala am avut o sumedenie de discutii, de la sfaturi, la propuneri, amenintari, orice…

In organizatia locala a Partidului Verde nu am inscris decat pe cine am vrut…suna nepotrivit dar nu este nevoie de betivi, usuratici si diversionisti. Spuneam zilele trecute ca au fost persoane cu bani multi care au dorit sa figureze pe locurile eligibile de consilieri. Scopul lor era promovarea intereselor personale, esti consilier poti avea grija mai bine de propriile afaceri.

Nu insel asteptarile celor care cred ca pot face ceva… Toti acestia dupa ce i-am refuzat politicos sau mai putin politicos au zis ca nu avem nicio sansa la alegeri. Mare lucru!!! :))) Daca ne votam noi si tot este ceva decat sa stam pe margine, dominati de gandul ca am ratat o sansa care apare o data la 4 ani. Iar apoi nu stie nimeni ce va fi! Sansele ni le da Dumnezeu, noi, oamenii, doar ne bucuram de ele 😉

In plus, in zona, Partidul Poporului este vazut ca a treia forta politica. Pai daca acest partid bazat pe pura demagogie are astfel de sanse, noi, cetatenii simpli, fara figuri in cap, fara promisiuni irealizabile si cu dovezi concrete ca putem face ceea ce spunem, de ce sa stam pe margine? La Busteni, ca si in toate orasele mici, oamenii pun mai mult accent pe om si apoi pe partid. Daca merg prin oras zeci de oameni ma saluta sau ii salut.

Nu am reusit sa stabilesc o legatura corecta cu acei afaceristi ce doreau un loc in fata pe lista noastra pentru ca nu exista nicio punte de legatura. Noi suntem prea saraci si ei prea bogati. Noi traim din salarii de 1000-1500 lei ei castiga banii acestia intr-o zi fara niciun efort…saracia ne desparte, dar nici slugi la ei nu vrem sa fim :)))

Noi vrem sa ajungem in Consiliul Local pentru a expune si realiza propriile proiecte legate de dezvoltarea localitatii si a Parcului Natural Bucegi. La Primarie cred ca nu se gandeste niciun partid politic, actualul primar nu are contracandidat, poate intr-o viata viitoare :))

In 2008 ne afisam cu Crin Antonescu, Vosganian, Melescanu, atunci eram in PNL Busteni, alaturi de multi tineri si de buna-credinta, pe la spatele carora jocurile erau facute, acum ne vom afisa cu Parcul Natural Bucegi. Muntele nu ne va trada niciodata!

Astfel de ganduri imi dau mie tarcoale acum de Sarbatorile Pascale 🙂 Nu pot fi considerate lumesti, putin ortodoxe, pentru ca sunt ganduri de bine, pentru altii…naivitati, idealuri 😉

Un Paste Fericit! 🙂 …..

Nu inainte de a va arata niste imagini de ieri:

De interes general, biletele la telegondola sunt la jumatate de pret

Tot de interes general…la Gara din Sinaia

Cei de la Ocolul Silvic Sinaia au trecut la plantat puieti de molid

Priviti cum lucrau 🙂 Sa le spuna cineva si sefilor lor ca lucrau pe bune 🙂 Oamenii cand m-au vazut cu aparatul foto nu erau prea fericiti. Deci este de bine :))) printre putinele lucruri bune pe care le scriu despre romsilva 😉

Am vazut multe persoane la cules de leurda, aceasta planta din imagine este otravitoare si uneori se confunda cu leurda. Asa ca nu o culegeti…

Leurda

Asa era ieri, astazi cerul este acoperit si ploua marunt

Pajistea de la Cota 1400. Trebuie sa fim atenti ca iese iar dl. de la Popas Alpin sa faca curatenie, sa purifice prin foc :))) sa creasca iarba frumos :))) In luna aprilie il apuca febra focului…Actiunile de acest tip sunt interzise de lege.

In asteptarea focului cel mare a aprins un foc mic nu departe de intrarea in restaurant. Pana nu aprinde el un foc sa vada cum arde nu se simte bine :)))

Hotarat lucru, omul are boala focului :))) Saracul de el ce o mai plange ca nu poate da foc la toata pajistea :))) Nu poate pentru ca i s-a pus in vedere sa se astampere, dar poti sa stii ce este in mintea lui? :))) Ce mai parlea el sute de metri patrati prin Parcul Natural in anii trecuti…pana i-am stricat jucaria. Rau si eu…nici macar acum de sarbatori nu ma pot abtine, sa-l fi lasat in pace 🙂 Asa ca incheiere, eu cred ca iar va da foc la toata pajistea :)))

De la Cota 2000 pe Drumul Vechi al Dichiului la Complexul de la Cota 1000

Pentru duminica am ales un traseu simplu, potrivit pentru un prieten ce avea probleme la un picior. Cum telecabina luase o pauza necesara inlocuirii unui cablu nu am mers de ceva vreme cu acest mijloc de trasnport…prin urmare am urcat cu aceasta la Cota 1400 si mai sus la Cota 2000.

In Busteni, ziua se anunta promitatoare

In Sinaia, la intrarea in Valea Rea, cineva daduse foc la rumegus, fumul era vizibil de la Cota 1400 si se raspandea spre zona Peles, cartierul Cumpatu. Omul care l-a aprins nu era sanatos la cap, fumul se simtea din zona bisericutei de pe Cumpatu, orasul era plin de turisti, era o zi de duminica, el putea da foc foarte bine fie seara, fie in alta zi, fie deloc. Dar cine sa-l ia la intrebari 🙂

Coborarea de la Cota 2000 spre Valea Dorului

Aici trebuie o insamantare de anvergura, cateva rigole sa nu siroiasca apele pluviale

Terasa din Valea Soarelui unde nu era nimeni ca si in Valea Dorului

Daca Ministerul Turismului le vor da bani celor din Sinaia pentru lacul artificial din Valea Soarelui, si daca cei din Ministerul Mediului sunt de acord cu proiectul sinaian, atunci parerea mea este ca lacul sa fie inchis in aval de aceste muchii innierbate, -legate cu un zid- , ce par ca se intrepatrund, iar „coada” lui sa fie prelungita spre valceaua Vf. cu Dor. Oricum trebuie facuta munca ca la carte ca altfel…dar despre lac cu alta ocazie.

Pe Platoul Bucegilor, in fata deviatia din DJ 713 spre Valea Soarelui…amatorul-sef al Parcului Natural Bucegi e paralel cu ce se intampla in aceasta arie naturala protejata pe care el o „administreaza”

Paraul Izvorul Dorului in drumul sau spre raul Prahova, dupa ce mai inainte da nastere Cascadelor Vanturisului

O expeditie motorizata, legala, pe drumuri publice

Apoi, am ajuns la Cota 1000, la complexul de acolo, la un suc, o bere, si cu masina mai departe spre Sinaia

Expeditie in Bucegi

Dupa mai multe zile de pregatiri, programari, si amanari, maine va veni si ziua in care membrii din clubul BucegiNatura2000 alaturi de la alti iubitori ai muntelui din Brasov si Predeal, vom pleca pe Bucegi pentru cateva zile.

In aceasta mini-expeditie se va pleca din mai multe locuri, urmand ca fiecare grup sa ajunga intr-un singur punct de intalnire. Va fi si o exceptie, o echipa va innopta in zona montana inalta.

Printre obiectivele trasate se numara si: luarea unor coordonate, „inregistrarea” unor trasee, observatii de pe unii versanti asupra altora in care sunt barloguri de ursi, citirea urmelor faunei in zona montana inalta, observatii din punct fix asupra unui coridor aerian folosit de pasari si care face legatura intre Bucegi si Piatra Craiului…

O specie de iris ce creste nu mai intr-un singur loc in Bucegi…

Ceea ce facem noi se numeste turism stiintific, observatiile se vor constitui ca si completari la unele studii si proiecte, unii dintre noi avem si autorizatii. Spun asta asa ca sa fie spus, nu ca m-ar durea capul de cineva.

Era inutil sa trimitem vreo cerere la Administratia Parcului Natural Bucegi, au sa ne dea raspunsuri de vreo doi ani. Acesta este unul din motivele pentru care clubul montan Bucegi Natura2000, din care fac parte (unul cu fisa de inscriere altul fara) si persoane care au lucrat sau lucreaza pe la Parcul Natural, nu colaboreaza in niciun domeniu cu aceasta structura ce se „ocupa” de Bucegi.

Rezultatele vor fi facute publice partial, unele in zilele de dupa expeditie, altele ceva mai tarziu. Multumim sponsorilor clubului, atat din Busteni cat si din Sinaia, precum si „silvicilor” din Brasov pentru unele obiecte.

Maine eu si alte persoane vom pleca din zona Bran-Moieciu. Probabil nu voi reusi nici intr-un an de zile  sa scriu despre tot ce este prin Bucegi. In opinia mea, nicio institutie din tara nu detine nici macar 70% din informatiile existente in Bucegi.

Am pomenit eu de un coridor al unor pasari, dar cate alte lucruri putin cunoscute sau nestiute nu sunt in Parcul Natural…

Si trebuie spus ca o evidenta exacta a tuturor traseelor turistice din Bucegi, nu o avem decat noi. Sunt trasee ce nu apar pe nicio harta.

Iar despre ursi as scrie aici zilnic timp de doua luni fara sa ma repet…