Frumuseti, Peles… Cum ne facem ca nu s-a intamplat nimic! Alegeri locale si diverse!

Sau invers, ca eu tot le amestec… ca si numele spune cate ceva despre unii!

Realitatea curge, oamenii vorbesc de altceva. Fie au vazut prea multe, fie nu le pasa, fie se mint singuri si se sustin mintindu-se intre ei, fie stau cuminti in banca lor… sa nu se intample Doamne Fereste cine stie ce.

Politisti, judecatori, procurori… cad pe capete in Valea Prahovei. Tacere insa… sa nu deranjam cine stie pe cine, ca toti sunt conectati cumva. Probabil jumatate de sectie de Politie din Busteni a fost adusa cu mandat… politistii si-au recunocut vina. Ce concluzie tragem? Ca niste politisti si-au riscat cariera pentru bani, pentru altii? Ca au crezut ca se pot sta deasupra legii, ca poate interveni cineva? Eu nu inteleg cum poate fi cineva atat de naiv, cand se vede clar ca in astfel de cazuri fiecare isi scapa pielea.

Problema este ca Busteniul nu mai are acum politisti care sa fie pe DN1 si acest lucru este speculat de multi conducatori auto, localnici evident, care circula cu viteze incredibile prin centru, pe strazi. Daca nu mai este Politie… se bucura si ei. Mi-amintesc ca va vorbeam de „prietenie” generalizata pe Valea Prahovei de la inceputul blogului… au trecut 5-6 ani ca sa se intample cate ceva. Timp in care am vazut, trait, constatat tot felul. Sper ca intelegeti, cei care scrieti comentarii… ca nu ma intereseaza initierea unor conflicte de dragul de crea impresia… ca existam, facem, dregem.

Alegerile locale bat la usa, incep sa se agite spiritele. Sunt comentarii pe care nu doresc sa le postez pentru ca eu nu tin partea nimanui. Nici nu critic vreun candidat de orice fel ar fi acesta, pentru ca de spectacol toata lumea e buna. Chestii ca s-a scarpinat candidatul X in nas si l-a vazut nu stiu care, ca alt candidat face afaceri nu stiu cu cine… sau gata, vine DNA-ul si-i ia pe toti la puscarie 🙂 …mi se par puerile. Adica din 2012 nimeni nu a gasit o solutie, nimeni nu stie sa faca si altceva decat sa comenteze anonim. Ne legam de primar pentru ca noi nu avem nimic 🙂 Se spera ca pleaca el, ca poate nu candideaza, ca poate este arestat… ceea ce mi se pare din start o abordare eronata. Dar in fine…

Cand cred in ceva, apoi eu si ziua si noaptea nu am liniste pana nu duc acel lucru la capat. In 2012, am infiintat o organizatie de partid de la zero, am depus toate eforturile posibile, pentru ca am crezut in ce pot face. Nu as fi mintit cetatenii desi se vede ca aceia care ocupa niste functii se dezic destul de repede de votanti. Gasisem niste mecanisme de control astfel incat oamenii sa nu-si piarda increderea. Ok, nu a fost sa fie! Nu am fost manipulat de nimeni, am rezistat la orice presiune. Deci nu poate nimeni sa ma invete ce sa fac sau cum sa fac o campanie electorala, cand am mai multe la activ si stiu exact cum decurg lucrurile la Busteni. Sau sa ma atraga cu povesti in nu stiu ce fel de lupta, in care altii stau in spate si fraierii fac atmosfera.

Am tot felul de planuri si pot face o gramada de lucruri, in 2016 nu am timp de balacareli. Din cauza faptului ca pot face suficiente lucruri, unii, in special niste prieteni de la care sunt niste pretentii pentru ca ar trebui sa ma cunoasca, presupun diverse. Treaba fiecaruia!

Ca jurnalist m-am evidentiat cu destule, ma refer la presa scrisa, in domeniul mediului imi ia cateva zile ca sa pot scrie totul, in turism la fel, cu peste 5000 de turisti dusi prin Bucegi sau prin tara etc, ca scriitor la fel, mai am vreo 2 carti in pregatire in care sunt implicate tot felul de institutii… pot face o multime de chestii, cum se va mai vedea in curand, pentru ca sunt capabil de a le face. Nu ma apuc de orice, ca stiu eu mai bine decat toti… ma iau doar de domeniile ce le stapanesc. Pentru ca altii nu pot face mai nimic, ei nu au cum sa inteleaga, pot doar sa distorsioneze adevarul sau sa spere ca la primarie se ajunge fara efort personal… te duce cineva de manuta, ca a auzit de tine si te pune acolo 🙂 Vise!

Care va fi pozitia BucegiNatura2000 fata de actualele alegeri locale? Deocamdata nu am avut timp sa ma gandesc prea bine. Totusi, in principal, persista ideea de a adresa fiecarui candidat la Primarie si Consiliu Local cateva intrebari. Si raspunsul lor, oficial, nu sms sau altceva, il voi publica. Asta daca vor sa raspunda, nu-i bai daca nu vor, fiecare face ce doreste. Ma gandesc si sa-i abordez pe candidati inopinat pe strada si sa-i filmez, intrebandu-i spontan: „Prietene, tu ce vrei sa faci pentru oras de candidezi?” Sa postez apoi filmarea. Este o idee, nu zic ca o sa si fac. Depinde de timp.

Si daca exista vreun plan serios, realist, interesant, cred ca pot convinge si eu 200-300 de cetateni sa-l voteze… Daca nu exista, am sa-i rog ca la vot sa puna stampila pe toti candidatii. Ce valoare are votul daca nu crezi ca Busteniul merge inainte? Si un astfel de vot spune ceva. Nu conteaza ca un candidat nu are sanse sau ca are sanse, importanta mi se pare buna-credinta, faptul ca un om vrea sa ajunga in Primarie sau sa ramana acolo, pentru a face lucruri bune pentru comunitate… nu vrajeala. Dar sa stie ce vrea sa faca, nu sa se complaca… nici sa le ia „capetele” la toti! 🙂

Vedem!

Acum poze despre natura si din ea:

s2

s3

s4

s5

s6

s7

s8Cand sunt frunze uscate prin apropiere, se matura pe o raza de cativa metri, de jur-mprejurul vetrei. Care vatra trebuie sa fie mai inalta, lemnele in foc nu se pun sa umpli toata vatra… tot ca masuri de siguranta. Nu e greu, dar trebuie aplicate cateva reguli ca sa nu ai nicio grija.

s10La plecare… stingi jarul daca a mai ramas, cu pamantul luat de la musuroaie de cartite. Este cea mai sigura solutie cand nu ai curs de apa in apropiere. Mai gasesti pamant usor de luat, la radacinile arborilor smulsi de vant.

Cateva impresii de pe la Castelul Peles. Spuneam cuiva, ca pe niste trepte de la Peles cobora regele Mihai cu masina. Dar, bineinteles, nu avea cum sa creada. Evident nu era adevarat! 😉 Pentru ca ziceam eu si nu el! 🙂 Nu are rost sa intru in contradictii cu oameni care se supara cand vad ca altii stiu mai multe decat ei si care apoi sucesc adevarul, doar sa arate ca tot tu esti cel care nu stie. Ce pretentii sa fie…

Dar pozele vorbesc de la sine:

s1

s1bAdica pe acolo cobora

s1dSe vede cum leii au fost acoperiti cu scanduri ca nu cumva sa fie deteriorati.

Fiind un privitor atent al zonei Peles, am vazut tocmai din Aleea Pelesului… statuia regelui Carol I, murdara. Acum, nu stiu, dar astfel de statui, langa care se pozeaza sute sau mii de oameni saptamanal, nu ar trebui si ele sterse/curatate uneori? Mi se pare atat o forma de respect cat si una de civilizatie! Tot stau degeaba si la umbra cei de la paza. Doua minute dimineata, alocate acestei actiuni, inainte de sosirea turistilor, nu cred ca ar fi o asa mare problema.

c1

c2

Este ca si cu statuia reginei Elisabeta, aflata la vreo 30 metri distanta… nu se gaseste nimeni de ani de zile sa lipeasca niste placi de marmura desprinse din soclu:

c3Si o multime de turisti pozeaza zilnic si acel monument. Ce pot crede turistii straini? Ca suntem delasatori, dezinteresati, superficiali.

Diverse:

s9

Mai stiti cum arata un parleaz, in adevaratul sens al cuvantului?

s8Parleaz 🙂

De Florii, la gratar, pe aici, prin preajma Bucegilor! Sa fie mereu ceva nou!

Cred eu ca pe masura ce stam sa facem aceleasi lucruri, ne blazam, ne plictisim, ne trece timpul… Zilnic, te uiti pe fereastra, acelasi peisaj. Zilnic la job cam aceeasi oameni. Zilnic, mananci din farfurie, tot zilnic stai la masa. Toata lumea merge la picnic, in drumetii, nimic nou. Asa ca, mie imi place sa fie mai mereu ceva nou, neasteptat. Eu de aceea nici nu stiu ce sa mananc, nu am un plan pentru masa viitoare. Trebuie sa-mi vina o idee, sa fie ceva care sa ma atraga, nu degeaba se spune ca ambalajul vinde produsul. Dar daca si produsul este la inaltime, atunci sunt happy :))

Si gandeam o idee, de ceva timp. Este cu acel peisaj de ieri, un peisaj care m-a captivat, de la prima vedere. Foarte faine chestiile astea la prima vedere si care mai apoi, la mai multe vederi, se dovedesc alegeri foarte bune.

Am analizat si am trecut la treaba. Urma sa aduc in acel loc familie, rude si prieteni. Nici sa mergi asa oricum, sa aprinzi un foc, sa faci gratar si sa mananci de parca vine sfarsitul lumii. Trebuia sa fie ceva asa, care sa te indemne, sa te atraga, sa te tina in poveste.

1Locul povestii de Florii. Am zis ca aici este cel mai potrivit loc pentru o iesire in natura de acest tip 😉

2Dupa o ora asa arata…, ideea transpusa.  Insa si ieri lucrasem la ea. Am cautat butucii de lemn prin padure, i-am adus aproape. Masa am luat-o pe degeaba, pentru ca niste muncitori nu aveau ce face cu ea. I-am intrebat ce le dau pe ea. Si seful de lucrare m-a intrebat unde o duc. I-am zis: „Acolo sus!”.  Adica in varful unei pante, ce era destul de lunga si inclinata. Nebuneala, asta era in mintea lor. Dar nu conta, mie imi trebuia masa. Mai tarziu am luat-o cu un prieten bun si am urcat acea panta. A durat cam 7 minute. Cand vrei, poti face orice. Cui i se pare greu, inseamna ca nu vrea, este obosit psihic. Oricum din varful acelei pante, am mai transportat-o o vreme 🙂  Si am adus-o aproape de acest loc.

Tot ieri adunasem si lemnele de foc, adusesem scanduri si tot ce trebuia sa facem un mic podet, sa prindem pentru stabilitate, banca de masa, sa nu se ude nimeni la picioare, etc.

3Astfel ca dimineata, cu vreo doua ore inainte de sosirea tuturor, l-am luat cu mine pe Andrei si am plecat inainte. Conspirand cu Matrix, care urma sa-i aduca pe toti. Toata lumea credea ca mergem pe la Gura Diham. I-am lasat sa creada asta 🙂 Inca lucram aici la detalii…

4Asa se vedea, de la inaltime

6Inca o corectie la masa, sa vedem daca se vede bine peisajul. Am mutat putin masa, diferite ajustari

Cam asa arata la o mica verificare filmata:

7Le asteptasem cu ness si frisca. Bine, initial privelistea a fost un soc pentru toti 🙂 „Ce naiba a facut asta pe aici?” :)) Acum, cum i se pare fiecaruia 🙂 Mie imi displacea ideea sa ma intind pe o patura ca orice orasean ce fuge departe de oras, canicula… Oare ce o fi fost in mintea lor, sorbind din ceasca si apa pravalindu-se pe langa ele :)) ?

8Clopotelul nu trebuia sa lipseasca 😉

9Nici Rares nu avea cum sa lipseasca. Privea el intrebator spre mami, dar tati detinea raspunsurile 🙂

10Atras de zgomotul apei

11Ai vazut?! 😉

13Aprinderea focului…, cand au vazut si amplasamentul vetrei…, na, ce mai era de spus? 🙂

14Ditamai valvataia, si apa curgea pe sub foc. Nu am pus nicio tabla, cum s-ar putea crede, cateva pietre 😉

15Evident ca si cortul facea parte din arsenalul nostru. Mai stiti cortul? Tot acela cu care am pornit prin tara, vara trecuta, pe bicicleta.

16Copiii, imediat ce l-a instalat Matrix, s-au adapostit in el. Cortul era o rezerva in caz de vreo ploaie. Dimineata erau nori de ploaie pe Bucegi. Si nu vine un nor de ploaie sau mai multi, sa ne faca asa noua o baie, si noi sa privim si sa spunem ca nu avem ce face. Daca ploua, aveam un refugiu.

17Peisaj antropizat pentru scurta vreme. Am „cosmetizat” putin natura.

18Vedere generala

19Pitoresc, nu-i asa? Sau poate mi se pare mie 🙂 Dar aici merge sa mananci ceva, este un ambient placut, mai o vorba, apa curge in fata ta si apoi pe sub picioare, fara sa te ude…

20Matrix s-a obisnuit cu ideile mele 🙂 Am facut cu randul la gratar, unele chestii le-a facut el, altele eu

21O privire, de control

23

Si cu ochii pe peisaj

24Apa curgea asa linistitor, sa tot privesti, sa asculti

25Oana pe ganduri…, oare se mai poate mira de ceva? 🙂 Apropo, pana am adus acel butuc din imagine, pana in locul respectiv a durat o vreme 🙂

26Discutii

27La mici, tot eu, ca mie asa imi plac, sa-i fac eu. Sa aiba o anumita culoare rumena, sa-l verific pe fiecare in parte, ca la pieptul de pui, iti dai seama dupa culoare cand este tocmai bun. Cu micii, am auzit atatea retete de facut pe gratar…, dar mi se pare cea mai buna metoda, aceea proprie. Specialistii in gratare, spun ca micul se desprinde singur de gratar, ca un mic trebuie intors doar de doua ori. Eu il intorc si de 10 ori, pana imi place cum arata. Il intorc pe toate partile. Prietenii nici nu se mai uita, sunt exasperati sau mirati. Trebuie facut totul bine sau foarte bine. Asa sa pui totul pe gratar nu este mare lucru, trebuie sa iti dai putin interesul. Ca in orice, de altfel… Am desfacut gratarul, sa-i vad mai bine 😉 Cei din stanga sunt mai aproape de ideal. Nici nu imi amintesc sa-mi fi spus cineva ca nu sunt ok, cele facute de mine pe gratar.

28Pe la masa, impartind prin farfurii, gustand cate unii…, berea Tuborg? Nu consum alcool, dar uneori beau o bere. Anul acesta am baut 3 beri, cu diferite ocazii. Altceva, probabil sunt 20 ani, nici must nu beau. Dar o bere Tuborg, mai merge. Aceasta mi se pare cea mai buna bere!

29Inca nu se terminase treaba, le-am pregatit etapizat, cu ajutorul lui Matrix

30Fumul, culoarea lui, arata cat de uscat este lemnul. Am avut doar fag uscat, pentru a nu scoate mult fum si pentru a face jar repede, puternic…

31Deci poate fi un titlu: Cum m-am dus eu sa afum peisajul, si sa iau si pe altii dupa mine 🙂

33Pana la urma si fumul este frumos, ca se duce spre alte locuri, nu spre noi

Aici m-a prins Matrix, dar si eu l-am prins in offsaid. E chiar fain sa stai asa si sa treaca apa pe langa tine. Mi-a venit mie o alta idee pentru data viitoare.

35Cortul, caruciorul lui Rares, tot acolo era si un sac de dormit intins, sa stam pe el. Dar nu era mai bine ca pe banca. M-a prins si soarele, sa vedem daca ustura pielea maine. Pana la urma, daca ursul doarme langa prada, eu de ce sa nu dorm langa masa :))

37Andrei

38Sa nu uitam totusi de peisajul lacustru, este ca un refren

40Vatra focului in apa. Nu l-am aprins in acel loc de teama unui incendiu. Nici pomeneala. Mi s-a parut mie ca este mai interesant, mai altfel, sa faci focul in apa si apa sa curga pe dedesubt. Apoi dupa ce am luat pietrele, a venit apa si a luat jarul 🙂

41Rares

42

43Am zis sa fac mai multe poze si sa aleg cateva mai frumoase. Dar daca sunt mai multe care par frumoase, cu atat mai bine

44Cam aceasta ar fi ultima poza, inainte de plecare. Ora este evident 15:49, o sa modific intr-o zi 🙂

45Si s-a incheiat povestea, ne-am teleportat din natura in realitate, din peisaj-acasa.  Nu a ramas nicio urma, doar amintirea, pozele

46Suntem doar „treceri”, momente, important este ce lasam in urma, de gratar suntem toti buni 😉 A fost o zi reusita, mai am eu si alte idei, asta sa fie problema :))

Cand nu stii ce sa faci…mergi 5 ore prin Bucegi

🙂 Fara idei si fara chef…nu am fost nici la gratar, sarbatoare cu prietenii…era ziua sotiei unui prieten bun…eu hai ca vin, hai ca nu mai vin… dupa care iar vin si nu mai vin. I-am lamurit pe la 10:30 ca nu pot conta pe mine…mai tarziu am plecat…nu cu ei.

Ideea a fost sa merg sa iau ceva din oras…stiam ca nu ma intorc eu prea repede asa ca mi-am facut rucsacul de munte. Pe acasa nu era nevoie de mine, probabil m-au vazut toti fara chef.  Ies din casa, privesc spre munte, norii cam acopereau Bucegii. Si parea atat de senin cu o ora in urma. Sa merg sau sa nu merg? Hai totusi pana la Sinaia si vad eu acolo…

In Sinaia, ma hotarasc in sfarsit…cu telecabina pana la Cota 2000 si de acolo pe un traseu fixat in minte, care sa si urce, sa si coboare, sa nu fie scurt dar nici lung, sa si vad ceva…Si abia acum incepea ziua 🙂

Intru, telecabina gata de plecare, hop si eu in ea…la Cota 1400 la fel, telecabina astepta…am ajuns repede sus dupa cateva vorbe cu angajatii Telefericului. Intre timp, gata, devenisem sigur, stiam ce sa fac 🙂 …sau ca sa folosesc expresia aceea enervanta „mi se schimbase starea de spirit”…acum era in bine.

Inainte de a posta imaginile de astazi, (am facut aproape 300 de poze in 5 ore, trebuie sa fii putin ciudat ca sa faci atatea…si totusi cate altele le-am lasat pentru data viitoare…) am sa pregatesc un fundal muzical. O piesa veche, ce ajunsese la vremea aceea pe locul 3 in topul BBC, (asa zic astia pe net!) un cantec renumit, frumos, chiar daca este destul de vechi. Am sa pun si versurile…ca prima oara cand am auzit-o nu prea am inteles ce spuneau :))

„Ai macinat ceruri si-ai sfarâmat stele/ Si-ai spart în palme pietre inele/ Te-ai dus cu sângele serii pe ape/ Cu-atât mai departe, cu-atât mai aproape.

Ai baut fulgere topite-n descântec/ Si-ai tors cu-amurgul fuioare de cântec/ Umbrita de frunze ca ochiul de geana/ Când arde aleanuri în piept de codana/ Abia atipesti pe umeri de noapte/ Si zorii te cheama din stelele coapte/ Si iarasi te-aduni dintre ape si vânt/ Sa macini comoara acestui pamânt.

Când toaca batea cu tinte-nserarea/ Haiducii-si ciopleau din umbre cararea/ Strunindu-si sirepii aprinsi în zabale/ Tacuti sa se-ascunda sub soaptele tale/ Si-n hore de inimi cu vârfuri de spada/ Teseau legamânt cu fir de balada/ Doar malul de ape îl scutura-n ierbi/ Sa arda sub luna în coarne de cerbi. ”

Cand am iesit la Cota 2000…pregatiri pentru iarna

Zapada recenta

Platoul Bucegilor…in departare mantia alba de pe muntele Costila

Stana autentica, reparata in acest an

Am coborat de la Vf. Furnica, am urmat poteca spre Complexul Piatra Arsa, apoi stanga pe o alta poteca, trecere pe langa stana si coborare spre firul Izvorul Dorului unde era traseul turistic spre Padina

Intr-un mic valcel am dat peste cativa ulii…au zburat repede. Prindeau soareci sau beau apa…unul se si vede zburand

In traseul fostului funicular care lega Busteniul de Valea Brateiului, peste Bucegi. Avea 16 km lungime, a fost ridicat la inceput de secol XX…si demolat de comunisti. Se si vede din imagine ce a mai ramas din fundatia unui stalp

Un monument cine stie de cand…columna o mai numim. Este in preajma traseului funicularului, probabil atunci a fost realizata. Poate avea imaginea cuiva, poate era o placa comemorativa. Are zeci de ani monumentul…am cautat pe langa el sa vad poate este vreun semn de identificare, am intors o bucata rupta…dar era doar ciment…

Sant al fostului funicular

Asfaltarea lui DJ 713 s-a incheiat…pana la intersectia cu Piatra Arsa si Babele este asternut covor asfaltic…masini nenumarate. In stanga, indicatorul spre Padina. Poza din dreapta este spre sensul de deplasare Piatra Arsa

Maine voi parcurge toate culmile acelea din fata

Si am inceput urcusul

Departe, releul de pe Costila

Trafic spre Piatra Arsa

„Spiridusul de langa Vf. Blana”…bine, nu este acel varf dar asa l-a denumit G.Avanu in cartea sa.  Nu seamana deloc cu vreun spiridus, dar in fine, sa-i pastram denumirea 🙂

Adapatoare pentru pasari in stanca denumita T-Rex in cartea Bucegii…de G. Avanu. In fapt, o stanca cu aspect de ciuperca cu o inaltime de 1,20 m

Piatra utilizata pe post de vatra alpina de catre ciobani

As putea sa spun ca astazi a fost o Zi a Pietrelor. Am intalnit o multime, diferite…fiecare cu povestea ei. Daca stam sa denumim orice vedem…

Ce denumire sa-i dau? :)) Dati-i voi daca aveti vreo idee 🙂

Babele din Plaiul lui Pacala

Aceleasi Babe

Am trecut pe langa stanci care in acea carte apareau sub denumirea de Clovni sau Serpi…acum, stiti, fiecare poate pune orice nume doreste…nu este nimic deosebit, adevarat

Prin pajiste,

printre stanci,

intr-o vale.

O roca mai interesanta

Decolati sau aterizati? 😉 🙂

Imagine apropiata cu statia de telecabina si cabana Babele

Iesire deasupra Vaii Cocora

Cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului

Cand am vazut piatra aceasta, m-am gandit la ce spunea Alexandru (Fosile) …daca este sa o vezi, atunci o vezi. Statea asa intr-o parte. Si eu la fel o priveam 🙂 Ma uit mai bine si avea tenta albastra…o piatra ce mi-a atras atentia, frumoasa…bineinteles ca habar nu am ce este 🙂

La coborare am ales traseul pe Jepii Mici, spre Busteni

Straie de toamna pe Jepi

Am intalnit mai multe capre negre pe acest traseu decat oameni…am reusit o filmare superba. O voi incarca curand. Am filmat capra din imagine. Mai sus era o alta. De nicaieri parca, a aparut un ied 🙂 Fugea dupa una din capre…apoi la un moment dat s-a bagat sub burta mamei dupa lapte…Intreaga poveste avea loc la circa 20 metri distanta de mine…

Lanturile cazute au fost ridicate si prinse cu sarma sau suruburi de catre salvamontisti

Crucea lui Mielus…localnic rapus de un fulger acum zeci de ani, personaj in cantece de munte

Cablurile la fel au fost ridicate si prinse…bine, nu este chiar mare lucru, dar au dovedit interes, asta este partea buna…sper sa-i tina starea asta cat mai mult 🙂

Poteca aceea mica se numeste Braul Portitei…pe acolo umbla Crisan asta-vara, cand ne-a povestit intr-un comentariu 🙂 …adica pe versantul acela presarat de copaci

Fie numai si pentru aceste culori de toamna si tot merita o plimbare pe Valea Caraimanului…bineinteles ca ma adresez celor mai antrenati

Rezemat de perete

O privire inapoi, spre crestele de unde coborasem

Ultima cursa a telecabinei, sambata

Panou de vizitare …amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi la intrarea pe traseele turistice…aici iesisem din padure

In Busteni, aproape de statia de telecabina

Au fost 5 ore pline…de la Cota 2000 si pana in Busteni. Nu ma asteptam sa gasesc ceva util si frumos de facut pentru sambata, dar…cele 5 ore au insemnat cat 24 🙂

Planuri si imagini…pentru o „traditie” montana

Eu le denumesc locuri de vis sau de poveste. Pentru ca ajuns in acestea parca traiesti un basm, sunt farame desprinse de prin carti…

In fiecare toamna, de cativa ani alegem un astfel de loc. De fapt eu il propun, si ceilalti care vor sa vina sunt de acord. In ultimii doi ani chiar au fost niste alegeri reusite…dar nu imi este rusine nici de aceasta de anul acesta.

Mergem sa dormim pe munte, la o stana aleasa din timp, loc in care aprindem focul si stam la vorbe. Deja le-am propus prietenilor locul. Cam toti au spus ca merg, poze nu le-am aratat desi am avut intentia. Am zis sa le arat la „toata lumea”, pe blog. Acea stana si locul unde este amplasata sunt esenta, motivatia…

Pentru a alege un astfel de loc, privim/privesc toata vara pe traseele parcurse. Stana trebuie sa aibe un aspect ingrijit, sa fie ridicata intr-un cadru pitoresc, sa gasesti lemne in apropiere…daca este un izvor cu apa prin preajma cu atat mai bine. De cate ori ajungem trebuie sa facem curatenie, sa aranjam putin prin interior, sa dam afara ce nu are ce cauta…focul, la care pregatim diverse se face pe pamant, in stana, unde exista si vatra. Daca nu stii sa aprinzi si sa intretii focul umpli de fum toata stana si nu mai poti sta in ea. De dormit, ca se mai pot prinde cateva ore si de somn, se doarme pe niste lavite din lemn…peste care asternem crengi verzi apoi izoprenele. Peste izopren vine sacul de dormit.

Dupa o astfel de experienta, acasa trebuie sa speli tot… 🙂 Asta o spun de dinainte oricui ca nu am chef de plangaciosi si figuranti, pe acolo 😉 Poate ca vine si ursul, poate ca nu vine, poate apare vreun lup sau nu…parca acestea ar fi aspecte de luat in considerare…doar nu dormi in cort ca sa fi surprins. Pericole? Nu am observat niciodata si nu stiu ce ar constitui vreun pericol cand pleci la drum cu un astfel de obiectiv. Daca ploua?! Daca ploua nu inseamna nici asta cine stie ce, pentru ca nu stai in ploaie si nu mergi prin ploaie, totusi orice om de munte are in rucsac si pelerina de ploaie.

Ziua, de regula ajungem pe la orele 15-17, trece repede. Ocupati cu stransul si taiatul lemnelor, cu aranjatul stanei, cu acoperirea gaurilor pe unde poate sa intre vantul…plecam cu un intreg arsenal dupa noi, raman acolo, fie ca ne trebuie, fie ca nu. Vor stii ciobanii ce sa faca cu ele la primavara.

Acord sa dormi in stana nu ai cui sa ceri. Fiind un adapost pastoral temporar este la indemana oricui turist, om de munte, etc. Ideea este sa nu strici si sa inchizi usa la plecare. Altfel, cand va ninge zapada se va asterne si in interior. Din ce am observat, cele mai multe stane sunt vandalizate chiar de ciobani…le lasa asa ca sa nu ma stea nimeni in acestea. Doar ca noi mergem acolo unde merg prea putini si unde de regula nu se produc daune prea mari.

Am vazut stana din timpul unor antrenamente de alergare montana. Am vazut-o de departe…ceva nou aparuse undeva pe o pajiste. Cum am vazut-o, de la kilometri distanta, mi-am dat seama ca este o alegere buna…pentru noi.

Cu prima ocazie, care nu a fost prea imediata…am ajuns mai aproape pentru a o studia. Este superba, cadrul este deosebit…ma duce cu gandul la Retezat

Acum, daca am terminat cu expunerea, sa mai postez si fotografii cu respectiva locatie 🙂

Apropiere cu aparatul foto

Peste 55 de minute eram cu mult mai aproape 🙂

Imprejurimi

Pe acolo curge si un izvor…destul loc si pentru spiritul meu de aventura…sa colind printre pomisorii aceia draguti, sa casc ochii la stanci, urcat pe vale…

Multe de vazut si mult de umblat, deci este perfect

Arata foarte bine, este din piatra…ramane sa stabilim data plecarii

Filmari diverse, Rares in prim plan si iesire in natura

Am fost duminica in natura…ca i-am convins pe cativa sa facem un gratar si un ceaun cu fasole si carnati. Mi-a venit mie asa, chestia asta cu fasolea si carnatii afumati…castraveti murati…

L-am luat si pe bebe Rares cu tot cu carucior si la drum…circa o ora de mers pe jos de acasa. Ne-am oprit langa un izvor, repede sucul, apa minerala si berea la rece…Matrix a facut vatra focului, Andrei a adunat lemne si eu am intrat in postul de bucatar. Doamne, ce am mai fiert la fasolea aia…ne-a pacalit vanzatoarea ca fierbe repede, noroc ca eu prevazator am lasat-o in apa cu o zi inainte :)) Oricum am fiert la ea vreo 3 ore…adica suficient de mult incat sa ne luam de gratar si sa le pregatim alternativ: carnea, micii intr-o parte si fasolea in cealalta. Am impartit vatra in doua…banuiam eu ca ar fi cam mic ceaunul asa ca luasem o cratita de acasa…si ce s-a mai afumat :)))

Abia seara ne-am miscat de pe meleagurile autohtone spre cele familiale… a fost super, i-am enervat pe toti, dar m-am scos cu strugurii luati, cu mancarea facuta…cu cazutul intr-o groapa, nu am patit nimic, ce naiba se mai poate intampla :))) …

Tabara…raspandite toate lucrurile, care unde a apucat…asta este momentul cand imi dibuisera strugurii

Vai, vai, vai…mami si năşica

Sa zicem ca se apropia de sfarsit…parca nu am mai stat mult de la aceasta poza 🙂

Auziti-l pe Rares cum rade…Andrei scutura o creanga si nu stiu ce i se paruse lui Rares amuzant :)) Eu repede dupa aparat.

O filmare cu mersul norilor pe Bucegi…filmare de pe Vf. Furnica

Filmare de pe 6 august cand am urcat la Sfinxul de pe Bucegi. Rares este destul de linistit in timp ce altii se speriau de leganatul telecabinei pe la stalpi

La copt de vinete, intr-o zi 🙂

Am de postat destule lucruri…o sa urmeze in perioada urmatoare si ceva despre izvoarele sulfuroase si feruginoase din Busteni, altele decat cele mentionate in cartile zonei…

Vf. Bucura din Bucegi: intre real, imaginar si prostie omeneasca

Vf. Bucura este tinta oricarei persoane ce detine cunostinte ezoterice, oculte, budiste, energetice etc si etc. Acest varf se afla la cateva sute de metri distanta de Vf. Omu si este considerat in multe feluri. De la „parte din Intreitul Stalp al Cerului” la „centrul energetic al planetei”. Unii au spus ca varful este considerat centru energetic si de…tibetani, ca apare in scrierile lor. Altii considera ca una dintre denumiri este Vf. Ocolit.

Sa luam putin aceasta denumire. Exista o definitie, o explicatie de ce se numeste respectivul varf …Varful Ocolit. Aceasta suna asa: „se numeste vf. Ocolit pentru ca toate animalele il ocolesc din cauza energiilor puternice de pe varf…s-au inregistrat si disparitii de persoane”. Aceasta idee este adanc inradacinata in mentalul oamenilor ce vin pe Bucegi doar cu gandul sa ajunga pe Vf. Bucura sau Vf. Ocolit.

Se observa o poteca la baza varfului si alta pe la mijloc.

Nu aveti idee cati mi-au cerut sa-i duc pe acel varf. Acolo unde am vrut mi-am facut meseria de ghid. Cand nu am vrut, nu am mers. Nu comentez si nu ma intereseaza ce cred unii si altii. Nu este treaba mea, fiecare traieste potrivit propriilor convingeri. Lumea este intoarsa pe dos, fiecare clipa apartine si trecutului si viitorului si prezentului. Cine zice ca stie ce va fi maine nu este…prea ok. Eu cred puternic in Dumnezeu si nu am cum sa cred orice ar spune altii despre El, ma refer la existenta LUI.

Vf. Ocolit este o denumire corecta, dupa parerea mea. Dar nu pentru ca este nu stiu ce pe varf, ci pentru ca este mai simplu sa mergi pe curba de nivel decat sa urci varful si sa-l cobori. Cat priveste lipsa vietatilor…am vazut tot felul de animale, de la capre negre, la oi, fluturi, pasari, insecte felurite…chiar acolo pe varf, unde se considera anumite chestii.

De aceea i se spune Vf. Ocolit nu din alt motiv. Au amestecat anumite aspecte cu potential real cu orice lucru si a iesit o mare PROSTIE.

Cine aude, ma refer la oameni care merg pe munte, pe aceia cu tampenii de genul nu trece nicio musca pe la varful Bucura ii considera plecati cu…satelitul.

Si totusi ceva este cu acel varf…

Crucea noua, metalica, de pe varf. La cativa metri crucea veche din lemn. In zare, cabana si statia de la Vf. Omu

Ideea este ca totul sa fie prezentat pornind de la premise palpabile, unanim acceptate…sau aproape unanim. Au fost facute studii, au fost scrise carti, am vazut ca fiecare autor a luat-o pe aratura. Pentru ca nu aseaza problema pe un fundament logic, normal…pentru ca si „supranaturalul” are o explicatie, numai ca nu o vedem noi prea repede.

Am fost pe acest varf pe orice vreme…nu cred ca am ratat vreuna :)) M-au intrebat destui cum ma simt, ce simt, etc…eu ce sa spun? Ma simt bine, ca pe munte 😉 Am fost recent pe varf, adica miercuri. Am stat, am asteptat pe aceia cu care eram, poze, ganduri, si vine plecarea…raman ultimul, ceilalti dispar dupa varf  spre un altul, Vf. Gavanu.

Stateam pe iarba, imi pregateam rucsacul, am privit la crucea veche ce avea si o imagine cu parintele Arsenie Boca, am ramas cateva momente cu gandul la ce observasem pe acest varf. Si, …acum o sa ziceti ca am luat-o si eu pe campii :)), se aude un fosnet, cateva pocnete ca de palme…ma uit repede spre cer crezand ca este vreun corb sau alte pasari dar nu erau, nici vreo punga care sa fie zburata de vant, cautam o explicatie dar nu era nimic la indemana de tras o concluzie.

Iau repede aparatul foto si ma ridic. Nu batea vantul, era vreme buna, nu se vedea nimic, zgomotul se auzea dar de vazut nu se vedea nimic. Eram cu faţa spre crucea veche adica spre nord, spre Vf. Omu. Si am vazut ceva ce mi-a taiat respiratia. La vreo 10 metri se miscau florile doar intr-un singur loc. Clipesc de cateva ori, poate nu vedeam bine, poate era un mic vartej de vant, dar vant nu era si nici praf nu se ridica.

Poza spre…ceva 🙂

Nu stiu ce era. La circa 5 secunde de cand am vazut florile miscandu-se doar intr-un singur loc am facut o poza…nimic in ea 😦 Bine, eu sunt prea cumva ca sa ma sperii de ce vad sau de ce nu vad.  Nici nu am plecat imediat, ma intrebam daca nu mi s-a parut, rememoram toate momentele din decursul unui minut. Am umblat putin pe acolo, niste poze si apoi am plecat…

Deci pentru cine nu  a inteles, nu ca eu am inteles…ceva a facut niste zgomote, am devenit atent, nu se vedea, apoi in timp ce cautam cu privirea un raspuns, am vazut florile miscandu-se puternic intr-un singur loc, nu sufla vantul. Iar daca ar fi suflat atunci nu sufla doar pe un metru patrat 🙂 In fine…pe data viitoare 🙂

Sa va spun si consideratiile mele despre acest varf; cu siguranta se petrec tot felul de lucruri, oameni credinciosi ajung aici cat si atei si oamenii celui rau. Se fac incantatii, ritualuri, ziua sau noaptea. Observati ca raul se tine peste tot dupa Bine…

Crucea veche din lemn are si cateva iconite, una este cu parintele Arsenie Boca

Crucea noua din fier…este orientata Est-Vest, spre deosebire de cealalta, orientata Sud-Nord

Langa crucea noua se afla o alta cruce mai mica, cu maner. Din ce am aflat se foloseste la rugaciune si la alungarea celui rau…i se arata acestuia crucea

Intr-un cerc este o vatra de foc. Este clar ca nimeni nu face focul sa se incalzeasca in varf de munte…

Pe partea estica a crucii noi se afla prinsa o stea cu 8 colturi

In mijlocul acelei stele se afla o icoana

De 4 colturi sunt prinse 4 „medalioane”

Fiecare dintre cele 4 „medalioane” are cate 4 feţe, 2 cu chip, 2 cu cruce

La baza crucii vechi se afla o alta cruce mica

Un cerc, o roata

In mijlocul rotii sunt fragmente de oase

Cam asta ar fi la o prima privire Vf. Bucura…asa, la cate si cati am vazut, as scrie cateva articole mari…nu cred ca s-a zguduit vreun pic credinta mea in Dumnezeu, altceva nu am de zis ca si incheiere :))

A, ba da, am 🙂 Aveti grija cu cine mergeti pe munte. Vecinul pe care il stiti de ani de zile ca om de treaba, poate fi in anumite circumstante un bolnav incurabil. Pentru ca una este sa ingurgitezi invataturi de tot felul, gasite pe net, sa-ti lasi mintea libera in atmosfera de oras, sa fie amagita…si alta este confruntarea acelor invataturi cu realitatea, cu normalul, cu credinta, cu logica. Nu poti, cel putin eu asa cred, sa-ti insusesti o idee, doar pentru ca o spune cineva. Trebuie sa o verifici intr-un fel nu sa o accepti imediat. Daca iei drept adevaruri tot ce se spune intr-un domeniu, in scurt timp nu mai ai o imagine obiectiva, normala. Ajungi sa crezi ca orice este posibil… Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti inchizi „vazul”.

Mare atentie asadar la acele persoane ce va cheama, va indeamna la „descoperiri” in Bucegi…nu va rataciti! 😉

A doua zi de Craciun…in Valea Spumoasa

Ne-am tinut de cuvant si a doua zi de Craciun am ajuns si la refugiul din Valea Spumoasa. Mai intai, cativa mai matinali…care sa adune lemne si sa aprinda focul in vatra de afara si in soba din interior. Apoi au venit si ceilalti rand pe rand…

Cand am ajuns eu, mai de dimineata, ma gandeam de unde naiba sa luam lemne…nu le gaseam noi vara daramite acum sub zapada!  Si ma gandesc eu asa pe drum, in urcare, ca toata lumea se duce pe o panta sa adune lemne si de aceea nu se mai gasesc, ca se urca panta pentru a se cobori usor cu lemnele presupus existente. …apoi ma intreb: Daca oamenii normali se duc la deal dupa lemne pentru a le arunca usor in vale, oameni mai putin normali oare ce trebuie sa faca? :)))

Ei trebuie sa le aduca din vale la deal 🙂 Motiv pentru care am calculat eu ca degeaba urcam ditamai versantul cand putem sa coboram pe o alta panta circa 50 metri si sa tragem crengile la deal. In 25 minute am rezolvat problema si am facut rost de lemne pentru mai multe ore…si ca sa fiu „modest” aceasta problema am rezolvat-o de unul singur. Eu cu ideea si tot eu si cu practica. Nu s-a mirat nimeni…sunt toti obisnuiti  :))

Cum umblam eu printre copaceii plini de zapada singur, cu gluga pe cap ca sa nu imi cada zapada pe dupa gat, tot mi s-a parut de cateva ori ca mai este ceva prin preajma. Mi-am dat gluga jos sa aud mai bine, am privit atent, nu am mai facut zgomot, se mai auzea cate un fosnet, zapada scuturata de ceva cadea pe frunze uscate prinse de cateva crengi. Nu am vazut ce era, dar statea pe la 20 metri distanta…mai tarziu am vazut 🙂 …un urs!

Vatra era plina cu zapada, dar hai sa facem focul si in zapada

Un foc tupeist in imensitatea alba 🙂

Dupa ce am invins zapada, a venit momentul sa aprindem focul si in soba, lucru mult mai simplu de facut…ca sa gaseasca si ceilalti cald

Iar Mihaita nebunaticul, a taiat lemnele, a deszapezit, initial facuse o poteca atat de lata incat de abia incapeau soarecii mergand in sir indian…apoi am sarit cu gura pe el, saracul toata ziua l-am stresat, ba cu una, ba cu alta, si la urma cu poeziile lui. El scrie poezii, si l-am laudat eu fata de ceilalti, cand am plecat. El probabil s-a bucurat cand a auzit ca-l laud dupa ore bune de stres. Ceilalti i-au cerut sa spuna una, eu repede ca de aceea si deschisesem gura ca sa pregatesc intrebarea lor…m-am oferit sa le spun ultima lui poezie care evident mie „imi placuse mult” :)))

Poezia de fapt era o prostie auzita de mine cu versuri si rime, mai sa cadem prin zapada de atata ras…fiind o tampenie auzita la o stana din muntii Baiului, cu un nenea Nae care urca dealu’ si facea ceva cu magaru’…. Nu a fost Micutzul morocanos cu noi ca ma indemnam eu si mai tare :)))

Si prin imprejurimi

Cascadele din Valea Spumoasa

Cocosul de munte din interiorul refugiului

Si telecabina din Busteni spre Babele a facut destule curse…dincolo de plafonul ce se vede era cerul senin

Se si intrezareste albastrul…

O veritabila casuta din povesti…refugiul din Valea Spumoasa, inchis atat de ingenios…

Si amprentele Martinelului ce umbla prin imprejurimi…

De la marginea orasului am vazut spre muntii Baiului cum plafonul noros se intindea pana langa acei munti…dincolo de el se vedea stralucirea soarelui.

A fost o iesire pe cinste, desi am plecat tarziu… cu Revelionul sunt deja cateva variante…