Maine sunt exact 40 de zile de cand Parintele Ioanichie a trecut la Domnul. Scriu de astazi pentru maine intrucat voi pleca dimineata la prima ora cu diverse treburi, va fi o zi lunga…cam toata luna aceasta au fost numai astfel de zile 🙂
Multe s-au spus acum cateva zeci de zile…eu sunt sigur ca putini oameni in straie preotesti/monahale din Valea Prahovei isi vor aminti ca au trecut 40 de zile…probabil pentru ca “viata merge inainte” –acest lucru neinsemnand in niciun caz o intelegere superioara a vietii din partea celor mai multi- au si uitat de Parinte.
In opinia mea, staretii de la manastirea Sinaia si de la Schitul Sf. Ana au gresit enorm fata de Parintele Ioanichie. Unul nu l-a primit in perioada cand era bolnav, celalalt avea o atitudine nepotrivita fata de el.
Daca va amintiti, am scris anul acesta ca am intalnit undeva in Bucegi doi stareti care incercau sa deszapezeasca o masina. Nu am scris numele lor cu gandul ca am facut si eu o fapta buna printre atatea rele. Unul era staretul de la Schitul Sf. Ana si celalalt staretul de la Manastirea Inaltarea Domnului de la Cota 1000, parintele Melchisedec.
Daca eu mint sa-mi dea Dumnezeu mie pe masura celor spuse…dar staretul de la Schitul Sf. Ana incerca sa-l inzapezeasca si mai tare pe cel de la Cota 1000. Ce se intamplase? Staretul de la Cota 1000 venise spre Schitul Sf. Ana si la 300 metri distanta de Drumul Cotei 1400, aproape de schit, ramasese inzapezit. Cel de la schit venise cu lopeti si cu cativa cunoscuti ai sai pe care-i cazase prin camerele lacasului de cult. Cand staretul Melchisedec credea ca a reusit sa iasa “prietenul” sau de la schit il povatuia sa ia stanga sau dreapta, depinde pe ce parte erau nameti…si imediat se inzapezea, apoi urma alta munca. Cand am aparut, staretul de la schit il indemna sa coboare cu masina pe langa schit, pe Drumul Vechi al Cotei “ca a fost el ieri pe acolo si e bine”. Am intervenit si le-am spus ca pe acolo urcasem eu de 20 minute si nu se poate cobori, la curbe fiind nameti de 1 metru inaltime. Nu-l mai scotea nimeni …
Astfel ca i-am propus staretului Melchisedec sa dam zapada de pe cei 300 m pana la Drumul Cotei, alta solutie neexistand. Ne-am apucat de treaba…staretul de la schit nu lua cu lopata cat ar fi trebuit, adica pana se dadea de solul inghetat ci lua asa usor de pe deasupra. Tot comenta pe ascuns si-l lua la misto pe Melchisedec care nu se prindea de vorbele si ironiile celuilalt. Cum nu imi propusesem sa-i judec, mi-am vazut de treaba…desi staretul tot incerca sa-l convinga pe cel de la Cota 1000 sa coboare cu masina pe langa schit. Pur si simplu refuzam sa cred ca din dusmanie vorbeste asa, ca vrea sa-l bage in necazuri de “colegul” sau. Omul acesta pana am deszapezit drumul numai cu astfel de tertipuri a umblat. De oboseala, staretului Melchisedec i daduse sangele pe nas…asa au stat lucrurile.
Sa ne intrebam oare de ce Parintele Ioanichie care dorise sa fie inmormantat la schit si isi sapase acolo pana si un loc de veci…a acoperit acea groapa si a blestemat acel loc? Tuturor celor apropiati Parintele le-a spus sa nu se mai apropie de schit. Oare de ce? Cand faci un legamant cu Hristos atunci acesta inlocuieste orice, nu are echivalent, nici macar propria viata nu mai are valoare…
De aceea, trebuie sa spun si asta, mi s-a parut cam ciudat sa fiu eu cel care ia atitudine cu Parintele Ioanichie. Adica el era un mare credincios si eu un mare pacatos, singura similitudine fiind cuvantul “mare”. Nu prea mergea sa scriu eu despre dansul…si totusi cuvintele imi veneau ca o avalansa…
Spunea fratele Parintelui Ioanichie ca va vorbi dupa 40 de zile, as fi curios sa aud si eu vorbele dansului, cine stie ce adevaruri putin cunoscute va rosti.
Am fost printre putinii care au fost lasati de Parinte sa-l fotografieze…am si o poza cu dansul, fiul meu Andrei si sotia mea.
Au fost persoane revoltate, apropiate sau nu Parintelui, care au condamnat atitudinea feţelor bisericesti din Valea Prahovei. Eu consider ca nu este chiar asa…sunt calugari in manastirea Sinaia care l-au iubit si apreciat pe Parintele Ioanichie, as aminti in afara de acestia si pe parintele Vasiliu, cel care a scris un articol deosebit in presa, cunoscandu-l bine pe Parintele Ioanichie, pe parintele Tanase Benone si pe preotul-paroh de la Biserica Sf. Ilie din Sinaia. Deci lucrurile nu au stat cum s-a spus…nu a fost marginalizat de toata lumea preoteasca. Sa nu-l uitam pe staretul Melchisedec care l-a primit luni de zile la manastirea Inaltarea Domnului si care a dorit ca Parintele Ioanichie sa fie ingropat acolo…fiind prezent si la inmormantarea Parintelui.
Inmormantarea Parintelui…Multumesc lui Amos pentru fotografie
Cei care nu l-au apreciat asa cum trebuie au fost in primul rand cei de la Patriarhie, apoi staretul schitului unde slujea si staretul manastirii Sinaia.
In mod sigur, daca familia Parintelui nu se opunea, acesta ar fi fost inmormantat fie la Schitul Sf. Ana, fie in Sinaia. Mai trebuie spus ca in acele zile am vorbit cu primarul Sinaiei si acesta a dorit sa fie ingropat in aceasta zona. In principal, Parintele Ioanichie nu a fost ingropat aici ci pe plaiurile natale, dintr-un motiv foarte clar: nu se dorea ca acesta sa fie ingropat in Valea Prahovei. Mai sunt multe de spus, imi propun la o data viitoare sa mai vin si cu altele!
Multumesc tuturor acelora care au lasat o urma despre Parintele Ioanichie pe acest blog al Bucegilor. Am citit atatea cuvinte frumoase scrise despre Parinte, cuvinte inspirate de Cineva, incat deseori acestea mi-au ocupat mintea…undeva toate gandurile noastre s-au intalnit. Cu siguranta, maine voi aprinde si eu o lumanare pentru Parintele Ioanichie, voi spune o rugaciune, nu pentru mine, eu de regula nu prea ma rog pentru mine, cred ca Dumnezeu nu are nevoie sa-i amintesc eu de ce am nevoie, mai intai trebuie sa-i arat LUI credinta…apoi mai vedem 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
În primul rând, mă bucur că ai scris acest articol. De fapt, ştiam că îl vei scrie.
Ai spus multe lucruri aici, şi cred că e bine că ai amintit şi de preoţii şi călugării din zonă care l-au iubit pe părintele Ioanichie.
Ceea ce mă surprinde, este povestea cu blestemul. Nu prea cred în ea. Nu cred că trebuie să afectăm imaginea unui lăcaş de cult ce va dăinui (sper!) peste timp, din cauza unor vieţuitori vremelnici şi ,poate, nepotriviţi.
Da, au trecut 40 de zile de când părintele a trecut la cele veşnice.
Constatăm cu tristeţe cum se aşterne uitarea…
Ne aducem aminte, iarăşi, cât suntem de trecători pe acest pământ…
Şi atunci, de ce să fim atât de răi, de ce să ne credem atât de importanţi, de neînlocuit ? Vorba cuiva : cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.
Dumnezeu să-l ierte pe părintele Ioanichie şi să-l odihnească în pace !
Fie ca spiritul lui să dăinuie peste aceste locuri şi în sufletele celor care l-au cunoscut şi iubit ! … Şi noi să fim mai buni…!
ApreciazăApreciază
Se asterne uitarea…pentru ca el nu este ingropat aici.Voi spune ca sunt de acord cu tot ce spui, ca de obicei, si iti multumesc pentru tot…da, acest lucru este cel mai important, sa fim mai buni!
ApreciazăApreciază
Sa-l primeasca Domnul in preajma Sa pe parintele Ioanichie,iar celorlalti…dupa faptele lor…
ApreciazăApreciază
Da, cu siguranta isi va avea locul lui acolo langa EL.
ApreciazăApreciază
Cerne Doamne linistea uitarii peste nesfarsita suferinta…spunea Corneliu Coposu apropiat al familiei parintelui Ioanichie! S-a facut sa trec pe la mormantul parintelui in urma cu cateva zile si am ramas profund impresionata cata liniste a adus acelui asezamant monahal parintele Ioanichie, maica stareta Maria Magdalena zilnic merge la mormantul parintelui, iar parintele duhovnic povesteste la mormant cu parintele ca si cum acesta ar fi viu…am inteles ca parintele Traian in fiecare duminica merge la mormant si scapa cate o lacrima… numai dansul stie de ce, cred ca intr-o zi vom afla si noi, am aflat ca parintele a trecut prin niste chinuri groaznice dar nu a scos nici macar un vaiet, am aflat povesti uluitoare si am vazut cum natura prinde viata in jurul mormantului, lumea vine si duce pamant pentru flori de pe mormantul parintelui… cutez sa cred ca parintele a fost un sfant printre noi… dar n-am stiut sa-l apreciem…Dumnezeu sa-l odihneasca iar noi cei din Prahova, sa nu-l uitam si sa facem pelerinaje in acel loc, da acolo era firesc ca parintele sa se odihneasca, sunt convinsa acum de acest lucru!
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult, in numele tuturor si la schitul Sf. Ana s-a tinut o slujba de pomenire sambata…
Cu siguranta a fost unul dintre alesi, dar noi, ca oamenii, ne-am uitat la ce este trecator. Poate odata ne vei impartasi povestile acelea auzite…multumesc pentru cele scrise!
ApreciazăApreciază
Sunt parintele Nicolae, egumenul schitului Sf. Ana, cota 1400. As dori sa clarific situatia juridica a schitului. Pot sa te contactez? Azi ai trecut asa de distant pe aici…
ApreciazăApreciază
Buna seara! Parinte Nicolae, poti sa si scrii obiectiile sau ce crezi dumneata, dar ma tem ca s-ar putea sa ai nevoie de aprobarea superiorilor. In fine, eu trec deseori pe acolo, mi-am propus sa nu mai intru in schit, ceea ce nu inseamna ca nu putem sta de vorba. Da, am trecut distant astazi dar au intrat totusi doi prieteni inauntru…
O sa va sun cand ajung in preajma schitului si pe mine ma intereseaza sa scriu punctul dv de vedere! Multumesc pentru intrebarea de astazi, daca am venit bine pe drum si pentru aceste randuri!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru raspuns. Am rugat pe cineva cunoscut sa multiplice o fotografie a Parintelui facuta pe 4 noiembrie 2011, pe care am daruit-o celor ce au trecut in acest weekend pe aici. Am impresia ca gandim la fel, desi nu am vorbit niciodata, asta daca nu socotim salutarile ocazionale. Sper sa reusim odata sa bem un ceai impreuna. Si sa iubesti in continuare muntii acestia cu ursii, culmile si vaile si mai ales cu oamenii pe care Dumnezeu ii aduce aici.
ApreciazăApreciază
Am vazut fotografia, i-ati dat-o unui prieten. Bineinteles ca vom vorbi mai detaliat, o sa va dau un semn cand trec pe langa schit. Multumesc asemenea pentru urari!
ApreciazăApreciază
Si eu am trecut pe la Schit in timpul parastasului Parintelui si am primit o poza a Dansului. Mare bucurie! Dumnezeu sa-L odihneasca in pace!
ApreciazăApreciază
Am vazut si eu imaginea, reusita de altfel!
ApreciazăApreciază
Cred ca asta era masina pe care am scos-o din zapada
http://en.wikipedia.org/wiki/Mercedes-Benz_G-Class
ApreciazăApreciază
Draga iubitor al Bucegilor…
ApreciazăApreciază
Din pacate pentru tine, ceea ce nu stii este ca pentru cate unii, a comenta pe aici este un privilegiu, iar tu nu l-ai obtinut, chiar daca ti-ai luat nume de femeie. Nici nu m-am obosit sa-ti citesc tot comentariul. Din acel unghi din care privesti problema se poate trage orice concluzie vrei tu…insa, toate informatiile provin de la oameni apropiati parintelui cat si ai actualului staret. Sper sa nu-ti musti limba, cine stie, poate mai te si otravesti…
ApreciazăApreciază
În revista „Formula AS” numărul 1015, din săptămâna 12-19 aprilie 2012, săptămâna cu Sfintele Paşti, am descoperit cu bucurie un articol despre părintele Ioanichie. Articolul se numeşte „Îmblânzitorul de urşi” şi este scris de Matei Florian. Este un articol frumos, scris cu
duioşie. Îl evocă pe părintele, aşa cum a fost, simplu, bun, blând şi
luminos. Totodată, vorbeşte despre o primă sărbătoare de Paşti fără
părintele…Dar el ne va aştepta mereu…
În altă ordine de idei, m-a surprins (pozitiv) reacţia părintelui stareţ de la Schitul Sf.Ana , după toate câte le-ai scris…M-a surprins şi, în acelaşi timp, mi-a confirmat nişte aşteptări, ca să zic aşa. La urma urmei, este reacţia unui preot. Mă duce cu gândul la celălalt obraz :
„…iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”
” Iar Eu vă zic vouă : iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blesteamă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc,…”
ApreciazăApreciază
Pai este oricum o onoare ca am scris de el :)…ca este de bine sau de rau, mai vedem.
Dumnezeu poate schimba orice, poate i-a dat intelepciune, de asemenea vom vedea si asta in timp. Mi-ar place sa fie el cel care a intors obrazul…
ApreciazăApreciază
Domnia sa parintele Nicolae nu a intors si obrazul celalalt,a incercat sa aplaneze o situatie de frica unor alte eventuale comentarii de la oameni care cunosc ocupatiile domniei sale.A contribuit major la deteriorarea sanatatii batranului staret prin desfraul ce l-a instaurat acolo,prin rautatea cu care il alunga din biserica .Batranul staret nu mai indraznea sa intre in biserica decat cu teama.Il batjocorea cam pe fata ,iar oameni apropiati ai domniei sale mi-au relatat ce doamne a gazduit si ce des pleaca din schit domnia sa .Mai mult prin Bucuresti decat prin schit.Vorbesc in mare cunostinta de cauza si il invit sa ma contrazica daca poate cand spun ca schitul a fost pangarit de dansul cu multe femei.S-ar putea daca i-a disparut orice urma de bunsimt sa arat poze si filmulete.
ApreciazăApreciază
Eu sper ca poate s-a schimbat intre timp, cine stie…doar Dumnezeu. Nu exista pacat fara pedeapsa decat daca ne pare rau cu adevarat si nu-l mai comitem. Cred ca stie si el asta…
ApreciazăApreciază
L-am cunoscut si eu foarte bine pe Parintele Ioanichie,de altfel il cunosc si pe Parintele Nicolae.Eu am cunoscut o alta fata a Parintelui Nicolae decat ceea ce scrieti voi pe aici.Pe Parintele Nicolae l-am cunoascut prin intermediul Parintelui Ioanichie.Nu l-am auzit nicioadata pe Parinte spunind ceva rau despre noul staret.Parintele Ioanichie era bucuros ca a venit un „”staret descurcaret”.Exact asa il numea Parintele Ioanichie.Spunea ca,de cand a venit noul staret au inceput sa se mai miste treburile pe acolo.
Eu am vazut o alta fata a PArintelui Nicolae.Un preot care doneaza alimente catre casele de batrani si cele de copii,un un om destul de inteligent si cu care se poate sta de vorba .Un om cu bogate cunostinte religioase si cu traditie in familie privind viata monahala.Din familia dansului au iesit mari oameni.
Acuma nu stiu ce stiti voi,dar ar fi bine sa ne vedem noi de ale noastre si ei de ale lor.Daca ei gresesc vor plati mult mai mult decat noi…
Stiu ca Parintele Nicolae si-a dorit ca Parintele Ioanichie sa fie inmormantat la Cota 1400,insa nu s-a putut.
Odata dupa o slujba am asistat fara sa vreau la o discutie a celor doi si tare mult mi-a placut cum se sfatuiau….
ApreciazăApreciază
Dupa cum observi, toate aceste comentarii au fost scrise in anumite momente…fiecare era sub impresia acelor momente!
ApreciazăApreciază
Duminica 24 februarie 2013, la Manastirea Sfanta Maria Rus va avea loc parastasul de un an de la trecerea la cele ceresti a parintelui Ioanichie, slujba va fi oficiata din cate am inteles chiar de fratii parintelui. Parintele Traian a confirmat aceasta veste, am nadejdea ca parintele se roaga in continuare pentru noi,Dumnezeu sa-l odihneasca.
ApreciazăApreciază
Multumim foarte mult…iata-ne la un an, de atunci…sigur parintele se roaga pentru noi…Multumesc!
ApreciazăApreciază
Am inteles ca maine are loc slujba de pomenire in memoria parintelui Ioanichie la Sfanta Manastire Rus Salaj. Dumnezeu sa-l odihneasca si pe noi sa ne ocroteasca de acolo de sus!
ApreciazăApreciază