Prin Dobrogea: La Plaja Corbu (III)

Mai aveam doua parti de prezentat, din expeditia cu copiii prin Dobrogea. Din Jurilovca am ajuns cu un microbuz in Constanta. De acolo, am ajuns relativ repede la Navodari, unde am facut aprovizionarea, era undeva in jurul orei 18. Stiam ca la ora 19 este un autobuz spre comuna Corbu, in zile de week-end si de sarbatori circula din ora in ora.

DSCF3335Ne-am plimbat un pic si prin Navodari

DSCF3338Apus la Plaja Corbu

Din comuna Corbu se face un drum de 4 km spre plaja. Cum este un du-te vino de masini, nu am asteptat mult si cineva ne-a dus pana pe plaja, unde avea si el cortul. Initial, am vrut sa instalam cortul tot acolo, dar cam sufla vantul si vedeam cum zgaltaia corturile. Si sa-ti faca in cap toata noaptea, parca nu e fain 🙂

Ma orientez un pic si gasesc un loc langa o salcie inalta de vreo 2,50 metri. Asa cortul nu mai era miscat de vant si aveam si umbra ziua. Dupa ce am instalat repede cortul, am mancat si ne-am culcat.

DSCF3352Dimineata pe plaja, de pe la ora 7

DSCF3359

Am vazut mai tarziu si intreaga zona cu corturi:

DSCF3348Eu nu stiu la ce plaja se refera astia la stiri, ca se intra cu masinile pe nisip, ca aici la Corbu este un sant lung, vedeti gramezile acelea de nisip… care impiedica acest lucru.

DSCF3370

DSCF3371

DSCF3377Soim

DSCF3384Drumul a fost facut de soldatii in termen

DSCF3385Spre unitatea militara

Tot vorbesc unii de plajele salbatice de la Corbu si Vadu. Nu prea e chiar asa. Adica Plaja Corbu este un fel de Valea Cerbului pentru Busteni. Doar ca e mai multa civilizatie pe Valea Cerbului.

Apoi, la sud de plaja Corbu este plaja Midia, cred ca acolo se ajunge cu masina pana la marginea apei. Mai la sud este Rafinaria Petromidia, deci nu cred ca poti ajunge pe Plaja Navodari. Uneori, noaptea, venea un miros puternic de produse petroliere. Nu stiu ce eliberau aia pe acolo. Ulterior, la cateva zile a si fost o explozie la rafinarie. Am vazut acasa, la stiri.

La nord de plaja Corbu este poligonul militar Capul Midia. Nu ai cum sa treci spre Vadu, pana la care ar fi vreo 7 km. Cei de la Armata au montat bariere si panouri pe care citesti: „Obiectiv Militar. Pericol de electrocutare si radiatii”. Chestiile acestea nu apar pe net, eu nu le-am vazut pe site-uri cu subiecte de genul „Corbu, Vadu”.

A doua zi am si fost sa vad cat de lung este poligonul. Mergi o ora intreaga pe langa gardul unitatii 🙂

DSCF3387Pe aici se trageau barcile spre apa

DSCF3391Celebra cazemata… cica le-ar fi facut nemtii in ultimul razboi. Bine, intre Corbu si Vadu, pe campuri, mai sunt destule.

DSCF3398

DSCF3402

DSCF3406

DSCF3411

DSCF3414

DSCF3415

DSCF3419

DSCF3425

DSCF3426

DSCF3430Drumul din comuna Corbu si plaja are o singura banda. Sunt facute tot felul de refugii ca sa-l lasi pe cel din fata sa treaca.

DSCF3438

DSCF3440La Corbu este superb, mult peste alte plaje romanesti. Insa parerea mea este ca aceasta plaja nici nu are ce cauta in Top 100. Unii au dat-o ca fiind in primele 10 din lume 🙂 Sunt sute de plaje cu mult mai frumoase decat aceasta, sa fim realisti. Probabil este o chestie de promovare, sa mintim un pic. Este tipic, asa intelegem sa facem turism!

DSCF3445

DSCF3447

DSCF3448

DSCF3450

DSCF3454

DSCF3464Spre rafinaria de la Capul Midia

DSCF3467Constanta in departare

DSCF3581Dimineata se vedea cel mai bine

DSCF3483

DSCF3505

DSCF3507

DSCF3526Cazemata in camp

DSCF3527Pe langa unitatea militara se mai impusca si pasari din ce se vede.

DSCF3546Intrare intr-o cazemata din zona Vadu

DSCF3539Dincolo de acest complex dezafectat este plaja Vadu

DSCF3559Privind la Luna

DSCF3560Tantarii stateau disperati pe la usa…

DSCF3563Rasarit

DSCF3579Ca in Triunghiul Bermudelor, filmul 🙂

DSCF3586

DSCF3596Cormorani

DSCF3605

DSCF3625

DSCF3632

DSCF3637Patria rapanelor sau rapanilor, cum se mai numesc melcii astia

DSCF3640Cormoranul mare… odihnindu-se pe plaja.

DSCF3652Nu stiu ce naiba era chestia asta ce plutea in larg… din care ieseau stalpi, si pe care stateau pasarile.

DSCF3661Un fel de… ne vedem la anul! 🙂

Proiectul de la Caminul Alpin – Busteni

De cateva luni de zile, multe discutii din Busteni au ca numitor comun: Caminul Alpin. Nu au vreo legatura cu prima cabana moderna din Romania, cum poate s-ar crede, ci cu vecinatatile fostei cabane. Dupa cum nici pozele din acest articol nu au legatura cu subiectul, dar nu am dorit sa fac un alt articol mai mic.

Mai exact, ajungem in padurea Parcului Natural Bucegi, unde peste o suta de arbori au fost marcati pentru taiere. Si asa au inceput discutiile, ca se taie in Parc, ca pana cand se va mai defrisa, oare ce se va face… Pana la urma, ce mi s-a parut mie interesant, a fost faptul ca nimeni nu stia ce se intampla. Nici nu am aratat cu degetul spre cineva, nici nu am crezut ca sunt deja stabiliti autorii. Neavand informatia corecta, nu avea rost sa scriu ceva.

biserica la CaraimanPrima biserica a manastirii Caraiman

In ultimele luni de zile, mai multi cetateni au formulat adrese, petitii, catre institutiile cu atributii in Parcul Natural Bucegi. Totusi, ca un fel de completare, nestiind exact procedura de a cere informatii, deseori nu se rezolva problema ridicata.

Iata, asadar, raspunsul Garzii Nationale de Mediu, referitor la ce se intampla in zona Caminul Alpin, pentru a se sti exact cum stau lucrurile:

1. In acea zona impadurita se doreste a se ridica un complex turistic.

2. Arborii marcati pentru taiere fac parte dintr-o proprietate privata, care, totusi, este cuprinsa in Parcul Natural Bucegi. Va spuneam luna trecuta ca atunci cand s-a trasat limita Parcului, nu s-a stiut ca acea suprafata de circa 10.000 mp era proprietate privata, astfel ca a fost inclusa in Parc si, ulterior, in Situl Natura 2000.

3. Marcarea acelor arbori s-a realizat de catre Ocolul Silvic Ever Green din Plopeni si nu de catre reprezentanti silvici din Valea Prahovei.

4. Beneficiarul este S.C. Foretex Impex SRL din comuna Manesti, jud. Dambovita, acesta obtinand acord de mediu „eliberat cu conditia de a nu se executa lucrari de defrisare pe teren si numai pentru obtinerea avizului favorabil al DTRSV Bucuresti”. Acordul de mediu a fost emis la data de 29.10.2014 de catre APM Prahova.

5. Nu a trebuit sa treaca 2 ani, cat are valabilitate acest act, ca la data de 17.11.2014,  prin decizia nr. 37, DTRSV Bucuresti, suprafata de teren pusa in discutie a fost scoasa definitiv din circuitul silvic, retineti, tot fara defrisare.

pictura manastireBiserica noua a manastirii Caraiman a fost pictata de vreo doua luni de zile. Una dintre picturi care mi-a atras atentia este aceasta: „Sfintii romani”. Nu am mai vazut pe undeva…

Dupa cum se poate observa, acei copaci, chiar daca sunt marcati, nu pot fi taiati legal, neexistand acte de reglementare in acest sens. Am considerat de la inceput ca lucrurile au si alta latura, una este sa tai un copac, doi, ca pun in pericol o constructie sau beneficiind de concursul tacit al padurarului, si alta 100 si ceva de arbori. Ma gandeam, si ma gandesc si acum, ca nimeni nu se leaga la cap, cand astfel de lucruri inseamna clar dosar penal. Apoi, o fi proprietate privata, dar limitele Parcului Natural si ale sitului Natura 2000 nu sunt scrise de mana pe o foaie, ci sunt stabilite cu GPS-ul de ani de zile. Astfel sunt si comunicate organismelor europene de mediu.

Asadar, daca ajungi sa dai cu subsemnatul pe undeva ca ai taiat atatia arbori, nu ai nicio aparare. Beneficiarul nu mai are padurea in circuitul silvic, dar legea nu-i permite sa o taie… pentru ca, vrei nu vrei, este in situl Natura 2000 si nu poti modifica limitele acestuia.

Ca sa aplice proiectul cu complexul turistic, trebuie sa declanseze o alta actiune de obtinere a actelor. Mi se pare foarte complicat sa se realizeze acel proiect, din punct de vedere legal.

Mai trebuie mentionat ca la fata locului s-au deplasat mai multe controale comune ale APM Prahova, Comisariatul Judetean Prahova al Garzii Nationale de Mediu, impreuna cu inspectorii Administratiei Parcului Natural Bucegi. Din punctul meu de vedere, care am vazut atatea prin Bucegi, aceste institutii chiar au actionat in spiritul legislatiei de mediu, in vederea pastrarii integritatii ariei protejate.

Situatii in care s-au mai taiat cativa copaci de la marginea padurii, au fost si cu siguranta vor mai fi, dar nu ai cum sa explici disparitia a 10.000 metri patrati dintr-o suprafata aflata nu doar in evidente romanesti. Si cand va fi perioada raportarilor pe linie de mediu, cine isi asuma minciuna? Mai devreme sau mai tarziu sunt trasi la raspundere aceia care semneaza.

Este dificil de anticipat ce se va mai intampla la Caminul Alpin. Practic, datorita zonarii Parcului, ai voie sa construiesti acolo, daca obtii toate avizele, lucru deloc usor, dar nu ai voie sa tai arborii 🙂 deci nu poti ridica un complex. O cale ar fi ca proprietarul sa fie despagubit de stat, cumva. Ar fi cea mai simpla solutie.

coroana ruptaLa cel putin doua coroane aflate pe peronul garii din Sinaia, coroane depuse cu ocazia comemorarii lui I.G.Duca, pe 29 decembrie 2014, am observat ca le lipsesc partile din centru. Le-a furat cineva ca sa-si orneze usile, probabil. Hoti la tot pasul, desi este o camera video instalata chiar acolo…

Liniste si alb. Iarna pe Bucegi. Pestera Ialomitei. O noua „fabrica de bani”. DJ 713 are iar nevoie de reparatii

„Este zapada mare… au anuntat ploi…” si alte asemenea. Pana la urma din grupul de 4 am ramas 2, din care Matrix avea mana rupta 🙂 Dar evident ca am plecat…

1Pe la 8 si 15 minute am plecat… trebuia la ora 7, dar pana am stat la discutii la telefon, unii cu altii, despre vreme, despre grosimea stratului de zapada de pe Platoul Bucegilor, etc, a trecut timpul. Matrix era insa primul la locul de intalnire, si el ar fi mers oricum

2Aproape de Stana Regala

3Leurda

4Mai trec si ursi pe poteca turistica

5Crucea lui Sorin Golopenta de pe Piciorul Pietrei Arse

6La iesirea din padure ne astepta zapada

7

8Ceva mai sus, printre acesti nameti, aveam sa gasim 2 doamne trecute de 40 de ani, echipate de iarna, care urcau foarte bine spre Complexul Piatra Arsa

9I se spune „Broasca”

10„Sfinxul Pietrei Arse”

11Complexul Piatra Arsa. Vedeti ca jnepenii sunt sub zapada ceea ce arata ca momentul drumetiilor pe Platou inca nu a venit 🙂 Ma refer la cui nu-i place prin zapada, mie imi este totuna, daca trebuie sa ajung undeva nu conteaza cum este si ce este. Cu alte persoane, in afara de Matrix sau cunoscuti care stiu ca pot merge, nu m-as aventura…

12Aici am inteles de ce ne priveau pe geam personalul de la acel Complex. Pai ei erau izolati acolo de dinainte de Paste, drumul era plin de zapada. Nici noi nu ne asteptam la asta…adica dupa ce scapasem din troienele de pe Piciorul Pietrei Arse si de pe Platou era clar ca pana la Pestera Ialomitei tot prin astfel de zapezi am fi mers.

13Iata-ne si la bariera ce inchide drumul spre Babele. Drumul pe o lungime foarte mare, cat mai vazut noi cu ochii, este plin de zapada. Ma refer la DJ 713 ce se opreste la bariera. Nici pe poteca spre Pestera Ialomitei nu se vedea vreo urma, dar asta era, am facut noi urme

14La o cruce careia i-a fost smulsa tablita cu numele si cu o poezie. Vreun tacanit nu a avut ce face si a tras de acea tablita pana a rupt-o. Probabil a aruncat-o prin imprejurimi si la cat jnepenis este, va fi foarte greu de gasit. Multi ajunsi in acest loc incercau niste senzatii stranii… poezia era scurta si sinistra, peisajul este destul de salbatic, parca pluteste moartea prin locurile acelea. In urma cu multi ani, cand am venit prima oara pe aici, mi s-a parut un loc ciudat, te simti oarecum, dar nu am zis nimic la nimeni. Ulterior, dupa alti ani, un prieten ce are un ziar imi spunea ce emotii l-au incercat in acest loc. Apoi au fost altii si altii… pana la urma s-a oprit cineva si a rupt tablita. Bine ca am poze cum era inainte. Aici a murit in conditii neelucidate o eleva pe nume Bia Mariana. Unii au zis ca a fost abandonata de profesor.

15Prin padurea Cocora

16Un semn timid de primavara

17Traseul turistic… urme de pasi de ursi am vazut in multe locuri

18Aproape am ajuns… de aici am coborat spre hotelul Pestera iar la marginea padurii am facut primul popas al zilei

19Hotelul

20Nimic surprinzator… ursul a rupt gardul de ani de zile si vine periodic la gunoaie. Eu le-am zis de la inceput ca trebuie o imprejmuire metalica acoperita, dar nu ai cu cine vorbi fiind doar orientati dupa furat. In plus, nu le poti cere unor magari sa gandeasca, acestia doar trag unde li se nazare sau se opun pentru ca le trebuie cativa ani sa inteleaga de ce o panta trebuie urcata.

21La cladirile manastirii Pestera Ialomitei

22Biserica Sf. Nifon

Pana aici unde drumul era deszapezit, am facut din Busteni peste munte si Platou aproape 6 ore. Vara am fi facut cel mult 5 ore.

Ne uitam putin pe acolo, cu gandul de a merge apoi in biserica din Pestera Ialomitei, situata la o distanta de 10 minute din acest loc. Ca de obicei, eu sunt fie prea in fata, fie in spate cu mult, preocupat de diferite aspecte, peisaje, foto… De data aceasta eram cam la 50 metri de Matrix, cu spatele la el si la cladirea staretiei. Matrix a vrut sa treaca un pod cand o doamna ce lucra la manastire i-a spus ca nu pe acolo apoi i-a zis asa: „daca sunteti turist, luati-o pe jos” si i-a aratat o alee pe sub pod. Ma intorc si eu, ma uit la ea, la un calugar si la un cetatean ce statea aproape de o usa. In mintea mea deja era intrebarea: „De ce sa nu treaca pe pod?”

Ma uit apoi la pod , vad la capatul lui un gard din barne ce nu era in toamna si un drum ce se prefigura mai departe. Asa ca, nu mai conta parerile cucoanei sau ale cuiva. Cobor cu Matrix pe alee doar ca sa ajung sub acel gard, urc niste trepte si apoi intru pe acel drum bine-mersi pe langa alte case ale manastirii. Doar nu trebuia sa-mi dea voie nimeni…

23Dupa biserica veche, aceasta este cea mai veche cladire a manastirii. Aici am stat de zeci de ori, in alta perioada. Undeva, putin in stanga este o cladire ridicata fara acte prin 2012. Tot in stanga, se face un alt drum, creat cu buldozerul anul trecut chipurile pentru reparatii la niste bazine de apa. Aici, de unde am pozat, trecusem de gardul din barne. Deci astia nu puneau gard daca nu i-ar fi apasat ilegalitatile. Nu au acte pe multe din ce au ridicat prin zona…

Merg mai departe pe drum, cu mentiunea ca de Paste, stiind ca oamenii sunt ocupati, am intrat intr-un perimetru pazit, doar ca sa ma uit eu dincolo de un gard unde era un obiectiv privat ce trebuia pozat… si cum nu aveam pe unde trece… s-a intamplat sa intru, asa ca nu aveam nicio problema in a intra pe „proprietatea” ilegal dobandita a sfintilor parinti. Ca stiti ce se intampla? Astia nu au cumparat nimic, doar s-au extins an de an prin paduri si poieni, ca nimeni nu are curaj sa spuna ceva, doar vorbim de sfanta biserica, etc. Pe mine, desi ortodox, merg la biserica, ascult unele lucruri, admir unii preoti, ma enerveaza smecheriile acestea. Vine nu stiu ce sfant parinte si vrea el nu stiu ce, motivand ca este pentru Domnul. Ce treaba are Dumnezeu cu astfel de acte banditesti? Nu le zice nimeni nimic… de frica „pedepsei divine”. Nu are nicio treaba Dumnezeu cu nascocirile unor slujbasi ai Bisericii.

Asa ca merg mai departe, Matrix a ramas undeva la distanta, un domn se holba de la geam spre mine… si ajung aici:

24Cel mai probabil, o „noua fabrica de bani”. Foarte interesant de aflat cine ridica acest sfant locas si cine sunt cei care cu credinta si evlavie intra intransa… fara a poseda vreun act. Pentru ca este Sf. Gheorghe astazi, gasesc foarte nimerit sa-i intreb pe cei din Ministerul Mediului si pe cei din Inspectoratul de Stat in Constructii, chiar astazi… despre aceasta binecuvantata cladire, adapost pentru nevoiasii care platesc…

Am facut circa 10 poze si am plecat spre Pestera

25Copacul acesta pe sub care trec atat acei sfinti parinti ce cu osardie realizeaza „intocmai” lucrarea Domnului… pe care in tot ce fac il iau in desert, degraba golitori de buzunare cat si enoriasi credinciosi pupatori de maini sfintite prin munca, nu s-a gandit nimeni sa-l taie si sa elibereze drumul. Dar o minune se poate intampla oricand 🙂 iar o minune care sa nu coste ar fi perfect, ia sa vina cineva de bunavoie si sa puna umarul la lupta impotriva celui care pune astfel de obstacole in drumul binecredinciosilor

26La Pestera Ialomitei

27Prin bisericuta din Pestera

28Nu am stat prea mult, am intrat cam 200 metri in pestera, venisem sa vad cateva inscriptii vechi, eu retin in timp diferite imagini, detalii, etc si intr-o zi cand aflu ceva concret, stabilisesc o legatura, stiu unde sa caut. Am stat putin, odata ce am vazut si pozat unul dintre scopurile acestei excursii. O poza pot sa postez:

291857

30Proiectul de amenajare a Pesterii… sume astronomice, in teren vor fi cu siguranta realizari mici ca si cost, supradimensionate pe hartie. Deocamdata, desi trebuia sa se inceapa lucrarile, nu se vede nimic… le-or fi inceput deja prin birouri. Astia nu vor fi niciodata capabili sa faca lucruri utile, doar sa risipeasca aiurea banii. Unde te uiti, nu au facut nimic util, cimitire de bani… nu au dezvoltat niciun turism, nu s-a intamplat nimic de ani de zile in Parcul Natural Bucegi, doar strategii ale vorbelor goale. O sa vin mereu pe aici imediat ce dau drumul la lucrari 🙂 Acestea trebuiau demarate din 2012, peste cateva zile trebuie finalizat proiectul.

31Bineinteles ca ar fi extrem de ridicol sa merg eu sau alti prieteni ce umblam de mici pe munte, printr-un astfel de loc, si sa cerem asistenta salvamont. In primul rand, ca la viteza noastra ei nu se pot tine dupa noi, deci nu stiu cine pe cine ar ajuta. Mi-a venit o idee 🙂 🙂

Au pus acest panou, un mare multumesc. Pentru ca atunci cand se mai topeste putin zapada voi face o cerere la Consiliul Judetean Dambovita in subordinea caruia este Serviciul Salvamont. Sunt un turist iubitor de frumusetile naturii si vreau sa merg prin acel canion, evident ca solicit asistenta salvamont. Da’ de ce sa nu mergem pe acolo sa ne uitam unii la altii, mai socializam 🙂 Bineinteles ca asistenta este gratuita, se subintelege, alfel nu se ofereau ei…

Panoul acesta dincolo de utilitatea sa, ca avertisment pentru incepatori, este o chestie de ghidaj, adica ne suni, platesti si te ducem pe acolo… bon fiscal sau altceva nu-ti va da nimeni. Am un var la Fisc in Bucuresti, nu ar fi rau sa-l invit pe aici cu niste colegi, sunam la numarul acela, vine asistenta salvamont si cand va fi sa platim, astia vor face ochii mari ca nu primesc nicio hartie…

Poza aceasta o voi incarca pe Facebook si voi multumi pentru serviciile turistice gratuite oferite de prietenii salvamontisti damboviteni. Vor crede zeci de oameni ca este un serviciu la care poate apela oricine, oricand 🙂 🙂 Cinste salvatorilor, adevarati oameni de munte.

Am glumit, va dati seama, se trezesc oamenii acestia cu tot felul de telefoane 🙂 Iar varul meu merge mult prea bine ca sa aiba nevoie de sprijin, era prin Mont Blanc acum de Paste…

32Pe langa cabana Padina…

33Drumul arata groaznic, plin de gropi, apa, noroaie. Ambele drumuri ce inconjoara lacul Bolboci sunt curatate de zapada, dar cel dinspre cabana Bolboci, adica acesta din dreapta, neasfaltat, este vai mama lui. La fel si de aici pana la Padina si Pestera. Extrem de putini turisti, circa 100 de turisti au vizitat Pestera Ialomitei in aceste zile, am intrebat eu pe acolo. Un bilet este 8 lei pentru adulti si 4 lei pentru copii

34

35In Cheile Tatarului… vremea a fost toata ziua inchisa, la un moment dat ne parea rau ca nu a fost ca a doua zi de Paste, dar ar fi fost un cosmar traversarea Platoului si a muntelui Cocora… si asa am mai scapat prin troiene pana la brau, dar mie mi-a placut, nu am plecat de acasa cu ideea de a fi totul cum vreau. Luam lucrurile cum se prezinta. Ne-am udat pana la genunchi, motiv pentru care nu am mai vizitat pestera, in aceasta perioada apa in Pestera are un nivel ridicat, noi mergem si prin locuri unde este apa, asa ca de doua ori baie rece nu prea era in regula.

36Raul Ialomita la intrarea in Chei

37Peste 4 zile se vor implini 39 de ani de cand a fost montata aceasta placuta… cred ca nici aceia care au asezat-o nu mai stiu de ea

38Lacul Bolboci

39Au sapat pe marginea drumului ca sa ia astfel de bucati de piatra. Date cu un lac de piatra arata foarte bine, dupa ce sunt zidite. Mi se par oricum prea mici, am vazut si mai mari dar nu in Bucegi

39bO alunecare de teren, stanci imense s-au prabusit pe drum dar cineva le-a impins cu un utilaj in vale. Dupa ce am trecut noi, se auzea un motor de buldozer cred ca incerca sa mai repare cate ceva pe aici. Stanca aceea mare in niciun caz nu putea fi urnita

40Un peisaj care mie imi place foarte mult, cum cresc acei molizi mici peste muschi, la inaltime, pe stanca

41O parte din lac… cum mergeam, aud un zgomot. Ma opresc apoi plec si iar se auzea. Febril, am scos binoclul si repede sa caut pe intinderea lacului… pe lac, pe la mijlocul sau erau gaste salbatice. Nu mai vazusem pe aceasta mare din mijlocul Bucegilor gaste salbatice.

42Cabana Bolboci… din pacate desi locatia este frumoasa, placuta, drumul este prost, stricat in timp si in principal de cei care exploateaza padurea. Peste tot unde se exploateaza padurea, raman in urma nu doar peisaje dezolante ci si drumuri deteriorate si nimeni nu le repara vreodata.

Poate ati auzit cum padurile statului cad sub drujbele padurarilor… bine, reportajul este in judetul Dolj, unde un grup infractional reunea si sigur mai reuneste vreo 100 de silvicultori 😉

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/padurarii-doljeni-pusi-pe-butuci-de-romsilva-666423.html#

43Bine ca i-au dat jos sigla cu „Baza Salvamont Zanoaga”. Cladirea aceasta care a inghitit 20 miliarde lei vechi a fost ridicata pentru a veni in sprijinul turistilor, adica pentru siguranta lor 🙂 Aceasta era justificarea din acte pe timpul cand se cereau banii pentru acest proiect „deosebit de util”. Nimeni in ultimii zeci de ani, nu s-a accidentat prin aceste locuri, neexistand asadar niciun istoric, niciun accident, pentru ca nu ai unde sa te accidentezi. Si beat daca ai fi nu ai unde sa cazi, neexistand nici macar cunoscutele santuri de pe marginea drumului… Neavand ce face cu aceasta cladire au inchiriat anume spatii Jandarmeriei Montane. Foarte rar sa fie vreun salvamontist in acest loc, nu este nimeni nebun sa stea prin aceste locuri unde nu se intampla nimic. De altfel, au un sediu mult mai util salvarilor montane la Pestera, la circa 10 km distanta de aici. Turistii, pe munte, se accidenteaza in general in zona stancoasa, nu pe locuri netede, prin paduri si poieni. Asa se risipesc banii cetatenilor…

Incepuse si ploaia, dar chiar nu conta, vazusem atatea in aceasta zi.

44Un peisaj cu ploaie. Putin mai sus, din urma ne-a ajuns un domn ce administreaza cabana Dichiu. El nu ne cunostea, eu il cunosteam 🙂 De o politete putin banuita prin Valea Ialomitei, s-a oferit sa ne transporte dansul pana in Saua Dichiului. Chiar insista vazand ca ploua. Doar ca noi plecasem sa ne plimbam pe jos, nu cu masina. Apoi au trecut alti cunoscuti cu masinile si cum alt drum nu era a trebuit sa ne oprim cu fiecare de vorba si sa le multumim.

45Aici, la intersectie de drumuri, soarele incerca sa iasa din nori. I-a reusit pana mai tarziu.

46La o ora de la plecarea din zona „Bazei Salvamont Zanoaga” am ajuns la cabana Dichiu.  Am fi putut ajunge mult mai repede dar nu ne grabea nimeni. Pana aici mersesem probabil cam 35 km. Ne-am oprit sa cumparam cate ceva. In interior, curatenie si politete, oameni amabili. Cabana aceasta este asezata la intersectia drumurilor judetene 714 si 713, adica poti derula o afacere cu sanse mari de reusita. Am ramas cu o buna impresie despre acest loc.

47

48Si am primit si bon pentru ce cumparasem, ceva extraordinar in Parcul Natural Bucegi. Doar la hotelurile Pestera si Cota 1400 si la Stana Regala primesti bon, in rest nimeni nu are vreo treaba cu asa ceva 🙂 Nu prea poti spune ca este ilegal sau nu, deoarece statul in ultimii ani a inventat tot felul de taxe si impozite, pentru a acoperi furturile unor oameni numiti politic sau pentru a finanta prin mijloace elevate clientela de partid. Asa ca daca sunt prinsi sunt amendati, daca nu sunt prinsi… Interesanta mi se pare propunerea legislativa prin care sa nu platesti daca nu ti se da bon si ma intrebam eu asa… „oare o fi viabila chestia asta in societatea noastra?”.

49

50Trasee vechi si pierdute prin padure, care insa ne-au scurtat considerabil drumul spre Sinaia. Fiecare marcaj are o poveste lunga si frumoasa

51Am ajuns si in partea prahoveana a lui DJ 713, unde am intalnit sinonimele cuvantului dezastru

52Si s-a surpat… pentru ca idiotii nu s-au gandit ca nu poti face un drum fara sa ai fundatii, terasamente, ziduri de sprijin. Smecheria a fost sa se toarne repede asfaltul pana in varf de munte, aici era combinatia. Ulterior, s-au apucat de amenajarea zonelor invecinate. Prin urmare, nu stiu daca vor inaugura vreodata acest drum. Cand fac treaba la km X, cade ceva pe la km Y.

53

54Este la noroc, doar nu va cadea o stanca exact atunci cand treci 😉 Ce cade este dat pe margine 🙂

Mai jos, la fel:

55Trebuia sa cheme niste specialisti ca sa gaseasca solutii tehnice de amenajare a versantilor

56Namol si stanci, lasa ca mai vine de cateva ori. Zona este atat de intinsa incat le va lua ani sa o amenajeze

57Nici balustrade nu au pus peste tot

58Ce munte mare si ce zid pentru furnici au facut ei 🙂 Ei de abia in acest an vor cauta solutii, la vreo 3 ani de la inceperea lucrarilor la drum.  S-a cuibarit atat de mult furtul in ei incat nu au nicio teama de lege, de puscarie, nu cauta decat tot felul de metode de capusat bani publici. Vor directiona alti bani pentru amenajarea versantilor, „cheltuieli neprevazute de vreo 2 milioane de lei”.

59Paraiasul acela de ce credeti ca vine el asa pe sosea? Deoarece nu exista o subtraversare 🙂 Pentru tampiti a fost prioritar asfaltul, apoi cand au venit sa amenajeze cat de cat marginilem s-au trezit ca nu au pus un tub sub drum ca sa curga apa paraului, asa ca l-au directionat pe sosea 🙂 In timp, adica intr-un an-doi, paraiasul aduce tot felul de materiale, pietre, lemne, frunze si la o ploaie puternica le va imprastia pe toate pe drum… dar tot raul spre binele… altora. Va fi de lucru an de an la acest drum, de carpit. Lasa, ca se fac bani si din chestii d’astea 🙂 🙂

60Daca mergeti prin paduri, doar trebuie sa va uitati in poza, la cetina de pe drum. Stiti cat timp ii ia unui brad cazut sa-si lepede acele? Destul! Adica nu o zi, doua, o saptamana. Deci de atunci a cazut copacul peste balustrada si peste drum. Nimeni nu are nicio problema, pe fata sau pe la spate, toata lumea stie ca acest drum a fost facut doar pentru a se imparti niste bani. Au bagat gargara ieftina cu utilitatea drumului si dezvoltarea Bucegilor si acum sunt multumiti ca s-au vazut cu sacii in caruta. O sa le zic de bradul cazut pe drum, sigur vor zice ca a cazut intre timp, adica ieri, alaltaieri 🙂 Doar ca nu este niciun intre timp ci este de mai mult timp…

61

62Pe podul de pe Izvorul Dorului

63Si s-a terminat excursia 🙂 🙂 da’ mai sunt zile…

Manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000 si Schitul Sf. Ana de la Cota 1400

Doua locuri religioase departate de viata urbana, ambele destul de accesibile. Pe la Schitul Sf. Ana am fost in aceste ultime doua luni de mai multe ori decat la acea manastire, fiind mai aproape de principalele cai de acces in Parcul Natural Bucegi.

Am fost duminica cu niste prieteni la ambele…cu masina. Initial la manastire care se afla cam la 7-8 km de Sinaia, mai jos de Complexul Petrom de la Cota 1000 si noul Han cu Ursi. Este si un indicator…

Pana am ajuns eu la acesti prieteni, si pana am plecat s-a facut de 11:00. Am parcat masina pe la Cota 1000 unde intentionam sa mai ramanem…ceata, nori si frig asa era. Mie imi place foarte mult sa merg prin ceata, pentru ca iti solicita simturile, numai ca era si frig si nu aveam chef de umblat prea mult 🙂

Intrăm pe drumul de cateva sute de metri lungime cu mai multe cruci pe stanga si ajungem. Cam 20 de masini parcate la 30 metri de usa bisericii…urata chestia asta sa ajungi cu masina pana in usa bisericii. In fine, intram chiar in toiul predicii…si ascultam:

„Noi aici pe pamant traim un canon, daca-l izbandim vom avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, de aceea nu cautati sa va legati viata de lucrurile materiale si sa lasati pe alt plan pe Dumnezeu. Fiti milosi, cautati binele si departati-va de cele usoare, si sa nu confundati lucrurile, Raiul nu este totuna cu Imparatia Cerului, sunt doua lucruri diferite…etc.” A fost o predica foarte frumoasa ce a tinut lumea tintuita locului, preotul a vorbit despre moarte, ca de un musafir nepoftit, ca plecarea din aceasta viata este pentru cei pregatiti o bucurie, pentru ca pornesc sa se intalneasca cu El…

Biserica de la Manastirea „Inaltarea Domnului”

La sfarsit am iesit afara si am intrebat unde il gasim pe parintele Ioanichie. Parintele este cel care a pus temelia Schitului Sf. Ana si a stat cateva luni aici fiindca este clima mai blanda. Un calugar i-a raspuns unui prieten „Va cunosc ati mai venit pe aici, dar parintele s-a intors la schit”. La intrebarea „De unde ma cunoasteti”, calugarul, enigmatic, i-a raspuns zambind „Va cunosc” si  a plecat mai departe. In manastiri exista un fel de comunicare din priviri intre vietuitorii de acolo, spun asta pentru ca am observat-o personal, pana la o anumita varsta am stat un timp printre ei, in vacante…nu mi s-a parut niciodata ca am cum sa ma fac calugar, preot. Trebuie sa fi ales pentru asta 🙂

Este poate mai usor „in lume”, in mijlocul pacatului, dar fiecare are un rost pe lumea asta…si nu stiu dar eu am vrut sa-mi fac o familie, mie mi-au placut femeile, daca asta poate fi un pacat :))) , cred ca femeia este cel mai mare dar pe care Dumnezeu putea sa-l faca barbatului, si ca impreuna reprezinta lucrul perfect…evident este greu de gasit cuplul perfect.

Asadar, de la manastire am plecat inapoi spre Sinaia ca sa urcam spre Schitul Sf. Ana unde stiam ca-l vom gasi pe parintele Ioanichie. Urcăm cu masina cei 11 km pana la Cota 1400 si de acolo pe jos spre schit, pentru circa 5-10 minute.

Clopotnita de la Schitul Sf. Ana

Intr-un an i-am propus sotiei sa mergem pana la o biserica pe jos. Nu era mult, doar 4 km :))) I-a placut! Apoi cand a fost sa mergem la alta a zis ea sa mergem pe jos, asa era mai mult timp de petrecut impreuna, de vorbit. Apoi am stabilit un plan, sa mergem la toate bisericile si manastirile din zona pe jos. Si am trecut muntele pana la manastirea Pestera Ialomitei, cam 25 km dus-intors, ne-am dus la manastirea Sf. Nicolae si apoi la biserica-catedrala din centrul Predealului, cam 30 km dus-intors, la orice biserica din Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. Am ajuns si la manastirea de la Cota 1000 si chiar si la Schitul Lespezi din Posada aflat la 20 km de casa 🙂 . Ne lua cate o zi, dar plecam cu rucsaci mici in spate, unde vroiam cumparam ce trebuia sau ne odihneam, fugeam de la job, numai ca sa atingem si acel obiectiv propus…cand am idei acestea devin molipsitoare :))) Nu mai este nici macar o luna si se apropie o zi importanta, intr-o seara rece de noiembrie ne-am intalnit prima oara…apoi intalniti am ramas. O sa povestesc mai multe pe 19 noiembrie 🙂

Si am ajuns la schit, evident nu mai erau decat cateva persoane, staretul ne-a spus in ce camera il gasim pe parinte, care s-a bucurat sa-i vada pe „oamenii muntelui”. Am schimbat impresii, ne-a povestit cum a fost in spital, dupa ce l-am ascultat captivati i-am dat si noi niste chestii ce stim ca-i plac, apoi ca de fiecare data ne-a pus in genunchi pe toti, a facut niste semne interesante cu patrafirul inainte de a il pune pe dansul, eu cum sunt neastamparat imi fug ochii de colo-colo pana si in astfel de momente…

Ne-a spus aceleasi rugaciuni cu care ne-a obisnuit ani de zile, circa 15 minute. Rugaciunile spuse de dansul, vocea lui, te patrunde, te ia cu fiori, imi rasuna glasul lui si acum prin minte.

In biserica schitului

Poate nu este bine, dar trebuie sa scriu si o impresie avuta. De foarte multe ori la intalniri cu diverse persoane simt ce persoana este cel din fata mea, in sfarsit nu vreau sa se inteleaga altceva…dar duminica am avut impresia ca timpul parintelui se apropie. Pe masura ce inaintam in varsta nu mai constientizam ca ne apropiem de o etapa a vietii cand cei din jurul nostru nu ne mai vad ca altadata. Pe calugarii de la manastire, pe staretul de la schit, i-am observat asa, era o stare desprinsa din gesturile si cuvintele lor, se simtea, era un nespus, ca acea povara a omului batran. Trist!