La „descoperiri” cu Rares si Andrei in defileul Posadei

Cand parintii nu asculta de copii…

Intr-un moment liber zic sa-i duc pe cei doi nazdravani in parc.

„Iar in parc?” Deci nu am nimerit-o!

DSCF1751

DSCF1758

DSCF1761Rares

Andrei: „Eu am prieteni in alt parc!”. Na, ce sa-i faci!

Zic eu: „Sa mergem la biserica!”. Evident in Busteni, la Biserica Domneasca. Era totusi o varianta mai buna, asa ca am mers acolo.

Stam pe banca, vorbim. Rares: „Nu mergem si in biserica?”. Mergem… Se uita Rares la portretul Reginei Elisabeta si-i spune lui Andrei ca apare si in calendarele si in pozele ce le face la scoala. Asta pentru ca Andrei invata la scoala „Regina Elisabeta”. Rares la 4 ani si jumatate a facut legatura intre pictura din Biserica Domneasca si simbolul scolii unde invata Andrei. Asta se intampla ieri. Azi stia deja cum se numesc biserica, ctitorii…

In biserica nu era nimeni. Rares se porneste sa alerge prin naos, in cerc 🙂 Ma uit la el si ma trezesc vorbind dupa ce facuse niste ture, ca sa nu mai alerge, ca nu se alearga in biserica. Adica prostiile ce mi se fixasera inconstient in minte, care se propaga peste tot. Bineinteles, am revenit, era bine sa alerge. „Alearga, tati, cat vrei!”. E bucuria unui copil, nu altceva.

Din biserica mergem la micul cimitir al eroilor de langa biserica. In mod cert, cei de la biserica sunt un foarte bun exemplu despre  cum trebuie cinstiti eroii:

DSCF1923In spatele lor se afla mormantul locotenentului Virgiliu Abeleanu ce apare si pe coperta cartii „100 de pasi in timp…”.

Acest aroman, unul dintre cei 10.000 de aromani inrolati voluntar in Armata Romana in Primul Razboi Mondial, a fost comandantul companiei a 10-a din cadrul Regimentului 5 Vlasca si a cazut aparand Predealul, pe muntele Susai, in ziua de 7 octombrie 1916. Mai e putin si se fac 100 de ani…

Umbland putin prin astfel de locuri, le-am desteptat simtul de aventura, setea de cunoastere si toata seara au tabarat pe mine ca sa mergem intr-o expeditie 🙂 Pana la urma, coordonatele zilei urmatoare se schimba ca prin minune si gata, plec cu cei doi neastamparati.

Unde pot fi dusi asemenea copii? Unde credeti ca i-am dus?

In defileul de la Posada 🙂

Ne suim in Regiotrans, coboram la Posada la 8:20. Ca daca nu plecam de dimineata, se striga prin casa: „cand plecam/nu mai plecam”. Cel mai mic este si cel mai revolutionar!

DSCF1931Pornim prin defileu sa iesim la Valea Larga. Mi-am propus sa luam inapoi trenul de 16:30, timp suficient sa se desfasoare „expeditia” 🙂

DSCF1935

DSCF1942

DSCF1970

DSCF1974Cascadele Conciului

DSCF1976

DSCF1977

DSCF1984

DSCF1986Posada reloaded

DSCF1991

DSCF1993Cand va cadea?!

DSCF2009

DSCF2010Adica a facut o magie, in limbajul lui

DSCF2019

DSCF2020

DSCF2021

DSCF2025

DSCF2026

Apoi… „trebuie sa descoperim ceva…”. Eu zic: „Bine, sa descoperim!” 🙂 🙂 Inainte de asta ma intrebase Rares: „Tati, nu putem sa traim aici? E asa frumos?”.

Primul vine Andrei:

DSCF2027Mare descoperire, e buna de ceva…

DSCF2031

DSCF2032

DSCF2033

Cand mergeam pe drum, Rares desena sageti in nisip, sa stie cine vine dupa noi care e drumul 😉 Iar Andrei facuse din doua bete si o lespede legata cu tulpini de iedera, un topor. Am cazut de acord ca era unul „de lupta”, categoric! 🙂

DSCF2034La pescuit

DSCF2036

DSCF2037Sa ne enervam ca nu trage. Dupa care a incercat alt procedeu… scotea cu sapca apa, chipurile poate prinde asa… „niste peste”. Pana sa intervin era ud tot.

DSCF2040Cum depozitul trebuia constituit, din toate directiile soseau „descoperirile”.

DSCF2041

DSCF2042

DSCF2049

DSCF2052Din ce in ce mai multe 🙂

DSCF2057

DSCF2059

DSCF2063

DSCF2065Depozitul

Pana la urma mai stam, mai mergem…

DSCF2066

DSCF2067

DSCF2069

DSCF2070

DSCF2071

DSCF2073In 10 minute venea trenul in statia Valea Larga. I-am adus acasa murdari, uzi, bronzati… dar fericiti. Sunt cei mai incantati 🙂 Am spalat „descoperirile” si le bagam intr-o cutie. Sa se usuce numai! Scriem pe ea data si unde am fost!

Bebe Rares, Oras, Munte, Stana Regala, Turism

Aceastea sunt „titlurile zilei” 🙂

Mai intai, ce face un micut la aproape 10 luni

1. Isi stie numele, si raspunde la el.

2. Face cu mana „pa, la revedere” si stie sa aplaude.

3. Spune cuvinte, printre care „mama, „tata”…bine, are o predispozitie sa spuna „tata” mai des decat alt cuvant. Mai spune „mama mea” si „da-mi”…

4. Stie sa asculte la telefon si sa mi-l duca mie de exemplu la ureche.

5. Cu premergatorul stie sa ocoleasca obstacolele. Daca intampina ceva in cale, atunci se da inapoi si ocoleste.

6. Nu uita. Daca vrea un obiect si ii distragi atentia de la el cu ceva, genul o banana, etc, mananca banana dupa care se reintoarce sa caute acel obiect.

7. Se ridica in genunchi, sta pe scaunel la masa, se rostogoleste prin pat.

8. Daca ii spui sa te pupe si are chef, atunci intinde bratele, te ia de gat si isi lipeste fata de obrazul tau, si spune „mmm”, moment in care inchide ochii. Pune pasiune 🙂

9. Poate deschide usa la dulap, sau se poate ascunde dupa o usa de la camera.

10. Eu il las sa bage mana in farfuria lui. Si daca il intreb: „Rares, imi dai si mie?” el ia cu mana din farfurie si vrea sa imi dea :))

Mi-am amintit 10 lucruri pe care le face un copil mic 🙂 Pentru ca uneori uitam ce este frumos! Mai sunt si altele, bea cu paiul, cu cana :))

Cateva priviri prin orasul Sinaia:

Se reabiliteaza centrul statiunii. S-a decopertat asfaltul crapat si…s-a ajuns la vechiul drum de odinioara. Pavat probabil in epoca regala cu piatra. Nu trebuia evident sa scap acest moment istoric 🙂

Mai departe…pe urme regale

Prin Parcul Natural Bucegi:

😉

Ingeniozitate…cine stie a cui


La Stana Regala:

Momente Turistice:

Panou montat de catre angajatii Parcului Natural Bucegi, cel mai sigur de d-nii Clementin Negutescu si Stelian Soare. Cititi asadar ce trebuie sa faca Prietenii Naturii in aria protejata.

Mai ales „Nu circula cu mijloace motorizate in afara drumurilor publice”! 🙂

Asa se semnalizeaza un traseu turistic. Uitati ce panou…simplu, util, aspectuos. Amplasat de Salvamont Sinaia.

Ce ma enerveaza si ce mai imi place!

Pai, nu stiu daca va intereseaza dar eu imi scriu mie, mai mult in acest post 😉

Mai intai sa-i multumesc unei persoane pentru ganduri 🙂 doamnei de pe:

http://despresufletulmeu.wordpress.com/2012/02/09/o-leapsa-5-bloguri-preferate/

Nu scriu azi de munte ca nu am chef, ma enerveaza gerul acesta…si vroiam sa merg pe Platoul Bucegilor, dar este si prea frig, nu am nici timp atat cat as fi vrut, schiurile trebuie sa le iau de la cineva si nu am dispozitie sa merg pana acolo, de munca am ditamai noianul…

Dar eu scriu ca mi-am adus aminte de ceva, mie imi raman o gramada de chestii fixate in minte si rasar de unde le-am lasat si peste mult timp. De data aceasta a fost un timp scurt…tocmai ce explicasem unei persoane ca eu folosesc cuvinte straine foarte rar in vorbire sau in scris, pentru ca sunt roman in primul rand. Azi, niste amici s-au intalnit, intalnirea fiind presarata de pumnii usor loviti unul de altul si de „yeah man” eu nu m-am putut abtine si i-am luat cu „varza men”, „ce naiba va prostiti asa?”.

Ma enerveaza gesturile si expresiile importate ca sa fii in randul lumii, ca astfel esti in ton…bineinteles ca in opinia mea chestiile acestea sunt folosite in rezonanta cu prostiile pe  care fiecare le are prin cap….”o lopata de dat zapada, un lucru de facut pentru altii benevol? Nu prea merge, men?” :))

Cand era „la moda” sa asculti „biugiimafia” si vedeam cati prieteni si amici erau extaziati si se regaseau in acele rime cretine initial radeam….de ce poate face lipsa educatiei. Dar erau baietasi de cartier 😉 treceam pe langa idioti printre ei si fratele meu, i priveam cum se compatimeau…doamne, ce dobitoci pot fi cate unii…”la munca fir-ati ai naibii de ratati” pardon ei nu sunt ratati, ci „luzeri”. Este o fitza sa te dai poliglot, bine stiti genul acela, care copiaza exclamatii si le dau asa ca sa para destepti…”deci pe noi scuza-ne dar noi mai vorbim si in alte limbi”…nebunilor, dar voi stiti diferenta dintre lingvism si limbism….uat da fac?… :))

Un prieten aici pe blog spunea de o plasa intinsa ca sa prindem stiuci iar eu bineinteles ca agreez ideea…pentru ca ma gandesc eu ca luam acolo 2-3 nu toate 🙂 , la d-astea hop si eu. M-ar tenta asa ceva pe lacul Bolboci sa vad un pastrav de circa un metru cum zic unii ca sunt…

O treaba asemanatoare este si cu detectoarele de metale despre care stiu ca este ilegal, sa detii unul…dar cine l-ar detine? L-as tine undeva pe munte daca l-as gasi la un pret convenabil 🙂 Oricum nu ma streseaza prea mult ideea ca l-as avea in posesie pentru ca orice as gasi tot statului l-as da, nu as tine eu ceva, asa din principiu, unii sunt fraieri pe teme d-astea…iar mie imi place sa ma incadrez la categoria asta, sau sa scriu „categoria aceasta?”…lasa ca merge si „asta”, tot romaneste este…ne-am obisnuit doar cu merge asa 😉

Sa aduc vorba si de tigani…am auzit un terminat cum lalaia la un acordeon intr-o seara si ma miram de ce nu-i lipeste cineva cu superglue degetele de clapele acordeonului. Este o mare placere de a mea sa studiez oamenii, gesturile lor 🙂 …si cum il admiram eu pe tigan care beat fiind nici el nu se mai auzea, m-a luat un ras cu lacrimi, cand rad de chestii din acestea ma tavalesc vreo 10 minute…cand vezi ce face prostia din oameni. Nu am gasit o sfoara sa-i fi legat acordeonul de spate…Sunt si tigani normali, cunosc cativa 🙂 mai rar dar cand am drum ma opresc pe la ei. Ati auzit de Glod? O localitate din Dambovita la vreo 20 km de Sinaia. Un fel de ghetou, o imagine de ev mediu amestecata cu modernism, dar pe mine ma face curios…sa privesc, au o viata nasoala…

Sa spun ceva de incheiere si despre baietelul meu, cel de-al doilea, ca au fost cativa care se vaitau ei in locul meu. Se gandeau ei ca bebe face galagie, etc, imaginau probleme, nici vorba, lucrurile intotdeauna comporta solutii simple, noi le complicam cand nu avem cu ce umple timpul… Ca o paranteza, pe mine daca ma cheama Adrian si Gabriel logic ca pe unul din baieti il cheama si Adrian si pe celalalt si Gabriel :)) Asta ca sa enervez rudele…la una dintre ele, indreptatita sa ne viziteze tot i aman momentul. Ca nu vreau eu, ca vine cu tot felul de sfaturi neavenite, nu de alta dar a mai avut cativa ani interdictie de vizitare 😉 , pentru ca la mine acasa eu dau ora exacta, nu altcineva. Stati un pic sa ma sparg in englezisme ca „eu sunt legea pe aici”…nu mi-a reusit nici asta, nu imi vine sa scriu, dar o scriu altfel „law i here the am”. Sa chinui si eu engleza asta putin pe blogul meu romanesc :))

Multora li se pare greu sa creasca un copil…este ceva simplu daca stii ce sa faci si intelegi niste sensuri. Credeti ca Dumnezeu da la orice prost copii? :))

Bine, stiu si o prietena, de fapt sa scriu amica, ca daca intra si vede ce scriu sa pot zice ca nu la ea ma refeream :)) care vrea un copil, imaginatia i zburda…si doamne, daca nu se inventau masina de spalat si alte accesorii nu stiu cum se descurca :)) Cu mancarea e jale, pana gateste ceva dureaza cu orele…dar vrea un copil, probabil il crede vreo jucarie, ceva de companie 🙂 O fi inteles ca atunci cand am scris pe blog ca mai fac copii dar in curtea altora vorbeam serios, acum nici eu nu stiu daca este de bine sau de rau, stiti ca asa se spune cand decoleaza porumbeii :))

Tot am auzit azi deseori sunetele ambulantelor, si in Sinaia si in Busteni si cum dupa mine sau altii prieteni nu veneau 😉 m-am gandit eu ca s-a intamplat ceva serios pe undeva, probabil pe la partiile de schi :)) O seara calda va doresc!

Si un videoclip original, altceva decat au obisnuit pana acum „muzicantii” nostri:

Se spune ca viata este o lupta…continua! Sa fie asa? Eu nu prea cred :)

Viata este si cam cum ti-o doresti sa fie…asta uneori. Alteori, lucrurile se petrec si le interpretam sau nu, le bagam in seama sau le lasam sa treaca…cred ca trebuie sa iei orice trece pe langa tine si sa-l analizezi…pe unele pentru scurt timp pe altele pentru totdeauna.

Cred ca ultima luna a fost pentru mine cat multe altele la un loc, atat de multe evenimente, intamplari s-au produs…de la certuri, reinfiripari si infiripari, la probleme obisnuite vietii, zile de nastere, deces, nastere…

In Valea Prahovei acum de dimineata…data este gresita cat si ora…este de fapt 14 ianuarie ora 9:04, asa trebuia sa apara, setarile sunt eronate

O poza care a trecut prin nenumarate locuri, o poza care printr-o minune s-a pastrat. Este aceeasi poza la care ma uitam cand eram mic si o gaseam intr-un album. A fost mama mea…buna sau mai putin buna acum nu mai conteaza. Alesese de ani de zile un drum doar al ei…se despartise de tata, de toti. Oricum, asa ca o concluzie de viata: o femeie este cum vrea un barbat sa o aiba!

Azi dimineata, pe la ora 6 si jumatate am auzit ceva zgomot intr-o camera…merg pana acolo, sotia avea niste dureri…printre ele discutii la telefoane la care am asistat…v-am spus ca am eu un simt 🙂 nu am crezut nimic …si am sunat la 112. Oana ca stai putin, doctorul ca la ora 8 intra la spital si sa vina, o sfatuia, au mai fost alarme false…peste scurt timp, venea ambulanta, Oana deja era in dureri…a ajuns la spitalul din Sinaia, a stat putin si asta a fost…a venit un bebe pe lume…BAIETEL.

Nu a fost fetita, desi asa se credea 🙂 de aceea eu nu imi puteam imagina cum ar arata o fetita…a mea 🙂

Un val de ninsoare manat de vant spre Bucegi…se resimte si in Valea Prahovei

Ma gandeam eu de dimineata, ca al doilea copil vine repede…si trebuie sa ajunga repede pe mainile celor care se pricep 🙂 dar cred ca ma descurcam eu pentru un timp 🙂

Totul este in regula, Oana este bine, radea la telefon, iar bebe dupa ce a luat contact cu lumea a tras cateva strigate…probabil s-a speriat putin de vocea lui, daca o aude in premiera, pentru ca acum doarme linistit…glumesc 🙂

Ca o curiozitate: mama era nascuta intr-o zi de 13…la 13 zile distanta de la moartea ei i s-a nascut un nepot…nepotul este nascut intr-o zi de 14 ca si tatal lui, la o luna de la ziua mea, azi 14 este ziua de nastere a fratelui sotiei 🙂

M-am gandit sa scriu pe blog sau sa nu scriu…lumea asta virtuala este in majoritate falsa, dar sunt si o multime de chipuri frumoase, reale, intalnite aici…pentru ei si pentru toti cei cu ganduri bune m-am gandit sa scriu 🙂 Si pentru prima persoana careia i-am dat vestea 😉

O sa fiu plecat pana mai tarziu…ne auzim diseara! Pentru cei carora le-am promis ca-i sun, m-am tinut de promisiune 😉

Am venit de ceva vreme…va multumesc pentru urari 🙂

A trebuit sa fac multe lucruri…specifice unei astfel de situatii. Intai am aflat ca am o multime de prieteni si buni si gata sa-mi fie alaturi in astfel de momente, atat pe internet cat si in viata reala. Adevarul este ca sunt foarte neincrezator in oameni…altii daca au nevoie de mine nu stau mult sa ma gandesc, dar invers mi se pare ciudat…nu sunt invatat sa iau cu aceeasi masura cu care ofer, nu astept niciodata nimic…dar am fost surprins cand am vazut ca nu sunt singur.

Si a trebuit sa fac atatea 🙂 …pana am luat pampersi, prajituri, flori, etc si etc…a trecut timpul…toate s-au potrivit ca sa iasa bine. Intai am vorbit cu o florareasa, nu aceea la care ma duceam de regula ci cu o doamna foarte draguta din cartierul Malul Spitalului din Sinaia. Si din vorba in vorba doamna aceea necunoscuta de mine pana la acel moment, m-a indrumat catre niste magazine sigure 🙂 astfel ca nu am pierdut nici timp si nici bani.

Prajiturile indubitabil ca nu puteau fi luate decat de la Pizzeria Carpati, acolo sunt cele mai bune din Valea Prahovei 🙂 savarine am cumparat….au fost cateva 🙂

Am ajuns la spital mai era o ora de vizita, am vorbit cu Oana, bebe seamana cu ea 🙂 deja il alapteaza, am scapat de ce aveam la mine…am cumparat tot ce trebuie fara sa mi se spuna ce trebuie luat…stiam eu de dinainte, nu prea obisnuiesc sa fiu luat prin surprindere.

Deci amandoi sunt bine…copilul doarme, mananca, mai scoate sunete :))) …este sanatos!

Am stat si m-am gandit cum sa-i multumesc floraresei, care ma ajutase cu niste indicatii pe care nu era obligata sa mi le dea, ca sa nu mai zic ca la ea mi-am lasat o parte din ce aveam, de parca ne stiam de cand lumea :)) Stiti ce a zis acea doamna extraordinara? „Lasati ca noi trebuie sa ne ajutam, mereu am fost rai unii cu altii, si ne vede Dumnezeu”.

Si singurei florarese din acea zona nu stiam cum sa-i multumesc…si cu atatea idei am gasit eu una 🙂 Stiti ce nu primeste o florareasa? Flori! Nimeni nu ar oferi flori unei florarese…m-am gasit eu. Una doar…dintre cele mai frumoase, un trandafir mare, alb, cum era sufletul ei. Si i-am cerut un trandafir frumos…si dansa il cauta pe cel mai frumos. Nu l-am ales eu ca sa vad daca isi duce gandurile pana la capat, si le-a dus, il cauta pe cel mai cel mai. A vrut sa-l ambaleze, sa-i mai taie din tulpina, dar i-am zis ca nu e nevoie. I-am intins banii, apoi dupa ce i-a bagat in cutie i-am dat si floarea…a fost foarte emotionata. Chiar am avut o idee buna….o florareasa rar primeste cadou o floare pentru ca oricine considera ca sta numai printre ele si deci nu are nevoie…

🙂

15 ianuarie 2012

Aseara, in jurul orei 20, ningea…asa frumos! Azi este si ziua de nastere a tatalui meu! 🙂

De zi cu zi…

Ieri a fost o zi cu foarte mult „Nu”…nu e bine asta, nu trebuie facuta cealalta, nu trebuie sa te duci undeva, nu asa 🙂

De multe ori prefer muntele, caut acele zile sa vina mai repede, satul de ce vad si aud…multi traiesc drame reale sau semi-reale, altii traiesc asa la un nivel gregar 🙂

Stateam ieri cu o prietena la o masa, de vorba. Pe ea o suna o amica…pe mine ma ia capul cand o aud pe fata aceea. S-a incurcat cu unul cu o varsta dubla ca a ei si ala a lasat-o cu ochii in soare dupa ce s-a distrat cu ea…subiect tipic. De aici au pornit niste treburi, fata i-a facut probleme pe o parte, ala s-a dus la familia ei si acum parintii nu mai vorbesc cu ea…

Am incercat sa o cuplam cu un baiat ziceam noi mai de treaba dar abia am reusit apoi sa-l scoatem din ecuatie, tipul era tampit de-a binelea. De vorbit cu ea e dificil, nu poti sa schimbi doua vorbe ca lasa privirea jos, sare de la una la alta, se scuza si pleaca repede, unde? nu stie nimeni, e haotica…foarte nasol.

Si la telefon auzeam si eu ce-i spunea prietenei, nu e frumos dar… cu cat stii mai multe cu atat o poti ajuta mai repede. Inventeaza tot felul de lucruri, mai spunea ca daca nu a mai fost sunata de prietene s-a gandit ca a fost uitata, ca nu mai are pentru ce sa traiasca…ca maica-sa e asa, tatal altfel. O sa o pacalim zilele astea si o sa o ducem undeva prin natura, intr-un loc unde mergea ea cu alte cunostinte… cam asa despre cum isi duc viata cate unii. Cat priveste serviciul ei…este jale mare, noroc ca sunt prieteni pe acolo…

Insa acasa Andrei mi-a schimbat ziua 🙂 A facut un desen interesant, iata ce trece prin mintea unui copil de 7 ani si jumatate 🙂 :

Foarte expresiv…la asta lucra el ieri, a zis ca intai face o schita apoi picteaza 🙂 L-am intrebat ce inseamna si mi-a spus ca desenul reprezinta rastignirea Domnului Iisus Hristos, ca langa cruce este Fecioara Maria care se roaga, unde este data, este Cel Rau care se bucura si spune Da, Da!, iar mai sus sunt doi ingeri care plang si spun Nu, Nu!

Am observat ca toti cei pe care el i crede pozitivi au galben deasupra capului, Iisus are cuie in maini si in picioare, Fecioara Maria este ingenuncheata, Cel Rau este zugravit cu aspecte de bucurie (gura, mainile ridicate), ingerii au mainile parca cazute si aripile la fel, acestia plang. Cam la jumatatea distantei dintre Bine si Rau a pus o intrebare cu un raspuns prea greu pentru mintea lui de copil: „Ce putem face?”

Am intrebat in stanga, in dreapta, daca i-a spus cineva ce sa deseneze, daca i-a dat cineva vreo idee, dar nimeni nu-l influentase, desenase singur, cand era singur 🙂

Azi i-am luat cateva dintre desene si i le-am pozat 🙂

Cu burtica pe munte, prieteni, trasee, vant…

Ieri ne-am pus de acord cu ocazia unei intalniri, sarbatoream ceva, la un gratar…sa urcam pe la Cota 2000 cu prietene, neveste, amici, care mai obisnuiesc sa mearga pe munte, adica noi 🙂

Ne-am strans la telecabina din Sinaia, am „accesat” scarile, peronul si ne-am vazut in cabina prinsa de cabluri. La Cota 1400 am luat o alta telecabina spre Cota 2000 unde am debarcat in varful muntelui, pe un vant ciudat, cand sufla din vest, cand din nord.

Angajatii de la Teleferic sunt pusi pe glume de cate ori ma vad, „ca oare ce mai urmaresc, fotografule ce mai faci, au ramat mistretii pe partii”, multe altele…sunt oameni de munte majoritatea si ai ce vorbi cu ei 🙂

Umbra telecabinei

Am coborat in Curmatura Vf. cu Dor de unde am urcat la Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, prima in stanga, varful in dreapta…

Cu toata increderea inainte

Mda…cine ma suporta de ani de zile. Mare rabdare, mare mirare! S-a gasit totusi cineva care sa-si „toace” anii din viata langa mine…deocamdata doar vreo 7 🙂

Si probabil un alt Adrian sau Adriana…s-a incumetat ea sa urce pana la Masa Ciobanului?! 🙂 Cred ca azi au pus mana pe burtica vreo 10 persoane. Copilul in interior se tot misca de colo-colo, de unde se vede treaba ca i place pe munte, in telecabina a stat insa cuminte, pe munte tot naviga prin burtica 🙂

Desi e olteanca, de la ses, a mers cam prin toate locurile…vizitabile din Bucegi, o sa ma uit daca i-am scos peri albi cu nazbatiile mele.

Am fost un timp si pe Brana Varfului cu Dor

Cota 2000…am ajuns iar acolo dupa ce am mers prin zona afluentilor Pelesului unde nu am stat prea mult. Ne-a fugarit vantul de pe acolo…

Tomnaticul afinis…foarte frumoase culorile toamnei reunite pe un spatiu mic

Tot despre Marathonul 7500 editia din 2011, desfasurat in Bucegi

Descrierea acestei competitii montane nu poate fi facuta intr-un singur post, ar trebui o saptamana si sa scrii zilnic despre cele vazute, traite…

Este un concurs dur dar frumos prin implicarea organizatorilor si a altor persoane ce iubesc muntele. Ca si rezultate, echipa formata din Palici si Galiteanu a castigat locul I, nu stiu daca a existat cineva care sa se indoiasca ca nu va fi asa, pe locul II au venit Cristi Mosoiu si Denis Serban, pe III CPNT-istul Balan Silviu si un alt cunoscut caruia imi scapa numele, pe IV au venit castigatorii editiei de anul trecut Dan Spulber si Dan Stefan, iar pe V echipa ce a castigat anul trecut locul III si anume Picioare Zburatoare.

Gelurile energizante de la Vf. Omu si alte produse specifice comptetitiilor de acest gen se gasesc pe  www.nutricult.ro

Desi categoria Hobby de la maratonul 7500 ma intereseaza foarte putin, o sa scriu si cateva rezultate pentru ca acolo s-au remarcat niste prieteni. Pe locul I a iesit o echipa daca am inteles bine, era ceva cu Cheile Gradistei, pe componenti îi cunosc am stat de vorba de cateva ori. Pe locul II au fost doua echipe si din aceste motiv nu a mai existat locul III. La egalitate asadar au fost: echipa Jandarmeriei formata din Mihai Mihalcea/Silviu Stanciu si echipa CPNT formata din Cornel Spiridon/Andrei Ciora.

Castigatorii de la Hobby

Echipa Jandarmeriei, locul II la sectiunea Hobby

Echipa CPNT, de asemenea locul II la sectiunea Hobby

Vremea a fost buna pentru competitie, in prima zi a suflat vantul destul de puternic, am prins multumita d-lui Panac, seful telecabinei din Busteni, ultima cursa din acea zi spre Babele. Apoi restul zilelor au fost placute, cu temperaturi acceptabile.

Pe timpul desfasurarii concursului in diferite puncte am fost incurajati de instructorii de la Centrul Montan al Jandarmeriei, multumiri in special lui Miki Vintila, Andreea Moja  si Ciprian Goran, precum si prietenilor din echipa Arnica Enduro. De asemenea, au venit in ziua sosirii noastre din concurs si alti 4 prieteni din Sinaia, mai sunt alti prieteni care au contribuit la participarea noastra la acest maraton de 90 km…carora le multumim.

Dupa cum trebuie sa le multumesc „oamenilor de munte” care la o bere au spus ca nu vom reusi sa parcurgem nici macar un sfert de traseu, pentru ca este peste puterile noastre :))) Este cate un ratacit care raspandeste tot felul de vorbe crezute doar de partenerii lui de pahar, apoi in timp se conving ca sunt vorbe, tocmai de aceea nu reactionez la ce spun ei. Sunt prea mici, cu orizonturi limitate, ca sa intru in jocul lor. In opinia lor toate actiunile mele de protejare a muntelui sunt lucruri rele, pentru ca fiecare trebuie lasat sa faca ce vrea ca e bine :)))

Echipe din Busteni sau Sinaia nu prea am vazut la categoria Elita, a fost echipa Jandarmeriei formata din Bucsa Cosmin si Lucian Miu, la fel nici lor nu le-au dat unii vreo sansa ca vor termina concursul dar uite ca l-au terminat. Nu stiu insa pe ce loc, probabil in primii 15.  L-am mai vazut pe Bogdan Boja din Busteni in echipa cu un salvamontist din Dambovita, de asemenea nu stiu pe ce loc au terminat, oricum dupa echipa Jandarmeriei.

Instructorul montan Lucian Miu…pe colegul sau Cosmin, un om de munte experimentat nu am reusit sa-l vad. Oricum , felicitari pentru amibitia dovedita in a termina acest ultramaraton.

Noi cand ne apropiam de Vf. Omu pentru ultima oara venind din Valea Gaura, Bogdan (Bubulu, cum este cunoscut) si colegul lui coborau spre Valea Ciubotea pentru a urca inapoi la Omu pentru ultima oara. Probabil cand se deplasau spre punctul de control din Valea Gaura noi eram deja in tabara. Din ce am vazut cei din Valea Prahovei nu se inghesuie sa participe la Maratonul de 90 km, in afara de jandarmii montani, noi, si ici-colo cate unul, nu am vazut niciun salvamontist sau alt om de munte din zona la linia de start. Pentru unii e mai comod sa comenteze si sa sustina ca nu sunt sanse, nu se poate.

Coechipierul lui Bubulu, probabil singurul salvamontist din Bucegi participant la maratonul 7500.

Marathonul 7500 de 90 km din Bucegi ramane cum spunea un cititor in urma cu o zi „regalul maratoanelor montane din tara”.

Anul trecut la categoria Elita masculin doar 14 echipe au trecut linia de sosire, ceea ce spune suficient de mult despre problematica acestui concurs. Anul asta nu stiu cate au fost, probabil 20-25.

Participarea la cel mai dificil maraton al tarii necesita un consum de energie uluitor. Dupa antrenamentul din luna iunie, cand intr-o zi am plecat din Busteni spre Bran si apoi de acolo ne-am intors inapoi tot peste Bucegi, am facut anumite ajustari..in acea zi am dat jos 2 kg 🙂 La maraton in schimb nu am reusit sa pierd niciun kilogram cu toate ca a fost mult mai lung. A fost de ajuns o zi de pauza, duminica, si totul a revenit la normal.

Tot duminica am trait si un moment deosebit, am ajuns acasa pe la ora 15, pana mi-am desfacut rucsacul, o baie, o iesire la cumparaturi, a venit ora mesei. Sotia aranja masa si o intreb ce face cel mic. Ea mi-a spus ca de aproximativ doua zile e foarte linistit, nu mai da niciun semn. Cel mic inca nu a aparut pe lume 🙂 Si mai in gluma, mai in serios ma apropii eu de burtica si-l intreb ce face…de necrezut dar dupa cateva secunde copilul se misca de colo-colo, si abia am reusit sa ma asez pe scaun…

Apoi ieri am vrut sa urc pe munte dar tot m-am luat cu diverse lucruri, cand era gata un document nu gaseam anexele, cand am ajuns unde trebuia sa-l depun era pauza de masa, si tot asa ziua a trecut iar pe munte a dat o ploaie puternica, multa grindina, acoperind cu alb multi versanti incat unii au crezut ca a nins.