Manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000 si Schitul Sf. Ana de la Cota 1400

Doua locuri religioase departate de viata urbana, ambele destul de accesibile. Pe la Schitul Sf. Ana am fost in aceste ultime doua luni de mai multe ori decat la acea manastire, fiind mai aproape de principalele cai de acces in Parcul Natural Bucegi.

Am fost duminica cu niste prieteni la ambele…cu masina. Initial la manastire care se afla cam la 7-8 km de Sinaia, mai jos de Complexul Petrom de la Cota 1000 si noul Han cu Ursi. Este si un indicator…

Pana am ajuns eu la acesti prieteni, si pana am plecat s-a facut de 11:00. Am parcat masina pe la Cota 1000 unde intentionam sa mai ramanem…ceata, nori si frig asa era. Mie imi place foarte mult sa merg prin ceata, pentru ca iti solicita simturile, numai ca era si frig si nu aveam chef de umblat prea mult 🙂

Intrăm pe drumul de cateva sute de metri lungime cu mai multe cruci pe stanga si ajungem. Cam 20 de masini parcate la 30 metri de usa bisericii…urata chestia asta sa ajungi cu masina pana in usa bisericii. In fine, intram chiar in toiul predicii…si ascultam:

„Noi aici pe pamant traim un canon, daca-l izbandim vom avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, de aceea nu cautati sa va legati viata de lucrurile materiale si sa lasati pe alt plan pe Dumnezeu. Fiti milosi, cautati binele si departati-va de cele usoare, si sa nu confundati lucrurile, Raiul nu este totuna cu Imparatia Cerului, sunt doua lucruri diferite…etc.” A fost o predica foarte frumoasa ce a tinut lumea tintuita locului, preotul a vorbit despre moarte, ca de un musafir nepoftit, ca plecarea din aceasta viata este pentru cei pregatiti o bucurie, pentru ca pornesc sa se intalneasca cu El…

Biserica de la Manastirea „Inaltarea Domnului”

La sfarsit am iesit afara si am intrebat unde il gasim pe parintele Ioanichie. Parintele este cel care a pus temelia Schitului Sf. Ana si a stat cateva luni aici fiindca este clima mai blanda. Un calugar i-a raspuns unui prieten „Va cunosc ati mai venit pe aici, dar parintele s-a intors la schit”. La intrebarea „De unde ma cunoasteti”, calugarul, enigmatic, i-a raspuns zambind „Va cunosc” si  a plecat mai departe. In manastiri exista un fel de comunicare din priviri intre vietuitorii de acolo, spun asta pentru ca am observat-o personal, pana la o anumita varsta am stat un timp printre ei, in vacante…nu mi s-a parut niciodata ca am cum sa ma fac calugar, preot. Trebuie sa fi ales pentru asta 🙂

Este poate mai usor „in lume”, in mijlocul pacatului, dar fiecare are un rost pe lumea asta…si nu stiu dar eu am vrut sa-mi fac o familie, mie mi-au placut femeile, daca asta poate fi un pacat :))) , cred ca femeia este cel mai mare dar pe care Dumnezeu putea sa-l faca barbatului, si ca impreuna reprezinta lucrul perfect…evident este greu de gasit cuplul perfect.

Asadar, de la manastire am plecat inapoi spre Sinaia ca sa urcam spre Schitul Sf. Ana unde stiam ca-l vom gasi pe parintele Ioanichie. Urcăm cu masina cei 11 km pana la Cota 1400 si de acolo pe jos spre schit, pentru circa 5-10 minute.

Clopotnita de la Schitul Sf. Ana

Intr-un an i-am propus sotiei sa mergem pana la o biserica pe jos. Nu era mult, doar 4 km :))) I-a placut! Apoi cand a fost sa mergem la alta a zis ea sa mergem pe jos, asa era mai mult timp de petrecut impreuna, de vorbit. Apoi am stabilit un plan, sa mergem la toate bisericile si manastirile din zona pe jos. Si am trecut muntele pana la manastirea Pestera Ialomitei, cam 25 km dus-intors, ne-am dus la manastirea Sf. Nicolae si apoi la biserica-catedrala din centrul Predealului, cam 30 km dus-intors, la orice biserica din Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. Am ajuns si la manastirea de la Cota 1000 si chiar si la Schitul Lespezi din Posada aflat la 20 km de casa 🙂 . Ne lua cate o zi, dar plecam cu rucsaci mici in spate, unde vroiam cumparam ce trebuia sau ne odihneam, fugeam de la job, numai ca sa atingem si acel obiectiv propus…cand am idei acestea devin molipsitoare :))) Nu mai este nici macar o luna si se apropie o zi importanta, intr-o seara rece de noiembrie ne-am intalnit prima oara…apoi intalniti am ramas. O sa povestesc mai multe pe 19 noiembrie 🙂

Si am ajuns la schit, evident nu mai erau decat cateva persoane, staretul ne-a spus in ce camera il gasim pe parinte, care s-a bucurat sa-i vada pe „oamenii muntelui”. Am schimbat impresii, ne-a povestit cum a fost in spital, dupa ce l-am ascultat captivati i-am dat si noi niste chestii ce stim ca-i plac, apoi ca de fiecare data ne-a pus in genunchi pe toti, a facut niste semne interesante cu patrafirul inainte de a il pune pe dansul, eu cum sunt neastamparat imi fug ochii de colo-colo pana si in astfel de momente…

Ne-a spus aceleasi rugaciuni cu care ne-a obisnuit ani de zile, circa 15 minute. Rugaciunile spuse de dansul, vocea lui, te patrunde, te ia cu fiori, imi rasuna glasul lui si acum prin minte.

In biserica schitului

Poate nu este bine, dar trebuie sa scriu si o impresie avuta. De foarte multe ori la intalniri cu diverse persoane simt ce persoana este cel din fata mea, in sfarsit nu vreau sa se inteleaga altceva…dar duminica am avut impresia ca timpul parintelui se apropie. Pe masura ce inaintam in varsta nu mai constientizam ca ne apropiem de o etapa a vietii cand cei din jurul nostru nu ne mai vad ca altadata. Pe calugarii de la manastire, pe staretul de la schit, i-am observat asa, era o stare desprinsa din gesturile si cuvintele lor, se simtea, era un nespus, ca acea povara a omului batran. Trist!

28 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. criscar spune:

    Te-ai tinut de cuvant:reculegere-smerenie necesare…Domnul cu voi!

    Apreciază

    1. In fiecare zi, multumesc lui Dumnezeu, bine, probabil niciodata nu o sa ating idealul in relatia cu El dar eu zilnic incerc 🙂 El ne stie dupa putintele fiecaruia!

      Apreciază

  2. oanaclara spune:

    Esti un fericit pentru ca langa tine ai o tovarasa de drumetii si de viata. 🙂 Ai avut pe cine molipsi. Eu nu-l scoteam pe al meu din casa nici cu ordinul procuraturii.
    Am mai zis si repet. Imi place sa trec pe la tine pe blog pentru ca aici pot citi despre locuri frumoase care imi sunt dragi, iar tu si Oana sunteti oameni frumosi, demni de admirat. Sa nu va schimbati!

    Apreciază

    1. Da, sunt un fericit, dar ea nu merge decat foarte rar in drumetii pe munte…ceea ce nu este o problema pentru ca ea are cercul ei de prietene si eu cercul meu de prieteni cu care merg pe munte. Multumesc, ca treci pe aici, eu sper sa nu ne schimbam :))
      Auzi, dar de ce nu-l scoteai din casa, nu vroia el? Eu nu pot sta in casa prea mult, si cand Oana vede ca nu am astampar ma indeamna, sa-l sun pe nu stiu cine, nici nu stiu ce-as face daca nu ar fi muntele atat de aproape.

      Apreciază

      1. oanaclara spune:

        Nu voia sa mearga nicaieri, nici macar inparc cu copiii, iar daca imi luam picii la plimbare fara el traia cu impresia ca am avut cine stie ce intalnire. Deci plecam cu copiii cu riscul de a avea scandal la intoarcere pentru ca nu puteam tine piticii la nesfarsit in casa.

        Apreciază

        1. Era egoist atunci, stii cati din astia stiu? Bine ca ai scapat de el, scuze ca vorbesc asa, dar o femeie fara libertate este doar un obiect docil, si ai nevoie de un partener de viata care sa gandeasca nu sa execute. Si cu tampenii d-astea in cap, intalniri la orice colt de strada, nu poti trai. Poate pleca si dupa voi sa vada ce faceti 🙂 Zambesc dar banuiesc ca nu a fost ceva amuzant. Problema cu unii barbati casatoriti se pune asa: el are voie ca asa e in ton cu vremurile, ea nu, doar acasa la copii, cratita, sa taca, etc. Cand el vrea sa fie seriful, trebuie sa fugi de asa ceva 🙂

          Apreciază

          1. oanaclara spune:

            🙂 Nu. Stia ca oricum voi pleca cu picii in parc pentru ca era normal sa ii scot din casa , iar el ramanea sa bea linistit. Cand ajungeam inapoi, din pricina de bautura il palea gelozia.
            Si nu, nu ma supar. Am evadat din casnicia aceea si ii multumesc lui Doamne-Doamne ca am scapat.

            Apreciază

            1. Asa este, bine ca ai scapat, isi va da seama ca a avut o familie si nu a stiut sa o tina…nu acum, dar pe masura ce atinge un prag al anilor i va parea rau. Am vazut ce face bautura din cineva si la mine in casa nu se gasesc niciodata bauturi alcoolice. Acum cativa ani ajutam pe cineva sa mute cateva mii de sticle de tot felul de bauturi, multe vechi de ani…omul nu vroia sa-l ajute altcineva, pentru simplul motiv ca pentru mine tot ce avea el nu valora nimic…ca o gluma, dar e totusi real, nu echivalau nici macar cu o tava de placinte :))) Omul asta a ramas de atunci cu sechele, el care convinge mai pe oricine cu ce spune…dar eu daca nu dau doi bani pe chestiile astea :))) Cu socrul meu alta poveste, el an de an face sute de litri de vin, se oferea sa-mi aduca el vreo 300 litri…eu l-am luat de nebun, el la fel :))) Nici musafirii nu beau sau fumeaza la mine…adica fiecare cu ale lui.
              Dar intr-o relatie cand unul bea si asta-i ocupa tot timpul, celalalt nu are decat sa plece, deci bine ca ai iesit din ecuatie, era spre binele tau si al copiilor.

              Apreciază

  3. cammely spune:

    Doamne ajuta!
    M-ai plimbat din nou prin locuri minunate. Multumesc.
    Trebuie sa recunosc cu rusine ca si eu sunt una dintre cei care adesea merg cu masina pana la manastire, dar de regula oamenii mai duc cate un sac de cartofi, ceva faina, ulei, zahar… pentru bucataria de acolo si atunci pare mai explicabil de ce atatea masini, insa tot iti dau dreptate, ar trebui sa mergem putin si pe jos si macar de placerea de a petrece „mai mult timp impreuna, de vorbit”, caci buna intelegere dintre oameni, intrarea in manastire cu suflet linistit si gand curat e tot o ruga, asta daca „vorbitul” nu se transforma in cearta 😉 (glumesc).
    Cat despre impresia ta cu parintele staret, doar Dumnezeu stie zilele omului, insa in Acatistul catre Dumnezeu Tatal se spune intr-un condac „Binecuvantati, iar nu pierdeti timpul care trece repede. Fiecare ceas, fiecare clipa ne apropie tot mai mult de mormant. Albirea parului, slabirea puterii, sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricaciunii pamantesti; ne vestesc ca totul trece si se apropie fericirea cea vesnica, unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai cantare de biruinta: Aliluia!”, de aceea poate ca da, poate ca se simte si poate ca nu ai gresit, doar expresia asi fi schimbat-o cu „timpul parintelui a sosit”.
    Multumesc inca o data pentru pelerinajul pe la manastirile din Bucegi. ganduri bune tie si familiei tale. O zi binecuvantata va doresc!

    Apreciază

    1. Imi dau seama din ce spui ca esti o femeie credincioasa, placut comentariul tau si o sa modific expresia aceea. Intr-adevar este mut mai indicat 🙂 Multumesc si te mai astept si in alte locuri bisericesti. La un moment dat nu mai gaseam numele tau ca sa vad ce mai faci…asa ca il pun eu bine pentru a sti unde sa caut 🙂 Toate cele bune si familiei tale!
      Inchei cu un citat deosebit din comentariul tau, este prea frumos ca sa nu fie retinut:
      „Intrarea in manastire cu suflet linistit si gand curat e tot o ruga”

      Apreciază

      1. alinuta spune:

        staretul de acolo se AUTOLAUDA am locuit acolo stiu cine este staretul manastirii cota 1000 INALTAREA DOMNULUI.nu contest manastirea dar e un om avar dupa bani si avere.STITI CINE E STARETUL MANASTIRII?un infractor care a construit biserica pe munca unor oameni care nu au fost platiti AU FOST INJURATI SI ALUNGATI CIND AU TERMINAT O ANUMITA LUCRARE.eu am ramas si fara bani de benzina nici pt atit nu mi-a dat .am lucrat acolo e un nemernic staretul.un preot de acolo a fost… cindvaSI TOTUSI E PREOT.ALTI PREOTI SINT GONITI DE ACOLO SINT TINUTI DOAR FOSTI INFRACTORI CARE ACUM CICA SINT PREOTI

        Apreciază

        1. Sunt absolut sigur ca spuneti adevarul! Multumesc. Asa trebuie sa facem toti, sa spunem cum stau lucrurile de fapt.

          Apreciază

  4. Camelia spune:

    Ştii ce simt atunci când intru într-un lăcaş sfânt, deşi mi se întâmplă atât de rar, cred că fiecare are o biserică a lui în suflet? Îmi pare că timpul încremeneşte, că altfel decât până atunci îmi sunt mie ascultare, că mintea mea e supusă unui fel de revelaţii, că sunt un gând totuna, cel pe care poate până atunci nu îl trezisem, şi nu pentru că eu l-aş fi descoperit ci pentru că acolo, în acel loc sacru, el e cel care mi s-a descoperit…vezi tu, Adrian, ceea ce caută omul, primeşte religios.

    Apreciază

    1. Foarte adevarat, intai comunicam cu Creatorul din interiorul nostru, biserica noastra, acolo unde ar trebui sa avem totul curat. Si mie mi se intampla sa raman in biserica si sa nu stiu cand trece timpul, parca ar fi o lume de unde nu vrei sa pleci. Dar nu in toate bisericile am simtit asta. Desi sunt ortodox, sa stii ca nu sunt total de acord cu felul in care se abordeaza de catre Biserica relatia cu Dumnezeu. Acum ceva ani, vreo 5 cred, am cautat sa aflu ce ne diferentiaza pe noi crestinii. De fapt eu tot citeam diferite scrieri religioase, ortodoxe, adventiste, catolice, de la martorii lui Iehova, etc. M-am documentat destul de mult, zic eu, de aceea rareori zic Doamne-Ajuta. Eu doar multumesc si i cer sfatul, ceva de genul „Daca Tu vrei sa fie asa, daca Tu vrei sa se intampla astfel”. Unii spun sa nu faci semnul crucii eu il fac ca amintire pentru chinurile lui, altii ca nu e bine sa te inchini la Maica Domnului, ca a fost om….eu fac ce cred eu, si am convingerea ca Biserica indiferent de ce fel este, nu este Mireasa lui Hristos si nici reprezentantul Celui de Sus, parti din ea sunt. Sunt multe lucruri ce au fost ascunse de Biserica, pastrate chipurile pentru initiati…as spune mai multe, dar nu e cazul. Am prieteni si ortodocsi si adventisti, etc, foarte buni, peste tot se face aceiasi greseala, unii se cred mai buni decat altii. Preotii ortodocsi spun sa nu te duci pe la sectanti, cei din diferite religii se considera ca ei „nu mai sunt in lume”. Oamenii trebuie iubiti asa cum sunt, fie ortodocsi, fie adventisti, catolici. Nu cred ca Dumnezeu va spune la Judecata, „Aha, tu ai fost martor al lui Iehova deci du-te de aici ca nu vreau sa te vad!”. Nu cred in povesti cu vamile vazduhului, nu cred…multe, cred doar ce este in Biblie!

      Apreciază

  5. Camelia spune:

    Mă laşi să îţi aduc ceva aproape?
    Neuitând să spun că şi sufletul fiecăruia este un templu sacru. Spaţiul sacru e determinat de prezenţa Divinităţii. Fiecare are în noi ceva divin, acea scânteie. Iar Lumina lui, cea din lăuntrul nostru e călăuză din cerurile pedinăuntrului, acelea din noi, înspre înafară.

    Apreciază

    1. Multumesc de intrebare, dar poti posta oricand ce doresti si ce crezi tu ca este util 🙂 Ma gandeam ca am uitat sa adaug ca fiecare dintre noi are in el o farama din suflarea Lui, dar ai spus-o tu 🙂

      Apreciază

  6. un.bolovan spune:

    Un sincer multumesc pentru vesti, speram ca Parintele Ioanichie sa se intoarca la schit, l-am revazut in vara la Cota 1000….Parea bine dupa operatii.. dar spunea ca urmatoarele saptamani sunt deteminante….Doamne Ajuta!

    Apreciază

    1. Spunea ca i s-a recomandat sa nu mai urce mai sus de 1000 m altitudine…

      Apreciază

  7. un.bolovan spune:

    Se pare ca intr-adevar Parintele Ioanichie nu e prea bine din pacate… 😦 Din ce stiu eu nu este foarte in varsta… daca nu gresesc are 78 de ani… nu e mult… dar tinand cont ca a construit Schitul Sfanta Ana stand acolo in frig si manca paine veche inmuiata in apa de la izvor…pot doar sa spun… putini ca El… Dumnezeu sa-l ajute! Fratele Nicolae cu care, cel putin in parte, a construit schitul, este astazi internat la spital in Ploiesti pentru o operatie pe coloana…..Speram sa fie bine, trebuie sa fie….

    Apreciază

    1. Sper sa-i mai dea Dumnezeu zile pentru ca este un mare povatuitor si un exemplu de credinta. Nu stiam de fratele Nicolae…Dumnezeu are El grija!

      Apreciază

  8. Mihaela spune:

    Buna ziua! Ma intereseaza cateva informatii destre schitul Sf Ana. Stiti cumva daca se face slujba in fiecare duminica si la cat incepe? Si, care este starea drumului pana acolo? Multumesc, Mihaela

    Apreciază

    1. Buna! Duminica sa fiti pe la ora 9 acolo, accesul se face pe drumul auto spre Cota 1400, drumul este asfaltat, mai sunt si portiuni fara asfalt dar putine, ideal ar fi sa lasati masina nu departe de indicatorul spre schit. Indicatorul se afla inainte de Cota 1400 cu circa 200-300 metri. Se poate continua pe jos pe drum forestier circa 5-7 minute. Drumul forestier este destul de ingust si mai intra si altii cu masinile pe acesta, depinde unde va intalniti…si apoi unii dau cu spatele, altii inainte, nebunie 🙂

      Apreciază

  9. Ana spune:

    Parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana a murit, pe 20 februarie 2012.

    Apreciază

    1. Intr-adevar, am scris despre acest lucru in acea zi, intr-un post. Multumesc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.