Traseu cu bicicleta: Busteni – Predeal – Sacele – Manastirea Bradet – Pasul Predelus – Traisteni – Tesila – Barajul Paltinu – Campina

Toate lucrurile se fac la timpul lor…

Am anuntat seara cativa prieteni de acest traseu dar fiind seara… unii au raspuns dupa ce am adormit eu si dimineata nu m-am mai uitat ce au spus. Asa ca am plecat cum ne-am nimerit, eu ultimul, cam ca de obicei.

Pe la 8:30 plecam din Busteni dar la Azuga ne oprim la o cafea. Dupa chestia asta, la care am stat vreo 15 minute, o pornim spre Predeal. Pana la intrare in judetul Brasov, drumul a fost foarte rau, s-a decopertat asfaltul si pe margine sunt o multime de denivelari. Daca mergeai prea tare si trageai de ghidon sa eviti o groapa sau un morman de asfalt riscai sa te acroseze vreo masina. Plus ca decopertarea nu a fost efectuata perfect si sunt colturi ascutite ramase, era aiurea sa facem vreo pana pe acolo.

Ne-am oprit putin la fosta Vama romaneasca din Predeal:

Cladirea fostei vami… in paragina, ca de altfel, mare parte din Predeal. Ultimele reportaje tv arata ce se intampla in aceasta statiune…

Apoi inca o oprire la monumentul poetului-erou Mihail Saulescu:

Postavaru… si am stabilit sa ne mai oprim la Dambul Morii. Oricum, traseul acesta Busteni-Brasov este ceva ce nici nu merita adus in discutie. E foarte usor sa ajungi cu bicicleta in 2 ore din Busteni la Brasov. Pe la 16 ani il facusem cu un Pegas si mi se paruse atunci o mare performanta.

La 10:30 eram prin Sacele, pozand o biserica:

Era si o sarbatoare a municipiului, se chema Santilia…

Traversam in cele din urma acest lung municipiu si ajungem langa barajul de Tarlung:

Cam intr-o ora eram pe aici… pentru ca mai pierdusem timpul printr-un supermarket.

Intram in localitatea Bradet si facem dreapta spre manastire.

Trei kilometri pana la manastire

De aici, de la Fortul Doftanei, se termina asfaltul. Mai departe, trebuie sa nu-ti pese de masina, daca e mica. De altfel, pana in Pasul Predelus si dincolo de acesta, nu prea ai ce cauta cu o masina mica. Nici cu jeep nu sunt sigur ca ajungi in Valea Doftanei.

Pana aici vedem o singura masina mica. Aceasta cu greu ocolea gropile si, totusi, pana la manastire mai e cum mai e. Mai departe sunt in multe zone drumuri paralele pe care localnicii merg cu caruta…

Biserica a fost sfintita in anul 2002.

Pe aici, am stat putin la povesti cu un parinte, cam uimit de traseul nostru, am vizitat ce erau pe acolo de vazut, ne-a binecuvantat… si plecam prin poieni de vis, cu animale la pascut, liniste totala…

Sunt vreo 3 locuri in care se gasesc diferite asezari.

Pe aici, drumul e foarte bun

Doftana transilvaneana

Penultima asezare… pe aici a trebuit sa alergam cativa caini de stana.

Foarte multi caini vagabonzi pe portiunea de drum dintre Tesila si Lunca Mare, deci dincolo de comuna Valea Doftanei. A trebuit sa mai cotonogim din ei ca sa nu fim noi muscati. Regula este asa, cand un caine se repede la o bicicleta, oprim toti si pornim in urmarirea cainelui/cainilor. Ca sa-i/le dam fault 🙂 Unii scapa cu fuga, altii pana fug incaseaza cate un sut, piatra, lemn, petarda, ce e la indemana.

Treaba se schimba pe munte, daca dai cu petarde iti asumi niste consecinte… cu ciobanii. Insa, daca umbli doar cu pacea la tine, stii cum e, nu esti capabil de razboi 🙂 Mai am un aparat cu ultrasunete dar unii caini cred ca sunt surzi :)), un prieten ceva neprobat cu electrosocuri. Intr-o seara, coboram cu masina, undeva pe la ora 19 pe DJ 713 si la o curba doua, mai jos de cabana Dichiu stateau in drum 5-6 caini de la stana din apropiere. Pai, treci tu asa cu pacea si cu iubirea de animale pe bicicleta, pe langa ei, sa vezi ce se intampla… Fara petarde sau fara plata tributului, adica mancarea din rucsaci data lor, stai pe acolo… astepti sa plece ei, sa-i cheme la stana… Din masina par a fi niste „bieti catelusi” care poate nu au ce sa manance :)) Vai, sa luam unul acasa…

Drumul pe portiunea finala, pana in Pas, are mai multe serpetine.

Bun, si ajungem noi unde drumul acceptabil se cam termina si vine o panta abrupta, de urcat pe langa bicicleta. Exact acolo, la curba, intr-un tarc erau puzderie de oi. Printre ele si pe langa tarc vreo 8-10 persoane, cam toti ciobani. Astia ar fi facut si vioara lui Strauss sa planga de ciuda la asemenea strigate. Ma si gandeam, pe vremuri, cand se alcatuia o armie din vreo cateva mii de astfel de oameni si plecau ei la razboi, pai astia cand incepeau sa zbiere, si dracii isi pierdeau incaltarile in timpul fugii. Ce mai, exista cate un Tarzan in fiecare cioban 🙂 Dar este si explicatia prin care 10.000 de romani invingeau 50.000 de turci. Pai cand apareau astia, primele randuri de soldati turci cu tot cu cai se speriau, se crea o invalmaseala, toti cu groaza in oase… si cand apareau mioriticii bateau la ei ca la fasole.

Pana la ciobani ne ia in primire un caine mare, seful haitei, care totusi mirosise el ca nu prea e bine sa se apropie. De sub masinile parcate ies altii, de pe la umbra unor molizi mai latrau cativa, in total cam vreo 10 caini. Un baiat mai tanar a strigat insa la caini si acestia si-au reluat locurile, ba chiar ne-a condus pana mai sus, povestindu-ne ca ei sunt de la stana din Paltinu si sunt acolo cu oile pentru un tratament. I-a speriat si pe ei pesta si alte boli cel mai probabil sadite artificial pe la noi. Ca in tara asta si straini si romani, fura cot la cot si tot bogata ramane 🙂

Cum strigatele ciobanilor in timpul muncii erau chiar hilare, urcam pe langa biciclete si radeam. Nu dupa mult timp, pe neasteptate, ne-a prins si pe noi virusul si ne-am apucat de zbierat ca ei prin padure, pana aproape de Pas, cand am intalnit un grup de turisti. Probabil acestia ne-au considerat avariati serios :))

In sfarsit, in Pasul Predelus, la ora 13:45. Aici a fost pichet de graniceri si punct vamal. In mod sigur, in vremurile acelea, drumul dintre Valea Doftanei prin acest pas si pana la Sacele, era in stare mai buna ca azi.

Pe unde este stalpul cu marcaj se merge spre Cheia. Se vede si drumul care coboara spre Valea Doftanei. Traseul spre Cheia vine dinspre Predeal, trece Valea Azugii, Vf. Paltinu… si dureaza cam 8-9 ore, pe jos evident.

Inca se resimteau influentele mioritice 🙂

Dupa popas, incepem coborarea fara sa ne gandim vreo clipa la drum. Dupa o curba, hop si surpriza:

Jumatate de kilometru numai asa era. Doar daca puneai putin piciorul, scapai in noroi dincolo de glezne. Evident se trasesera busteni…

Undeva mai jos, m-am oprit sa spal bicicleta, am un fix cu treaba asta. Ce daca sunt mai jos alte noroaie, o spal de cate ori cred, iar se murdareste, iar o spal. Cu ocazia asta, am vazut cum din cauza noroiului cuiva i-a sarit lantul. Am scapat insa de noroaie si am dat mai jos de tot felul de gropi. A mai venit si ploaia la un moment dat. Nu ne-a udat ca ne-am adapostit.

Drumul continua pe langa case, vile, pensiuni, risipite ici-colo. Multi turisti si sute de corturi pana la intrare in Traisteni. Ziceai ca e Valea Cerbului. Nu exista nici cea mai elementara amenajare a drumului catre aceste proprietati.

Izvor amenajat langa un loc de popas

Aici am spalat ultima oara bicicleta. Eu sunt si singurul care are aripi la bicicleta si singurul caruia nu i se pare fain sa vii murdar de noroi 🙂 Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui… trebuie sa fac traseul cum mi-am propus.

Mai erau doua ore de mers pe jos pana in Valea Doftanei, deci, atentie, drumul e destul de lung.

Intalnim si traseul care traverseaza muntii Baiului, iesind in centrul Busteniului, pe langa Castelul Cantacuzino. Mereu mi s-a parut un traseu nefericit, aiurea gandit. Dupa ce ai trecut muntii, si ai ajuns la drum, in Valea Doftanei, mai ai kilometri buni pana in localitate. Oricum, decenii la randul s-a trecut din Traisteni in Busteni dar nu pe aici. Stiu sigur pentru ca in Traisteni am o gramada de rude, evident toti ciobani :)) Un unchi cum cobora de pe munte, cum o punea de un copil si primavara ieseau acestia ca miei 🙂 Vreo 7 copii avea numai el. Plus copiii care acum sunt mari si au si ei copii…

Multe poieni pline de masini si de corturi

Si drumul pana in Traisteni se tot lungeste.

Am facut 2 ore pe coborare, din Pasul Predelus pana in Traisteni 🙂

La ruinele vechii biserici din Traisteni

Se spune ca biserica a fost construita prin anii 1830, ceea ce pare destul de evident. In sfarsit, dupa ani buni, acest monument istoric sau mai bine zis ce a ramas din el, a fost imprejmuit.

Langa biserica, probabil o fosta casa de preot.

Cruce de pomenire

Biserica noua, inceputa in 1926. Aici a inceput ploaia, din nou, dar statia de autobuz era in apropiere si am depasit lejer momentul.

Nicolae Milu, localnic si comandant al bricului Mircea

Primaria si bustul lui Ferdinand I

Am continuat spre Tesila, care impreuna cu Traisteni formeaza comuna Valea Doftanei.

Biserica din Tesila

Spre Campina

Cam de pe aici incepe lacul de la Paltinu

Loc de popas pe malul lacului, oameni, gratare, vaci…

La barajul Paltinu

Inghesuiala mare pe baraj, toata lumea sa faca poze. Cred ca 5% din cei care fac poze si citesc caracteristicile 🙂

Continuam spre Campina. Initial am vrut sa intram prin Brebu dar nu am gasit aderenti 🙂

Moara din Campina, cum se vine dinspre Valea Doftanei.

Ratacind pe la piata dupa shaorme…

Ideea este ca pe la 18:30 eram la gara Campina, asteptand trenul. Asadar, Busteni 8:30, Sacele 10:30, Pasul Predelus 13:45, Traisteni 15:45, Campina 18:30. Gara Campina

8 ore pe biciclete, 2 ore pentru poze si popasuri, cam 110 km.

Pe un picior de plai: localitatea Secaria

Comuna Secaria, o comuna cu oameni harnici, mai toti fiind preocupati cu cresterea animalelor, o localitate bagata parca in muntii Baiului, cu o populatie de circa 1200 oameni.

Coborare in comuna

Margarete de… La multi ani 🙂

Nu am inteles la ce se refera 🙂

O veche pasiune, crucile din piatra, ciment…

Biserica localitatii

Are hramul Buna Vestire

Ridicata in anul 1870

Din 1891

Bujorel

Oficiul postal din Secaria

Cred ca sediul Politiei… probabil!

Monumentul eroilor, un proiect interesant

Soldatul roman

O scurta incursiune intr-o localitate prinsa intre Valea Prahovei si Valea Doftanei. Desi izolata, merita vizitata, pentru peisaje, oamenii de aici, arhitectura traditionala, cirezile de animale…

Munti si nori

De sambata trecuta si pana azi, duminica, pe munte a fost o vreme perfecta. Patru zile din acest interval de timp au fost cu plafon de nori. Insa acest plafon a stat nemiscat atatea zile peste Valea Prahovei si o buna parte a tarii… nu si pe munte.

dscf6895Bucegii si „acoperisul” Vaii Prahovei

dscf6889Magura Codlei

dscf6959Pe muntii Baiului

dscf6973Imagine spre Valea Doftanei, muntii Grohotisului si mult mai departe.

dscf6976Ciucasul

dscf6980Tot zona superioara a bazinului Doftanei

dscf6991Masivul Piatra Mare

dscf7005Pe acolo ar trebui sa fie zona de la Comarnic spre sud… insa lumea tremura sub acel plafon.

dscf7019Zona Busteniului

dscf7021Sorica si mai departe Postavarul

dscf7026Versant in Valea Rea (Sinaia)

dscf7032Munti la care am mai facut referiri

dscf7033Joc de umbre

dscf7035Dincolo de Sinaia, mici insule

dscf7056Ultimele raze inainte de intrarea in plafon

dscf7060Un fel de exprimare

Traseul clasic din muntii Baiului: de la Azuga la Sinaia

Tot romanul face politica, dar niciodata nu alegem pe cine trebuie 🙂 Asta ca o mica paranteza. Chiar eram curios cand o sa ne spuna Traian Basescu cine este ofiterul acoperit dintre candidatii la functia de presedinte… si aseara a dezvaluit: Victor Ponta.

Este evident ca Traian Basescu, cu bune si rele, a fost cel mai bun presedinte de pana acum… dar nici nu mi se pare cine stie ce mare stire ca Ponta a fost ofiter acoperit, in acelasi timp cand era si procuror. Cate incalcari ale legii am vazut noi pana acum… nu stiu ce ne mai surprinde. Populatia urbana, cred ca in majoritate va vota cu candidatii dreptei… dar vine lumea de la sat cu PSD-ul in sange, cu galeata si pomana 🙂 In mod sigur, romanii de din afara granitelor vor decide cine va fi presedinte. Personal as vrea ca presedintele sa fie o femeie. Barbatii am vazut ce pot 🙂

Sa trec mai bine la excursia de duminica:

Intrarea in traseul mentionat in titlu, ce strabate culmea muntilor Baiului, se face din Azuga. Fie se urca pe jos partia Sorica, fie se merge cu telegondola. Noi, fiind cu copii, am ales instalatia de transport pe cablu (preturi: 20 lei urcare-adult, 35 lei calatorie dus-intors, 15 lei urcare-copil).

SAMSUNGPe muntele Sorica

SAMSUNGAm avut sansa unei zile superbe… pe fundal se zareste zidul de piatra al Bucegilor

3

SAMSUNGCu un binoclu bun vezi Bucegii perfect

5

SAMSUNG

SAMSUNG

8Pe acolo coboara Transbaiu…

9Drumul acela se numeste Transbaiu si ar trebui sa porneasca din Azuga si sa coboare din culmea Baiului, intr-o parte spre Valea Doftanei, in alta spre Valea Prahovei.  In imagine, coborarea spre Valea Doftanei

SAMSUNGCulmea Zamora in stanga si Valea Fetei

SAMSUNG

12Atractiv peisajul oferit de aceasta culme 🙂

SAMSUNGCoborarea spre Valea Prahovei, Transbaiu ar urma sa ajunga si in Busteni. Dupa mine, este imposibil sa fie realizat acest proiect, cel putin in urmatorii ani: nu sunt bani, nu sunt firme capabile sa finalizeze proiectul. Cei de la DJ 713 nici acum nu au terminat, nici nu vor termina vreodata

14

15Peisajele sunt unice, de neuitat

16

SAMSUNGAspect din Valea Rea

SAMSUNGFoarte multa lume pe acest traseu, toti mergeau spre Sinaia, urmand sa ajunga in acea statiune pe la Piscul Cainelui

SAMSUNG

20Pe culmea aceasta invaluita intr-un aer cald… urma sa coboram

SAMSUNGFiind atat de bine afara, am facut multe popasuri… totusi nu prea lungi

22Valea Cainelui

SAMSUNGDe dincolo de acele culmi veneam noi…

24Un vechi adapost de animale… parasit de cel putin de 10 ani

SAMSUNGCoborarea pe aceasta culme, ultima parte de gol alpin, este cea mai frumoasa, in opinia mea 🙂

SAMSUNG

SAMSUNGPana sa intram in padure, am facut un binemeritat popas 🙂 De data asta am stat o ora si 20 de minute. Era foarte placut… dupa un astfel de popas, ne-am revenit total, nici o urma de oboseala

29La 17:24 am parasit locul de popas… la 18:15 eram in drumul spre fosta cabana Piscul Cainelui, azi proprietate privata, inchisa turistilor

Apoi, pana in ora 19, eram la gara din Sinaia. Ce mai, a fost o zi extraordinara din orice punct de vedere… acum, toamna, este cea mai buna ocazie sa mergi intr-o drumetie pe muntii Baiului… padurile au niste vesminte colorate care iti „iau ochii”.

Zeci si zeci de turisti, multi cu copii mici, erau pe munte, plus motociclisti, cateva masini si Atv-uri…

7 situatii…

Cabana Bradet…inchisa de peste un deceniu va fi integrata curand in circuitul turistic. Lucrarile de renovare sunt aproape incheiate. Investitorul este patronul terasei “La Sami” de la Cota 1400.

Pe acest drum din muntii Baiului…le-am propus prietenilor de competitii montane sa alergam. Ajunge undeva prin Valea Doftanei…dar este superb, urmareste un timp curba de nivel. Ulterior, daca se dovedeste interesant pana la capat, vom merge pe el si cu mountain-bike-urile.

In Sinaia, un oras strabatut de un râu si de multi afluenti ai acestuia, nu este apa la robinete. Motivul: societatea Hidro Valea Prahovei, o calamitate pentru zona turistica Valea Prahovei…cei mai mari nenorociti :)) si este foarte putin spus. La ceea mai mica schimbare a vremii li se intampla cate ceva…in imagine se vede cum o conducta a devenit arteziana in centrul Sinaiei. La fata locului sosise Jandarmeria, Politia, adica erau prezente toate institutiile…dupa o vreme, ultimii, apar si cei de la Apa. Daca oamenii lor de pe teren sunt neprofesionisti este limpede ca birourile lor gem de prosti 🙂 Cu ocazia aceasta prezint si o informatie utila: un taxi si un nr. de telefon din Sinaia 🙂

Aceasta a fost casa lui Nicolae Iorga de la Sinaia…acum ar fi a unor urmasi ai sai, ceva cu Pipidi, parca asa i cheama. Oricum nu are vreo placa comemorativa, putini mai stiu de ea…prin 2000 si ceva, cand lucram la o revista nationala de turism am vrut sa scriu un articol despre casele memoriale din Sinaia. Am dat in aceasta curte de un batranel pe care l-am convins sa ma lase in biroul lui Iorga…domnea praful in birou, m-am asezat pe scaunul istoricului, la masa pe care scria, am pus mana pe un stilou lung pe care-l folosea…stiti ca românul pana nu face asa nu se simte el bine 🙂

In poza aceasta, facuta in urma cu ani buni, cu un aparat cu film, este o pestera necunoscuta din Abruptul Prahovean…se vede si o lumanare. Am mai scris despre ea, nu foarte detaliat pentru ca mi-am propus sa revin in vara aceasta cu o filmare…

Rares  :)))…dupa ce-i dadusem mar cu biscuite. Acum stiu cum sa-mi recunosc copiii :))) Ma uit la gene, daca sunt lungi si razvratite sunt ai mei. Si Rares si Andrei au la fel genele :)))

Si l-am prins 🙂 In imagine, angajatul Telefericului Prahova, dl.Adrian. Un om responsabil, constiincios, pe care il gasiti la statia de telecabina din Sinaia. Veti observa cand veti cobori de pe munte ca dumnealui se urca pe niste suporti si trage telecabina cu tot cu turisti in statie. Mai exact, i da echilibru cabinei, nu se mai face balans si turistii nici nu simt cand telecabina intra in statie. Daca el nu ar stabiliza telecabina printr-un astfel de gest, aceasta s-ar atinge de margini si turistii ar fi zdruncinati. Bine, nu ar fi ceva rau dar ar fi un oarecare disconfort, unii se mai sperie… De data aceasta l-am prins chiar cand se urca sa echilibreze telecabina. Este de remarcat faptul ca acest om poate sa-si vada de servici si fara a trage de telecabina, nu-l obliga nimeni. Cine stie de cate mii de ori a facut acest gest! Pe mine nu ma impresioneaza doar repetabilitatea gestului său, o actiune unica in tot Parcul Natural Bucegi ci si motivul. In timp, multi s-au obisnuit cu acest domn, insa daca privesti mai profund…vei vedea un om cu grija fata de altii, constiincios, in opinia mea este un profesionist in acest domeniu. Poti invata biblioteci intregi de carti daca nu ai anumite calitati umane nu poti fi un profesionist…

 

Transbaiu…drumul ce va lega Valea Prahovei de Valea Doftanei peste muntii Baiului

Daca in Parcul Natural Bucegi, Consiliul Judetean Dambovita in calitate de principal artizan al soseluirii acestei arii protejate a dat dovada de cel mai inimaginabil amatorism cat si de dispret la adresa naturii cu acel DJ 713 execrabil realizat si pe care nu se stie daca-l vor mai termina vreodata…a venit randul altor autoritati sa se asocieze in vederea realizarii unui drum de legatura peste ceilalti munti ai Vaii Prahovei, respectiv muntii Baiului.

Ideea de a lega cele doua vai este una aparent buna, muntii Baiului pe acolo pe unde va trece drumul nu au niciun statut, nici rezervatie, nici sit Natura 2000…teoretic nu ar trebui sa aiba probleme cu documentele de mediu, autorii proiectului: “Accesibilizarea Golului Alpin Muntii Baiului – Drum de legatura intre Orasul Azuga, Orasul Busteni si Comuna Valea Doftanei “Transbaiu”, in scopul promovarii turismului montan la nivelul judetului Prahova.

Bucegii vazuti din muntii Baiului, poza facuta de mine 🙂

Proiectul acesta bazat pe obtinerea de fonduri structurale si  pe cele venite prin Axa 2 a Programului Operational Regional pare o concurenta foarte serioasa la DJ 713 de pe Bucegi. Muntii Baiului sunt destul de pitoresti dar pana la inceperea lucrarilor -deocamdata proiectul este la faza de documentatie- vor mai trece posibil circa 2 ani. Data fiind si aceasta criza este destul de greu de identificat metodele de finantare fara a mai vorbi de dificultatile din teren dupa cum se observa si in imaginile de mai jos.

In alta ordine de idei, desi politica are un rol decisiv in aplicarea unor astfel de proiecte, pe raza judetului Prahova subunitatile subordonate Ministerului Mediului si ma refer la Agentia pentru Protectia Mediului si la Garda Nationala de Mediu sunt destul de active…comparativ cu alte judete, spre exemplu Dambovita, unde APM-ul judetean este intr-o „subordonare” neta, categorica fata de Consiliul Judetean…Evident ca nu poti sa-i invinuiesti, toti stim de ce, dar situatia de „subordonare” reiese in principal din cauza faptului ca nu au cerut studii de impact asupra mediului, Consiliului Judetean Dambovita, pentru partiile din Cocora, Laptici si Tataru (situl Natura 2000 Bucegi) limitandu-se la a spune ca acele proiecte cu partiile nu se supun impactului…cand colo nu ai voie sa tai un copac prin acele zone aflate sub o legislatie deloc permisiva cu astfel de initiative.

De altfel, structurile subordonate Ministerului Mediului din zona damboviteana a Parcului Natural Bucegi sunt lipsite de profesionalism si pline de subiectivism…deci daca vreti sa invatati ce este mai rau despre mediu ei sunt antonimele protectiei mediului…incepeti cu Directia Silvica Targoviste si cu Ocoalele Silvice, la urma de tot lasati APM-ul ca acolo sunt oameni pregatiti dar nu pot si nici nu au cum sa faca ceva….

Revenind la “Transbaiu”, cele trei localitati de mai sus s-au asociat, avantajele sunt reciproce, mai sunt si alte lucruri in joc, fiti siguri ca vor exista masuri de protectie a mediului chiar daca putini vor crede…acum ca se va tine cont de ele sau nu, este alta poveste. Insa daca nu vor exista masuri de control, muntii acestia in cativa ani vor fi acoperiti de gunoaie…

Drumul ce vine din Busteni aproape de iesirea la golul alpin

Drumul ce vine din Busteni… in golul alpin

Sus in culmea muntelui

Se traverseaza o zona de avalanse si fara semnal la telefon pe circa 1 km

Drumul in coborare spre Valea Doftanei

Prinsi in vorbe, fapte si idei

Aseara am crezut ca s-a incheiat ziua, dar de unde, nicio zi nu se incheie pana toate evenimentele cuprinse in ea nu se realizeaza.

Si era dupa ora 20 cand mi se pune pata pe astia de la Yahoo cu versiunea lor noua de mail. Bine, aveam eu un gand de circa o luna de zile. Versiunea lor este prea elaborata pentru mine care folosesc e-mailul doar pentru a trimite si primi mesaje. Nu ma intereseaza o mie si una de rubrici, nu era nici prea rapid, etc cum se zicea. Caut eu, si nicio varianta de revenire la mailul clasic. Ma uit la optiuni si tot nimic, nu comentati ca are ca nu are varianta asta ultima. Dupa ce-i injur bine gasesc solutia dupa mintea mea :)). Eu folosesc Mozilla 6, dar daca as folosi Internet Explorer-ul o varianta mai veche?… pe care o tin activa de vreo doi ani si nu o mai folosesc, parca 6.0 este. Ma gandesc eu ca nu s-ar pupa versiunea veche de la Explorer cu mailul cel nou.

Lansez Explorer-ul, dau Yahoo, intru la mail, scriu adresa, parola si…imi apare un mesaj ca nu suporta versiunea de mail, sa fac upgradare. Dar mai jos era si un alt mesaj, sa te duci la mail folosind doua optiuni. O aleg si eu pe ultima si am ajuns la mailul clasic. Deci a mers. Dupa asta inchid Explorer-ul si pornesc Mozilla sa vedem daca ramane tot mailul cum il stiam de multi ani. Iar intru pe Yahoo, introduc adresa si parola…da, merge cum vroiam. Asa ca daca va enerveaza noul mail urmati pasii acestia 😉 eu am scapat de varianta noua.

Uitasem ceva, nu are legatura cu e-mailul, e vorba de un festival in week-end in Valea Doftanei, la a nu stiu cata editie, se numeste Festivalul Cascavelei. Dupa cum vedeti pe afis, nu poate fi altceva decat o serbare campeneasca partial manelizata…adica la maxim, cu sa moara dusmanii mă de necaz, valoare tată…:)))) Am niste rude pe acolo, unchi, veri, dar de vreo 5 ani nu am mai mers pe la ei, d-astia cu animale, pastorit, ciobanie, misto si asta dar asa la 5 ani distanta sa le vezi 😉

Cred ca o sa ma duc si eu intr-una din zile sa vedem ce este diferit de ce stiam, poate gasesc si ceva interesant. Ori merg cu bicicleta cu niste prieteni peste muntii Baiului si de acolo cobor direct la festival, tot vroiam sa fac traseul acesta, ori ma duc cu o prietena, ca sotia cand aude de astfel de festivaluri nu vine, ea doar la Sinaia Forever merge, unde canta unii pana tarziu in noapte pe o scena si noi ca sa nu inghetam de frig trebuie sa strigam, sa-i aplaudam.  Ce misto, este exact ce imi doresc :))

Dupa povestea cu e-mailul, reusita pentru ca mie imi vin o multime de idei ciudate intr-o zi, -o sa deschid odata un magazin de curiozitati :)), ies pe balcon sa vad cum este afara. Noapte cum putea sa fie, dar am iesit asa, nici eu nu stiu motivul. Plouase, era liniste, aer curat, se aprinde beculetul si ma imbrac de plecare. „Unde te duci la ora asta?” „In centru, sa cumpar niste ciocolata…alte prostii”. Ce sa mai zica sotia? O intreb daca vine si nu vine, astfel ca plec, super afara, casc gura prin parc, ajung la magazin, cumpar. Mai vorbesc cu niste cunostinte, mi s-a parut mie ca este lume mai putina dar am aflat ca e meci, Romania-Franta.  Revin acasa, dar eu daca am vazut ce noapte placuta este afara nu mai vroiam sa stau in casa :))) Si pe cine sa sun?

Sa stau la meci la un loc cu multi amici si sa strigam, sa ne manifestam zgomos, si sa comentam savant deciziile arbitrului, antrenorului, nu ma prindea deloc. Mi se pare pueril. Dupa permisiunea de a pleca, ca asa este bine intr-o familie, sa nu cante nici cocosul nici gaina ci amandoi :)), dau un telefon unui prieten, era cu sotia lui la meci, intr-un club :))) Pana la urma zic ca asta e, meciurile astea desi nu au nicio spectaculozitate, cum erau in anii trecuti, constituie o metoda de destindere, se pare…

Ma uit la telefon, vad ca nu este chiar tarziu, si sun…”Buna ce faci?”, „Nimic, stau”, „Si eu tot nimic dar ies prin oras, vii?”, „Unde?”, „Pai e un meci, bine o sa se termine pana ajungem, dar ma intalnesc cu George si nevasta-sa, afara este o noapte superba, iti dai seama ca astea sunt pretexte ca sa nu stau acasa…”, „Merg, dar stii ca iar vor fi probleme”, „Nu vor fi”, „Stai putin ca te sun inapoi, sa vad daca vine si…”. Eu cand am auzit ca vine si…am tacut. Dupa momentul de liniste, a urmat „Nu vrei sa vina si…”, eu „Nu vreau sa vina si…” :))) Uite asa ti se da sah-mat din cateva mutari :)) „Dar o sa-ti iei adio de la maratoane”, „Asta e, o sa-mi iau adio de la maratoane”, „Bine, pun eu mana pe tine si sa vezi bataia naibii ce-ti dau, ca ma scoti din casa la ora asta”, „Stii, azi am auzit de doua ori treaba asta, odata printr-un sms, a doua oara prin email, de la Razvan, ca am uitat sa-i trimit niste documente, ar fi a treia oara”, si am plecat…a fost interesant incat nici rezultatul meciului nu m-a interesat sa-l aflu. Eu fac doar ce imi trece prin minte, fara nicio temere, dupa calcularea implicatiilor…daca trebuie sa fiu la ora 1 noaptea la Vf. Omu pentru un motiv serios, ca sa nu ajung acolo ar trebui sa nu mai existe acel varf.

….

Pentru cei interesati de competitii montane, Outdoor Romania a anuntat ca va organiza un Tur al Bucegilor pe mountain-bike, in prima decada a lunii octombrie si ca va publica in curand toate detaliile. Pe Ion Trandafir unul dintre organizatori l-am vazut pe la sfarsitul lunii august pe Drumul de Vara cu bicicleta. Venise din Bran pe Rasnov-Predeal-Busteni-Sinaia-Cota 1400 si se intorcea la Bran prin Valea-Ialomitei-Saua Strunga. Era insotit de baietelul acela simpatic de 14 ani, care participa si el la diverse intreceri montane cu rezultate foarte bune. Suna interesant chestia asta cu turul Bucegilor, tinand cont de anumite lucruri este foarte posibil ca singurul tur la care voi participa sa fie turul camerei 🙂 Oricum, imi doresc foarte mult sa merg la Maratonul Pietrei Craiului de pe 1 octombrie. Plec de acasa, ma cert cu toata lumea, dar tot ajung la start…ca apoi voi trage ponoasele cateva luni, asta e, dar eu nu lipsesc de la acest maraton.

Ieri dupa saptamani de vreme buna am vazut pentru prima data dupa atata timp plafon noros acoperind muntele pana aproape de marginea padurii si parca m-a intristat. Intram in alt anotimp, si el destul de frumos pe o parte. Nu m-ar mira sa nu dea putina zapada pe varfurile alpine. In afara de luna august, in fiecare luna din acest an, a cazut zapada, si in iunie si in iulie, chiar daca nu a stat mult. Tot ieri, prietenul meu Micutzul morocanos mi-a zis ca daca am scris ca am B III negativ ma vor prinde astia sa-mi ia sangele, dupa ce imi vor da evident o bataie sanatoasa pentru problemele care le fac :)))). Baiatul acesta este cea mai critica persoana pe care o stiu, plin de ironii fine, omul fara de care orice excursie montana este lipsita de continut 😉