7 situatii…

Cabana Bradet…inchisa de peste un deceniu va fi integrata curand in circuitul turistic. Lucrarile de renovare sunt aproape incheiate. Investitorul este patronul terasei “La Sami” de la Cota 1400.

Pe acest drum din muntii Baiului…le-am propus prietenilor de competitii montane sa alergam. Ajunge undeva prin Valea Doftanei…dar este superb, urmareste un timp curba de nivel. Ulterior, daca se dovedeste interesant pana la capat, vom merge pe el si cu mountain-bike-urile.

In Sinaia, un oras strabatut de un râu si de multi afluenti ai acestuia, nu este apa la robinete. Motivul: societatea Hidro Valea Prahovei, o calamitate pentru zona turistica Valea Prahovei…cei mai mari nenorociti :)) si este foarte putin spus. La ceea mai mica schimbare a vremii li se intampla cate ceva…in imagine se vede cum o conducta a devenit arteziana in centrul Sinaiei. La fata locului sosise Jandarmeria, Politia, adica erau prezente toate institutiile…dupa o vreme, ultimii, apar si cei de la Apa. Daca oamenii lor de pe teren sunt neprofesionisti este limpede ca birourile lor gem de prosti 🙂 Cu ocazia aceasta prezint si o informatie utila: un taxi si un nr. de telefon din Sinaia 🙂

Aceasta a fost casa lui Nicolae Iorga de la Sinaia…acum ar fi a unor urmasi ai sai, ceva cu Pipidi, parca asa i cheama. Oricum nu are vreo placa comemorativa, putini mai stiu de ea…prin 2000 si ceva, cand lucram la o revista nationala de turism am vrut sa scriu un articol despre casele memoriale din Sinaia. Am dat in aceasta curte de un batranel pe care l-am convins sa ma lase in biroul lui Iorga…domnea praful in birou, m-am asezat pe scaunul istoricului, la masa pe care scria, am pus mana pe un stilou lung pe care-l folosea…stiti ca românul pana nu face asa nu se simte el bine 🙂

In poza aceasta, facuta in urma cu ani buni, cu un aparat cu film, este o pestera necunoscuta din Abruptul Prahovean…se vede si o lumanare. Am mai scris despre ea, nu foarte detaliat pentru ca mi-am propus sa revin in vara aceasta cu o filmare…

Rares  :)))…dupa ce-i dadusem mar cu biscuite. Acum stiu cum sa-mi recunosc copiii :))) Ma uit la gene, daca sunt lungi si razvratite sunt ai mei. Si Rares si Andrei au la fel genele :)))

Si l-am prins 🙂 In imagine, angajatul Telefericului Prahova, dl.Adrian. Un om responsabil, constiincios, pe care il gasiti la statia de telecabina din Sinaia. Veti observa cand veti cobori de pe munte ca dumnealui se urca pe niste suporti si trage telecabina cu tot cu turisti in statie. Mai exact, i da echilibru cabinei, nu se mai face balans si turistii nici nu simt cand telecabina intra in statie. Daca el nu ar stabiliza telecabina printr-un astfel de gest, aceasta s-ar atinge de margini si turistii ar fi zdruncinati. Bine, nu ar fi ceva rau dar ar fi un oarecare disconfort, unii se mai sperie… De data aceasta l-am prins chiar cand se urca sa echilibreze telecabina. Este de remarcat faptul ca acest om poate sa-si vada de servici si fara a trage de telecabina, nu-l obliga nimeni. Cine stie de cate mii de ori a facut acest gest! Pe mine nu ma impresioneaza doar repetabilitatea gestului său, o actiune unica in tot Parcul Natural Bucegi ci si motivul. In timp, multi s-au obisnuit cu acest domn, insa daca privesti mai profund…vei vedea un om cu grija fata de altii, constiincios, in opinia mea este un profesionist in acest domeniu. Poti invata biblioteci intregi de carti daca nu ai anumite calitati umane nu poti fi un profesionist…