Cabana Bradet…inchisa de peste un deceniu va fi integrata curand in circuitul turistic. Lucrarile de renovare sunt aproape incheiate. Investitorul este patronul terasei “La Sami” de la Cota 1400.
Pe acest drum din muntii Baiului…le-am propus prietenilor de competitii montane sa alergam. Ajunge undeva prin Valea Doftanei…dar este superb, urmareste un timp curba de nivel. Ulterior, daca se dovedeste interesant pana la capat, vom merge pe el si cu mountain-bike-urile.
In Sinaia, un oras strabatut de un râu si de multi afluenti ai acestuia, nu este apa la robinete. Motivul: societatea Hidro Valea Prahovei, o calamitate pentru zona turistica Valea Prahovei…cei mai mari nenorociti :)) si este foarte putin spus. La ceea mai mica schimbare a vremii li se intampla cate ceva…in imagine se vede cum o conducta a devenit arteziana in centrul Sinaiei. La fata locului sosise Jandarmeria, Politia, adica erau prezente toate institutiile…dupa o vreme, ultimii, apar si cei de la Apa. Daca oamenii lor de pe teren sunt neprofesionisti este limpede ca birourile lor gem de prosti 🙂 Cu ocazia aceasta prezint si o informatie utila: un taxi si un nr. de telefon din Sinaia 🙂
Aceasta a fost casa lui Nicolae Iorga de la Sinaia…acum ar fi a unor urmasi ai sai, ceva cu Pipidi, parca asa i cheama. Oricum nu are vreo placa comemorativa, putini mai stiu de ea…prin 2000 si ceva, cand lucram la o revista nationala de turism am vrut sa scriu un articol despre casele memoriale din Sinaia. Am dat in aceasta curte de un batranel pe care l-am convins sa ma lase in biroul lui Iorga…domnea praful in birou, m-am asezat pe scaunul istoricului, la masa pe care scria, am pus mana pe un stilou lung pe care-l folosea…stiti ca românul pana nu face asa nu se simte el bine 🙂
In poza aceasta, facuta in urma cu ani buni, cu un aparat cu film, este o pestera necunoscuta din Abruptul Prahovean…se vede si o lumanare. Am mai scris despre ea, nu foarte detaliat pentru ca mi-am propus sa revin in vara aceasta cu o filmare…
Rares :)))…dupa ce-i dadusem mar cu biscuite. Acum stiu cum sa-mi recunosc copiii :))) Ma uit la gene, daca sunt lungi si razvratite sunt ai mei. Si Rares si Andrei au la fel genele :)))
Si l-am prins 🙂 In imagine, angajatul Telefericului Prahova, dl.Adrian. Un om responsabil, constiincios, pe care il gasiti la statia de telecabina din Sinaia. Veti observa cand veti cobori de pe munte ca dumnealui se urca pe niste suporti si trage telecabina cu tot cu turisti in statie. Mai exact, i da echilibru cabinei, nu se mai face balans si turistii nici nu simt cand telecabina intra in statie. Daca el nu ar stabiliza telecabina printr-un astfel de gest, aceasta s-ar atinge de margini si turistii ar fi zdruncinati. Bine, nu ar fi ceva rau dar ar fi un oarecare disconfort, unii se mai sperie… De data aceasta l-am prins chiar cand se urca sa echilibreze telecabina. Este de remarcat faptul ca acest om poate sa-si vada de servici si fara a trage de telecabina, nu-l obliga nimeni. Cine stie de cate mii de ori a facut acest gest! Pe mine nu ma impresioneaza doar repetabilitatea gestului său, o actiune unica in tot Parcul Natural Bucegi ci si motivul. In timp, multi s-au obisnuit cu acest domn, insa daca privesti mai profund…vei vedea un om cu grija fata de altii, constiincios, in opinia mea este un profesionist in acest domeniu. Poti invata biblioteci intregi de carti daca nu ai anumite calitati umane nu poti fi un profesionist…
BUCEGI NATURA 2000 
Profesionisti-neprofesionisti,intentii,case,planuri…nimic nu mai conteaza cand dai de ochisorii larg deschisi spre lume ai lui Rares-Adrian…Sa va traiasca Minunea-Lumii!
ApreciazăApreciază
Multumesc Crisan…in realitate este un bebe extraordinar, trebuie sa vii sa-l vezi 🙂 Am stabilit doar 🙂
ApreciazăApreciază
Am un album despre Sinaia, apărut în 2006. În el apare şi această casa a lui Nicolae Iorga, cel ce reprezintă o mare personalitate a culturii româneşti. În această casă retrasă, Nicolae Iorga a locuit în timpul vacanţelor sale de vară, aici poate şi-a scris numeroasele sale conferinţe pe care le ţinea la Cazino, în cadrul Ligii Culturale. Tot din această casă a fost ridicat în ziua de 27 noiembrie 1940 de către un grup de legionari fanatici care l-au torturat şi ucis în pădurea Strejnicu de lângă Ploieşti.
În acelaşi album am descoperit şi-mi place foarte mult Palatul Ştirbei. Nu vorbim acum de obiectivele arhicunoscute din Sinaia.
Acest Palat Ştirbei este cea mai veche clădire din Sinaia, fiind construită în 1875. Scoatem din discuţie mănăstirea Sinaia, care este piatra de temelie a oraşului şi a fost construită de spătarul Mihail Cantacuzino în perioada 1690-1695.
Palatul Ştirbei a fost în perioada comunistă Casa Pionierilor, iar în prezent nu ştiu ce mai este.
Autorul albumului mi-a spus de curând : „Sinaia era o poezie…” . M-a şocat acest „era” . Dar privind la aceste clădiri atât de frumoase şi încărcate de istorie,cum se degradează şi nu sunt puse în valoare, înclin să cred că este un sâmbure de adevăr în acest „era”.
Cu „răzvrătite” (referitor la gene), m-ai dat gata !
ApreciazăApreciază
Multumesc Mariana, nu stiam ca Palatul Stirbei are o asemenea vechime. Pana anul trecut a fost sediul Fiscului, acum se lucreaza la ea, la renovare…este a administratiei locale.Azi am coborat printr-un cartier al orasului si pot spune ca vile de o frumusete inegalabila sunt astazi parasite, in paragina…si sunt multe, este trist. Cu genele :))) macar cu atat :))
ApreciazăApreciază
am uitat tot ce-am citit…mi-a ramas in minte dulceata de Rares…..auoleu 🙂 ce frumusel bun de smotocit 🙂
sa va traiasca amandoi si sa va umple sufletele de bucurie ….
ApreciazăApreciază
Multumesc :))) Daca ai stii tu cat il smotocesc eu, bietul copil :))) Dar rade, deci este de acord :))
Si multumesc si pentru urari :))
ApreciazăApreciază
când crezi că e bine de făcut o excursie în Bucegi? cu elevii, mă refer 🙂
ApreciazăApreciază
Buna Agatha…acum este viscol pe munte, vantul si zapada au pus stapanire pe Bucegi de cteva zile…la cata zapada este cred ca dupa 20 aprilie se poate vorbi de o excursie cu copiii. Pe aici, nici ghioceii nu au iesit prin padure ma refer…de fapt abia incep sa apara ici-colo unde dispare zapada…brandusele!
ApreciazăApreciază
am bănuit. de aia te și întreb 🙂 Cum de iarnă m-am cam săturat…aștept cumințică brândușele 🙂
ApreciazăApreciază
Au rasarit pe ici, pe colo…dar pe munte este atata zapada, este de speriat, dar se duce ea :)) Iti mai dau de veste din cand in cand 🙂
ApreciazăApreciază
In loc sa ramana amprentele si ADN-ul lui Nicolae Iorga, te bagasi tu :)). Mie mi se paruse ca e un lac in poza (situatia 🙂 ) cu pestera si chiar ma gandeam unde o fi lacul asta frumos…
Genele razvratite nu ni le-ai aratat si noua .:)
ApreciazăApreciază
Pai m-am gandit si eu ca poate se ia ceva de la el, mai ales ca la istorie am fost foarte bun 🙂 Este in Bucegi, undeva printr-un munte frumos…Genele le-am postat odata cu un ochi :)) Acum urmeaza ale lui Rares, il prind eu si pe el :))
ApreciazăApreciază
Respectuase multumiri D-nei Mariana ,abundent izvor de informatii,pt. acoperirea lacunelor sau pt. improspatarea memoriei.Saru’mana!
ApreciazăApreciază
Este foarte documentata! Multumesc inca o data si eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc din suflet, Domnule Crişan, dar nu vă amăgiţi,
nu vă luaţi după aparenţe !
ApreciazăApreciază
🙂 Ai postat cel mai dulce zambet ! Restul chiar nu ma conteaza.
ApreciazăApreciază
Un zambet cuceritor :))
ApreciazăApreciază
deci: eu, dormind pe mine și tăind în ignoranță deplină, am parcurs articolul, am privit minunatele locații, am făcut conversație cu propritarul blogului, DAR, de fapt, n-am fost deloc atentă! Prin urmare, intrigată de comentariile despre zâmbetul fermecător, zic, despre ce subiect vorbesc ăștie, domnule aici? Și reiau! Și văz că am ratat cel mai minunat element al postării: doi ochișori frumooooși care au făcut un tată mândru.
Iertare, nu mi-am revenit de la ora Suediei!
🙂
Să-ți trăiască minunea!
ApreciazăApreciază
Am vazut pe unde ai calatorit, deocamdata nu am avut timp sa scriu un comentariu, sper sa revin curand. Multumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Ochii zâmbet ai uimirii, fiinţa îngeraş care atunci când te priveşte simţi o dragoste luminoasă. Fiul tău, bucuria care te duce de mână, să ai de ce să mergi, să ai de ce să te întorci.
ApreciazăApreciază
Intr-adevar, asa este,un copil deosebit!
ApreciazăApreciază