Pe urmele istoriei, in Tinutul Mocanilor: Din Sacele la Predeal prin Pasul Predelus

Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…

Imagini de Craciun… prin Valea Prahovei!

Ma trezesc eu de Craciun intr-o pasa aiurea, ca ramasesem asa, setat. Ma uit pe telefon si deja incepuse treaba cu minunile si fericirile. In fine, pana la urma ma dezmeticesc, era totusi Craciunul… In prima zi de Craciun, a suflat un vant rece la Busteni, apoi au fost doua zile calde.

Cea mai frumoasa imagine de Craciun pe care am surprins-o in Valea Prahovei, in aceste zile… o vedeti mai jos:

1Parcul Dimitrie Ghica, Sinaia, 26.12.2015

2O poveste ca la Sinaia! Sinaia, printre multe altele, este si orasul romanticilor 🙂

Mai departe, din excursii, drumuri, obiective, locuri:

3

4

5

6O Bijuterie din multe puncte de vedere

7

8

9

treiNu m-am hotarat ce poza sa las, si le-am pus pe toate.

Ramasesem dator copacului si nu numai… In acest loc, in urma cu 2 ani si 9 luni mai facusem o poza… si aveam o stare de spirit tare aiurea 🙂 🙂

Cum-necum, fara intentie, am nimerit de Sf. Stefan iar copacul.

12Ultimele raze pe muntele Sorica

Prin muntii Baiului…pe potecile bazinului hidrografic Zamora

Deocamdata doar peisaje, ca sa fie in ton cu week-end-ul, odihna, liniste 🙂 Azi m-am intalnit cu un mare „berbec”, nu am crezut ca si omul asta este la fel…primarul numai cu din acestia este prieten. S-a gasit in mijlocul padurii, sa opreasca jeep-ul si sa ma intrebe ce caut pe acolo :)) A plecat evident, la tupeu si nesimtire l-am intrecut imediat cat este el de interlop… doar nu ii luase ma-sa padure 😉 . Acum ca am facut cunostinta si cu jupanul acesta, sa auzim numai de bine!

Vaci la Busteni, cam rare dar mai sunt 🙂 Or fi ale lui Nae Contes :))

Bucegii, parea vreme buna

Apoi au venit norii

De la sud spre nord…Vf.cu Dor, Furnica…

Piatra Arsa, Jepii, Caraimanul

Costila, Moraru, Bucsoiu

Spre m-tii Grohotis, Valea Doftanei

Aproape de varf

Abruptul Rasaritean al Bucegilor…vedere din muntii Baiului

Culmea Zamora

Raze peste Sinaia ascunsa de padure

Ramificatiile vietii

A murit in picioare

In coborare…si cum mergeam,

vad o groapa adanca de cam 2,20 m realizata de un excavator. In ea se aflau doua salamandre…

Am coborat cu o sacosa si le-am luat de acolo, ca tot incercau sa iasa si cadeau inapoi…

Le-am lasat prin iarba, in loc sigur…salamandra este o specie vulnerabila, protejata si la noi in tara…si oricum era pacat sa moara acolo 🙂

Demersuri…legale, pentru Cantonul Schiel (Jepi)

Trebuie sa mai linistesc pe cate unii…cuprinsi de teama ca se va intampla ceva si acea constructie nu va mai ramane in paragina 🙂

Sunt demersuri legale, bine, pot fi si de alta natura de va fi nevoie, dar trebuie incercat inainte de orice sa fie respectata legea. Eu asa fac, incerc…si fiind un lucru normal, probabil ma voi plictisi pana la primavara de anormalitatea unora.

Cantonul Schiel sau Cantonul Jepi

Venita de la Ministerul Mediului

Adresa Prefecturii catre Directia Silvica

De fapt, au fost doua…la Minister si la Prefectura. Trebuie sa dovedesc ca legal am incercat 🙂 Este si o dovada de lipsa de incredere din partea mea, mi s-au promis unele lucruri, dar stiti, eu cu promisiunile nu prea ma inteleg. Imi plac lucrurile clare si neamestecate, sa existe un contract corect, o chirie lunara, eu sa am controlul asupra situatiei, nu mai multi, nu altii.

Asa, pareri ascult o mie, selectez ce este util, si pun in practica…dar eu sa le aplic, nu altcineva 🙂 Bineinteles, contractul nu va fi intre mine si ei, ci intre un ONG si ei, dar deciziile tot ale mele vor fi, nu am chef de orgii si bateri cu pumnul in masa cand are vreun smecher vrere sa vina pe acolo…este un lucru pentru toata lumea, si regulile sunt de bun simt, atat, de altceva nu este rost!

Raze prin ninsoare

Anul trecut nu am vazut acest „fenomen”

Intr-un loc de poveste din Parcul Natural Bucegi…cand a sosit momentul trairii basmului!

De ceva timp nu mai ajunsesem acolo…ultima oara privirile spre acel loc mi s-au indreptat in luna septembrie in timpul unei drumetii cu prietenii. A ramas programat sa mergem acolo, numai ca mereu se gasea cate ceva si nu reuseam sa ne adunam in echipa completa.

Si eu cand vreau un lucru este mai greu cu rabdarea, cu asteptatul…adica eu cred ca orice inainte de a fi dobandit are un timp rezonabil de asteptare. Daca prin minte imi trece ca timpul a trecut atunci nu mai am nevoie de acel lucru vreodata 🙂 A disparut interesul si nu mai cred in respectivul lucru, nu mai imi trebuie 🙂

Am pus mana pe „hăţuri” si am organizat rapid deplasarea, la modul cine vine inseamna ca vine, cine nu, nu vine 🙂

Si am plecat intr-o dimineata, pe la ora 9 ieseam din Sinaia. A urmat intrarea pe DJ 713, urcarea de la cabana Cuibul Dorului spre Saua Dichiului si apoi alte ore de mers pe jos pana la obiectiv.

Au pus bariera in sfarsit la acest drum realizat in cel mai pur stil autohton…un lucru mai mult decat prost facut, deja a crapat iar asfaltul, de fapt se vede chiar si in imagine

Le-a tremurat mana, o banda nu au fost in stare sa o traseze, iar cimentul de pe margine este fisurat cam peste tot de-a lungul drumului

Cabana Dichiu…deja eram intr-o negura deasa

Cand am vazut zapada, si ca nu aparuse deloc soarele prin acele locuri…m-am gandit: „sa vezi frigul naibii mai tarziu” 🙂

Dar totusi…soarele era undeva, dincolo de straiul acesta montan ceţos

Abia am iesit din padure si soarele s-a aratat…bucurie mare, nu? De fapt se si vede ca mai era un rest din mantia alba a copacilor

Si iar prin padure…multe urme de mistreti si de ursi, salbaticie, rar vine cineva prin acele locuri

Nici aici nu aparuse soarele…dar mult nu ar mai fi intarziat

Si nu s-a lasat asteptat prea mult…un potop de raze a strapuns ceata

Chiar la timp pentru a ne plimba prin locul de basm

Daca locul este de basm este musai obligatoriu sa fie si o Casuta din povesti

La plimbare

Stanci colturoase…cu o poveste nespusa, acum

Peste o ora aveau sa renunte la albul invelis

Din plan nu putea lipsi si …gasirea unei pesteri/grote pe la 20 metri. Cum umblam eu pe acolo singur, fiecare se plimba pe unde credea…o vad, intru atent, dar nimic deosebit, este inalta cu doua intrari…

„Turma de mioare” pe cer 🙂

Proba de foc…aici este o alta poveste. Initial eu nu am vrut sa stam la casuta din povesti ci la o cabana a noastra. Dar locurile erau prea mirifice si nici eu si nici ceilalti nu mai vroiam sa plecam. Asa ca, mai intai am cautat sa vedem daca sunt intrunite niste conditii: lemne erau suficiente, apa aveam, exista un fel soba improvizata dar trebuia sa vedem daca fumul iese afara…nu iesea, asa ca am revenit la fosta vatra nefolosita. Intr-o alta incapere am izolat doi pereti ce aveau niste crapaturi si pe unde banuiam ca se va strecura vantul, am luat alte haine cu gandul ca vrem nu vrem fumul se va lipi de noi, tinand cont de vatra. Pana la urma noaptea a fost linistita, cerul senin, focul a ars cum trebuie, ne gandeam ca daca sufla vantul o sa bage fumul inapoi…a fost bine pana la urma.

Semne de amurg…pana la apus am umblat prin imprejurimi, descoperind doua urme de bocanci din aceiasi zi, si ale unui caine. Pe acolo nu umbla turisti, erau doi braconieri cu un caine. Se oprisera pe o inaltime de unde probabil au stat la panda…prin acele locuri umbland de colo-colo am reusit sa sperii peste 10 gainuse de munte…dar pe braconieri nu i-am vazut, urmele lor dispareau de pe iarba inghetata in padure.

A doua zi, rasaritul

Aspect din intoarcere…aici scapasem de probleme. Pentru ca ne grabeam, fiecare cu ale lui, am ales un traseu de cateva ore spre localitatea Moroeni. Am vazut niste locuri in varful muntelui, ne-am dus pe acolo, oameni la paza, oameni lucrand, noi cascand gura la ei, ei la noi, nu aveam ce cauta pe acolo…am iesit de acolo nu pe poarta ca sigur nu ieseam decat la politie, ci pe langa poarta…o sa revin cu aspectul asta intai sa aflu care ar fi consecintele scrierii :)))

Pe langa chei

Manastirea Sf. Ioan Iacob, o manastire de maici, unde ne-am propus sa ajungem…cand ne-am apropiat cineva tragea de un clopot…ne-am uitat la ceas dar era in jur de ora 10, nu ne-am prins imediat ci peste cateva minute ca trag de clopot de cate ori vin vizitatori. Deci la intrebarea „De ce trag clopotele?” mai este un raspuns, nu doar de franghie ci si pentru vizitatori.

Manastirea este ortodoxa, de stil vechi ca la rusi, ucrainieni, am stat o vreme prin interior, cumparat ceva, de vorba cu o maica, nu m-a prins pe picior gresit pentru ca eu stiam istoricul manastirii dinainte sa fie ea in strai monahal, mai trecusem pe acolo 🙂

In timpul coborarii ne formasem mersul astfel incat sa ajungem in timp util in centrul localitatii pentru a prinde un autobuz. De cate ori trecea un microbuz/autobuz din directia Targoviste spre Brasov prin Valea Prahovei luam nr. de telefon, pentru ca nu exista nicaieri afisat acest mers. Si acum aveam de ales intre un autobuz pe ruta mentionata si un microbuz ce venea din Craiova spre Targoviste apoi la Brasov. Cateva telefoane pe unde sunt mijloacele de transport si gata ne-am intersectat cu unul dintre acestea. Cate 5 lei soferului, biletul era 8 lei pana in Busteni…dar soferul daca era pus pe capatuiala i-a convenit…si asta a fost, in jurul pranzului eram acasa la treburi multiple 🙂

Raze, umbre si lumini

Prin padure astazi a fost de poveste…ziua insa din alte puncte de vedere nu a fost tocmai reusita 🙂

La prima ora, o discutie cu un om al legii. Motivul? Niste prostii facute de fratele meu…da, am un frate, mai mic, nu semanam deloc, diferiti din orice punct de vedere…e clar unul din noi este facut cu vecinul 🙂 El are alt anturaj, dubios evident, vorbim si ne vedem destul de rar, l-au iertat oamenii legii, ar fi a doua oara, a treia oara nu se va mai intampla. L-am sunat, am vorbit cu el, spunea ca era beat, ca i pare rau, intotdeauna asa spun oamenii dupa ce isi revin din bautura.

Am mai facut si altele astazi dar o sa scriu in alta zi. Pana atunci o sa postez niste imagini cu padurea de poveste a Bucegilor.