Ieri ne-am pus de acord cu ocazia unei intalniri, sarbatoream ceva, la un gratar…sa urcam pe la Cota 2000 cu prietene, neveste, amici, care mai obisnuiesc sa mearga pe munte, adica noi 🙂
Ne-am strans la telecabina din Sinaia, am „accesat” scarile, peronul si ne-am vazut in cabina prinsa de cabluri. La Cota 1400 am luat o alta telecabina spre Cota 2000 unde am debarcat in varful muntelui, pe un vant ciudat, cand sufla din vest, cand din nord.
Angajatii de la Teleferic sunt pusi pe glume de cate ori ma vad, „ca oare ce mai urmaresc, fotografule ce mai faci, au ramat mistretii pe partii”, multe altele…sunt oameni de munte majoritatea si ai ce vorbi cu ei 🙂
Umbra telecabinei
Am coborat in Curmatura Vf. cu Dor de unde am urcat la Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, prima in stanga, varful in dreapta…
Cu toata increderea inainte
Mda…cine ma suporta de ani de zile. Mare rabdare, mare mirare! S-a gasit totusi cineva care sa-si „toace” anii din viata langa mine…deocamdata doar vreo 7 🙂
Si probabil un alt Adrian sau Adriana…s-a incumetat ea sa urce pana la Masa Ciobanului?! 🙂 Cred ca azi au pus mana pe burtica vreo 10 persoane. Copilul in interior se tot misca de colo-colo, de unde se vede treaba ca i place pe munte, in telecabina a stat insa cuminte, pe munte tot naviga prin burtica 🙂
Desi e olteanca, de la ses, a mers cam prin toate locurile…vizitabile din Bucegi, o sa ma uit daca i-am scos peri albi cu nazbatiile mele.
Am fost un timp si pe Brana Varfului cu Dor
Cota 2000…am ajuns iar acolo dupa ce am mers prin zona afluentilor Pelesului unde nu am stat prea mult. Ne-a fugarit vantul de pe acolo…
Tomnaticul afinis…foarte frumoase culorile toamnei reunite pe un spatiu mic
BUCEGI NATURA 2000 
Frumoasa plimbarica si recolta de imagini,mai ales covorul impresionist din final [talent in montaj!].Doamna cu D mare,cred ca se dovedeste a nu fi doar persoana „din umbra”,ci un sprijin real si cu siguranta va contribui la formarea a inca unui OM-DE-MUNTE!
ApreciazăApreciază
Cumva trebuia sa inchei postul cu ceva specific, de munte. Culorile acelea mi s-au parut cele mai bune pentru final 🙂
Ea este mai linistita, mai echilibrata, mereu ma tempereaza, este o mama grijulie…sa vedem ce om de munte va iesi la lumina 🙂 Multumesc!
ApreciazăApreciază
Frumoasa iesire….
Si sa-ti traiasca ala micu´!!!
ApreciazăApreciază
Multumesc Gaby!
ApreciazăApreciază
Vad ca il invatati de mic pe bebe sa urce pe munte. 🙂
Sanatate va doresc tuturor si ai mare mare grija de mami si de bebe!
ApreciazăApreciază
Mai trebuie ajuns cu el si pe la Sfinx si Babele, Vf. Omu, muntele inseamna sanatate 🙂 Multumim la fel, am inteles 🙂
ApreciazăApreciază
sa fie sanatos 🙂
ApreciazăApreciază
Multumim!
ApreciazăApreciază
Oameni frumosi,statornici in sentimente ,ca si muntii care nu isi schimba locul si pe care cu drag ii urcati…culorile toamnei sunt superbe!
ApreciazăApreciază
Magda, muntele ne uneste pe multi, el ne da senzatia de putere, siguranta.
ApreciazăApreciază
sunt super culorile! si cei de la telecabina, ai dreptate, sunt oameni ok, de munte.
ApreciazăApreciază
Cea mai mare parte dintre ei, exceptandu-l pe Noni de la Babele 🙂
ApreciazăApreciază
Deci asta se întâmpla în septembrie… şi burtica părea să aibă 6 luni… deci prin decembrie vei fi din nou tătic? Să vă trăiască şi să fiţi toţi patru sănătoşi !
La cât de curajoasă este mămica sigur că şi bebe va fi la fel!
Este excelent că face mişcare şi o spun din experienţă. In urmă cu mulţi, mulţi ani şi eu am făcut acelaşi lucru dar pe alt traseu . O excursie de trei zile cu rucsacul în spate şi burtica creştea de cinci luni neastâmpăratul care a venit pe lume într-o noapte de an nou !
ApreciazăApreciază
Da, in decembrie ar fi sa fie 🙂 Bebe este tot intr-o alergatura prin burtica, fuge de colo-colo 🙂 Multumim! Ati avut curaj de ati plecat pentru atatea zile 🙂 si ce frumos ati intampinat noul an 🙂
ApreciazăApreciază
Ce emotionant !!!
ApreciazăApreciază
Atatea emotii…ma cam depasesc :)))
ApreciazăApreciază
În vremea când tu ai postat primele poze cu prinţesa încă neivită, nu eram atât de des prezenţă în lumea virtuală; astfel se face că este prima dată când văd aceste fotografii; sunt atât de expresive…iar fetiţei tale îi doresc să vadă toate aceste lucruri care pentru tine au atâta însemnătate şi să trăiască aceleaşi senzaţii cândva; iar tu, pentru cele ale tale ai memoria; amintiri pe care i le vei povesti, precum aceasta, când deja îi era muntelui umblet, doar că fără să o ştie.
ApreciazăApreciază
Sper sa inteleaga ceva din ce i voi spune! Ma refer la lucruri bune! Multumesc pentru ganduri, mai tarziu si cu ajutor le-am inteles!
ApreciazăApreciază