7 situatii…

Cabana Bradet…inchisa de peste un deceniu va fi integrata curand in circuitul turistic. Lucrarile de renovare sunt aproape incheiate. Investitorul este patronul terasei “La Sami” de la Cota 1400.

Pe acest drum din muntii Baiului…le-am propus prietenilor de competitii montane sa alergam. Ajunge undeva prin Valea Doftanei…dar este superb, urmareste un timp curba de nivel. Ulterior, daca se dovedeste interesant pana la capat, vom merge pe el si cu mountain-bike-urile.

In Sinaia, un oras strabatut de un râu si de multi afluenti ai acestuia, nu este apa la robinete. Motivul: societatea Hidro Valea Prahovei, o calamitate pentru zona turistica Valea Prahovei…cei mai mari nenorociti :)) si este foarte putin spus. La ceea mai mica schimbare a vremii li se intampla cate ceva…in imagine se vede cum o conducta a devenit arteziana in centrul Sinaiei. La fata locului sosise Jandarmeria, Politia, adica erau prezente toate institutiile…dupa o vreme, ultimii, apar si cei de la Apa. Daca oamenii lor de pe teren sunt neprofesionisti este limpede ca birourile lor gem de prosti 🙂 Cu ocazia aceasta prezint si o informatie utila: un taxi si un nr. de telefon din Sinaia 🙂

Aceasta a fost casa lui Nicolae Iorga de la Sinaia…acum ar fi a unor urmasi ai sai, ceva cu Pipidi, parca asa i cheama. Oricum nu are vreo placa comemorativa, putini mai stiu de ea…prin 2000 si ceva, cand lucram la o revista nationala de turism am vrut sa scriu un articol despre casele memoriale din Sinaia. Am dat in aceasta curte de un batranel pe care l-am convins sa ma lase in biroul lui Iorga…domnea praful in birou, m-am asezat pe scaunul istoricului, la masa pe care scria, am pus mana pe un stilou lung pe care-l folosea…stiti ca românul pana nu face asa nu se simte el bine 🙂

In poza aceasta, facuta in urma cu ani buni, cu un aparat cu film, este o pestera necunoscuta din Abruptul Prahovean…se vede si o lumanare. Am mai scris despre ea, nu foarte detaliat pentru ca mi-am propus sa revin in vara aceasta cu o filmare…

Rares  :)))…dupa ce-i dadusem mar cu biscuite. Acum stiu cum sa-mi recunosc copiii :))) Ma uit la gene, daca sunt lungi si razvratite sunt ai mei. Si Rares si Andrei au la fel genele :)))

Si l-am prins 🙂 In imagine, angajatul Telefericului Prahova, dl.Adrian. Un om responsabil, constiincios, pe care il gasiti la statia de telecabina din Sinaia. Veti observa cand veti cobori de pe munte ca dumnealui se urca pe niste suporti si trage telecabina cu tot cu turisti in statie. Mai exact, i da echilibru cabinei, nu se mai face balans si turistii nici nu simt cand telecabina intra in statie. Daca el nu ar stabiliza telecabina printr-un astfel de gest, aceasta s-ar atinge de margini si turistii ar fi zdruncinati. Bine, nu ar fi ceva rau dar ar fi un oarecare disconfort, unii se mai sperie… De data aceasta l-am prins chiar cand se urca sa echilibreze telecabina. Este de remarcat faptul ca acest om poate sa-si vada de servici si fara a trage de telecabina, nu-l obliga nimeni. Cine stie de cate mii de ori a facut acest gest! Pe mine nu ma impresioneaza doar repetabilitatea gestului său, o actiune unica in tot Parcul Natural Bucegi ci si motivul. In timp, multi s-au obisnuit cu acest domn, insa daca privesti mai profund…vei vedea un om cu grija fata de altii, constiincios, in opinia mea este un profesionist in acest domeniu. Poti invata biblioteci intregi de carti daca nu ai anumite calitati umane nu poti fi un profesionist…

 

Cum se schiaza la Sinaia? Incepand cu foarte bine…

Ieri cu un prieten am fost prin zona partiilor sinaiene…

Repornirea telegondolei precum si functionarea telescaunului de la Cota 1400 la Cota 2000 au dat acea imagine necesara domeniului schiabil al Sinaii. A fost prima zi de schi adevarat din acest sezon.

Echilibru inghetat

Piciorul Pietrei Arse, o zona clasica de avalanse…care ieri nu aveau cum sa se produca, nefiind intrunite conditiile…oricum zapada este foarte mare pe acel traseu, mai ales prin padure

La Cota 1500

Jos, Cota 1400, de la stanga la dreapta: cladirea mica din lemn este terasa „Corsy” recent deschisa, vila aceea de langa ea este un sanatoriu ridicat din bani publici si a fost realizata de Consiliul Judetean Prahova, mai exact este un loc de chefuit desi acolo sunt si salvamontisti care isi fac treaba, apoi cladirea cea mai mare este statia de telecabina, urmeaza statiile de telegondola si de telescaun, mai in capat cabana aceea din lemn este „La Sami”, iar acel colt de constructie de la marginea fotografiei este restaurantul Telefericului.

Aici se vede mai bine restaurantul Telefericului, vizavi de cabana lui Samoila. Intre cele doua locatii este Partia Noua, in stare foarte buna, inzapezita si artificial…se ajunge pe aceasta pana la statia de jos a telegondolei

Cabana Valea cu Brazi

Partia Drumul de Vara

Garduri pentru protectia schiorilor

Partia Tarle

De mic deprins cu tainele snowboard-ului

Partia Papagal

In zare Vf. cu Dor…ce avea un dor de venirea noastra 🙂

Si in departare muntii Baiului, ultima prelungire a Carpatilor Orientali

Traseul spre Complexul de la Piatra Arsa…este greu accesibil, daca vara se face cam o ora si jumatate, acum iarna prin nameti sunt toate sansele sa se ajunga la trei ore

Aproape de Varful cu Dor intinse zone de zapada inghetata modelata de vant

O bijuterie naturala…zapada era atat de inghetata ca am mers pe deasupra ei fara sa ne afundam

Masa Ciobanului

Varful propriu-zis

Stapanii inaltimilor, taipanii Bucegilor… si-au facut ca de fiecare data aparitia 🙂

Platforma varfului…un loc cu tot felul de legende si superstitii, sau nu…

Domeniul schiabil al Sinaii de pe partea vestica a muntelui Furnica, se schia pe toate partiile, si aici functionau telescaunele

De la Cota 2000 se cobora pe partia de langa garduri pana in Curmatura Varfului cu Dor…se si vede in poza cum unii schiori fac stanga, altul dreapta, alegand ori partiile estice orice cele dinspre vest 🙂

Privirea spre muntele Podu cu Florile mi-a reamintit o alergare de 5 ore din Sinaia si pana acolo…sa se duca zapada si va mai veni inca una sau mai multe

Muntele Vanturis

La intoarcere, am trecut pe la Cota 1400-schitul Sf. Ana-coborare pe Drumul Vechi pana in Sinaia…o zi splendida 🙂

Vijelie pe Bucegi si in Valea Prahovei

Cum ma trezesc eu azi-dimineata…din pat, scriu si locul de dormit pentru ca uneori mai dorm si prin fotoliu, unde ma prinde somnul…ma uit spre geam, parea ceata.

Merg la geam si vad ca de fapt era vant puternic, zapada era viscolita…si eu care stabilisem sa merg pe munte, undeva.

Intru la baie, ma hlizesc prin oglinda, ca asa fac de obicei, mi-am lasat putin barba…unii zic ca asa imi sta mai bine, altii ca nu…primii ca am 20 si ceva de ani, altii ca sunt prea serios. Pana la urma ei cu zisul, dar ma duc eu la fereastra, ma uit iar afara, si imi spun ca daca totusi plec, unde sa ma duc asa cu fatza asta pe munte, pana la urma gandul ca imi ingheata fatza a fost decisiv.

Si suna telefonul si stabilim, restabilim o alta ora, vantul se mai domoleste, ne intalnim si plecam…”i-am dat cu praf de mers” cum zice cineva.

Inainte de a pleca mi-am pregatit rucsacul, cu gandul la bocancii cu talpa dura…ce dor or fi avut ei de picioarele mele 🙂 Mie imi place sa am gleznele libere si cand calc stramb tot nu se intampla nimic, se sucesc putin dar sunt flexibile 🙂 Mi se pare si mie ciudat…iar bocancii iti tin glezna fixa. Toata lumea spune ca asa trebuie, pe mine ma chinuie la maximum chestia asta, dar nu zic nimic…cat poate sa ma chinuie, cateva ore 5-8 🙂

Cand m-a vazut Razvan cu ei, prietenul ce m-a indemnat la competitii montane… se minuna de ei, el cunoaste cam orice accesoriu de echipament montan, se pricepe foarte bine, am auzit si cat costa bocancii din picioare…peste 200 euro…daca nu zicea el eu nu o stiam, nu am platit un ban pe ei…oricum nici nu dadeam atatia bani… Am vazut fel si fel de oameni. unii cu echipament montan si de 8000 lei, dar omul face diferenta, asa cred. Sunt unii dintre acestia bine echipati, doar echipamentul este de ei, care merg 100 de metri prin padure si-si rup picioarele, asa sunt de bine pregatiti.

Am si un pariu facut, sa urc in vara din Busteni spre VF. Omu prin Valea Cerbului…in slapi. Bineinteles ca o sa castig pariul…o sa imi iau trei perechi de slapi si tot ajung, oricum o sa fac mai putin decat timpul pe indicator…sa vedeti cum i las fara bani :)))

Si astazi am pornit…este Craciunul pe stil vechi, pe o vreme cam aiuristica

De pe geam, afara, inainte de plecare…vad ca acum am modificat anul de pe poza…cred ca toate pozele facute pana acum in 2012 sunt datate tot cu 2011

Pe drumul forestier Poiana Tapului…cu prietenii, nu prea se simtea vantul in padure

Drumul este blocat pana la intersectia cu drumul Vulpariei, deci daca aveti masina si doriti sa mergeti pe acolo, evitand DN1 nu veti trece…

Crezusem noi ca vantul nu se strecoara prea bine si prin padure…dar abia am reusit sa ascund aparatul

Si la Cota 1400 am avut parte doar de surprize. Stiam ca drumul auto este inchis, dar nu ne asteptam ca parcarea hotelului sa fie goala

Foarte frig, vant puternic, aici erau -4 grade, sus la Cota 2000 erau -9

Cand am vazut ca si la telecabina este inchis, abia atunci am inteles ca toata zona este pustie. Nimeni pe drum, instalatiile de transport pe cablu nu functionau, toate unitatile turistice inchise…pana la urma am gasit deschis la terasa lui Sami si am intrat la un ceai…el zicea vin fiert, dar sportivii si copiii sunt cu ceaiul :))

Poate acolo la Casa de Odihna a Salvamontului judetean sa fi fost ceva animatie…nu ma pot abtine sa nu scriu ceva de constructia asta nenorocita, ridicata fara niciun scop sanatos, decat acela al risipei banilor…11 miliarde lei vechi, facturi gigantice la intretinere…

Si asta este prima ciorba pe anul acesta, si cred ca urmatoarea va fi pe la sfarsitul lunii. Acest tip de ciorba l-am mancat dupa mai bine de 10 ani, deci a fost reusita. La vanzare nu erau astfel de ciorbe pentru ca la terasa aceasta nu se vand ciorbe. Nu mananc ciorbe nici daca le face cel mai bun bucatar, asa cand nu am ce face sau cand mi se pare o curiozitate incerc cate una…dar de fel in meniul meu nu sunt cuprinse ciorbele. Si de la ciorbe iti faci stomacul mare, deci o burta mare :)))

Vantul a viscolit zapada

Din cauza vantului puternic nici telegondola nu functiona…abia ne-am intalnit cu putine grupuri de turisti

Prin padure, la coborare

Drumul Cotei 1400 este destul de greu accesibil, este riscant…iar daca vreti sa ajungeti mai sus de hotel, la prima curba este gheata si nu puteti urca…

Deja in oras…mi se pare ciudata treaba ca nu a fost data o avertizare cu acest vant…am mai zis-o ca astia de la meteo, ascund anumite informatii ca sa vina lumea sa-si cheltuie banii…

Cantonul Jepi sau Cantonul Schiel…tragedia unui loc emblematic din Parcul Natural Bucegi

VA REAMINTESC CA ACEST ARTICOL ESTE DIN ANUL 2011. ACUM, IN 2013, PROBLEMA ESTE CA PRIMARIA DIN BUSTENI IL SCOATE LA LICITATIE, IN LOC SA CEARA SPRIJINUL COMUNITATII LOCALE SAU AL OAMENILOR CE IUBESC BUCEGII. O FI CU DEDICATIE PENTRU CINEVA!

Nu exista localnic sau om de munte care sa nu stie sa-ti arate unde este Şilul. Doar te uiti din Valea Prahovei si-l vezi pe marginea Jepilor Mari.

Nu exista localnic, om de munte, salvamontist sau angajat al statului sa nu zica: „Pacat de cantonul acela!”.

Cand eram mic, priveam spre el ca orice copil nascut la poalele unui munte…in cautarea unui reper. Il consideram o masina mare, un camion, asa se si vede de jos, apoi am trecut de nenumarate ori pe langa el, am fost si in el…

Ce este Cantonul Jepi sau Schiel (Sil)?

O constructie ridicata in anul 1910, la altitudinea de 1960 m, de catre dezvoltatorii economici ai orasului Busteni…fratii Schiel, au fost si primari, si intreprinzatori, care au contribuit la progresul orasului, ei au infiintat scoli, fabrici, gradina zoologica, case de locuit, au ridicat cea mai grandioasa instalatie pe cablu din Europa de Est, un funicular ce avea o lungime de 16 km si traversa Bucegii ajungand in capatul sud-vestic al acestora, in Valea Brateiului. De acolo aduceau material lemnos necesar bunei functionari a Fabricii de Hartie din Busteni, astazi inchisa si in mare parte demolata.

Va dati seama despre ce vorbim? Fratii acestia de origine germana, ca sa nu defriseze padurile din Valea Prahovei, au facut o mega-instalatie ce urca, traversa si cobora Bucegii, aducand lemn din zone situate departe de civilizatie. Asta gandeau niste straini acum 100 de ani.

Si astazi mai sunt stalpii fostului funicular, pe pantele Jepilor Mari…unii au fost taiati si furati pentru a fi dusi la fier vechi. Actualmente cantonul este intr-o stare de degradare totala…Proprietarul? Cunoscuta Romsilva, prin directii si ocoale silvice…

Asta ar fi povestea cantonului! Cu vremuri  demult apuse, tragice…

Terasa prin care daca ai ceva kg in plus te poti duce 🙂

Anul acesta am cerut Ministerului Mediului si acelei regii  sa ma lase sa refac cantonul, in baza unui contract si a unei chirii lunare. Dovedindu-le in ultimii ani ca eu pot face de unul singur pentru Bucegi mai mult decat pot face ei toti la un loc, probabil s-au speriat :)))

Cantonul Jepi

Am revenit cu mai multe adrese, ei au inventat nu stiu ce alt proprietar, o cedare catre nu stiu cine…nimic adevarat, cantonul este in aceeasi stare, unicul detinator Romsilva.

Motiv pentru care, am cateva luni la dispozitie sa planific in detaliu cateva lucruri, in paralel cu cereri in fiecare luna catre Minister si Romsilva.

Toata tencuiala trebuie indepartata

Am o idee, am impartasit-o altor oameni de munte, prietenilor cu care merg la maratoane, celor care au cluburi montane. In primavara, voi alege o zi…atunci vom da startul campaniei „Ocupati Silul”  sau  „Refaceti Silul”, ma mai gandesc la titlu.

Asta este la subsol, unde oricine poate arunca gunoaiele in interior pe unde a fost o fereastra

Ne strangem intr-un week-end vreo doua sute de localnici si oameni de munte, unele materiale vor fi aduse cu o masina, altele le vom transporta noi, punem corturile, si intr-o zi scoatem totul afara, demolam acoperisul si tencuiala, scoatem lemnul putrezit al terasei, a doua zi refacem cat se poate…apoi mai sunt si alte week-end-uri.

Gunoaie cat cuprinde…

Cei care vor reface acoperisul si tencuiala vor lucra fara pretentii, sunt prieteni din copilarie… mai sunt oameni de afaceri care au subscris ideii, mai vorbesc cu un primar…vin si oameni angajati in domeniul mediului, mai sunt si jandarmi, daca au minte vin si cei de la Ocolul Silvic… nu o sa vedeti pentru atatea persoane si pentru un astfel de lucru ca se aplica legea. In cel mai rau caz imi vor da mie o amenda…pe care o voi plati cand voi strange suma in monede de 5 bani! Apoi, oricine a participat, va veni de cate ori va dori la cel canton, fara a plati vreodata… e logic asta! Ce se face este pentru cei care iubesc muntele si locurile acestuia!

Cui ii este teama nu va veni, simplu!

Valea Prahovei vazuta de la Canton…eu locuiesc perpendicular 🙂

De la Complexul Piatra Arsa spre Cantonul Jepi

Odata, vom da noi si ceata asta la o parte sau va pleca ea de buna-voie 😉

Traseu de week-end in Bucegi

O plimbare destul de usoara pe Bucegi, fara a implica efortui deosebite, poate fi realizata astfel:

Mergi cu un mijloc auto pana la cabana Cuibul Dorului, de acolo pe jos urci pe drumul judetean in curs de asfaltare, se ajunge pe Platoul muntelui in Saua Dichiului, dupa care tot pe drum se continua spre Valea Dorului. De la cabana Valea Dorului se urca in 15 minute in Curmatura Vf. cu Dor si pe Drumul de Vara se coboara la Cota 1400. Iar de aici mai departe fie spre Sinaia, fie spre Poiana Stanii Regale.

DJ 713 mai sus de Cuibul Dorului

Abia dupa cca 3 km de la cabana apare asfaltul…l-au turnat din varful muntelui in jos 🙂

Caini pe drum

Oi in vecinatatea drumului…ciobanul spunea ca are o turma de o mie de capete

Casca-guristi ce au blocat drumul

Si cate un utilaj de mare tonaj mai circula pe acest drum. In lipsa unor lucrari de consolidare pe margini se produc mici alunecari…

Trafic continuu

In Saua Dichiului… o multime de masini. Si spunea unul ce facuse un studiu la drumul asta ca abia in anul 2030 vor fi 3000 de masini pe an. Daca e nebun si incompetent ce putea sa spuna? Poate doar in luna iulie anul acesta, sa treaca nr. acela de masini.

Cabana Dichiu

Gramezile acelea uscate alcatuiesc sute de molizi taiati. Am intrebat si noi pe ciobani cine i-a taiat. Am primit acelasi raspuns, insa unul a fost mai special: „cainii aia de la primarie, nu ia ei subventia, fir-ar ai ‘reacu” :)) Pentru acea defrisare ilegala ar trebui sa le dea vreun 1 miliard de lei…”la cainii aia de la primarie” 🙂

Pe drumul ce duce spre telescaunul din Valea Soarelui

In preajma telescaunului, un camp de gunoaie, mai departe o multime de cauciucuri. Se pare ca nu vrea nimeni un munte curat, cred ca smecherii aia de la Acomin trebuia sa faca curatenie…

Si o turma de oi pe partia de schi

Terasa noua de la cabana Valea cu Brazi, scriu doar eu de asta, pentru ca ei nu inteleg ca daca ai ridicat o terasa acest lucru nu este echivalent si cu nr. mare de clienti. Evident ca nu era nimeni, daca nu stiu sa intre pe „piata”, nu au nimic specific. Au facut o terasa noua, cadrul natural este superb si…doar atat. Vand ce are toata lumea, motiv pentru care nu trezeste interesul nimanui, ocazional mai intra cate un turist…ce trece pe Drumul de Vara.

Concursul de la Peles…”Vanatoarea de oua” in imagini

Azi, in jurul pranzului circa 200 de copii s-au adunat pe terasele castelului Peles insotiti de parinti.

Organizatorii inmanau fiecarui copil inscris cate o sacosa din plastic dupa care au impartit participantii in doua grupe: cei mari si cei mici.

A venit si momentul startului…copiii au dat fuga spre tufisuri, statui, alei, in cautarea oualor ascunse. Cand acestea au fost gasite copii s-au asezat la rand pentru a-si primi premiile pentru gasirea oualor. Au fost si cazuri cand unii copii nu au gasit niciun ou dar o doamna atenta venea repede si le dadea cateva din partea organizatorilor astfel ca bucuria a fost a tuturor copiilor.

Cei de la Kinder au premiat toti copii cu oua si iepurasi din ciocolata…s-au facut poze, s-a strigat de bucurie, a fost un eveniment reusit din toate punctele de vedere. Apoi cu numerele de concurs, copiii au intrat sa viziteze gratuit Castelul Peles.

Iata si cateva poze:

Imediat dupa start

Se cauta pe sub tufisuri…

Printre stalpii din piatra se vede un ghiveci…in el a fost ascuns un ou 🙂

Laurentiu Duta, reprezentantul Muzeului National Peles, omul cu ideea…cand glumea cu copiii

Concursul nu s-ar fi desfasurat in conditii atat de optime daca nu ar fi fost cei de la Kinder si „doamna de fier” a muzeului :))) cum mai este numita d-na directoare Rotarescu.