Busteniul, oras de munte…nu are turism montan

Primul gand care imi vine in minte este: „Omul acesta ajuns primar nu a miscat nimic pentru turismul montan in 8 ani de zile”. Am ajuns ieri la Crucea de pe muntele Caraiman, simbolul principal al orasului. Monumentul Eroilor ridicat de regina Maria a fost lasat in paragina de ani buni de incultul ajuns edil-sef al Busteniului. Primarul, milionar in euro, plimbaret prin tot felul de tari s-a intors tot cum a plecat…poate chiar mai rau de atat! Nu a invatat nimic pentru ca pe teren sterp nu ai ce sa semeni. Si-a pastrat doar atitudinea de sportiv ce juca fotbal in tinerete pe maidan. Acum este preocupat de meciul cu Bute, cine stie cum striga el prin locurile acelea pe unde nu-l cunoaste nimeni. Pe aici, daca l-ar auzi cineva ar gandi ca au inviat fratii Schiell si au infiintat o alta gradina zoologica.

De aceea se duce pe la meciurile lui Bute ca sa zbiere pe acolo ca nu-l cunoaste nimeni! 🙂 Si sa faca poze cu pugilistul, sa urce pe ring ca Tarzan…poate l-ati vazut cum imediat dupa incheierea meciului navaleste printre corzi sa topaie pe langa Lucian Bute, de parca el a castigat meciul :)) Omul acesta nu are nicio treaba cu orasul Busteni…la un moment dat interesele sale au coincis cu ale orasului, a facut niste lucruri bune dupa care a deviat de la realitate. Prin represiune, santaj si amenintari el si cativa mai vor inca 4 ani.

Cand am ajuns ieri la Cruce, monument ce domina orasul Busteni, am crezut ca nu este adevarat. Recunosc ca anul acesta nu am fost acolo dar stiam situatia de anul trecut. Ei bine, in prezent soclul monumentului, vecinatatile, trepte, balustrade, terasa…sunt mult mai deteriorate. De fapt, o sa vedeti in pozele de mai jos, care este realitatea.

Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman o sa fie reabilitat urgent daca ajung eu primar 🙂 Nu pentru ca sunt eu foarte bun si altii altfel. Ci pentru ca eu as consulta tot felul de oameni pregatiti…sa-si dea cu parerea, sa gaseasca solutii optime. Cand le stii pe toate deja esti pe un drum gresit…ca destui, de altfel 😉

La telecabina cand am ajuns, am aflat ca nu circula din cauza vantului. Si cum timp nu prea aveam…dar era totusi necesar sa ajungem pe Platoul Bucegilor. La ora 10 intram in padure pe traseul de pe Valea Jepilor.

Pod de zapada gros de aprox. 2-3 metri

A stat linistit sa-l fotografiez

Cascada Caraimanului sau a Vaii Jepilor

Ceaţa urca prin Hornul Caraiman

Cabana Caraiman…sau fosta cabana mai degraba

Monumentul Eroilor

Asa arata simbolul orasului. In 8 ani de zile primarul nu a fost in stare sa ia nicio masura de conservare.

Peste tot numai crapaturi

Daca avea respect pentru oras si pentru simbolurile acestuia ar fi luat masuri din timp. El daca nu a trait pe aici, vede muntele si tot ce este legat de acesta, ca pe ceva fara valoare.

Bucati din soclu cad periodic

Din lipsa de idei au inchis cu caramizi…bine acum nu datorita primarului se deterioreaza monumentul…sunt alte cauze. Dar pe el nu-l intereseaza. A, daca face vreunul un proiect si este rost de bani, cat mai multi, s-ar duce pe jos alergand pana la Cruce.

Treptele sunt sparte…initiative de restaurare au mai fost pe plan local. Oameni de cultura au vrut sa faca ceva, dar primarul cand a auzit s-a batut cu pumnul in piept, „trimit eu muncitori, fac eu”. Si s-au lasat pagubasi multi. Dupa mintea primarului cativa muncitori cu mistrii repara monumentul. Este inutil sa-i explici ca trebuie gasite solutii potrivite, adusi specialisti…

In cateva saptamani se prabuseste si tencuiala pe partea de vest

Cu siguranta daca monumentul nu arata asa rau ar fi spus ca este „monumentul lui” …”in orasul lui, primaria lui”.

De jur imprejur monumentul este plin de fisuri

Pana si focul l-a aprins cineva pe terasa…fiecare mazgaleste, rupe, arunca gunoaie, face ce vrea…

Sfinxul „radiind”

Cand am vazut si banca asta moderna langa un traseu turistic am ramas fara cuvinte. Omul acesta, primarul, este paralel cu turismul montan, cu muntele, nu intelege in ce fel poate acesta veni in sprijinul comunitatii locale. Intr-o strategie pe termen mediu a Partidului Verde am inclus: refacerea Monumentului Eroilor, a Cantonului Jepi, de asemenea Cascada Urlatoarea, zona Vaii Cerbului si multe alte lucruri ce tin de zona montana vor cunoaste daca ajung eu primar transformari majore…in primul an.

Trebuie gasite solutii prin care localnicii sa aiba locuri de munca si in acelasi timp sa existe surse de venit la bugetul local. Orasul este imprumutat peste masura, sunt datorii de multe milioane de euro la banci, sumele luate din credite sau primite de la Guvern in perioada cand plaga portocalie ocupase tara, au fost cheltuite pe lucruri care nu aduc niciun beneficiu bugetului.

Practic, au fost si sunt niste investitii moarte. Ne-am ales cu parcurile distruse, cu stupizenii de genul „Busteni, o statiune renascuta” unde reabilitarea monumentului grenadierului Musat a cuprins doar vecinatatile statuii nu si monumentul in sine, cu refacerea strazii Alpinistilor care deja se prabuseste spre celebrul amfiteatru…proiecte prin care s-a urmarit doar cheltuirea banilor. Pe langa acest fapt, calitatea lucrarilor este indoielnica…

Despre…nepublicate ce le-a venit randul!

Sunt lucruri pe care le mai uit cu voie sau fara de voie…azi mi s-a adeverit ca proiectele din Bucegi, dintr-o anume parte a muntelui, sunt de fapt masinarii de capusare a banilor publici. Mai credeam eu ca fura unul, doi, ca le place…de fapt este un furt generalizat, de sus pana jos.

Ma intreb si eu asa „i va aresta cineva vreodata pe oamenii acestia?” Este imposibil ca institutiile statului sa functioneze atat de prost… la anul vor zice ca este criza si recupereaza din banii cetatenilor, mai apare un impozit, o taxa…

Bine…si acum la ale noastre, de prin zona:

Aici au uitat sa mai puna fan pentru caprioare, au uitat ei de cativa ani…am intrebat si mi s-a spus ca au fost repozitionate hranitorile pentru caprioare…Le-au repozitionat domne mai aproape de caile de acces. Deja sunt cateva greseli, vorbesc de repozitionare de parca ar fi rachete intercontinentale 🙂 apoi chestia cu caile de acces, cu siguranta ca se refera la accesul oamenilor nu al animalelor. Cand era bunicul silvicultor ieslele acestea se faceau si ele cat mai departe de oameni :)))

La noi este posibil orice…vroiam de ceva timp sa scriu despre lucrul acesta 🙂 In mijlocul padurii, la kilometri buni de marginea oricarui oras, pe DJ 713 a aparut de cateva luni o trecere de pietoni. Este pe DJ 713 aproape de cabana Cuibul Dorului…dar lipseste logica acestei trecerii, cine vine pe aici de regula este cu masina pe care o poate lasa chiar la usa cabanei…

Noul drum lasat, pardon „reabilitat” spre Platoul Bucegilor….mai trec cateva masini grele, niste ploi si zapada, iar la primavara jumatate de drum a cazut in rapa invecinata…apoi trebuie alti bani sa repare „evenimentul neprevazut”. Cu DJ 713 s-a intamplat doar o reabilitare de buzunare, a unora din ale altora!

Va spuneam eu odata ca marginile lui DJ 713 au fost cimentate…atat de bine ca de-a lungul asfaltului sunt mii de fisuri…si pe acolo va intra apa si adio drum…astia in China erau in fata plutonului de executie 🙂

Este bine ca au pus tablele acestea…parca-i pasa cuiva de ce scrie pe ele, cand soferii abia au loc sa treaca unul pe langa altul

O poza ca sa vedeti cum temperatura este diferita pe cateva sute de metri patrati…am trecut prin acea zona si ne-a luat un frig :))) Ceva mai de departe am vazut si cauza…pe acolo bate rar soarele sau deloc, deloc insemnand ca abia la primavara mai cad pe acolo razele soarelui…stiti de exemplu ca acum in lunile acestea, soarele nu mai ajunge la Cascada Urlatoarea.

Teatrul de operatii al mistretilor…sunt mistreti in Bucegi multi, multi, in exces. Poate ar trebui luate niste masuri…nu mia zic ce masuri ca gasesc vreun iubitor de animale si o sa i se para aiurea. Treaba este ca si cu maidanezii, le trebuie drepturi dar si oamenii trebuie protejati, deci trebuie gasit un echilibru…

Si Castelul Peles, l-am pozat pentru a nu stiu cata oara…

Azi la vorbe cu un prieten din zona mediului…da, am si cativa din acestia 🙂

„Drumul” pentru Cantonul Schiell sau Jepi, este din ce in ce mai scurt…au fost schimbati din functie unii pe la conducerea judeteana a Romsilva, bine ca am scapat si eu si Parcul Natural de ei…aia aveau necaz mare  :))) Felicitari celor care i-au demis 🙂

Am mai discutat despre un lucru din vara, cand trebuia sa merg la un training :))) si eu nu m-am dus ca am aflat ca nu trebuie platit nimic, transport, masa, cazare. Nu-mi plac treburile acestea pe degeaba, uneori inseamna ceva ilegal…si nu m-am dus evident. Eu le fac asa dupa ureche, suna bine, nu suna, alteori le despic in bucatele…in fine si ce mi-a zis el prietenul? „Nu te-ai dus, te asteptau fetele alea”…si dupa incheierea discutiei umbla ecoul vorbelor lui prin minte mea :))

Bine ca nu m-am dus, dupa ureche dar inspirata decizie, cine stie ce mai faceam pe acolo atatea zile si in ce buclucuri mai intram…dupa aceea nu mai ma astepta nimeni acasa, ca tot era vorba de asteptat 🙂

Intr-un loc de poveste din Parcul Natural Bucegi…cand a sosit momentul trairii basmului!

De ceva timp nu mai ajunsesem acolo…ultima oara privirile spre acel loc mi s-au indreptat in luna septembrie in timpul unei drumetii cu prietenii. A ramas programat sa mergem acolo, numai ca mereu se gasea cate ceva si nu reuseam sa ne adunam in echipa completa.

Si eu cand vreau un lucru este mai greu cu rabdarea, cu asteptatul…adica eu cred ca orice inainte de a fi dobandit are un timp rezonabil de asteptare. Daca prin minte imi trece ca timpul a trecut atunci nu mai am nevoie de acel lucru vreodata 🙂 A disparut interesul si nu mai cred in respectivul lucru, nu mai imi trebuie 🙂

Am pus mana pe „hăţuri” si am organizat rapid deplasarea, la modul cine vine inseamna ca vine, cine nu, nu vine 🙂

Si am plecat intr-o dimineata, pe la ora 9 ieseam din Sinaia. A urmat intrarea pe DJ 713, urcarea de la cabana Cuibul Dorului spre Saua Dichiului si apoi alte ore de mers pe jos pana la obiectiv.

Au pus bariera in sfarsit la acest drum realizat in cel mai pur stil autohton…un lucru mai mult decat prost facut, deja a crapat iar asfaltul, de fapt se vede chiar si in imagine

Le-a tremurat mana, o banda nu au fost in stare sa o traseze, iar cimentul de pe margine este fisurat cam peste tot de-a lungul drumului

Cabana Dichiu…deja eram intr-o negura deasa

Cand am vazut zapada, si ca nu aparuse deloc soarele prin acele locuri…m-am gandit: „sa vezi frigul naibii mai tarziu” 🙂

Dar totusi…soarele era undeva, dincolo de straiul acesta montan ceţos

Abia am iesit din padure si soarele s-a aratat…bucurie mare, nu? De fapt se si vede ca mai era un rest din mantia alba a copacilor

Si iar prin padure…multe urme de mistreti si de ursi, salbaticie, rar vine cineva prin acele locuri

Nici aici nu aparuse soarele…dar mult nu ar mai fi intarziat

Si nu s-a lasat asteptat prea mult…un potop de raze a strapuns ceata

Chiar la timp pentru a ne plimba prin locul de basm

Daca locul este de basm este musai obligatoriu sa fie si o Casuta din povesti

La plimbare

Stanci colturoase…cu o poveste nespusa, acum

Peste o ora aveau sa renunte la albul invelis

Din plan nu putea lipsi si …gasirea unei pesteri/grote pe la 20 metri. Cum umblam eu pe acolo singur, fiecare se plimba pe unde credea…o vad, intru atent, dar nimic deosebit, este inalta cu doua intrari…

„Turma de mioare” pe cer 🙂

Proba de foc…aici este o alta poveste. Initial eu nu am vrut sa stam la casuta din povesti ci la o cabana a noastra. Dar locurile erau prea mirifice si nici eu si nici ceilalti nu mai vroiam sa plecam. Asa ca, mai intai am cautat sa vedem daca sunt intrunite niste conditii: lemne erau suficiente, apa aveam, exista un fel soba improvizata dar trebuia sa vedem daca fumul iese afara…nu iesea, asa ca am revenit la fosta vatra nefolosita. Intr-o alta incapere am izolat doi pereti ce aveau niste crapaturi si pe unde banuiam ca se va strecura vantul, am luat alte haine cu gandul ca vrem nu vrem fumul se va lipi de noi, tinand cont de vatra. Pana la urma noaptea a fost linistita, cerul senin, focul a ars cum trebuie, ne gandeam ca daca sufla vantul o sa bage fumul inapoi…a fost bine pana la urma.

Semne de amurg…pana la apus am umblat prin imprejurimi, descoperind doua urme de bocanci din aceiasi zi, si ale unui caine. Pe acolo nu umbla turisti, erau doi braconieri cu un caine. Se oprisera pe o inaltime de unde probabil au stat la panda…prin acele locuri umbland de colo-colo am reusit sa sperii peste 10 gainuse de munte…dar pe braconieri nu i-am vazut, urmele lor dispareau de pe iarba inghetata in padure.

A doua zi, rasaritul

Aspect din intoarcere…aici scapasem de probleme. Pentru ca ne grabeam, fiecare cu ale lui, am ales un traseu de cateva ore spre localitatea Moroeni. Am vazut niste locuri in varful muntelui, ne-am dus pe acolo, oameni la paza, oameni lucrand, noi cascand gura la ei, ei la noi, nu aveam ce cauta pe acolo…am iesit de acolo nu pe poarta ca sigur nu ieseam decat la politie, ci pe langa poarta…o sa revin cu aspectul asta intai sa aflu care ar fi consecintele scrierii :)))

Pe langa chei

Manastirea Sf. Ioan Iacob, o manastire de maici, unde ne-am propus sa ajungem…cand ne-am apropiat cineva tragea de un clopot…ne-am uitat la ceas dar era in jur de ora 10, nu ne-am prins imediat ci peste cateva minute ca trag de clopot de cate ori vin vizitatori. Deci la intrebarea „De ce trag clopotele?” mai este un raspuns, nu doar de franghie ci si pentru vizitatori.

Manastirea este ortodoxa, de stil vechi ca la rusi, ucrainieni, am stat o vreme prin interior, cumparat ceva, de vorba cu o maica, nu m-a prins pe picior gresit pentru ca eu stiam istoricul manastirii dinainte sa fie ea in strai monahal, mai trecusem pe acolo 🙂

In timpul coborarii ne formasem mersul astfel incat sa ajungem in timp util in centrul localitatii pentru a prinde un autobuz. De cate ori trecea un microbuz/autobuz din directia Targoviste spre Brasov prin Valea Prahovei luam nr. de telefon, pentru ca nu exista nicaieri afisat acest mers. Si acum aveam de ales intre un autobuz pe ruta mentionata si un microbuz ce venea din Craiova spre Targoviste apoi la Brasov. Cateva telefoane pe unde sunt mijloacele de transport si gata ne-am intersectat cu unul dintre acestea. Cate 5 lei soferului, biletul era 8 lei pana in Busteni…dar soferul daca era pus pe capatuiala i-a convenit…si asta a fost, in jurul pranzului eram acasa la treburi multiple 🙂

DJ 713…Nici nu au terminat lucrarea ca au si inceput reasfaltarea!

Din ciclul:

„TE CUNOSC DUPA SANDALE, CENUSAREASO” 🙂 …doar vezi o lucrare si nu trebuie sa te uiti la autori, pentru ca i stii, nu mai ei puteau fi aceia 🙂

Este vorba evident de asfaltarea Bucegilor de catre „Stanii” si „Branii” ce se ocupa cu cheltuirea banilor la drumul judetean 713 pe care ei dorind sa ne incite si sa-si incite imaginatia, l-au denumit Drumul Dacilor. Eu cred ca daca ar stii Burebista sau Decebal ca astia dau milioane de euro ca sa ajunga pe urmele lor, s-ar rasuci in morminte…

Si azi am ajuns iar in calea acestor oameni „dedicati” societatii, care „dezvolta” turismul, fac „investitii”…

Nu stiam exact ce traseu sa facem azi, am auzit prognoza meteo, telecabinele la Sinaia se pare ca nu circulau si uite asa intamplator am ajuns…la DJ 713.

La intersectia drumului national ce leaga Sinaia de Targoviste cu drumul ce urca pe Platoul Bucegilor, vad tot felul de utilaje…si intrarea pe DJ 713 blocata.

Zeci de utilaje grele, basculante cu asfalt, pietris, excavatoare…o nebunie. Printre ei hop si eu. La intrare un tip ce veghea sa nu treaca alte masini, decat cele care lucrau la drum…evident eu plin de tupeu, am intrat direct. Era antipatic omul, prototip bine cunoscut, ne-a luat el cu niste intrebari, a incercat sa fie ironic, apoi cand i-am cerut sfatul a devenit binevoitor 🙂 Nu aveam nevoie de sfaturile lui dar nu trebuia sa ne ia asa din prima in vizor, trebuia sa-l facem sa se simta important… 😉

Ce am vazut pe drum depaseste imaginatia…vedeti si voi mai jos. Faceam pe turistii prosti, mai o gluma, i mai laudam pe muncitori, cand nu erau atenti mai pica o poza, ca asa se face cu astia… Sa va spun ce am aflat, nu ca sa ma dau eu mare destept, stiu ca sunt si eu o mandrete, dar cand te invarti intr-o astfel de lume de idioti, te simti bine 🙂

Oamenii se vaitau de conditiile meteo, ca nu li se platesc orele suplimentare, ca le bubuie cauciucurile, ca au o multime de necazuri, ca vor sa termine anul acesta lucrarea, ca sunt vreo 60 de utilaje la treaba…mai va spun altele si cu alta ocazie. Spun astea pentru ca o sa ma mai duc pe acolo in alte haine, alta atitudine, si nu am niciun stres…este destinul unora sa scriu eu despre ce fac ei in Bucegi.

Dupa semnalele de alarma trase in ultima vreme de  multi iubitori ai naturii, de exemplul de dl. Cristian Goran seful Consiliului Stiintific al Parcului Natural Bucegi, de Jurnalul National, si poate putin pe acolo si de mine „scanteia si benzina lucrurilor ilegale din Bucegi” cum a comentat ironic cineva, s-a trecut la treaba serioasa.

Asemenea mobilizare de forte pentru un prapadit de drum judetean de cativa kilometri ar parea binevenita, ai zice bravo lor, cand te uiti insa cu ce se ocupa, te iei cu mainile de cap…si spui ca doar la noi se poate intampla asta.

Intr-o poza dintr-un post recent am aratat ca sunt paraie pe marginea drumului, care transporta la ploi, material aluvionar in cantitati importante. Chiar la acest izvor s-au oprit muncitorii si in loc sa indeparteze aluviunile, au sapat prin acestea, realizand o gaura sa se duca apa cat mai jos…atat. Pai unde sunt rigolele, zidurile si alte chestii incluse in proiect?!

Urme unde au peticit asfaltul. Mai aproape se vede ca si petecul incepe sa se deterioreze pentru ca au trecut peste el, cand inca era cald.

Ia priviti niste lucrari de calitate superioara…au asfaltat doar doi kilometri si acum au inceput sa ia inapoi asfaltul, si in lucrarea asta nu este bagata doar o firma ci mai multe

Decopertari masive, dupa ce in toamna anului trecut il inaugurau pe DJ 713 cu surle si trambite…deci ce ati inaugurat ma voi?

Stiti ce este in imaginea aceasta? Bani! Ai dv, ai nostri, ai tuturor…iata ce isi permit ei sa faca cu noi. Pot sa repare pe banii firmelor implicate, raul a fost deja facut si inceputul lucrarii a aratat amatorismul celor implicati in acest proiect

Acum vreo doua saptamani am sesizat Guvernul ca lucrarile la drum sunt slab calitative, singurele poze pe care le gasiti pe undeva pe net de la mine provin 😉 Cineva trebuie sa le bata cuie in talpa si sa-si bata cuie in talpa. Gramezi de asfalt spart, cei doi kilometri au fost turnati de ochii autoritatilor, sa ne ia noua fata…

Este demarata o lucrare de anvergura pentru inlaturarea asfaltului turnat in urma cu cateva luni de zile. Sunt oamenii astia sanatosi? De abia au realizat doi kilometri de drum ca se intorc inapoi sa repare… Priviti suprafata care trebuie reparata, asa arata mare parte din cei doi kilometri

Si ce fisuri mai sunt in drum…care trebuie evident reparate. Asistam la lucrari de reasfaltare, de reparare a reabilitarii. Eu am mai zis ca in afara de conturile unora nu are ce sa fie reabilitat in adevaratul sens al cuvantului…

Mai jos, cateva imagini din care in opinia mea, reiese ca „reasfaltatorii” nu inteleg conditiile terenului in care isi desfasoara activitatea…adica vor repara mereu drumul, vor cere bani in plus, peticeala…

In dreapta este vechiul zid de sprijin al drumului, doar o parte din el. Cealalta este mai jos in rapa. Asadar daca nu au fost in stare sa asfalteze cum trebuie doi kilometri de drum, va dati seama ce lucrare trebuie sa faca in acest loc? Un zid de sprijin cu fundatie adanca, pe o lungime de vreo 30 metri? Pot sa realizeze ei acest lucru in afara domeniului oniric?

Asta le trece prin cap…pe marginea lui DJ 713 sunt o multime de ziduri vechi de sprijin, ce trebuie demolate si in locul lor ridicate altele. Ce au facut desteptii? Au bagat un excavator care a sapat un fel de sant, probabil in mintea lor denumesc asta rigola, ajutand zidul sa cada mai repede. Bine, ei acum nu au mai vazut si partea asta…adica sa cada zidul. Daca zidul este inclinat intr-un astfel de unghi, posibil ca ei sa creada ca asa a fost conceput acum zeci de ani. Cine vede si nu stie crede ca asa trebuie sa fie…

Ruptura aceea a fost produsa de apele pluviale. In lipsa unui canal colector se scurg pe toata suprafata drumului. Acolo unde panta este mai brusca intr-acolo se duc…

Urmele de cauciucuri arata ca suntem pe drum. La acelasi nivel, se observa aluviunile aduse de un mic curs de apa care la o ploaie puternica colecteaza apa pluviala de pe versanti mari ca suprafata. Acele aluviuni trebuie ridicate din acel loc, adancit acel valcel, trebuie facut un dig mai sus, si lucrari de zidire si amenajare a versantilor, stanga, dreapta, pe o lungime de 15-20m…munca nu buleala. Evident ca ei nu vor face asa ceva pentru ca astfel de lucruri nu se vad, nu le vad, nu au experienta cu astfel de lucrari in zona montana.

Au intins azi pietris, balastru, in stanga se vede cum versantul este destabilizat, o alunecare de teren se poate produce oricand. Ei au mai si umblat putin cu excavatorul pe la baza, sa faca vreo „rigola” ca doar lipsa experientei este una dintre caracteristicile de baza ale celor ce executa aceste lucrari. Uite asa le cade pamantul in cap si nu isi dau seama cand in au trecut dintr-o lume in alta.

Trebuie sa mai mentionez ca pe tot drumul cuprins intre zona Cuibul Dorului si pana aproape de Saua Dichiului, basculante numeroase depozitau balastrul si alte utilaje il tasau…exact ca un cal legat de o caruta ce vede doar inainte. Ce este in lateral nu se mai vede…

In loc sa se apuce mai intai de terasari, canalizari, indreptarea drumului, largirea unde este cazul, si abia apoi sa toarne asfaltul, „profesionistii” au sarit niste etape. Nici vremea nu-i ajuta…la un moment dat a venit ploaia, apoi ninsoarea, s-a linistit pentru o vreme, apoi ninsoare puternica, nu mai zic de vant.

Nu este cazul sa mai vorbesc de ce se va intampla pe tronsonul Saua Dichiului – intersectia cu drumul spre Piatra Arsa, unde conditiile din teren sunt mult mai dificile, sau de caderile de stanci de la doua cariere din preajma drumului…poate data viitoare.

Asta se intampla pe DJ 713, unde in virtutea „dezvoltarii turistice” se executa o lucrare suspecta din toate punctele de vedere. Sunt atatea lucruri importante ce se pot face cu banii alocati drumului, dar trebuie neaparat cheltuiti ca doar sunt ai tuturor. Ce usor este sa te joci cu banul public!!! Si nu vezi o televiziune, nu vezi un om al statului condamnand aceasta risipa a banilor publici…