De ceva timp nu mai ajunsesem acolo…ultima oara privirile spre acel loc mi s-au indreptat in luna septembrie in timpul unei drumetii cu prietenii. A ramas programat sa mergem acolo, numai ca mereu se gasea cate ceva si nu reuseam sa ne adunam in echipa completa.
Si eu cand vreau un lucru este mai greu cu rabdarea, cu asteptatul…adica eu cred ca orice inainte de a fi dobandit are un timp rezonabil de asteptare. Daca prin minte imi trece ca timpul a trecut atunci nu mai am nevoie de acel lucru vreodata :) A disparut interesul si nu mai cred in respectivul lucru, nu mai imi trebuie :)
Am pus mana pe „hăţuri” si am organizat rapid deplasarea, la modul cine vine inseamna ca vine, cine nu, nu vine :)
Si am plecat intr-o dimineata, pe la ora 9 ieseam din Sinaia. A urmat intrarea pe DJ 713, urcarea de la cabana Cuibul Dorului spre Saua Dichiului si apoi alte ore de mers pe jos pana la obiectiv.
Au pus bariera in sfarsit la acest drum realizat in cel mai pur stil autohton…un lucru mai mult decat prost facut, deja a crapat iar asfaltul, de fapt se vede chiar si in imagine
Le-a tremurat mana, o banda nu au fost in stare sa o traseze, iar cimentul de pe margine este fisurat cam peste tot de-a lungul drumului
Cabana Dichiu…deja eram intr-o negura deasa
Cand am vazut zapada, si ca nu aparuse deloc soarele prin acele locuri…m-am gandit: „sa vezi frigul naibii mai tarziu” :)
Dar totusi…soarele era undeva, dincolo de straiul acesta montan ceţos
Abia am iesit din padure si soarele s-a aratat…bucurie mare, nu? De fapt se si vede ca mai era un rest din mantia alba a copacilor
Si iar prin padure…multe urme de mistreti si de ursi, salbaticie, rar vine cineva prin acele locuri
Nici aici nu aparuse soarele…dar mult nu ar mai fi intarziat
Si nu s-a lasat asteptat prea mult…un potop de raze a strapuns ceata
Chiar la timp pentru a ne plimba prin locul de basm
Daca locul este de basm este musai obligatoriu sa fie si o Casuta din povesti
La plimbare
Stanci colturoase…cu o poveste nespusa, acum
Peste o ora aveau sa renunte la albul invelis
Din plan nu putea lipsi si …gasirea unei pesteri/grote pe la 20 metri. Cum umblam eu pe acolo singur, fiecare se plimba pe unde credea…o vad, intru atent, dar nimic deosebit, este inalta cu doua intrari…
„Turma de mioare” pe cer :)
Proba de foc…aici este o alta poveste. Initial eu nu am vrut sa stam la casuta din povesti ci la o cabana a noastra. Dar locurile erau prea mirifice si nici eu si nici ceilalti nu mai vroiam sa plecam. Asa ca, mai intai am cautat sa vedem daca sunt intrunite niste conditii: lemne erau suficiente, apa aveam, exista un fel soba improvizata dar trebuia sa vedem daca fumul iese afara…nu iesea, asa ca am revenit la fosta vatra nefolosita. Intr-o alta incapere am izolat doi pereti ce aveau niste crapaturi si pe unde banuiam ca se va strecura vantul, am luat alte haine cu gandul ca vrem nu vrem fumul se va lipi de noi, tinand cont de vatra. Pana la urma noaptea a fost linistita, cerul senin, focul a ars cum trebuie, ne gandeam ca daca sufla vantul o sa bage fumul inapoi…a fost bine pana la urma.
Semne de amurg…pana la apus am umblat prin imprejurimi, descoperind doua urme de bocanci din aceiasi zi, si ale unui caine. Pe acolo nu umbla turisti, erau doi braconieri cu un caine. Se oprisera pe o inaltime de unde probabil au stat la panda…prin acele locuri umbland de colo-colo am reusit sa sperii peste 10 gainuse de munte…dar pe braconieri nu i-am vazut, urmele lor dispareau de pe iarba inghetata in padure.
A doua zi, rasaritul
Aspect din intoarcere…aici scapasem de probleme. Pentru ca ne grabeam, fiecare cu ale lui, am ales un traseu de cateva ore spre localitatea Moroeni. Am vazut niste locuri in varful muntelui, ne-am dus pe acolo, oameni la paza, oameni lucrand, noi cascand gura la ei, ei la noi, nu aveam ce cauta pe acolo…am iesit de acolo nu pe poarta ca sigur nu ieseam decat la politie, ci pe langa poarta…o sa revin cu aspectul asta intai sa aflu care ar fi consecintele scrierii :)))
Pe langa chei
Manastirea Sf. Ioan Iacob, o manastire de maici, unde ne-am propus sa ajungem…cand ne-am apropiat cineva tragea de un clopot…ne-am uitat la ceas dar era in jur de ora 10, nu ne-am prins imediat ci peste cateva minute ca trag de clopot de cate ori vin vizitatori. Deci la intrebarea „De ce trag clopotele?” mai este un raspuns, nu doar de franghie ci si pentru vizitatori.
Manastirea este ortodoxa, de stil vechi ca la rusi, ucrainieni, am stat o vreme prin interior, cumparat ceva, de vorba cu o maica, nu m-a prins pe picior gresit pentru ca eu stiam istoricul manastirii dinainte sa fie ea in strai monahal, mai trecusem pe acolo :)
In timpul coborarii ne formasem mersul astfel incat sa ajungem in timp util in centrul localitatii pentru a prinde un autobuz. De cate ori trecea un microbuz/autobuz din directia Targoviste spre Brasov prin Valea Prahovei luam nr. de telefon, pentru ca nu exista nicaieri afisat acest mers. Si acum aveam de ales intre un autobuz pe ruta mentionata si un microbuz ce venea din Craiova spre Targoviste apoi la Brasov. Cateva telefoane pe unde sunt mijloacele de transport si gata ne-am intersectat cu unul dintre acestea. Cate 5 lei soferului, biletul era 8 lei pana in Busteni…dar soferul daca era pus pe capatuiala i-a convenit…si asta a fost, in jurul pranzului eram acasa la treburi multiple :)
BUCEGI NATURA 2000 
@ Adrian,
Bună ziua !
Frumoase imagini, alese cuvinte și un traseu pe cinste !
O duminică frumoasă !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Buna ziua! Traseul chiar a fost extraordinar, multumesc la fel! :)
ApreciazăApreciază
Intr-una din poze, soarele zici ca e un diamant stralucitor in varful muntelui.S-ar putea introduce si intr-un film de genul celui cu Michael Douglas care cauta o piatra pretioasa (parca) , sugerand ca acolo straluceste chiar ea, comoara.
O fi el peisajul de basm, dar si fotograful stie cum si ce sa surprinda. Grupurile de cativa brazi sau braduti aruncate ici colo prin poieni sunt ca desprinse din poveste .
Cine o fi facut receptia la drumul ala?Probabil vreunul care nici n-a iesit din birou sa vada cum s-a facut lucrarea pe care a parafat-o de buna.Banda de pe margine e…tot de basm.Dar altfel de basm :).
ApreciazăApreciază
Mihaela, de cand merg pe munte mai invat si eu cate ceva :) Bradutii erau cadrul natural al povestii…vezi totul acolo era frumos. Cred ca Dumnezeu cand ne-a vazut pe acolo a zis „daca tot au venit, macar sa fac vremea buna” :))) Multumesc :)
Receptia inca nu au facut-o, nici nu au terminat lucrarea…ca drumul „l-au terminat” demult :))) Prioritara a fost cheltuirea banilor, restul au fost vorbe goale, cu dezvoltarea turismului, accesul spre valorile naturale…Consiliul Judetean Dambovita ca el este bagat in nenorocirea asta cu Bucegii, a abordat de la inceput gresit Parcul Natural Bucegi si o tine tot asa, fie ca este vorba de drumuri, cabane sau trasee turistice…sunt la pamant cu orice, dar la cheltuieli sunt cei mai buni…
ApreciazăApreciază
…Si era negura deasa…si Domnu’a zis:”sa se…”si s-a facut o vreme… de vis…
ApreciazăApreciază
Daca spuneam asa ziceau unii ca sunt superstitios…dar se vede ca atunci cand noi am ajuns in acel loc s-a destramat ceata. Se observa si in partea dreapta a pozei cu acea casuta, cum se duce ceata…iar vremea nu a fost prea favorabila pana in acele momente…intamplarea :)
ApreciazăApreciază
Fotografii superbe !!! Dar asta cred că nu mai e o noutate :)
ApreciazăApreciază
Multumesc, nu toate ies intotdeauna cum as vrea :)
ApreciazăApreciază
Ce locuri minunate ai pe langa tine, Si ce nori cirocumulus ai prins.
ApreciazăApreciază
Aud mai mereu pareri ale unor montaniarzi ce stau prin orase…”ca in Bucegi mergi de cateva ori si ai vazut tot ce se putea vedea”. Eu merg de la 6 ani, deci sunt mai bine de 20 ani, excursii saptamanale, chiar si de 3-4 ori se intampla intr-o saptamana, si tot nu pot zice ca stiu toate locurile din Bucegi. Probabil peste vreo 5 ani voi cunoaste toate locurile :) …300 kmp nu pot fi stiuti peste noapte.
ApreciazăApreciază
Eeeee…. asa cred unii .
Dar…
Nici o zi nu e la fel cu alta Nici un rasarit sau apus nu e la fel cu altul .
Si locurile sunt diferite de la anotimp la anotimp . Cine iubeste muntele merge zilnic in acelasi loc si vede de fiecare altceva, Ne-ar mai trebui o viata sa putem cuprinde toate frumusetile ce ne inconjoara.
ApreciazăApreciază
Pai da Samsara dar astia care spun lucrurile astea merg ca prin oras, azi la Zoo, maine la muzeu…muntele pentru ei se reduce la piatra, iarba, zapada,copaci mai multi, mai in profunzime nu au fost invatati sa priveasca. Si mie imi place sa merg in aceleasi locuri de cate ori se poate, mereu este ceva altfel :)
ApreciazăApreciază
Nu, nu se poate aşa ceva! este ilegal şi imoral să faci omul să-şi piardă capul de atâta frumuseţe! Şi mai şi povesteşti de-mi vine să mă arunc în tunelul timpului măcar la 20 de ani in urmă să mă pierd printre minunăţiile acelea sălbatice! cel puţin imaginea unde „un potop de raze a strapuns ceata ” şi cea unde se vede căsuţa din poveşti este magie curată. Nu mai stau la tine pe blog că fac depresie şi nu mă pot vindeca decât dacă vin să-mi văd munţii !!!
Lăsând gluma, te felicit pentru modul minunat în care ai reuşit să descrii traseul , pentru acurateţea cu care ai reuşit să realizezi pozele, pentru frumuseţe4a lor, dar şi pentru dragostea , mai bine zis pasiunea pe care o ai pentru viaţa în natură şi în special pentru munte..
ApreciazăApreciază
Doamna draga, cand mergi pe Bucegi de mic copil, le inveti frumusetile, stii unde si cand sa le cauti, lasati varsta, uitati-l de exemplu pe dl. cu pseudonimul Criscar, dansul are cativa ani…si acum sa fie cateva saptamani, umbla pe o vale din Bucegi unde eu stiu multi tineri care nu s-ar duce. Acolo unde tineretea nu poate suplini unele lucruri vine experienta care stie cum sa le faca. Important este sa fim sanatosi, optimisti si cu gandul ca fiecare etapa de varsta din viata isi are farmecul ei.
Traseul a fost minunat, cand am ajuns, era destul de frig, dar ne-a iesit pe gand si ne-a incalzit soarele destul de repede. In plus, am avut astfel si ocazia, nemaifiind ceata sa strabatem acele locuri minunate, fiecare unde a vrut… :) Pe munte am trait clipe minunate, pentru cine stie muntele este liantul si sensul vietii noastre…multumesc, si poate ne vedem la anul pe cararile sale.
ApreciazăApreciază
Asa e cum spuneti voi:Muntele desi aparent neclintit e mereu altfel;oricat l-ai cerceta tot vei descoperi ceva nou de fiecare data.Lumina,coloritul,vegetatia sunt in continua schimbare,oferindu-ti mereu bucurii surprinzatoare./// Limpezirea cerului, o data cu sosirea pe taramul fermecat,se poate sa se petrecut printr-o coincidenta,dar s-ar putea spune si altfel:Muntele-l simte pe cel care-l iubeste incercand sa-i descopere viata secreta,respiratia intima,profunda, si-i intoarce dragostea primindu-l la pieptul Sau…”Daca ai un dor ce te framanta…”
ApreciazăApreciază
Am mers de sute de ori pe Bucegi si prin Bucegi, nu stiu de cate ori a fost la fel, cu siguranta de putine ori altfel imi aminteam. As numi circa 100 de locuri din Bucegi ce trebuie cunoscute…si atunci se poate spune ca se stie ceva despre acesti munti :) …Imnul Bucegilor :)
ApreciazăApreciază