Ne-am tinut de cuvant si a doua zi de Craciun am ajuns si la refugiul din Valea Spumoasa. Mai intai, cativa mai matinali…care sa adune lemne si sa aprinda focul in vatra de afara si in soba din interior. Apoi au venit si ceilalti rand pe rand…
Cand am ajuns eu, mai de dimineata, ma gandeam de unde naiba sa luam lemne…nu le gaseam noi vara daramite acum sub zapada! Si ma gandesc eu asa pe drum, in urcare, ca toata lumea se duce pe o panta sa adune lemne si de aceea nu se mai gasesc, ca se urca panta pentru a se cobori usor cu lemnele presupus existente. …apoi ma intreb: Daca oamenii normali se duc la deal dupa lemne pentru a le arunca usor in vale, oameni mai putin normali oare ce trebuie sa faca? :)))
Ei trebuie sa le aduca din vale la deal 🙂 Motiv pentru care am calculat eu ca degeaba urcam ditamai versantul cand putem sa coboram pe o alta panta circa 50 metri si sa tragem crengile la deal. In 25 minute am rezolvat problema si am facut rost de lemne pentru mai multe ore…si ca sa fiu „modest” aceasta problema am rezolvat-o de unul singur. Eu cu ideea si tot eu si cu practica. Nu s-a mirat nimeni…sunt toti obisnuiti :))
Cum umblam eu printre copaceii plini de zapada singur, cu gluga pe cap ca sa nu imi cada zapada pe dupa gat, tot mi s-a parut de cateva ori ca mai este ceva prin preajma. Mi-am dat gluga jos sa aud mai bine, am privit atent, nu am mai facut zgomot, se mai auzea cate un fosnet, zapada scuturata de ceva cadea pe frunze uscate prinse de cateva crengi. Nu am vazut ce era, dar statea pe la 20 metri distanta…mai tarziu am vazut 🙂 …un urs!
Vatra era plina cu zapada, dar hai sa facem focul si in zapada
Un foc tupeist in imensitatea alba 🙂
Dupa ce am invins zapada, a venit momentul sa aprindem focul si in soba, lucru mult mai simplu de facut…ca sa gaseasca si ceilalti cald
Iar Mihaita nebunaticul, a taiat lemnele, a deszapezit, initial facuse o poteca atat de lata incat de abia incapeau soarecii mergand in sir indian…apoi am sarit cu gura pe el, saracul toata ziua l-am stresat, ba cu una, ba cu alta, si la urma cu poeziile lui. El scrie poezii, si l-am laudat eu fata de ceilalti, cand am plecat. El probabil s-a bucurat cand a auzit ca-l laud dupa ore bune de stres. Ceilalti i-au cerut sa spuna una, eu repede ca de aceea si deschisesem gura ca sa pregatesc intrebarea lor…m-am oferit sa le spun ultima lui poezie care evident mie „imi placuse mult” :)))
Poezia de fapt era o prostie auzita de mine cu versuri si rime, mai sa cadem prin zapada de atata ras…fiind o tampenie auzita la o stana din muntii Baiului, cu un nenea Nae care urca dealu’ si facea ceva cu magaru’…. Nu a fost Micutzul morocanos cu noi ca ma indemnam eu si mai tare :)))
Si prin imprejurimi
Cascadele din Valea Spumoasa
Cocosul de munte din interiorul refugiului
Si telecabina din Busteni spre Babele a facut destule curse…dincolo de plafonul ce se vede era cerul senin
Se si intrezareste albastrul…
O veritabila casuta din povesti…refugiul din Valea Spumoasa, inchis atat de ingenios…
Si amprentele Martinelului ce umbla prin imprejurimi…
De la marginea orasului am vazut spre muntii Baiului cum plafonul noros se intindea pana langa acei munti…dincolo de el se vedea stralucirea soarelui.
A fost o iesire pe cinste, desi am plecat tarziu… cu Revelionul sunt deja cateva variante…
BUCEGI NATURA 2000 
Frumos de tot!!!…Uuufff…cand ajung si eu pe-acolo!? Si Martinel umbla dupa lemne? Multumesc pt.ca ne tii „in priza” directa cu Muntele!
ApreciazăApreciază
Decorul si prietenii…ingredientele unei excursii reusite 🙂 Veti ajunge cand va fi timpul, cand veti gasi un moment liber, cand vom scapa de unele treburi…oricum am plecat tarziu, nu am venit toti, este nepotrivit sa chemi pe cineva de la distanta cand nu este ceva sigur. Nu stiu cu Martinelul care era treaba…era cam micut, va muri de foame acum in iarna sau mancat de caini, oameni… Cu placere, sa ramaneti racordat, nu se stie ce poate sa apara de la o zi la alta 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumoasa e iarna la munte! N-am mai vizitat muntii iarna din copilarie . 🙂
Apele transformate in draperii albe de gheata, brazii parca pudrati cu zapada, iti dau impresia ca pasesti intr-o lume de poveste. Multumesc pentru imagini!
ApreciazăApreciază
Poate ca mai trebuia ca soarele sa-si arunce cateva priviri si totul era si mai perfect decat perfect 🙂 Este frumoasa iarna, daca nu ar tine atat de mult la munte, adica doua luni, hai trei, ar ajunge. Dar aici este frig de prin noiembrie si pana la sfarsitul lui aprilie…si acestia, asa mai „grasi” ca mine, trebuie sa-si mai tina cate o haina mai groasa prin rucsac. Cu placere! 🙂
ApreciazăApreciază
:)Buna! Te uiti la filme de dragoste? Te-ai virusat si tu! Nu este un risc sa comentezi pe blogul meu, care este al tuturor celor care doresc sa citeasca ceva despre Bucegi, Valea Prahovei, sau tot felul de prostii…exista riscul de a sterge unele comentarii, altul nu-l vad.
Da, ma deranjeaza ca este aiurea, nu stiu ce naiba vezi si tu, v-ati uitat prea mult la Brad Pitt si altii asemenea 🙂 Eu sunt nasol, nu am nicio asemanare cu el, sunt stramb, sarit de pe fix, injur ca apucatul, alerg pe munte fara sa ma oblige cineva, si multe altele, realitatea nu este asa cum ne place sa ne-o inchipuim…deci chiar nu are rost sa te impiedici :)). Lasa, nu mai ma invita undeva, am destule probleme ca sa mai caut altele 🙂 „Sa-mi manifest opozitia” :)))
ApreciazăApreciază
Aranjatul vreascurilor pentru foc îmi pare a fi fost un meşteşug al unor (două) mâini dibace; sunt ale unui om tenace şi „mai puţin normal”, dintr-acela care se duce după lemne într-un alt loc de cum ar face-o un altul, cel cu regnul normalităţii? Tare frumoasă colibă i-a făcut focului.
ApreciazăApreciază
Nu vreau sa ma dau mare chiar daca pare ca mi se intampla atat de des :)) unora le-as zice ca sa-i enervez, ca …sa ma scuze, dar in unele domenii, sunt prea bun ca sa fiu modest… :))) sa rad, ca expresia aceasta i enerveaza pe multi :)))
Camelia, mai intai se izoleaza putin lemnele de jos de zapada si pe ele se aseaza hartia…vin apoi niste crengi subtiri de brad, uscate si care de regula nu sunt patrunse de umezeala, apoi niste crengute nu prea ude de fag uscat, dupa care pe masura ce te distantezi de mijlocul unde se afla hartia lemnele devin mai groase. Se aranjeaza in asa fel incat flacara sa porneasca cu putere in sus nu in lateral, aerul sa aiba culoare sa permita arderea, nu se pun niciun fel de lemn verde pana nu se formeaza un strat de jar…de regula eu nu folosesc lemne verzi niciodata, unii le folosesc si se mira de ce nu arde focul bine si de ce este mult fum. Din imagini nu se vede fum pentru ca lemnele uscate nu prea scot fum :))) Cu un chibrit si o pagina de ziar am aprins acel foc…este simplu, dupa ce aprinzi sute de focuri 🙂
La idei sunt fruntas, si la practica uneori :)))
Multumesc!
ApreciazăApreciază
@ Adrian,
Superbe imagini, ferice de cei care le-au văzut aievea !
Să-ți spun că-mi aduci aminte de frumoasele clipe petrecute cu băieții ( schiorii militari ) participanți la spartachiada militară de iarnă din vremuri nu de mult trecute în POIANA BRAȘOV ,PREDEAL, BORȘA sau PARÂNG ?
Da, îmi aduci aminte și pentru asta-ți mulțumesc !
Felicitări pentru imagini !
Cu prietenie,
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Multumesc, din pacate s-au pierdut astfel de intreceri, au ramas doar amintirile…multe dintre lucrurile frumoase au fost ingropate de „progresul societatii”. Poate ne povestiti odata pe blogul dv cum era la acele concursuri, mai tarziu, daca nu sunt scrise undeva nu si le va mai aminti nimeni. Blogul meu nu este doar o poveste despre Bucegi, un instrument de lupta impotriva distrugerilor, o interactiune a iubitorilor de frumos si normalitate, ci si o cronica a faptelor din Bucegi…trebuie sa ramana undeva scris despre ce a fost. De exemplu, unele imagini de acum doi ani nu mai pot fi gasite pe munte, acele locuri nu mai exista!
ApreciazăApreciază
Martinelul cred ca se uita mirat sa vada care e …indraznetul care umbla prin zapada pe asa vreme dupa ce se mai poate gasi. Auzi, dar Martinelul tau nu era in hibernare?Inseamna ca era tare infometat si prost hranit peste vara.
Daca insa ai fi umblat si insotit de cutache care apare intr-una dintre poze, poate cutache l-ar fi alungat pe Martinel sau macar te-ar fi avertizat ca e prin preajma .
ApreciazăApreciază
Mihaela, ursii nu mai hiberneaza de ani buni…hibernarea este o poveste inventata de silvicultori. Corect este ursul ierneaza, se adaposteste in barloguri, de obicei in grote, ferite de vant…si acolo sta ca intr-un fel de asteptare cu functiile mult reduse. Dar nu doarme continuu, mai mult sta treaz. Daca vremea este buna iese din barlog pe distante scurte, pana la un izvor de apa, etc. Stiu multe barloguri de ursi folosite an de an…
Catelusul nu stiu de unde a aparut, oricum a venit la vreo ora dupa noi, stransesem lemnele deja, cu siguranta l-ar fi simtit. Sa stii insa ca ursul este un animal de o inteligenta neverosimila, este uimitor. In timp, de-a lungul anilor, am trecut la cativa metri de o ursoaica cu doi pui, fara sa vreau evident, erau ascunsi de un tapsan, apoi ma odihneam deasupra unei pesteri subterane, stii, ceva ca pe blogul Magdei 🙂 O gaura in stanca aflata sub picioarele tale, astfel de cavitati poarta numele de aven. Si eu stateam fara nicio grija pe marginea acelei gauri de cam 1 mp. La un moment dat am vazut cum dinspre picioare iese abur, de la lumina la intuneric nu vezi prea bine, invers da, ei bine, sub picioarele mele in acea gaura statea un urs, care respira si ma privea. Intelegi ca daca ar fi vrut cu o laba ma tragea inauntru…alteori m-a si fugarit, evident ca nu am stat sa pun in practica vorbele prostilor, cu sa te faci mort, sa fugi pe curba de nivel…am fugit pe o vale plina cu denivelari singura sansa a unui om intr-o intrecere cu ursul. Am scapat bineinteles, uneori cand fug chiar fug repede :)) Sunt multe de povestit despre ursi 🙂
Martinelul de ieri cred ca este orfan, mamica lui posibil a fost pregatita acum de sarbatori, nu este nici prea mic, s-ar descurca singur, dar nu acum iarna. Nici nu am cum sa anunt pe cineva…probabil deja dupa cele scrise se va duce cineva dupa el sa-l manance. Braconierii cei mai inversunati sunt cei abilitati 😉 nu am cum sa-ti dovedesc ca nu sunt acuzator, dar stiu din surse sigure…si daca eu o spun fii sigura ca asa este…nu are cine sa-i aresteze, ca daca pune mana pe unul sau doi, va iesi la iveala o intreaga caracatita, de la oameni ai mediului, la padurari, oameni ai legii, doar nu se vor prinde ei intre ei :)))
Oricum, ei nu sunt inca constienti, dar mai devreme sau mai tarziu vor ajunge la puscarie, as putea sa pariez orice pe asta, nu le-a venit sorocul, inca…
ApreciazăApreciază
Cat de frumos !
Ce-mi place „orga” acea din gheata …
Mi-am amintit de Bach …
ApreciazăApreciază
Acum acei turturi sunt mici, in februarie-martie sunt foarte mari. Ca un castel de gheata dupa care te poti ascunde. Am postat niste poze din primavara cu turturii din acel loc, trebuie sa caut data. Foarte bine ca ti-ai amintit, chiar merge acum o astfel de muzica! Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Tu scrii despre ceva ce nu ar trebui să piară.
ApreciazăApreciază
Foarte adevarat si trist in acelasi timp, pentru ca mai tarziu, unele lucruri vor fi iremediabil pierdute daca nu vor fi cei responsabili cu bagare de seama!
ApreciazăApreciază
superbe fotografiile! sa ai un an 2012 minunat. si tu, si muntele!
ApreciazăApreciază
Multumesc! Si tie un an cat mai bun…si multe excursii motorizate prin alte tari. Acelea pe care le-am citit eu la tine, putine ca nu am intrat atat de des pe cat mi-am propus, au fost extraordinare!
ApreciazăApreciază
Domnule tu traiesti in paradis acolo :))) …hai la multi ani si carari cu soare si bucurie sa ai si-n anul urmator! ….si la mai multe autoritati calcate pe coada :p
ApreciazăApreciază
Multumesc Fanele, ma bucur sa te citesc, nu ne-am mai auzit de mult timp 🙂
La multi ani fericiti si tie 🙂 Intamplator sau nu, acum sunt la un astfel de subiect, dar este pentru la anul, ca sa-l incep cat mai bine! Si eu si ei 🙂
ApreciazăApreciază
„foc tupeist in imensitatea alba” 😆
Dacă toate astea rămân doar la vise, merge si o ciocolată de revelion?
ApreciazăApreciază
De revelion, merg mai multe lucruri…cu moderatie, insa 🙂
ApreciazăApreciază